U Libru di u Celu

 http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html

 Volume 2

 

Luisa scrive per ubbidienza.

Per ordine di u mo cunfessore, stu ghjornu, u 28 di ferraghju di u 1899, cumencia à scrive ciò chì si passa ghjornu dopu ghjornu trà u Nostru Signore è mè.

 

In verità, mi sentu a più grande riluttanza à fà cusì. U sforzu chì mi piglia hè cusì grande chì solu u Signore pò sapè quantu turmentata hè a mo ànima.

 

O santa ubbidienza, u vostru ligame hè cusì putente

- chì solu tù mi pò cunvince à cuntinuà

et, traversant les montagnes presque inaccessibles de ma répugnance,

-mi ligami à a Voluntà di Diu è à u cunfessore.

 

O mio Santu Spose, più grande u mo sacrifiziu, più aghju bisognu di u vostru aiutu. Ùn vi dumandu nunda, salvu chì mi tenete in braccia è mi sustene. Cù u vostru aiutu possu dì solu a verità,

- solu per a to gloria è a mo più grande cunfusione.

 

Sta mane, postu chì u cunfessore celebrava a messa, aghju pussutu riceve a cummunione.

A mo mente era in un mare di cunfusione annantu à ciò chì u cunfessore mi dumandava di fà: scrive tuttu ciò chì succede in u mo core.

 

Dopu avè ricevutu à Ghjesù, aghju cuminciatu à parlà cun ellu

- u mo grande dolore, i mo inadegwate è parechje altre cose. Tuttavia, Ghjesù ùn pareva micca interessatu à u mo soffrenu è ùn hà dettu nunda.

 

Un lume hà illuminatu a mo mente è aghju pensatu: "Forse hè per via di mè chì Ghjesù ùn pare micca cum'è di solitu".

 

Allora, cù tuttu u mo core, li dicu :

"Oh! Per piacè, u mo Signore è u mo Tutti, ùn esse micca indifferenti à mè

Perchè mi rompe u core cù u dulore !

S'ellu hè per via di a scrittura, cusì sia.

Ancu s'è aghju da sacrificà a mo vita quì, aghju prumessu di fà cusì ".

 

Allora   Ghjesù   hà cambiatu a so attitudine è   mi  disse dolcemente  :

"Chì avete paura?

Ùn aghju micca sempre assistitu prima ?

A mo luce vi avvolgerà cumplettamente è sarete capaci di manifestallu. "

 

Mentre Ghjesù mi parlava, aghju vistu u cunfessore à u so latu. Ghjesù li disse:

"Tuttu ciò chì fate và à u celu.

i vostri passi,

e vostre parolle   è

e vostre azioni   mi ghjunghjenu.

 

Cù quale purezza duvete agisce !

Sì i vostri atti sò puri, vale à dì,   fatti per mè  ,

Facciu i mo piacè   è

Sentu ch’elli mi circundanu cum’è tanti messageri chì mi facenu pensà à tè  tuttu u  tempu.

 

Ma s'ellu sò fatti per ragioni terrestri è vili, mi sò fastidiu ".

 

Cum'ellu hà dettu questu,

Pigliò e mani di u cunfessore è, alzenduli à u celu  ,   disse :

"Assicuratevi chì i vostri ochji sò sempre in sopra.   Vieni da u celu, travaglia per u celu!"

 

Queste parolle di Ghjesù m'hà purtatu à pensà cusì

- se questu hè fattu,

tuttu ci succede cum'è

quandu una persona abbanduneghja a so casa per traslassi à un altru.

 

Chì faci ?

Prima ci spostà tutte e so cose è poi ci và ella stessa.

In listessu modu, prima mandemu e nostre opere in u celu per preparà un locu per noi.

È, à u tempu stabilitu di Diu, andemu noi stessi. Oh! Chì maravigliosa prucissioni feranu per noi i nostri travagli !

 

Fighjendu u cunfessore, mi ricurdò ch’ellu m’avia dumandatu di scrive nantu à a fede secondu ciò chì Ghjesù m’hà amparatu.

Pensu à questu quandu, di colpu, u Signore m'hà attiratu cusì forte à ellu chì mi sentu ch'e aghju lasciatu u mo corpu per unisce à ellu in a volta di u celu.

M'hà dettu :

"A fede hè Diu".

 

Queste parolle emanavanu una luce cusì intensa chì mi pare impussibile di spiegà; però, aghju da fà u mo megliu.

 

Aghju capitu chì a fede hè Diu stessu.

Cum'è l'alimentazione materiale dà vita à u corpu per ch'ellu ùn mori, a fede dà vita à l'anima.

Senza fede, l'anima hè morta  .

A fede vivifica, santifica è spiritualizes l'omu.

L'aiuta à mantene l'ochji fissi nantu à l'Essere Supremu.

cusì chì ùn amparà nunda di e cose da stu mondu fora di Diu.

 

Oh! A felicità di l'anima chì campa in a fede ! U so volu hè sempre versu u celu.

Si vede sempre in Diu.

Quandu vene a prova, a so fede l'eleva à Diu è si dice à sè stessu:

"Oh! Seraghju tantu più felice è più riccu in u celu!"

 

E cose di a terra l'anu suppurtatu, li odia è li calpesta. L'anima piena di fede s'assumiglia à una persona ricca di milioni,

pussede vasti regni è à quale qualcunu vulete offre un   centesimu.

 

Chì diceria quella persona ? Ùn saria micca insultata ?

Ùn averia micca ghjittatu quellu centesimu in faccia à quellu chì l'hà chjamatu ?

E s'è quellu centesimu era cupartu di fangu cum'è e cose di stu mondu è ci vulia solu à pristassi ?

 

Allora a persona dicia:

"Aghju pussede una ricchezza immensa è avete osatu d'offre mi u vostru miserable penny fangoso.

È, in più, solu per un tempu ?

 

Ricuserà immediatamente l'offerta.

Questa hè l'attitudine di l'ànima di a Fede versu i beni di stu mondu.

 

Avà turnemu à l'idea di l'alimentariu.

Quandu una persona assorbe l'alimentu, u so corpu ùn solu s'alza,

ma a sustanza assorbita cambia in u so corpu.

 

Cusì hè cù   l'ànima chì vive in a fede.  Nutrendu di Diu,

- assorbe a sustanza di Diu.

È, in u risultatu, s'assumiglia di più in più  . Ella si trasforma in ellu.

Siccomu Diu hè Santu, l'anima chì vive in a fede diventa santa. Siccomu Diu hè putente, l'anima diventa putente.

Siccomu Diu hè Sàviu, Forte è Ghjustu, l'anima diventa sàvia, forte è ghjustu. Questu hè u casu cù tutti l'attributi di   Diu.

In cortu, l'anima diventa un pocu   Diu.Oh !

Quantu hè benedetta questa anima in terra è serà ancu più in u celu !

 

Aghju ancu capitu chì e parolle "Vi maritaraghju in fede" chì u Signore indirizza à e so ànime amate significanu chì,

-in u matrimoniu misticu, u Signore dà e so virtù à l'anima.

 

Sembra ciò chì succede à una coppia:

sparte a so pruprietà,

- a pruprietà di l'unu ùn hè più distinta da quella di l'altru. Tutti dui sò i pruprietarii.

 

In u nostru casu, però, l'ànima hè poviru è tutti i so bè venenu da u Signore.

A fede hè cum'è un rè in mezu à a so corte:

tutte l'altri virtù l'intornu è u serve. Senza Fede, l'altri virtù sò senza vita.

 

Mi pare chì Diu cumunicà a Fede à l'omu in dui maneri:

- prima di   u battesimu   è,

- tandu,   liberendu in l'anima una particella di a so sustanza  , chì li dà u rigalu

- fà miraculi,

- risuscitarà i morti,

- curà i malati,

- à piantà u sole, etc.

 

Oh! Se u mondu avia a Fede, a terra diventerà un paradisu terrenu  !

 

Oh! Quantu altu è sublime hè u volu di l'anima chì si esercita in a virtù di a Fede.

 

Si comporta cum'è quessi uccelli timidi chì,

- per paura di cacciatori o trappule,

nidu nantu à l'arburi o in altu.



 

Quandu sò fami, falanu per piglià l'alimentu.

Allora tornanu subitu à u so nidu.

I più prudenti ùn manghjanu mancu in terra.

Per a sicurità, portanu u so beccu à u nidu duv'elli inghjustà l'alimentariu.

 

L'anima chì campa da a fede hè vergogna da i beni di stu mondu. È, per paura di esse attrattu da elli, ùn li guarda mancu. A so dimora hè   più altu, oltre e cose di a terra,

- in particulare   in e ferite di Ghjesù Cristu  .

 

In u cavu di sti santi feriti,

- si lamenta, pienghje, prega è soffre cù u so maritu Ghjesù à a vista di a miseria in cui si trova l’umanità.

 

Mentre l'anima vive in e ferite di Ghjesù,

Ghjesù li dà un pezzu di e so virtù perchè s'apprupria.

Eppuru, ricunnosce queste virtù cum'è e so propiu, sapi chì in realtà venenu da u Signore.

 

Ciò chì succede à questa anima succede à una persona chì riceve un rigalu. Chì faci ? Ella accetta è diventa u pruprietariu.

 

Ma, ogni volta ch'ella guarda, pensa à sè stessu:

"Questu articulu hè mio, ma sta persona m'hà datu".

 

Cusì hè per l'ànima chì u Signore si trasfurmeghja à a so maghjina comunichendulu una particella di u so Essere divinu.

Siccomu st'anima odia u peccatu,

- hà cumpassione per l'altri anime è

-pregà per quelli chì si dirigenu versu u precipiziu.

 

Si unisce à Ghjesù Cristu è si offre cum'è vittima

per appacià a ghjustizia divina è salvà i criaturi i punizioni chì meritanu.

 

Sì u sacrifiziu di a so vita hè necessariu, oh!

cù quale gioia a farà, sia solu per a salvezza di un’anima !

 

Quandu u cunfessore m'hà dumandatu di spiegà à ellu cumu percevi à Diu,

Li aghju dettu chì era impussibile per mè di risponde à a so dumanda.

À a sera, u mo dolce Ghjesù mi apparve è quasi mi rimproverò u mo rifiutu.

Allora m'hà datu dui raghji assai brillanti.

Da u primu, l'aghju capitu intellettuale

A fede hè Diu è Diu hè a fede.

Hè cusì chì, sopra, aghju pussutu pruvà à dì qualcosa di a fede.

 

Avà, dopu à u sicondu ragiu,

Pruvaraghju di spiegà cumu perceraghju à Diu.

 

Quandu sò fora di u mo corpu è in l'altitudine di u celu, mi pare di   vede à Diu cum'è in una luce.

Diu pare esse questu Luce stessu. In questa luce si trovanu

- bellezza, forza, saviezza, immensità, altezza è prufundità infinita.

 

Diu hè ancu presente in l'aria chì respiramu.

Cusì, a respira è pudemu fà a nostra vita. Nunda scappa à Diu è nunda pò   scappà ellu.

Sta luce pare esse cumplettamente voce, ancu s'ellu ùn parla micca. Pare esse cumplettamente azzione, malgradu esse sempre in riposu. Hè in ogni locu, malgradu avè u so   centru.

 

O Diu, quantu sì incomprensibile !

Ti vecu, sentu a to prisenza, sì a mo vita è ti chjusi in mè, ma resti immensu è ùn perdi nunda di sè stessu.

 

Mi sentu veramente chì balbettassi è ùn dicu nunda d'utile nantu à Diu, per dì in parolle umane,

Diciaraghju chì vecu riflessioni di Diu in ogni locu in a creazione:

in certi lochi, sti riflessi sò   bellezza,

per altri sò   prufume,

per altri sò lumi, in particulare in u   sole.

 

U sole mi pare particularmente rappresentante di Diu.

Vecu à Diu oculatu in questa sfera chì hè u rè di tutte e stelle. Chì ghjè u sole ? Nunda ma un globu di focu.

Stu globu hè unicu ma i so raghji sò parechje.

U globu rapprisenta Diu è i so raghji, l'attributi infiniti di Diu, u sole hè à tempu u focu, u lume è u calore.

A Santa Trinità hè cusì rapprisentata da u sole,

u focu chì rapprisenta u   Babbu,

a luce, u Figliolu   è

calore, u   Spìritu Santu.

Ancu s'ellu u sole hè u focu, u lume è u calore, hè unu.

 

Cum'è in u sole, u focu ùn pò esse separatu da a luce è u calore,

- cusì u putere di u Babbu,

- quellu di u Figliolu e

- quelli di u Spìritu Santu sò inseparabili.

