Chapter 41

Poyi tu sq prinzi Leviatanul cu undiya? Sau sq -i legi limba cu o funie?

Ki vei putea petrece papura prin nqri? Sau sq -i strqpungi cu un ckrlig falca?

Kyi va face el multe rugqminyi? Kyi va vorbi el cu un glas dulce?

Va face el un legqmknt cu tine. ca sq-yi fie rob pe vecie?

Te vei juca tu cu el ca wi cu o pasqre? Kl vei lega tu, ca sq-yi knveselewti fetele?

Fac pescarii negoy cu el? Kl kmpart ei kntre negustori?

Ki vei acoperi pielea cu yepuwe, wi capul cu cqngi?

Ridicq-yi numai mkna kmpotriva lui, wi nu-yi va mai veni gust sq -l lovewti.

Iatq cq ewti knwelat kn awteptarea ta de a -l prinde: numai sq -l vezi, wi cazi la pqmknt!

Nimeni nu este atkt de kndrqzney ca sq -l kntqrkte. Cine Mi s`ar kmpotrivi kn fayq?

Cui sknt dator, ca sq -i plqtesc? Supt cer totul este al Meu.

Vreau sq mai vorbesc iarqw de mqdularele lui, wi de tqria lui, wi de frumuseyea kntocmirii lui.

Cine -i va putea ridica vewmkntul? Cine va putea pqtrunde kntre fqlcile lui?

Cine va putea deschide poryile gurii lui? Wirurile dinyilor lui ckt sknt de knspqimkntqtoare!

Scuturile lui mqreye wi puternice, sknt unite kmpreunq ca printr`o pecete;

se yin unul de altul, wi nici aerul n`ar putea trece printre ele.

Sknt ca niwte frayi cari se kmbrqyiweazq, se apucq, wi rqmkn nedespqryiyi.

Strqnuturile lui fac sq strqluceascq lumina; ochii lui sknt ca geana zorilor.

Din gura lui ykwnesc flacqri, scapqrq schintei de foc din ea.

Din nqrile lui iese fum, ca dintr`un vas care fierbe, ca dintr`o cqldare fierbinte.

Suflarea lui aprinde cqrbunii, wi gura lui aruncq flacqri.

Tqria lui stq kn grumaz, wi knaintea lui sare groaza.

Pqryile lui cele cqrnoase se yin kmpreunq, ca turnate pe el, neclintite.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moarq care stq dedesupt.

Cknd se scoalq el, tremurq vitejii, wi spaima ki pune pe fugq.

Degeaba este lovit cu sabia; cqci suliya, sqgeata wi pavqza nu folosesc la nimic.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Sqgeata nu -l pune pe fugq, pietrele din prawtie sknt ca pleava pentru el.

Nu vede kn ghioagq deckt un fir de pai, wi rkde la wuieratul sqgeyilor.

Supt pkntecele lui sknt yepi ascuyiyi: ai zice cq este o grapq kntinsq peste noroi.

Face sq clocoteascq fundul mqrii ca un cazan, wi -l clatinq ca pe un vas plin cu mir.

Kn urmq el lasq o cqrare luminoasq; wi adkncul pare ca pletele unui bqtrkn.

Pe pqmknt nimic nu -i este stqpkn; este fqcut, ca sq nu se teamq de nimic.

Privewte cu disprey tot ce este knqlyat, este kmpqratul celor mai mkndre dobitoace.``