Chapter 16

Iov a luat cuvkntul wi a zis:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toyi sknteyi niwte mkngkietori supqrqciowi.

Cknd se vor sfkrwi aceste vorbe kn vknt? Wi pentruce atkta supqrare kn rqspunsurile tale?

Ca voi aw vorbi eu, de ayi fi kn locul meu? V`aw coplewi cu vorbe, aw da din cap la voi,

v`aw mkngkia cu gura, wi aw miwca din buze ca sq vq uwurez durerea?

Dacq vorbesc, durerea nu mi s`alinq, iar dacq tac, cu ce se micworeazq?

Dar acum, vai! El m`a stors de puteri... Mi-ai pustiit toatq casa!

M`ai apucat, ca pe un vinovat; dovadq slqbiciunea mea, care se ridicq wi mq knvinuie kn fayq.

Mq sfkwie wi mq urmqrewte kn mknia Lui, scrkwnewte din dinyi kmpotriva mea, mq lovewte wi mq strqpunge cu privirea Lui.

Ei deschid gura sq mq mqnknce, mq ocqrqsc wi mq bat peste obraji, se knvierwuneazq cu toyii dupq mine.

Dumnezeu mq lasq la bunul plac al celor nelegiuiyi, wi mq aruncq kn mknile celor rqi.

Eram liniwtit, wi m`a scuturat, m`a apucat de ceafq wi m`a zdrobit, a tras asupra mea ca kntr`o yintq.

Sqgeyile Lui mq knconjurq de toate pqryile; kmi strqpunge rqrunchii fqrq milq, kmi varsq fierea pe pqmknt,

mq frknge bucqyi, bucqyi, se aruncq asupra mea ca un rqzboinic.

Mi-am cusut un sac pe piele, wi mi-am prqvqlit capul kn yqrknq.

Plknsul mi -a knrowit faya; wi umbra moryii este pe pleoapele mele.

Totuw n`am fqcut nicio nelegiuire, wi rugqciunea mea totdeauna a fost curatq.

Pqmkntule, nu-mi acoperi skngele, wi vaietele mele sq n`aibq margine!

Chiar acum, martorul meu este kn cer, apqrqtorul meu este kn locurile knalte.

Prietenii mei rkd de mine, dar eu mq rog lui Dumnezeu cu lacrqmi,

sq facq dreptate omului knaintea lui Dumnezeu, wi fiului omului kmpotriva prietenilor lui.

Cqci numqrul anilor mei se apropie de sfkrwit, wi mq voi duce pe o cqrare de unde nu mq voi mai kntoarce.