Hè inconcevable chì u Babbu pigghia a prima nantu à u Figliolu è u Spìritu Santu, o viciversa. Perchè tutti i trè anu a listessa origine eterna.

 

Cum'è a luce di u sole si sparghje in ogni locu, Diu hè prisente in ogni locu cù a so immensità.

In ogni casu, a paraguna cù u sole quì hè imperfetta.

Perchè u sole ùn pò micca ghjunghje in i lochi induve a so luce ùn pò micca penetrà. Mentre chì Diu hè prisente assolutamente in ogni locu.

 

Diu hè spiritu puru  .

U sole si adatta ancu à questu aspettu di Diu

perchè i so raghji penetranu in ogni locu mentre nimu ùn li pò afferrà.

 

Cum'è u sole, chì ùn hè micca affettatu da a bruttura di l'uggetti chì pò illuminà, Diu vede tutte l'iniquità di l'omi.

- pur essendu perfettamente puri, santu è immaculati.

 

U sole   sparghje a so luce

- nantu à u focu ma ùn brusgia,

- nantu à u mare è i fiumi, ma ùn affuca micca.

Illumina tuttu, fecunda tuttu, dà vita à tuttu cù u so calore, ma ùn perde nunda di a so luce o di u so calore.

Malgradu tuttu u bonu chì face à i criaturi, ùn hà micca bisognu di nimu è ferma sempre u listessu: maestosu, brillanti è immutable.

 

Oh! Quantu hè faciule per vede l'attributi divini attraversu u sole! Per a so immensità,

-Diu hè prisente in u focu ma ùn hè micca cunsumatu;

- hè prisenti in u mare ma ùn affuca ;

- hè prisente sottu à i nostri passi ma ùn hè sfrattu.

-Dà à tutti senza esse più poviru è ùn hà bisognu di nimu.

- Vede tuttu è sente tuttu.

- Cunnosci ogni fibra di u nostru core è ogni pensamentu chì avemu ancu s'è, essendu una mente pura, ùn hà nè ochji nè arechje.

 

L'omu pò privà ellu stessu di a luce di u sole è i so effetti benifichi,

-ma ùn tocca à u sole in ogni modu: t

- tuttu u male risultatu da sta privazione casca nantu à l'omu

senza chì u sole sia affettatu u minimu.

 

mentre ch'ellu pecca,

- u peccatore si alluntana da Diu è perde cusì u godimentu di a so presenza benefica,

-ma ùn tocca à Diu in ogni modu. U male torna à u peccatore.

 

A rotondità di u sole simbulizeghja l'eternità di Diu

chì ùn hà nè principiu nè   fine.

A luce di u sole hè cusì intensa chì ùn pudete micca rifuggiatu per longu senza esse abbagliatu.

Se u sole s'avvicinava à l'omi, seranu ridotti in cendra.

 

Questu hè u casu   cù u Sole divinu  :

- nisun spiritu creatu pò penetrà lu, sè vo pruvate à fà cusì,

- saria abbagliatu è   cunfusu.

 

Se  , mentre abitamu sempre in u nostru corpu mortale,

u sole divinu ci vulia mustrà tuttu u so amore,

-seremu ridotti in cendre.

 

In corta, Diu simina riflessioni di ellu stessu in tutta a creazione. Questu crea in noi l'impressione di vede è toccu.

Cusì, simu continuamente uniti da ellu.

 

Dopu chì u Signore m'hà dettu e parolle:

"A fede hè Diu",

L'aghju dumandatu : "Ghjesù, mi amate?"

Ellu rispose  : "E tu, mi amate ? Ripecu :

"  Iè, Signore, è sapete chì senza voi,

Sentu chì ùn ci hè micca vita in mè ".

 

Ghjesù continuò:

"Allora tu m'aimai è ti tengu caru ! Allora, amumu è simu sempre inseme ". Allora a nostra riunione hè finita,

quandu a matina finita.

 

Quale puderia dì tuttu ciò chì a mo mente hà capitu annantu à u sole divinu? Mi sentu cum'è vede è toccu in ogni locu.

Mi sentu vestitu, dentru è fora.

Eppuru, ancu s'è cunnoscu certe cose nantu à Diu, appena u vecu, mi pari chì ùn aghju micca capitu nunda. Peghju ancu, mi pare di ùn avè dettu nunda, ma sciocchezza.

Spergu chì Ghjesù mi perdone per tutte e mo sciocchezza.

 

Eru in u mo statu di solitu quandu u mo bonu Ghjesù era amaru è afflittu.

 

M'hà dettu  :

"A mo figliola,

A mo ghjustizia hè diventata troppu pisanti è l'offese ch'e ricivu da l'omi sò cusì numerose chì ùn li possu più suppurtà.

 

Cusì, a falce di a morte averà prestu assai da cugliera, sia di colpu o per malatie.

I punizioni ch'e manderaghju seranu cusì numerose chì custituiscenu una spezia di ghjudiziu ".

 

Ùn sò quante punizioni m'hà dimustratu è quantu mi era spavintatu. U dulore chì mi sentu hè cusì grande chì mi pare megliu di stà in silenziu.

 

Ma, postu chì l'ubbidienza l'esige, cuntinuu. Pensu di vede strade sparse di carne umana,

a terra sanguinosa è parechje cità assediate da i nemichi chì ùn anu risparmiatu ancu i zitelli.

 

Paria una furia da l'infernu

senza rispettu per i preti o e chjese.

 

U Signore paria di mandà una punizione da u celu - ùn sò micca ciò chì era -

Mi paria chì tutti noi ricevemu un colpu fatale.

è chì uni moreranu mentre chì altri si guariscenu.

 

Aghju vistu ancu e piante morse è parechje altre disgrazie affettanu a cugliera.

Oh! Diu mio ! Chì dulore per vede queste cose è esse custrettu à parlà d'elli !

"Ah! Signore, calmate!

Spergu chì u vostru sangue è e ferite ci guariscenu.

 

Piuttostu, versate i vostri punizioni nantu à u peccatore chì sò, perchè li meritu.

O pigliami è fà cun mè ciò chì vulete.

Ma finu à ch'e aghju campatu, fareraghju tuttu per oppone à sti punizioni ".

 

Sta mane, u mo amatu Ghjesù si mostra cù un aspettu severu è micca pienu di dolcezza è affabilità cum'è di solitu.

A mo mente era in un mare di cunfusione è a mo ànima annientata,

soprattuttu per i punizioni chì Ghjesù m'avia mostratu in questi ghjorni. Videndu à Ghjesù in questu statu, ùn aghju micca arditu di parlà cun ellu.

 

Ci guardemu in silenziu. O Diu, chì dolore ! Di colpu aghju vistu ancu u cunfessore è, mandumi un raghju di luce intellettuale,

 

Ghjesù disse:   "Carità!

A carità ùn hè nunda altru chè un effusione di l'Essere divinu nantu à tutta a creazione chì,

tutti parlanu di u mo amore per l'omi è li invitanu à amassi.

 

Per esempiu,   u più chjucu fiore di i campi   hà dettu à l'omu: "A vede, da u mo perfume delicatu.

Fighjendu sempre u celu, rende umagiu à u nostru Creatore. Voi ancu, i vostri atti sò prufumati, puri è santu.

Ùn offende micca u nostru Creatore afflighjendulu cù l'odore cattivu di e cattive atti.

 

O omu, per piacè ùn sia micca stupidu à fighjà sempre a terra.

Invece, fighjate à u celu.

U vostru destinu, a vostra patria, hè quì sopra. Ci hè u nostru Creatore è ellu vi aspetta ".

 

L'acqua chì scorri   incessantemente davanti à l'ochji di l'omi li dice : « Fighjate, vengu da a notte è devu affundà è corre.

finu à ch'e sò di ritornu induve sò vinutu.

Anch'ellu, o omu, corre, ma corre à u pettu di Diu duv'è tù veni. Oh! Per piacè ùn curriri per i chjassi sbagliati, quelli chì portanu à u precipiziu. Altrimenti, guai à tè ! "

 

Ancu l'animali più salvatichi   dicenu à l'omu:

"Vidite, o omu, quantu feroce duvete esse versu tuttu ciò chì ùn hè micca Diu.

Quandu qualchissia si avvicina à noi,

suminemu a paura cù i nostri   ruggiti,

per chì nimu ùn osa avvicinà à noi è vene à disturbà a nostra sulitudine.

 

ancu tu   ,

quandu u puzza di e cose terrestri, vale à dì di e vostre passioni viulenti,

- risicu di cascà in l'abissu di u peccatu,

pudete evità ogni periculu

-da u ruggitu di e to preghere e

- fughje l'opportunità di u peccatu ».

 

È cusì per tutti l'altri criaturi.

Cù una voce dicenu è ripetenu à l'omu:

 

"Vidite, o omu, u nostru Creatore ci hà creatu per amore per voi. Semu tutti à u vostru serviziu.

Allora ùn sia micca ingrata.

Per piacè, amore  !

Vi dicemu di novu,   amore ! Amate u nostru Creatore! ""

 

Allora u mo gentile   Ghjesù mi disse  :

"Qualcosa chì vogliu,

- hè chì amate à Diu è

- chì amate u vostru vicinu per l'amore di Diu  .

 

Fighjate quantu aghju amatu l'omi, quelli chì sò cusì ingrati ! Cumu vulete chì ùn li punisci micca ? "

 

À quellu mumentu aghju pensatu chì aghju vistu una terribili tempesta è un grande terramotu chì hà causatu danni estensivi, finu à u puntu di distrughje e piante è e persone.

 

Allora, anima piena di amarezza, aghju dettu à Ghjesù:

U mo sempre gentile Ghjesù, perchè site cusì indignatu?

Sì l'omi sò ingrati, ùn hè micca tantu per malizia, ma per debule. Ah! S'elli ti cunnoscenu un pocu,

quantu umili è eccitanti seranu cun amore per voi! Per piacè calmatevi.

In particulare, salvà a mo cità Corato è i mo amati ".

 

Cume aghju dettu questu,

Aghju capitu chì qualcosa avia sempre da succede in Corato,

ma chì saria pocu paragunatu à ciò chì saria accadutu in   altre cità.

 

Sta mane, mentri mi pigghiau cun ellu, u mo dolce Ghjesù m'hà mostratu a multitùdine di peccati chì sò fatti nantu à a terra.

Hè impussibile per mè di discrive elli perchè sò cusì orribili è numerosi.

 

In l'aria pudia vede una stella tamanta chì u centru cuntene u focu neru è u sangue.

Era cusì orribile di vede chì saria megliu more chè di campà in tempi cusì tristi.

In altrò, vulcani cù crateri multipli sò stati visti inundà u paese vicinu cù lava. Avemu vistu ancu e persone fanatiche chì continuavanu à accende u focu.

 

Mentre aghju guardatu questu, u mo gentile   Ghjesù m'hà dettu   tutti in angustia:

 

"Avete vistu cumu mi offendenu è ciò chì aghju preparatu per elli  ?   Mi ritiru da a terra di l'omi  ".

 

Cum'ellu m'hà dettu questu, avemu vultatu in u mo lettu. Aghju capitu chì per via di sta ritirata di Ghjesù,

l'omi s'impegnerianu

- ancu di più misfatti,

- più omicidi, e

- stà contru à l'altru.

 

Allora   Ghjesù   hà pigliatu u so postu in u mo core è hà cuminciatu à pianghje  , dicendu:

 

"O omu, quantu ti amu!

S'è tù sapiassi quantu mi dà fastidiu d'avè da punisce ! Ma a mo Ghjustizia m'obliga.

O omu, omu, quantu mi dispiace pè u vostru destinu !

Tandu sbucò in lacrime, ripetendu ste parolle parechje volte. Cumu spressione

- a pietà, a paura, u turmentu chì mi invade l'anima,

- soprattuttu videndu   Ghjesù cusì afflittu  .

 

Aghju pruvatu à ammuccià u mo dulore da ellu cum'è pudendu. Per cunsulallu, li aghju dettu :

"O Signore, ùn castigerete mai un omu cusì! Divina sposa, ùn pienghje micca.

Cum'è tù l'ai fattu tante volte prima, ti versarete i vostri punizioni nantu à mè.

Mi farai soffre.

Cusì, a vostra ghjustizia ùn vi forzarà micca à castigà u vostru populu ».

 

Ghjesù hà continuatu à pienghje è li aghju ripetutu:

"Ascoltami un pocu.

Ùn m'ai messu in stu lettu per esse vittima di l'altri ?

Forse ùn saria micca statu prontu à soffre i tempi precedenti

per risparmià e vostre criature? Perchè ùn mi voli à sente avà ?

 

Malgradu i mo poveri parolle, Ghjesù hà cuntinuatu à pienghje.

 

Tandu, ùn pudendu più resistà, aghju ancu apertu a diga di e mo lacrime dicendu :

 

"Signore,

-se avete intenzione di punisce l'omi,

-Anch'eiu ùn possu micca suppurtà di vede i to criaturi soffrenu tantu.

 

In cunseguenza

-sè vo vulete veramente mandà li ferite e

chì i mo peccati mi rendenu indegnu di soffre in u so locu,

- Vogliu lascià,

"Ùn vogliu più campà nantu à sta terra".

 

Allora ghjunse u cunfessore.

Mentre mi sfidava cù ubbidienza, Ghjesù si ritirò è tuttu era finitu.

 

A matina dopu,

Aghju sempre vistu à Ghjesù ammucciatu in u mo core. Là dinù, a ghjente ghjunse à calpà lu.

 

Aghju fattu tuttu ciò chì pudia per liberà ellu è, vultendu versu mè,   disse  :

"Vidite quantu l'omi ingrati sò diventati? Mi furzanu à   castigà.

Ùn possu micca fà   altrimenti.

 

E tu, figliola cara, dopu avè vistu mi soffre tantu,

ch'è tù porti e croci cù ancu più amore, è ancu cun gioia ».

 

Sta mane, u mo amatu Ghjesù hà cuntinuatu à manifestà in u mo core. Videndu ch'ellu era un pocu più felice,

Aghju pigliatu u mo curagiu cù e duie mani   è

L'aghju pregatu di riduce e   punizioni.

 

M'hà dettu  :

"Oh! Figlia mia, chì ti spinge à dumandà mi di ùn punisce micca e mo criature?"

 

Aghju rispostu:

"Perchè sò in a vostra imagina è quandu soffrenu, soffre ancu voi".

 

Cuntinuò   cù un suspiru :

"A carità hè cara à mè finu à u puntu chì ùn pudete micca capisce.   Hè simplice quant'è u mo esse.

Puru sèmplice, u mo essa hè immensu, à u puntu chì ùn ci hè un locu induve ùn penetri.

Questu hè u casu di a carità : essendu simplice, si sparghje in ogni locu.

 

Ùn hà micca rispettu per nimu in particulare, s'ellu hè

un amicu o   un nemicu,

cum'è citatinu o straneru, ama tutti ».

 

Quandu Ghjesù hè apparsu sta mane, aghju avutu a paura chì ùn era micca ellu, ma u diavulu. Dopu à e mo soliti proteste  ,

Aghju dettu à mè stessu  :

"Ragazza, ùn teme micca, ùn sò micca u diavulu. Inoltre, si u diavulu parla di virtù,

hè una virtù cù l'acqua di rosa è micca una virtù vera. Ùn pò micca inculcà a virtù in l'anima, ma solu parlà di questu.

S'ellu, à volte, faci crede à l'ànima ch'ellu ci vole à fà u bè,

ùn pò micca perseverà in questu   è,

mentre ch'ella faci, hè casuale è   inquieta.

 

"  Sò l'unicu chì pò infundirmi in i cori

per   ch'elli ponu praticà a virtù   è

soffre cun curagiu, serenità è perseveranza.

 

Dopu tuttu, da quandu u diavulu cerca a virtù ? Piuttostu, sò i vici chì cerca.

Allora ùn abbiate paura è siate serenu ".

 

Sta mane, Ghjesù m'hà purtatu fora di u mo corpu è m'hà dimustratu parechje persone chì discutevanu. Oh! Quantu era dulore !

Videndulu soffre cusì, li aghju dumandatu di versà in mè a so sofferenza.

Ùn vulia micca fà cusì, postu chì persiste in a so intenzione di castigà u mondu.

Tuttavia, dopu assai insistenza da a mo parte,

Finì à risponde mi versendu un pocu di a so sofferenza in mè.

 

Allora, un pocu alleviatu,   mi disse  :

"U mutivu di u mondu hè in un statu cusì deplorable,

hè chì hà persu tuttu u spiritu di sottumissione à i so capi  .

 

È postu chì Diu hè u primu regnu contr'à quale ellu si ribella,

hà persu ogni sottumissione

à a   Chjesa,

e so lege   è

à qualsiasi autorità legittima.

 

Ah! A mo figliola

chì succede à tutti sti esseri infettati da u cattivu esempiu di quelli stessi ?

chì sò chjamati à esse

i so   capi,

i so   superiori,

i so genitori,   ecc.?

 

Ah! Arrivemu à u puntu induve

- nè i genitori,

- micca rè,

- nimu di i principii serà rispettatu.

Seranu cum'è vipere chì si avvelenanu.

 

Allora pudete vede

- quantu sò necessarii punizioni e

-perchè a morte deve vene à distrughje guasi cumplettamente e mo criature.

 

U picculu numeru di sopravviventi amparà,

- a spese di l'altri,

diventa umili è ubbidienti.

 

Allora lasciami fà.

Ùn pruvate micca di impedisce di punisce u mo populu ".

 

Sta mane u mo adorable   Ghjesù si mostra nantu à a croce. Ellu m'hà dettu a so sofferenza  , dicendu:

 

"Ci sò parechje ferite ch'e aghju patitu nantu à a croce, ma c'era una sola croce.

Dunque, ci sò parechje manere chì attrae l'ànime à a perfezione.

Ma ci hè solu un paradisu induve queste ànime devenu riunite. Sè l'anima manca stu paradisu,

ùn ci hè nunda di più chì li pò offre una eternità beata ".

 

Hà aghjustatu  :

« C’era una sola croce, ma sta croce era fatta di diversi pezzi di legnu.

Dunque, ùn ci hè chè un celu ma, in issu celu, ci sò   diversi lochi  , più o menu gloriosi, attribuiti   secondu u gradu di soffrenza ch’omu averà suppurtatu   quì nantu à a terra.

 

Ah! Se sapemu   quantu hè preziosa a sofferenza  ,

ci vuleriamu in competizione per soffre di più !

Ma sta scienza ùn hè micca ricunnisciuta

Cusì, l'omi odianu ciò chì puderia rende più ricchi per l'eternità ".

 

Dopu qualchì ghjornu di privazione è lacrime, eru tuttu cunfusu è devastatu. In l'internu aghju continuatu à ripete:

"Dìmi, o mio Bonu, perchè ti alluntanassi da mè?

Cumu t’aghju offesu per ch’ùn venite più o ch’è, quand’è tù ghjunghji, resti guasgi nascostu è mutu.

Per piacè ùn mi fate più aspittà perchè u mo core ùn pò più !

"

 

Infine Ghjesù si manifestava un pocu più chjaramente è, videndumi cusì devastatu,   mi disse  :

 

"Se sapiassi quantu amu l'umiltà.

L'umiltà hè a più chjuca di e piante, ma i so rami s'arrizzanu à u celu,

- circundà u mo tronu è penetrendu in a prufundità di u mo Cori.

 

I rami pruduciuti da l'umiltà currispondenu à a   fiducia.

In breve,   ùn ci hè una vera umiltà senza fiducia  . L'umiltà senza fiducia hè una virtù falsa ".

 

Queste parolle di Ghjesù mostranu chì u mo core era

- micca solu   annihilate

- ma ancu   scuraggiatu.

 

A mo ànima cuntinuava à sente distrutta è hà a paura di perde à Ghjesù, di colpu si mostrò   è mi disse  :

 

"  Ti tengu à l'ombra di a mo Carità  .

Siccomu st'ombra penetra in ogni locu, u mo amore ti tene piatta in ogni locu è in tuttu. Perchè avete paura ?

Cumu possu abbandunà voi

mentre tù sì assai arradicatu in u mo amore ?

 

Vuliu dumandà ellu perchè ùn hè micca apparsu cum'è di solitu.

Ma hè sparitu senza dà mi tempu di dì una sola parolla. O Diu, chì dolore !

 

Eru sempre in u listessu statu.

Sta mane, era particularmente immersa in l'amarezza. Aviu quasi persu a speranza chì Ghjesù vene.

 

Oh! Quante lacrime avete versatu ! Era l'ultima ora è Ghjesù ùn era ancu ghjuntu. Diu, chì fà ? U mo core batteva assai forte.

U mo dolore era cusì intensu chì mi sentu in agonia.

 

Internamente dicu à Ghjesù:

"U mo bonu Ghjesù, ùn vi vede ch'e moru! Almenu ditemi chì hè impussibile di campà senza voi.

 

Malgradu a mo ingratitudine davanti à tutte e to grazia, ti amu assai.

È, per cumpensà a mo ingratitudine, vi pruponu i crudeli suffrenze chì m’hà causatu a vostra assenza.

Venite, Ghjesù ! Abbi pacienza, sì cusì bè ! Ùn mi fate più aspittà ! Venite ! Ah!

Ùn sapete chì l'amore hè un tiranu crudele ! Ùn avete micca cumpassione per mè ? "

Eru in stu statu deplorable quandu Ghjesù hè finalmente ghjuntu, cù una voce piena di cumpassione  , mi disse  :

« Sò quì, ùn pienghje più, venite à mè !

 

In un mumentu, aghju trovu fora di u mo corpu in a so cumpagnia. L'aghju fighjulatu, ma cun tale paura di perdillu di novu chì e mo lacrime cuminciaru à scorri.

 

Ghjesù continuò  :

" Innò, ùn pienghje più ! Fighjate cumu soffre.

Fighjate à a mo testa, e spine sò penetre cusì prufonda chì ùn si vede più.

Fighjate à e parechje ferite è sangue in tuttu u mo corpu. Venite à cunsolami ».

 

Fighjendu nantu à e so suffrenze, mi sò scurdatu un pocu di i mei. Aghju cuminciatu cù quelli in u so capu. Oh!

Mi dispiaceva tantu di vede e spine cusì prufonde in a so carne ch’elli si pudianu appena caccià !

 

Cum'è aghju travagliatu duru per fà, hà gemitu di dolore. Quandu aghju finitu di strappà a so corona di spine rotte, l'aghju intrecciata di novu.

 

Allora, sapendu chì grande piacè chì Ghjesù pò dà soffrendu per ellu, l'aghju spintu nantu à a mo testa.

Tandu m’hà fattu basgià e so ferite una à una. È, per certi, vulia chì mi succhi u sangue. Aghju fattu ciò ch'ellu vulia, ancu s'ellu era in silenziu.

 

Venne a Vergine Santissima è mi disse :

"Dumandate à Ghjesù ciò chì voli fà cun voi".

 

Sta mane, Ghjesù hè vinutu è m'hà purtatu in una chjesa. Quì aghju assistitu à a Santa Missa è aghju ricevutu a cummunione da e so mani.

Tandu m’aghju appiccicatu à i so pedi cusì strettu chì ùn li possu più caccià.

Ricurendu a soffrenza di l'ultimi ghjorni causata da a so assenza, aghju avutu tantu paura di perdelu di novu chì li aghju dettu pienghjendu :

"Sta volta ùn ti lasceraghju micca, perchè, quandu mi lasci, mi faci soffre troppu è aspittà troppu".

 

Ghjesù m'hà dettu:

"Venite in i mo braccia

Ch'e vi cunsulate è vi fassi scurdà di e soffrenze di sti ultimi ghjorni ».

 

Mentre esitava à fà cusì, mi stese e mani è mi alzò. Allora m'hà pressu à u mo core dicendu:

 

"Ùn àbbia paura, perchè ùn vi abbandunaraghju micca.

Sta mane, vogliu fà piacè. venite cun mè à u tabernaculu ».

 

Allora avemu ritiratu à u tabernaculu. Quì

- a volte mi basgiava è l'aghju baciatu,

- qualchì volta mi riposava in ellu è ellu riposava in mè,

-a volte aghju pussutu vede l'offese ch'ellu riceveva

è aghju fattu atti di riparazione in cunseguenza.

 

Cumu discrìviri   a pacienza di Ghjesù in u Santu Sacramentu  ? Basta à pensà à questu mi lascia stunatu.

 

Allora Ghjesù m'hà mostratu u cunfessore chì hè ghjuntu à guidà mi in u mo corpu è   mi disse :  "Avà basta, vai, perchè l'ubbidienza ti chjama".

 

Allora, mi sentu

-chì a mo ànima tornava à u mo corpu è

-chì, in fattu, u cunfessore m'hà sfidatu in nome di l'ubbidienza.

 

Oghje Ghjesù hè ghjuntu senza assai ritardu.

 

M'hà dettu  :

"  Tu sì u mo tabernaculu.

Per mè, esse in u Santu Sacramentu hè cum'è esse in u vostru core.

 

Ancu s'è aghju trovu qualcosa di più in tè:

Puderaghju sparte e mo suffrenze cun voi   è

avè vi cun mè cum'è una vittima davanti à a ghjustizia divina, chì ùn aghju micca trovu in u   sacramentu.

Cusì dicendu chì si rifughjava in mè.

 

Mentre era in mè, mi fece sentu

a volte i morsi di   spine,

a volte i soffrenze di a   croce,

qualchì volta i suffrenze di u so   Cori.

 

Aghju vistu, in giru à u so Cori, una treccia di filu spinatu chì u facia soffre assai.

 

Ah! Chì dulore mi sentu à vedelu soffre cusì !

Vuliu piglià nantu à mè u so suffrimentu, è di tuttu u mo core l’aghju pricatu di dà mi e so ferite è e so suffrenze.

 

M'hà dettu  :

"Ragazza, ciò chì offende u mo core più hè

- messe sacrilege e

- l'ipocrisia".

 

Aghju capitu da queste parolle chì una persona

- pò esprimere esternamente amore è lode à u Signore e

- esse internu prontu à avvelenà lu;

- pò esse apparentemente per glurificà è onore à Diu

- cum'è ella cerca gloria interna è onori per ella stessu.

 

Ogni travagliu fattu per ipocrisia, ancu u più apparentemente santu,

- hè avvelenatu è

-piene u Cori di Ghjesù cù amarezza.

 

Eru in u mo statu di solitu quandu Ghjesù m'hà invitatu à andà à vede ciò chì facianu e so criature.

li aghju dettu :

"U mo adorabile Ghjesù, sta mane ùn vogliu micca andà à vede quantu offisu site. Restemu quì inseme."

 

Ma Ghjesù insistia chì andemu per una spassighjata. Vulendu fà piacè, li aghju dettu :

"S'è vo vulete esce, andemu à e chjese perchè ci site menu offesu". Allora andemu in una chjesa.

Ma   ancu quì s'hè offesu, più chè in altrò,

- micca perchè più peccati sò cummessi quì chè in altrò,

- ma postu chì l'offese cummesse quì venenu da u so amatu,

di quelli chì si deve dà corpu è anima per u so onore è gloria.

Hè per quessa chì queste offese ferite u so Cori cusì profondamente.

 

Aghju vistu anime devote chì,

a causa di preoccupazioni inutili, ùn avianu micca preparatu bè per a   cumunione.

invece di pensà à Ghjesù, i so menti eranu pieni di   vetilla.

 

Ah! Quantu pietà hè Ghjesù per quelli ànime chì si sentenu cumpassione per elli stessi ! Fighjanu a so attenzione nantu à i sciocchi, senza u minimu sguardu per Ghjesù.

 

Ghjesù m'hà dettu  :

"A mo figliola,

fighjate cum'è queste ànime mi impediscenu di dà in elli e mo grazia.

Ùn mi fermu micca à l'assurdità, ma à l'amore cù quale unu vene à mè, invece di preoccupassi di e cose d'amore,

-sti anime si attaccanu à i feti di paglia. L'amore pò distrughje a paglia ma,

-ancu abbundante, a paglia ùn pò micca cresce l'amore in ogni modu.

 

Hè ancu u cuntrariu, a goccia di preoccupazioni persunali diminuisce l'amore.

U peghju per queste anime hè chì elli

esse disturbatu   e

perdi assai   tempu.

Li piace à passà ore à parlà cù u so cunfessore di tutte queste sciocchezze.

Ma ùn fate mai risoluzioni audaci per superà queste banalità.

 

E certi preti, figliola ? Li pudete dì

- agisci in modu quasi satanicu

diventendu idoli per l'anime chì guidanu.

Oh! Iè! Sò sopra à tutti issi figlioli chì trapassanu u mo Cori.

Perchè se l'altri mi offendenu di più, offendenu i membri di u mo corpu,

Mentre questi mi offende induve sò più sensibile,

- vale à dì in a prufundità di u mo Cori ".

 

Cumu discrìviri i turmenti di Ghjesù? Mentre dicia ste parolle, pienghje amaramente.

Aghju fattu u mo megliu per cunsulallu.

Allora, inseme, turnemu à u mo lettu.

 

Sta mane eru in u mo statu di solitu quandu, di colpu, mi ritrovu incapace di spustà. Aghju realizatu chì qualchissia entrava in a mo stanza, chjude a porta è si avvicinava à u mo lettu.

Pensu chì sta persona s'era sbuchjata senza chì a mo famiglia s'avvisa. Allora chì mi succederia ?

 

Eru tantu paura

-chì u mio sangue si ghiacciava ind’è i vini è ch’e tremava di tuttu u mo esse.

 

Diu, chì fà ? Aghju pensatu:

"A mo famiglia ùn l'hà micca vistu. Sò tuttu inturniatu è ùn possu micca difendemi nè dumandà aiutu. Ghjesù, Maria, aiutami ! San Ghjiseppu, difendemi !

 

Quandu aghju capitu ch'ellu si cullà nant'à u mo lettu per chjappà à mè, a mo paura era tale chì aghju apertu l'ochji è li dumandò : « Dimmi quale site ?

Rispose: "U più poviru di i poveri, sò un omu senza casa.

 

Vengaraghju à tè s'ellu mi tenete cun voi in a vostra stanza. Vede, sò cusì poviru chì ùn aghju mancu vestiti. Ma tu ne prendrai cura ".

 

Aghju guardatu.

Era un ziteddu di circa cinque o sei anni, senza robba, senza scarpi. Era assai bellu è graziosu.

 

Aghju rispostu:

"In quantu à mè, vogliu tenevi, ma chì diciarà u mo babbu ? Ùn sò micca liberu di fà ciò chì vogliu. Aghju parenti chì mi impediscenu.

In quantu à i vestiti per voi, possu furnisce per elli cù i mo poveri travaglii è mi sacrificaraghju se ne necessariu. Ma hè impussibile per mè di mantenevi quì.

 

È tandu ùn avete un babbu, una mamma, una casa ? "U zitellu hà rispostu tristu:

"Ùn aghju nimu, oh! Per piacè ùn lasciami più vaghjime, pigliami cun voi!"

Ùn sapia micca chì fà. Cumu mantene? Un pensamentu hà toccu a mo mente:

"Puderia esse Ghjesù? O forse un dimòniu hè ghjuntu à disturbami?"

Di novu, aghju dettu: "Almenu dimmi quale site". Ripetì: "Sò u più poviru di i poveri".

Aghju cuntinuatu : "Avete amparatu à fà u segnu di a croce ? - Iè ", disse.

Allora fate. Vogliu vede cumu fate. "Allora u segnu di a croce hè statu fattu.

Allora aghju aghjustatu: "Pudete recità l'" Ave Maria ? "-

Iè, hà rispostu, ma s'è vo vulete chì mi recita, facemu inseme. "

 

Aghju principiatu l'"Ave Maria"

è l'hà dettu cun mè quandu, di colpu, a luce più pura sboccava da a so fronte.

 

Allora, in i più poveri di i poveri, aghju ricunnisciutu à Ghjesù.

In un istante, cù a so luce, m’hà scunsciutu è m’hà tiratu fora di u mo   corpu.

Mi sentu assai cunfusu davanti à ellu, soprattuttu per via di i mo   tanti rifiutati.

 

li aghju dettu :

"U mo caru picculu, perdonami.

Se t'avia ricunnisciutu, ùn t'averia micca ricusatu di entre. D'altronde, perchè ùn m'avete micca dettu ch'ellu era tù ?

Aghju tantu da dì.

Vi l'averessi dettu invece di perde u mo tempu in trivialità è paure in vanu.

 

Inoltre, per mantene voi, ùn aghju micca bisognu di a mo famiglia.

Sò liberu di mantenevi, perchè ùn permettenu micca à nimu di vedevi ".

 

Mentre parlava cusì, si n’andò, lassendumi cù u mo dulore per ùn avè pussutu dì li tuttu ciò chì vulia. Tuttu hè finitu cusì.

 

Oghje aghju meditatu nantu à i periculi per a nostra ànima chì venenu da e lode umane. Mentre stava esaminendu mè stessu

per vede s'ellu ci era satisfaczione in mè davanti à l'elogi umani,

 

Ghjesù m'hà dettu:

 

Quandu un core hè pienu di autocunniscenza,

i lodi di l'omi sò cum'è l'onde di u   mare

chì si alzanu è sboccanu, ma senza mai andà oltre i so   cunfini.

Quandu i lodi facenu sente i so gridi è si avvicinanu à u core,

- videndu ch'ellu hè circundatu da i muri solidi di l'autocunniscenza,

- ùn ci trovanu un locu è

- ritirate senza fà dannu.

 

Ùn deve micca dà impurtanza à a lode o u disprezzu di e criature ".

 

Oghje, mentri u mo bonu Ghjesù si manifestava, aghju avutu l'impressione di ellu

- chì mi lampò raghji di luce

- mi penetra cumplettamente.

Di colpu mi truvò fora di u mo corpu in cumpagnia di Ghjesù è u mo cunfessore.

 

Aghju pricatu subitu à u mo amatu Ghjesù

- basgià u mo cunfessore e

- accuccià un pocu in i so braccia (Ghjesù era zitellu).

 

Per piacè mi,

prontu basgiò u cunfessore nantu à a guancia, ma senza distaccu da mè.

 

Tutti dispiaciuti, li aghju dettu:

"A mo piccula cara,

-Vuliu chì tu li basgiassi micca nant'à a guancia, ma in bocca per chì,

-tuccatu da e to labbra più puri,

i so sò santificati è guariti da a so debulezza.

Cusì puderanu proclamà più liberamente a vostra parolla è santificà l'altri.

Rispondimi per favore!"

 

Allora Ghjesù   u basgiò nantu à a bocca è   disse  :

"Sò cusì fieru di l'ànime staccate da   tuttu,

- micca solu à u livellu emutivu,

- ma ancu à un livellu propiu.

 

Mentre si spoglianu,

- a mo luce li invade è

- diventanu trasparenti cum'è u cristallu,

 

cusì

- nunda impedisce à a luce di u mo sole di penetrà in tè,

- diversamente da l'edificazioni è altre cose materiali in relazione à u sole materiale ".

 

Hà aghjustatu:

"Ah! Queste ànime

- Pensu chì si spoglianu ma,

- sò veramente vestiti

e cose spirituali è ancu e cose corporali.

Perchè   a mo pruvidenza tratta in modu speciale cù l'ànime spogliate.

 

A mo pruvidenza li accumpagna in ogni locu.

Sembra chì ùn anu nunda, ma anu tuttu ".

 

Dunque

abbandunemu u cunfessore per andà ind’è certi pii chì parevanu travaglià solu per i so interessi persunali.

 

Fendu un passu avanti trà elli  ,   disse:

 

"Guai à voi chì travagliate solu per fà soldi!

Avete digià a vostra ricumpensa ".

 

Sta mane, Ghjesù m'apparve cusì afflittu è soffrendu chì hà suscitatu assai cumpassione in u mo core. Ùn aghju micca osatu interrugallu.

Ci guardemu in silenziu.

 

Di tantu in tantu mi dava un basgiu è po, à turnu, u basgiò. Hè dimustratu per esse cusì parechje volte.

L'ultima volta m'hà mostratu a Chjesa è disse: "A Chjesa hè modellata nantu à u celu.

 

Cum'è u celu induve ci hè un capu, chì hè Diu.

In più di parechji santi di diverse cundizioni, ordini è meriti.

 

Ci hè in a mo Chjesa

un capu, quale hè u papa   -

cù, nantu à a testa, a tiara triple corona chì simbolizza a Santa Trinità

-

- in più di parechje persone dipendenu da ellu, vale à dì i dignitarii, i vari ordini, supiriori è inferiori. Ognunu hè quì per abbellisce a mo Chjesa.

Ognunu hè attribuitu un rolu, basatu annantu à a so pusizioni in a ghjerarchia.

 

E virtù chì nascenu da u fideli cumplimentu di i so roli emananu un perfume cusì chì a terra è u celu sò profumati è illuminati.

 

E persone sò attratte da questa fragranza è luce, è sò cusì guidati à a Verità  .

 

Dopu à ciò chì vi dicu appena,

Vi dumandu di fà una pausa per un mumentu cù i membri infettati di a mo Chiesa chì,

invece di inundà cù a luce, copre cù a   bughjura.

Chì guai li causanu ! "

 

Allora aghju vistu u cunfessore accantu à Ghjesù.

Ghjesù u fighjulava cù un sguardu penetrante è, vultendu versu mè,

 

M'hà dettu :

"Vogliu chì avete piena fiducia in u vostru cunfessore,

ancu in   e cose più chjucu,

cusì chì ùn ci hè nisuna differenza trà ellu è mè. Ogni volta chì avete fiducia in ellu ascoltandu e so parolle, saraghju di u listessu parè   ".

 

Queste parolle di Ghjesù m'hà ricurdatu di qualchì tentazione di u diavulu chì m'avia fattu un pocu suspettu.

Ma, cù a so vigilanza, Ghjesù m'hà currettu

In quellu mumentu mi sentu liberu di sta sfiducia.

 

Chì u Signore sia benedettu per sempre,

quellu chì si cura tantu di a mo ànima disgraziata è piccatu !

 

Sta mane, Ghjesù hè ghjustu dimustratu.

A mo mente era cunfusa è ùn pudia spiegà a so assenza quandu, di colpu, mi sentu circundatu da parechji spiriti, anghjuli, pensu.

Di tantu in tantu, mentre ch'e eru trà elli, aghju guardatu intornu in a speranza di almenu sente u soffiu di u mo Amatu, ma ùn ci era micca segnu di a so prisenza.

 

Di colpu, aghju intesu un soffiu dolce daretu à a mo spalle è subitu urlà :

"Gesù, mi Signore!"

Ellu hà rispostu  :

"Luisa, chì vulete?"

 

Aghju cuntinuatu:

"Ghjesù, u mo Amatu, venite, ùn stà micca daretu à a mo spalle perchè ùn ti possu vede.

T'aghju aspittatu è t'aghju cercatu tutta a mane.

Pensu chì vi pudia truvà trà questi spiriti angelici chì circundanu u mo lettu.

Ma ùn vi aghju trovu.

Allora, mi sò assai stancu, perchè senza voi ùn possu riposu. Venite, ripusemu inseme ".

Allora Ghjesù s'avvicinò à mè è mi teneva a testa.

 

L'anghjuli dissenu à Ghjesù  :

"Signore, t'hà ricunnisciutu assai prestu,

"Ùn da u sonu di a to voce, ma da u to respiru, è t'hà chjamatu subitu!"

 

Ghjesù li rispose  :

"Ella mi cunnosce è a cunnoscu. Hè intima per mè cum'è a pumu di l'ochju". Cum'ellu hà dettu questu, aghju trovu in l'ochji di Ghjesù.

Cumu spiegà ciò chì mi sentu in quelli ochji puri ? Ancu l'anghjuli eranu maravigliati !

 

Parechje volte durante u ghjornu, mentre meditava, Ghjesù si avvicinava à mè. M'hà dettu  :

 

"A mo persona hè circundatu da l'azzioni di l'ànima cum'è una robba. Più puri i so intenzioni è u so intensu amore,

u più splendore mi dannu.

 

Per a mo parte li dugnu più gloria, tantu chì u ghjornu di u ghjudiziu,

Li faraghju cunnisciuti à u mondu sanu

per ch'elli sappianu quantu mi anu onoratu è quantu li onoraghju ". Cù un sguardu   adduluratu, aghjunse  :

"A mo figliola,

chì succede à l'anime chì anu fattu tante opere, ùn importa micca quantu bè,

- senza purità di scopu,

- per abitudine o per egoistu ?

Chì vergogna si sentenu u ghjornu di u ghjudiziu quand'elli vedenu sti azzioni,

- bè in sè stessu,

- ma annebbiati da e so intenzioni imperfette.

Invece di onuralli, seranu una fonte di vergogna per elli è per parechji altri.

 

In fatti,   ùn hè micca l'estensione di l'azzioni chì m'importa, ma l'intenzione cù quale sò fatti ".

 

Ghjesù era silenziu per qualchì tempu mentre meditava nantu à e parolle

m'hà dettu

- nantu à a purità di l'intenzione è ancu

- nantu à u fattu   chì fendu bè,

i criaturi anu da more à elli stessi è diventà unu cù u Signore.

 

Ghjesù aghjunse:

"Hè cusì: u mo Cori hè infinitamente grande. Ma a porta per entre hè assai stretta.

 

Nimu pò vene à chjappà u so viotu, salvu anime simplici è spogliate.

Siccomu a so porta hè stretta,

- u minimu ostaculu

- l'ombra di un attaccamentu,

- una intenzione chì ùn hè micca   ghjustu,

- un'azzione chì ùn hè micca fatta per piacè mi impedisce di vene à piacè.

 

 L'amore di u vicinu entra in u mo core

Ma, per questu,

-  deve esse cusì unitu cù u mo propiu amore chì diventa un cun ellu  ,

-  chì u so amore ùn pò esse distintu da u meiu.

 

Ùn possu micca cunsiderà u mo amore di u vicinu s'ellu ùn si trasforma in u mo propiu amore ".

 

Sta mane eru in un mare di afflizioni per l'absenza di Ghjesù.Dopu tante soffrenze, Ghjesù hè ghjuntu è s'hè avvicinatu cusì à mè.

ch'ùn pudia più vede.

Ripusò a so fronte contr'à a meia, appoggiò a so faccia contru à a meia è facia listessa cù tutti l'altri membri di u so corpu.

Mentre era in questa pusizioni, li aghju dettu:

"U mo adorabile Ghjesù, ùn mi amate più?"

 

Ellu rispose  : «  S’e ùn t’amassi micca, ùn saria cusì vicinu à tè ».

 

Aghju cuntinuatu:

"Cumu pudete dì chì mi amate se ùn mi lasciate micca soffre cum'è una volta?

Aghju paura chì ùn mi vulete più in stu statu.

Almenu liberami da u fastidiu di u cunfessore ».

 

Mi sentu cum'è ch'ellu ùn stava à sente ciò chì dicu.

Invece, m'hà dimustratu una multitùdine di persone chì cummettenu ogni tipu di peccati. Indignatu, mandò à mezu à elli diverse malatie contagiose, è cum'è morse assai persone diventanu neri cum'è carbone.

 

Ghjesù paria chì sta multitùdine di peccatori sparisci da a faccia di a terra. Videndu questu, l'aghju pregatu di versà a so amarezza in mè per risparmià a ghjente. Ma ùn m'hà micca ascoltatu.

 

M'hà dettu  :

"U peghju punizioni chì vi pudia mandà,

à   tè,

preti   è

à u   populu,

vi saria liberatu da stu statu di sofferenza

Perchè, ùn truvendu più l'uppusizione, a mo Ghjustizia si versaria tandu in tutta a so furia.

 

Saria una grande disgrazia per una persona

- esse incaricatu di una missione

- per poi caccià

 

Perchè, abusendu di a so funzione,

-sta parsona ùn averia micca benefiziu da e

- s'ellu fussi fattu indignu.

 

Ghjesù hà tornatu parechje volte oghje, ma era tristu di dividisce l'anima. Aghju pruvatu à cunsulallu cum'è pudendu, à volte basgiendulu, à volte sustenendu u mal di testa, à volte dicendu parolle cusì :

"Cuore di u mo core, Ghjesù, ùn site micca abituatu à mustrà troppu soffrenu.

 

Quandu l'avete fattu in u passatu,

avete versatu in mè a vostra sofferenza è subitu cambiatu u to aspettu.

Ma quì, ùn ti possu cunsulà. Quale averia pensatu

-chì dopu m’hà fattu sparte e to suffrenze per un bellu pezzu è

-Dop'à avè fattu tantu à dispunì, mi privà avà ?

 

U soffrenu per l'amore per voi era a mo sola cunsulazione.

Era u suffrimentu chì m’hà permessu di suppurtà u mo esiliu nant’à sta terra. Ma avà sò privatu di questu è ùn sò micca induve truvà sustegnu.

 

A vita hè diventata assai dolorosa per mè.

Oh! Per piacè, u mo Spose, u mo Amatu, a mo Vita, per piacè, restituitemi i vostri pene, fatemi soffre !

Ùn guardate micca a mo indegnità è i mo peccati gravi, ma piuttostu à a vostra misericordia inesauribile! "

 

Quandu aghju versatu u mo core in Ghjesù, si avvicinò è

M'hà dettu :

 

"A mo figliola, hè a mo Ghjustizia chì vole esse versata nantu à tutte e criature. I peccati di l'omi anu guasgi righjuntu u limitu.

È a Ghjustizia vole

-manifesta a so furia cù brillantezza è

- truvà rimediu per tutti sti crimini.

 

Per chì capisci quantu sò pienu d'amarezza.

Per suddisfà un pocu, ti versaraghju solu u mio fiatu in tè ".

 

Purtendu e so labbre à e mio, hà soffiatu in mè.

U so respiru era cusì amaru chì mi sentu a mo bocca, u mo core è tuttu u mo ebbricu. Sì, solu, u so fiatu era cusì amaru, chì di u restu di a so persona ?

M'hà lasciatu cusì dulore chì u mo core hè stata trafitta.

 

Sta mane, sempre dimustrandu afflizione, u mo adorable Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu è hà dimustratu diverse offese chì hà ricevutu.

Ancu sta volta l'aghju dumandatu di versà a so amarezza in mè. À u principiu paria ch'ellu ùn m'ascolta.

 

Ellu m'hà dettu solu:

"A mo figliola, a carità hè perfetta solu s'ellu cerca solu di piacè à mè.

Solu allora pò esse chjamatu carità.

Pò esse ricunnisciutu da mè solu s'ellu hè spogliatu di tuttu ».

 

Vulendu prufittà di queste parolle di Ghjesù, li dissi:

"Amore meiu,

hè precisamente per quessa chì vi dumandu di versà in mè a vostra amarezza,

- per liberà vi da tante soffrenze.

 

Se ti dumandu ancu di risparmià e criature,

hè perchè mi ricordu chì in altre occasioni,

dopu à castigà i   criaturi

tandu, avè vistu soffre tantu di miseria è di altre cose,   tù stessu soffre assai.

 

Tandu, dopu chì t’aghju pregatu à u puntu di stanca, t’era piacè di versà in mè e to suffrenze.

- per risparmià e criature è,

- eri assai cuntentu tandu. Ùn vi ricordate?

Inoltre, i vostri criaturi ùn sò micca in a vostra imagina ?

 

Unitu da e mo parolle,   mi disse  :

"Siccomu hè voi, accunsentu à u vostru desideriu. Venite à beie da u mo latu".

 

Sò andatu per beie da u so latu,

ma ùn era micca amarezza ch'e   aghju bevutu,

ma un sangue dolcissimu chì inebriava tuttu u mo esseru d'amore è di   dolcezza.

 

Eru pienu, ancu s'ellu ùn era micca ciò chì cercava. Vultendu versu ellu, li dissi :

"Cara mia, chì faci?

Ciò chì scorri da u vostru latu ùn hè micca amara ma dolce. Oh! Per piacè versate    a vostra  amarezza in mè ".

 

Mi guardò gentilmente   e disse :

"Continuate à beie, l'amarezza vene dopu".

 

Allora aghju cuminciatu à beie di novu

Dopu chì a desserta hè stata drenata per qualchì tempu, hè vinutu l'amarezza. Ùn possu micca definisce l'intensità di sta amarezza.

Satu, aghju alzatu è, videndu   a corona di spine nantu à u so capu  , l'aghju pigliatu da ellu è l'aghju spintu nantu à u mo propiu capu.

 

Ghjesù paria assai educatu

ancu s'ellu, in altre occasioni, ùn l'avia permessu.

 

Quantu era bellu di vede dopu à versà a so amarezza !

Paria quasi impotente, senza forza, è gentile cum'è un agnellu.

 

Aghju capitu chì era assai tardi.

Siccomu u cunfessore era ghjuntu a matina, ùn sapia s'ellu ci vulterà. Allora, vultendu versu Ghjesù, li dissi:

"Dolce Ghjesù, ùn mi permette micca di esse di vergogna per a mo famiglia o per u mo cunfessore chì u furzà à vultà.

Oh! Per piacè lasciami vultà à u mo corpu ".

 

Ghjesù rispose  :

"A mo figliola, oghje ùn ti vogliu micca lascià". Ripecu :

"Ancu ùn aghju micca u curagiu di lascià ti, ma fate solu per un pocu tempu,

per a mo famiglia per vedemi prisente in u mo corpu. Allora torneremu inseme ".

 

Dopu stendu longu tempu è scambiatu i nostri addiu, mi lasciò per un pezzu. Era solu l'ora di pranzu è a mo famiglia hè ghjunta à invitami.

Ancu s'è mi sentu ch'e aghju ricostituitu u mo corpu, aghju avutu assai dulore è ùn pudia mantene a mo testa alta   .

 

L'amarezza è u dolce ch'e aghju bevutu da u latu di Ghjesù m'hà lasciatu cusì pienu è soffrendu chì ùn pudia micca assorbutu nunda d'altru.

Ligatu da a mo parolla data à Ghjesù è sottu u pretestu di un mal di capu, dicu à a mo famiglia : « Lasciami in pace, ùn vogliu nunda ».

Libera di novu, aghju cuminciatu subitu à chjamà u mo adorable Ghjesù chì, sempre affabile, vultò.

 

Cumu dì tuttu ciò chì mi hè accadutu oghje,

- u numeru di grazia chì Ghjesù hà pienu di mè,

- u numeru di e cose chì m'hà fattu capisce ?

Dopu à stà assai tempu per calmà u mo soffrenu, lasciò sbuccà un latte succulente da a so bocca.

 

A sera, m'hà lasciatu assicurendu ch'ellu tornerà prestu.

Mi ritruvau in u mo corpu, ma un pocu menu in u dulore.

 

Per uni pochi di ghjorni,

Ghjesù hà cuntinuatu à manifestà in u listessu modu, ùn vulia micca staccassi da mè.

Paria chì a piccula soffrenza versata in mè l'attirava tantu ch'ellu ùn pudia alluntanassi da mè.

 

Sta mane hà versatu un pocu di più amarezza da a so bocca in a meia,   è po m'hà dettu  :

 

«  A croce dispone l'anima à a pacienza.

Unisce u   celu à a terra, vale à dì  l'anima à Diu  .

 

A virtù di a croce hè putente.

Quandu entra in un'anima,

hà u putere di caccià a ruggine da tutte e cose in u mondu.

 

A croce porta l'ànima à cunsiderà e cose di a terra cum'è boring, disturbante è disprezzu.

Li fa savurà u gustu è i piacè di e cose celestiali.

 

Tuttavia, poche ànime ricunnosce e virtù di a croce. Allora l'odiemu ".

 

Cù ste parolle di Ghjesù, chì cose aghju capitu di a croce !

 

E parolle di Ghjesù   ùn sò micca cum'è i nostri, di quale avemu solu capisce ciò chì si dice.

Una di e so parolle sparghje una Luce cusì intensa in noi chì pudemu passà tuttu u ghjornu in meditazione prufonda per capiscenu.

Dunque, vulendu dì chì tuttu seria troppu longu è ùn possu micca fà. Pocu dopu, Ghjesù vultò.

Paria un pocu angustiatu.

L'aghju dumandatu perchè.

M'hà mostratu parechje anime devote è   m'hà dettu  :

 

"A mo figliola, ciò chì amu in un'anima,

- hè chì abbanduneghja a so vulintà persunale.

 

Solu tandu pò u mio

- investe in questu,

-divinizelu è

- fate u mio.

 

Fighjate à quelli ànime chì parevanu pious quandu tuttu va bè.

Ma quale, à u minimu fastidiu, per esempiu,

s'è e so cunfessioni ùn sò micca abbastanza longu

s'è u cunfessore li dispiace, perdenu a so   pace.

 

Qualchidunu finiscinu ancu di ùn vulete più fà nunda. Chì mostra chjaramente

- chì ùn hè micca a mo Voluntà chì domina in elli,

- ma elli.

 

Cridite à mè, a mo figliola, anu sceltu a strada sbagliata. Quandu vecu l'ànima

- chì mi vole veramente amà,

"Aghju parechje manere di cuncede a mo grazia".

 

Era disgraziatu di vede à Ghjesù soffre per queste persone ! Aghju fattu u mo megliu per cunsulallu, è dopu tuttu era finitu.

 

Sta mane aghju paura chì ùn era micca Ghjesù, ma u diavulu chì mi vulia ingannà.

 

Videndu mi spavintatu,   Ghjesù disse  :

"L'umiltà attrae i favori celesti.

Appena trovu l'umiltà in un'anima,

I versà ogni tipu di favori celesti in abbundanza.

 

Invece di disturbà ti,

-  assicuratevi chì site pienu di umiltà   è

- Ùn vi preoccupate micca di u restu ".

 

Allora m'hà mostratu parechje persone pie,

frà i quali eranu   i preti,

alcuni di i quali anu purtatu   una vita santa.

 

Ma, quantunque boni eranu, ùn avianu micca quellu spiritu di simplicità chì permette di crede.

- Grazie mille è

-à i tanti mezi chì u Signore usa cù l'ànima.

 

Ghjesù m'hà dettu:

Mi cumunicu à l'umile è simplice, ancu s'ellu hè poviru è ignorante.

Perchè crèdenu subitu in e mo grazia è apprezzanu assai, ma cun questi sò assai riluttante.

Ciò chì avvicina l'anima à mè hè prima di tuttu a Fede.

Queste persone, cù tutta a so scienza, duttrina è ancu santità,

- ùn mai sperienze riceve un ragiu di luce celeste. Seguinu a strada naturale

-ma ùn riesci mai à tuccà u soprannaturale in u minimu.

 

Hè per quessa, in a mo vita murtale, ùn era micca quì

micca un   studiu,

micca un   prete,

micca un omu putente trà i mo   discìpuli.

 

Tutti i mo discìpuli eranu ignoranti è di statu modestu.

Perchè sti persone eranu

- più umili,

- più simplice è ancu

- più disposti à fà grandi sacrifici per mè ".

 

Sta volta, u mo amabile Ghjesù vulia divertevi.

S'avvicinò cum'è s'ellu mi vulia sente, ma appena cuminciò à parlà,

Hè sparitu cum'è un fulmine.

 

O Diu, chì soffrenza !

Mentre u mo core era immersa in stu dulore amara è tremava d'impazienza,

 

Hè tornatu dicendu  :

 

"Chì hè u prublema? Chì ci hè male? Stammi calmu! Parlate, chì vulete?

Ma appena aghju apertu a bocca per parlà, hè sparitu.

 

Aghju pruvatu tuttu per calmà, ma ùn pudia micca.

Dopu un pocu tempu, u mo core hà cuminciatu à sparà di novu, ancu più chè prima, da l'assenza di u so solu cunfortu.

 

Riturnendu,   Ghjesù m'hà dettu  :

 

"A mo figliola,

a gentilezza pò cambià a natura di e cose. Pò fà l'amarezza dolce.

Allora siate più gentile  ! "

 

Ma ùn li dete micca u tempu di dì una parolla.

Allora a matina hè andata. Allora aghju trovu fora di u mo corpu cù Ghjesù.

 

Ci era una folla di persone, cumpresu

- certi aspiravanu à ricchezza,

- più à lodare,

- altri à gloria o

- à qualcosa altru.

 

C'era ancu quelli chì aspiravanu à a santità. Ma nimu ùn aspirava à Diu stessu

Tutti vulianu esse ricunnisciuti è cunsiderati impurtanti.

 

Affruntendu à queste persone è inchinandu u capu,   Ghjesù li disse  :

 

"Sì stupidu, travagliate à a vostra perdita". Allora, vultendu versu mè,   mi disse  :

"A mo figliola, hè per quessa chì ricumandemu di scollegamentu in u primu locu

- di tuttu è

- di sè stessu.

 

Quandu l'anima s'hè staccata da tuttu,

- ùn hà più bisognu di luttà per ùn succumbà à e cose di a terra.

 

E cose di a terra, in fatti,

- vedenduvi ignoratu è ancu disprezzatu da l'anima, salutalu,

- andate è ùn la disturbate più.

 

Sta mane eru in un tale statu d'annihilation chì era diventatu impaciente è execrable.

 

Aghju vistu cum'è l'essere più abominable di a terra,

cum'è un picculu vermu chì gira sempre in u listessu locu,

-senza mai pudè avanzà o esce da u fangu.

 

O Diu, chì miseria, sò tantu gattivi, ancu dopu avè ricivutu tante grazie !

 

Sempre cusì gentile cù u peccatore infelice chì sò, u bonu Ghjesù hè vinutu è mi disse:

 

"  U disprezzu di sè stessu   hè lodabile s'ellu hè   accumpagnatu da u spiritu di Fede  . Altrimenti, invece di guidà à u bonu, pò dannà l'   anima.

 

In fatti, se senza un spiritu di fede ti vedi cum'è tù sì   ,

incapaci à fà u bè, sarete   purtatu

- per scoraggià voi è ancu

- ùn fà più un passu in a strada di u bè.

 

Ma  s'è tù ti affidate à mè  , vale à dì s'è tù ti lasci guidari da u spiritu di Fede,

- ampararete à cunnosce è disprezzà sè stessu ma, à tempu,

-per cunnoscemi megliu è

- restate cunfidendu chì pudete fà tuttu cù u mo aiutu. In questu modu camminerete in a Verità ».

Oh! Cume queste parolle di Ghjesù mi calmavanu l'anima! Capiscu chì aghju bisognu

- immerse in u mo nunda e

- Scuprite quale sò, ma senza firmà quì.

 

À u cuntrariu, quandu aghju vistu quale sò,

Aghju da immersi in u mare immensu di Diu

raccoglie tutte e grazia chì a mo ànima hà bisognu, altrimenti

a mo natura si stancheria   è

u diavulu ghjucheria bè à purtà mi   scoraggiamentu.

Chì u Signore sia benedettu per sempre è tutti travaglianu inseme per a so gloria!

 

Sta mane, quandu eru in u mo statu di solitu,

u mo adorable Ghjesù hè vinutu cù u mo cunfessore.

 

Ghjesù pareva un pocu disappuntu cù l'ultimi.

Perchè, apparentemente, vulia chì tutti sò di parè

chì u mo statu era u travagliu di Diu.

Pruvò di cunvince altri preti revelendu e cose da a mo vita interna.

 

Ghjesù si vultò versu u cunfessore è disse :

"Questu hè impussibile.

Eiu stessu era turmentatu da l'uppusizione,

ancu da persone assai illustri, preti è altre persone auturità.

 

Hanu trovu difettu cù e mo opere sante,

andendu finu à dì chì eru pusessu da u   dimòniu.

 

Aghju permessu di sta oppusizione, ancu di e persone religiose, per chì a verità esce più à u mumentu propiu.

 

Sè vo vulete cunsultà dui o trè preti trà i migliori, i più santi è i più sapienti per esse illuminati, vi auturisimu à fà.

Ma altrimenti nò è nò !

Saria vulsutu arruvinà e mo opere, trasfurmarle in una risa, chì ùn mi piacerebbe micca assai ".

 

Allora   Ghjesù m'hà dettu  :

"Tuttu ciò chì vi dumandu hè di stà drittu è simplice. Ùn vi preoccupate micca di l'opinioni di e criature.

Lasciate ch'elli pensanu ciò chì volenu senza disturbà in u minimu.

Perchè s'è vo vulete cercà l'appruvazioni di tutti, smettete di imità a mo propria vita ".

 

Sta mane, u mo più dolce Ghjesù hà vulsutu chì mi toccu u mo nulla cù e mo mani.

E prime parolle ch'ellu m'hà dettu eranu: "  Quale sò eiu è quale site  ?"

 

Sta doppia dumanda era accumpagnata da dui raghji intensi di luce:

-unu m'hà dimustratu a grandezza di Diu è

- l'altru, a mo miseria è u mo nunda.

 

Aghju capitu chì eru solu una ombra,

cum'è quelli furmati da u sole chì illumina a terra; Queste ombre dipendenu di u sole.

Quandu u sole si move, cessanu di esisti, privatu di u so splendore.

Cusì hè cù a mo ombra, vale à dì cù u mo esse :

st'ombra dipende di Diu chì, in un mumentu, pò fà sparisce.

 

Chì di u fattu chì aghju distortu sta ombra

-chì u Signore m'avia affidatu, è

- quale ùn era mancu à mè ?

 

Issu pensamentu m’hà spavintatu, mi paria malatu, infettatu è pienu di vermi. In ogni casu, in u mo statu horrible, aghju statu furzatu à stà davanti à Diu santu.

Oh! Cume mi vuleria piattà in u fondu di l'abissu !

 

Allora   Ghjesù m'hà dettu:

"A più grande grazia chì un'anima pò riceve hè a cunniscenza di sè stessu  .

L'autocunniscenza è a cunniscenza di Diu vanu in manu. Più cunnosci sè stessu, più cunnosci à Diu.

 

Quandu l'anima hà amparatu à cunnosce sè stessu,

ella capisce chì, sola, ùn pò fà nunda di bonu.

 

In u risultatu, a so ombra (vale à dì u so esse) hè trasfurmatu in Diu.

Ellu vene à fà tuttu in Diu.

Ella hè in Diu è cammina à u so latu

- Senza circà,

- senza sondare,

- per ùn dì.

Hè cum'è s'ella era morta.

 

In fattu

-  esse cuscenti di a prufundità di u so nulla,

- ùn ose micca fà nunda solu,

ma cieca seguita a strada di Diu.

 

L'anima chì cunnosci bè s'assumiglia à quelli chì viaghjanu in battello a vapore. Senza fà un solu passu, imbarcanu in longu viaghji.

Ma tuttu hè fattu grazia à a barca chì li trasporta.

 

Cusì hè per l'ànima chì, affidendu a so vita à Diu, faci voli sublimi nantu à i chjassi di a perfetta.

Ellu sà, però, chì li face

- micca solu,

- ma per a grazia di Diu ».

 

Oh! Cum'è u Signore

- favurisce st'anima,

- l'arricchisce è

- l'altitudine di e so più grande grazia, sapendu

- chì nunda hè attribuitu

-ma ringraziallu è

- attribuisce tuttu à ellu !

Felice sì, o anima chì ti cunnosci !

 

Sta mane eru immersa in un oceanu di afflizioni perchè Ghjesù ùn era ancu ghjuntu.

Ùn m'hà mancu mostratu un'ombra di sè stessu,

-cum'ellu faci di solitu quandu ùn vene micca direttamente, per esempiu mustrannu a manu o u bracciu.

 

U mo dulore era cusì intensu chì mi sentu chì mi strappavanu u core.

Per d 'altra banda, in i ghjorni chì aghju da riceve a Santa Cumunione (cum'è saria stata sta mane),

Di solitu vene ellu stessu

- purificà mi è

-preparami à riceve lu in u sacramentu.

Io li dissi: "Sposa santa, o bon Ghjesù, chì passa ? Ùn venite tù stessu à priparà mi ?

Cumu ti possu riceve ? "

L'ora infine hè ghjunta, u cunfessore hè ghjuntu, ma Ghjesù ùn era micca quì.

Chì sentenza straziante ! Quante lacrime avete versatu !

 

Tuttavia, dopu à a cummunione, aghju vistu u mo bonu Ghjesù, sempre amable à u miserable peccatore chì sò.

Mi pigliò fora di u mo corpu è l'aghju purtatu in braccia (avia pigliatu a forma di un zitellu in lugliu).

 

Eiu li dicu : « Figliolu mio, u mo unicu Bonu, perchè ùn site micca vinutu ?

Cumu ti aghju offesu ? Chì vulete da mè chì mi facia pienghje tantu ? "U mo dulore era cusì intensu chì, ancu quandu l'aghju tenutu in braccia, aghju continuatu à pienghje.

 

Ancu prima ch'e aghju finitu di parlà, Ghjesù, senza rispondimi, s'avvicinò à a so bocca à a meia è sguassò a so amarezza.

Quand'ellu si firmò, aghju parlatu cun ellu, ma ùn l'ascolta. Allora hà cuminciatu à versà dinò a so amarezza.

 

Allora, senza risponde à nisuna di e mo dumande, mi disse :

"Lasciami versà u mo dolore in tè, altrimenti,

cum'è aghju castigatu altri lochi cù   grandine,

Castigheraghju a vostra   regione.

Lasciami svintà a mo amarezza è pensa à nunda d'altru. "Ùn hà dettu nunda è tuttu era finitu.

 

U mo statu di annientamentu era sempre in corso.

Hè diventatu cusì prufonda chì ùn aghju micca osatu ancu di sbulicà una parolla in u mo amatu Ghjesù.

Sta mane, avè pietà di u mo statu tristu, Ghjesù mi vulia rallegra. Hè cusì.

Quandu si prisenta è perchè mi sentu devastatu è vergogna davanti à ellu, si avvicinava cusì vicinu à mè chì aghju cridutu ch'ellu era in mè è eru in ellu.

 

Allora mi disse :

"A mo figliola amata, chì ti face tantu soffre ?

Dimmi tuttu, perchè ti piaceraghju è cumpensu per tuttu ".

 

Ùn aghju avutu micca à dì à ella nunda, perchè aghju cuntinuatu à percivemi cum'è l'aghju discritta l'altru ghjornu, chì hè assai male.

Ma Ghjesù hà ripetutu  :

"Vai, dimmi ciò chì vulete. Ùn àbbia paura.

 

A diga di e mo lacrime sbuchjava è, videndumi guasi custrettu, li dissi :

"Santu Ghjesù, cumu ùn esse afflittu.

Dopu avè ricivutu tante gràzie, ùn deve più esse male Tuttavia, ancu in i boni travaglii ch'e aghju pruvatu à fà, mischje tanti difetti è imperfezioni chì mi odiu.

 

Cumu ponu queste opere cumparisce davanti à voi, sì perfettu è cusì santu ?

È i mo suffrenze chì diventanu sempre più rari chè prima, è i vostri longhi ritardi à vene, tuttu questu m'indica chjaramente.

chì i mo peccati, a mo terribile ingratitudine sò a   causa.

è cusì, postu chì site indignatu contru à mè, mi ricusate ancu u pane di ogni ghjornu

chi dà à tutti, vale à dì a croce. Allora, à a fine, mi abbandunerete completamente.

Ci hè un dulore più grande di quellu? "

 

Pienu di cumpassione, Ghjesù m'abbracciò nant'à u so core  , dicendu  :

"Ùn àbbia paura. Sta mane faremu e cose inseme. Puderaghju cumpensà i vostri travaglii".

Allora aghju avutu l'impressione chì in u ventre di Ghjesù ci era una surgente d'acqua è una fonte di sangue.

M’immerse l’anima in sti dui funtani, prima in l’acqua, dopu in u sangue.

 

Ùn possu micca dì quantu a mo ànima hè stata purificata è abbellita. Dopu avemu recitatu trè "Gloria à u Babbu" inseme.

Ellu m'hà dettu ch'ellu facia questu per sustene e mo preghiere è u cultu.

- per a maestà di Diu.

Oh! Chì bella è commovente era di pricà cun Ghjesù !

 

Tandu mi disse: "Ùn vi lamentate micca per a mancanza di soffrenu. Vulete anticipà i mo tempi? Ùn aghju micca fretta. Passeremu quellu ponte quand'è no ghjunghjemu. Tuttu sarà fattu, ma à u tempu ghjustu ".

 

Allora, per una circustanza pruvidenziale cumplettamente inespettata, dopu avè passatu u viaticu per altri malati, aghju pussutu riceve a cummunione.

Dopu à tuttu ciò chì hè accadutu trà mè è Ghjesù, ùn sò quanti basgi è carezze chì Ghjesù m'hà datu, ùn si pò dì tuttu.

 

Dopu à a cummunione aghju pensatu di vede l'ostia sacra, è in u so centru aghju vistu

- à volte a bocca di Ghjesù, à volte i so   ochji,

- qualchì volta una manu, po tuttu u so corpu.

 

Mi pigliò fora di u mo corpu è mi ritrovu di novu

- prima in a volta di u celu,

-poi nantu à a terra à mezu à a ghjente, ma sempre in a so cumpagnia. Di tantu in tantu ripeteva :

 

"O mio amatu, quant'è bella sì ! S'è tù sapia quantu ti tengu caru ! È cumu mi ami ? ".

 

Sentendu sta dumanda, aghju pensatu ch'e mori, cusì cunfusu. Malgradu tuttu, aghju avutu u curagiu di dì li :

"Ghjesù, bellezza unica, iè, ti amu assai.

E tu, s'è tù m'aimai veramente, dimmi, mi parduni per tuttu u male ch'e aghju fattu ? Ma dammi ancu a soffrenza ! "

 

Ghjesù rispose:

"Iè, ti pirdunu è ti vogliu fà piacè

versendu a mo amarezza in tè ». Allora hà datu a so amarezza.

U so Cori paria cuntene una fonte piena, causata da l'offese di l'omi. Hà versatu a maiò parte in mè.

Hà aghjustatu  : "Dì mi, chì vulete altru?"

 

Aghju rispostu:

«Gesù santu, vi cunsigliu u mo cunfessore. Fate di ellu un santu è cuncede a salute di u corpu.

Tuttavia, hè veramente a to vulintà chì stu prete vene ?

 

Ellu disse  : "Iè!"

Aghju aghjustatu: "S'è vo vulete, a guariscenu".

 

Ghjesù cuntinuò  : "State tranquillu, ùn vi forzate micca à esaminà i mo ghjudizii". À quellu mumentu m'hà dimustratu a migliione di a so salute di u corpu è a santificazione di a so ànima.

 

Allora aghjunse: "Vulete andà troppu prestu, mentre chì eiu, Jje fate tuttu à u mumentu bellu".

 

Allora aghju affidatu i mo amati à ellu è pricava per i peccatori, dicendu:

"Oh! Cumu vogliu chì u mo corpu sbucciassi in picculi pezzi, finu à chì i peccatori sò cunvertiti".

 

Allora aghju fottutu a so fronte, l'ochji, a faccia è a bocca fendu diversi atti d'adorazione è di riparazione per l'offese chì u

i peccatori l'infligiscenu.

 

Oh! Quantu era cuntentu Ghjesù, è ancu eiu.

Dopu avè ricivutu a prumessa ch'ellu ùn mi lascià mai più, aghju vultatu in u mo corpu è tuttu era finitu.

 

U mo adorabile Ghjesù, pienu di dolcezza è benevolenza, cuntinueghja à manifestà.

Sta mane, quandu eru cun  ellu, mi ripete dinò  :

"  Dì mi, chì vulete?"

Aghju rispostu: "Gesù, caru, in verità, ciò chì vogliu più,

hè chì tutti sò cunvertiti. "Chì una dumanda sproporzionata, ùn hè micca?

 

Tuttavia, u mo gentile   Ghjesù m'hà dettu  :

"Puderaghju risponde à voi s'è tutti avianu a bona vuluntà di esse salvati. È per vede ch'e vi daraghju tuttu ciò chì vulete, andemu inseme à mezu à u mondu.

Tutti quelli chì truvemu è chì sinceramente volenu esse salvati, quantunque male ch'elli ponu esse, vi daraghju ".

 

Allora andemu trà e persone in cerca di quelli chì vulianu esse salvatu.

À a mo maraviglia, avemu trovu un numeru cusì chjucu chì era pietà !

 

Frà questi era u mo cunfessore, a maiò parte di i preti è alcuni di i fideli, ma micca tutti di Corato.

 

Allora m'hà dimustratu diverse offese chì li eranu afflitti. L'aghju pricatu di permette di sparte a so suffrenza.

È, da a so bocca à a meia, hà versatu a so amarezza.

 

Tandu m'hà dettu : "A mo figliola, a mo bocca hè troppu piena d'amarezza. Ah ! Per piacè riempila di dolcezza !"

 

L'aghju dettu : "Ti daraghju qualcosa cun piacè, ma ùn aghju nunda ! Dimmi ciò chì ti possu dà ".

 

Ellu rispose :

"Lasciami beie u latte da i to petti, per ch'è tù mi pudassi di dolcezza".

Avà, si stese in braccia è hà cuminciatu à succhià. Aviu paura allora chì ùn era micca u zitellu Ghjesù, ma u diavulu.

Allora aghju messu e mani nantu à a so frunti è aghju fattu u segnu di a croce.

Ghjesù mi fighjulava tuttu cun gioia, è mentre cuntinuvava à succhià, surrisu è i so ochji scintillanti parianu di dì : "Ùn sò micca un dimòniu, ùn sò micca un dimòniu!"

Una volta pienu, si cullò in u mo grembo è mi basgiò in ogni locu. Siccomu aghju avutu ancu un cattivu gustu in bocca

- per l'amarezza ch'ellu avia versatu in mè,

à u turnu li vulia succhià i petti, ma ùn aghju micca curatu.

Ghjesù m'hà invitatu à fà. Incuraghjitu da u so invitu, aghju cuminciatu à succhià. Oh! Chì dolcezza celestiale hè surtita da stu ventre benedettu !

Ma cumu si spressione queste cose?

Tandu sò tornatu à mè, tuttu inundatu di dolcezza è gioia.

 

Avà devu spiegà chì quandu Ghjesù alimenta i mo petti, u mo corpu ùn participa micca in questu. In fatti, succede quandu sò fora di u mo corpu.

Tuttu pare chì succede solu trà l'ànima è Ghjesù, è quandu hè sempre un zitellu.

 

L'anima sola hè presente quandu questu succede:

Sò di solitu in a volta celeste   o

andate in un locu in u mondu.

Calchì volta, quandu tornu à mè stessu, mi sentu dulore induve hà succhiatu.

Perchè u face cù una tale forza ch’omu pensava chì mi vole strappò u core da u pettu.

Sentu un veru dulore è, quandu tornu à mè, a mo ànima cumunicà quellu dulore à u mo corpu.

 

A listessa cosa succede ancu in altre occasioni. Cume chì

quand'ellu mi tira fora di u mo corpu è mi fa sparte a so crucifixion :

Ellu stessu mi mette nantu à a croce è mi perce e mani è i pedi cù unghji. U dulore hè cusì intensu chì pensu   chì moriraghju.

 

Tandu, torna in mè stessu, sentu sta crucifixion in u mo corpu, tantu ch’ùn possu muviri e dite o   braccia.

Cusì hè cù l'altri soffrenze chì u Signore sparte cun mè. Per dì tuttu, ci vole troppu longu.

 

Aghju aghjustatu chì quandu Ghjesù alimenta i mo petti,

Sentu chì hè in u mo core chì tira ciò chì hà sete.

Questu hè cusì veru chì mi sentu chì u mo core hè statu strappatu da u mo pettu.

Calchì volta, sintendu stu dulore, dicu à Ghjesù cose cum'è:

"U mo bellu zitellu, sì un pocu troppu cattivu !

Andate più lentamente perchè hè assai doloroso. "In quantu à ellu, hà surrisu.

 

Cume, quandu sò io chì succhi à Ghjesù,

- hè da u so Cori chì assorbiu latte o sangue,

- tantu chì, per mè, allatta à Ghjesù hè cum'è beie da a ferita à u so latu.

 

Tuttavia, cum'è u Signore hè piacè di u tempu à u tempu

versà in mè un latti dolce da a so bocca   o

per fà mi beie u sangue più preziosu da u so latu, tandu, quand'ellu mi   succhia,

ùn succhia nunda, ma ciò chì m'hà datu ellu stessu.

 

Perchè personalmente ùn aghju nunda per mitigà i so dulori. In verità, tantu da dà.

Questu hè cusì veru chì qualchì volta, mentre ella m'allatta,

- Sucu à tempu

- capisce chjaramente

ciò ch'ellu tira da mè ùn hè altru chè ciò chì ellu stessu mi dà.

 

Pensu chì mi sò spiegatu abbastanza è in u megliu modu pussibule nantu à questu puntu.

 

Tutta a matina sò stata assai ansiosa per e numerose ferite chì l'omi inflighjenu à Ghjesù, in particulare qualchì disonestà mostruosa.

 

Chì dulore per Ghjesù per vede ànime perse!

 

Quandu hè un nascitu chì hè ammazzatu senza esse battezzatu, soffre ancu di più.

Mi sentu cum'è

-chì stu peccatu pesa assai nant'à a bilancia di a ghjustizia divina è

-chì provoca più punizioni divini.

 

Tali sceni sò spessu rinnuvati. U mo più dolce Ghjesù era tristu di more.

Videndulu cusì, ùn aghju micca osatu parlà cun ellu.

 

Ellu m'hà dettu solu:

"Figlia mia, unisci i to suffrenze è e to preghiere à a meia

- chì sò più piacevuli à a Divina Maestà,

- chì li accettate micca cum'è venenu da voi, ma da mè ".

 

Si hè manifestatu pocu volte, ma sempre in silenziu. Chì u Signore sia benedettu per sempre !

 

U mo dolce Ghjesù hà cuntinuatu à manifestà solu uni pochi di volte è quasi solu in silenziu.

A mo mente era cunfusa perchè aghju avutu paura

perdendu u mo bonu è per parechje altre ragioni chì ùn anu micca bisognu di esse citati quì.

O Diu, chì soffrenza !

 

Mentre era in questu statu, si prisentava brevemente.

Paria di tene una luce da quale emanavanu altre petite luci.

 

M'hà dettu  :

"Caccià ogni paura da u vostru core.

Fighjate, t'aghju purtatu sta luce per mettela trà tè è mè è isse altre petite luci per mette in quelli chì vi veneranu vicinu.

 

Per quelli chì s'avvicinaranu cù un core drittu è per fà u bè,

-sti luci illuminaranu a so mente è i so cori,

- li riempirà di gioia è di grazia celesti e

- capiscenu chjaramente ciò chì aghju fattu in voi.

 

Quelli chì vi avvicinanu cù altre intenzioni

- sperimenterà u cuntrariu:

-sti luci li feranu sbalorditi è cunfusi. "

 

Dopu à ste parolle, sò diventatu più calmu. Chì tuttu u travagliu inseme per a gloria di Diu !

 

Postu ch'e aghju da riceve a cummunione sta mane, aghju pregatu u mo bonu Ghjesù di vene à preparà mi prima chì u cunfessore sia ghjuntu à celebrà a Santa Missa :

- Altrimenti, Ghjesù, cumu ti possu accolta, ch'e sò cusì gattivi è mal disposti ?

 

Mentre pricava cusì, u mo Ghjesù era felice di vene.

È, videndulu, aghju avutu l'impressione ch'ellu mi penetrò cù i so sguardi di luce assai puri è scintillanti.

 

Cumu spiegà ciò chì sti sguardi anu pruduciutu in mè?

Ùn li scappò micca l'ombra di un pocu di polvara.

Preferite micca parlà di queste cose, postu chì

- l'operazioni di grazia ùn ponu esse spressione in parolle e

-chì ci hè un gran risicu di distorsione di a verità.

 

Ma a  dama di ubbidienza   ùn vole micca chì mi tatti.

È quandu si dumanda qualcosa, avete da chjude l'ochji è sottumette senza dì nunda.

Essa una dama, sà per esse rispettata !

 

Allora cuntinuu a mo narrazione.

Da u primu sguardu di Ghjesù, l'aghju pregatu   di purificà mi.

Mi paria chì tuttu ciò chì facia l'ombra nantu à a mo ànima era spazzatu.

 

À u so secondu sguardu, li aghju dumandatu   di illuminami  . En effet, à quoi servirait une pierre précieuse à être pure si elle ne parvenait pas à attirer des regards admiratifs

- brilla davanti à i so ochji ?

 

Pudemu guardà, ma cù un sguardu indifferenti. Aviu bisognu di sta luce

- micca solu   per fà brilla a mo ànima,

-ma ancu   per aiutà à capisce a grandezza di ciò chì avia da accade à mè:

 

Ùn era solu per esse guardatu da u mo dolce Ghjesù, ma   identificatu cun   ellu  .

Ghjesù pareva penetrà in mè cum'è a luce di u sole penetra in u cristallu  . Tandu, postu ch’ellu mi fighjulava sempre, li dissi :

 

"Gesù assai gentile, postu chì ti piaceva purificàmi, allora illuminami, sii gentile avà è   santificami  .

 

Questu hè assai impurtante chì vi riceveraghju, u Santu di i Santi. Ùn hè micca ghjustu chì sò cusì sfarente da voi ".

 

Sempre cusì gentile cù a so misera criatura,

Ghjesù hà pigliatu a mo ànima in e so mani creatrici è hà fattu cambiamenti in ogni locu.

Cumu possu dì ciò chì sti tweaks anu pruduttu in mè è cumu e mo passioni anu pigliatu u so postu?

 

Santificatu da sti tocchi divini,

- i mo desideri, e mo inclinazioni, i mo affetti,

- U mo battitu di u mo core è tutti i mo sensi sò stati completamente trasfurmati.

Senza spinghje cum'è prima,

- anu furmatu una dolce armunia in l'arechje di u mo caru Ghjesù.

 

Eranu cum'è raghji di luce chì ferite u so Cori adorable. Oh! Cume si divertì è chì mumenti felici aghju avutu.

Ah! Aghju campatu a pace di i santi !

Era per mè un paradisu di gioia è gioia.

 

Allora Ghjesù hà coperto a mo ànima cù u   mantellu  .

-  di a fede,

- speranza è

- carità

bisbigliendu à l'orechja cumu praticà queste virtù.

 

Cuntinuava à penetrà in mè cù un altru raghju di luce chì mi facia   vede u mo   nulla. Ah!

Mi sentu cum'è solu un granu di sabbia à u fondu di un vastu oceanu (chì hè Diu). Stu granu di sabbia si dissolve in stu mare immensu (vale à dì in Diu).

 

Allora hè statu pigliatu da u mo corpu

-tindumi in braccia è

- sussurra constantemente   atti di contrizione per i mo peccati.

 

Mi ricordu solu di vedemi cum'è un abissu di iniquità:

"Ah! Signore, quantu ingrate sò statu per tè!"

 

Intantu, aghju guardatu à Ghjesù.

 

Portava  a corona di spine   nantu à u so capu .

L'aghju cacciatu dicendu : «Dà mi e spine, o Ghjesù, perchè sò peccatore.

E spine sò bè ​​cun mè, ma micca voi, u Ghjustu, u Santu. "Allora Ghjesù li spinse nantu à a mo testa.

 

Tandu, ùn sò micca cumu, aghju vistu u cunfessore da luntanu. Immediatamenti supplicatu à Ghjesù per andà è preparallu ancu per a cummunione.

Pensu ch'ellu si n'andò perchè, pocu dopu, hè vultatu è m'hà dettu :

"Vogliu chì u vostru modu di agisce cun mè è cù u cunfessore sia u listessu. Vogliu listessa per ellu:

- deve vede ti è trattà cum'è s'è tù fussi un altru sè,

- perchè sì una vittima cum'è mè.

Vogliu questu cusì chì tuttu hè purificatu è solu u mo Amore pò brillà in tutte e cose ".

 

Aghju dettu:

"Signore, mi pare impussibile di agisce cù u cunfessore cum'è mè cun voi, soprattuttu per via di a mo inestabilità".

 

Ghjesù hà cuntinuatu  : "U veru amore fa sparisce ogni tagliu tagliu, è cù una maestria incantevule face chì Diu brilla solu in tutte e cose".

 

Allora u cunfessore hè vinutu à chjamà mi à ubbidienza.

Hà celebratu a Santa Missa à l'occasione di a quale aghju ricevutu a cummunione. Tuttu hè finitu cusì.

Cumu possu parlà di l'intimità cù quale tuttu hè accadutu trà Ghjesù è mè? Hè impussibile di spressione; Ùn aghju micca parolle per fà mi capisce.

Dunque, mi fermu quì.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn era micca venutu.

Pensu: "Perchè ùn vene micca? Chì hè novu avà?

 

Eri hè ghjuntu tantu spessu, è oghje hè tardu è ùn hè ancu ghjuntu. Sò u core spezzatu. Quantu pacienza duvete esse cun Ghjesù! "

 

U desideriu di vede à Ghjesù hà causatu una tale lotta in tuttu u mo essendu chì aghju pensatu chì mori di dulore.

 

A mo vulintà, chì deve duminà tuttu in mè,

Aghju pruvatu à cunvince i mo sensi, inclinazioni, desideri, affetti è tuttu u restu per calmà, cum'è Ghjesù era ghjuntu.

Dopu à un longu periodu di soffrenu, Ghjesù ghjunse tenendulu per manu

una tazza di sangue seccu, putrefatu, maleodorante.

 

M'hà dettu  :

"Vedi quella tazza di sangue?" L'aghju versatu in u mondu ".

Mentre parlava, a mo Mamma (a Beata Vergine) hè ghjunta è u mo cunfessore era cun ella.

Anu pricatu à Ghjesù per ùn versà sta tazza nantu à u mondu, ma per fà mi beie.

 

U cunfessore disse à Ghjesù:

"Signore, perchè l'avete sceltu cum'è vittima s'è vo ùn li vulete versà a tazza?"

Vogliu assolutamente chì a facia soffre è risparmià a ghjente ".

 

A mo mamma pienghje è, cù u cunfessore, hà dettu à Ghjesù ch'ella cuntinueghja à pricà finu à chì Ghjesù accetta a cummunione.

 

À u principiu, Ghjesù quasi pareva disappruvà u suggerimentu è persisteva à vulè versà a tazza nantu à u mondu.

Eru cunfusu è ùn pudia dì nunda.

Perchè a vista di sta tazza orribile m’hà empiutu di tale terrore chì mi tremava di tuttu u mo esse. Cumu possu beie ? Tuttavia, aghju dimissiunatu.

Se u Signore mi dà da beie, l'accettaraghju.

 

Sì, invece, u Signore hà decisu di sparghje stu sangue nantu à u mondu, quale sà chì punizioni risulteranu ?

Mi paria ch'ellu tene in riserva a grandine chì ferà assai danni è chì cuntinueghja parechji ghjorni.

Allora Ghjesù paria un pocu più calmu.

 

Hà abbracciatu u cunfessore perchè l'avia supplicatu cusì,

senza, però, decide s'ellu pagava o micca per a cuppa di u mondu.

 

Tuttu finì cusì, lassendu mi in una sofferenza indescrivibile per ciò chì puderia succede.

 

Ghjesù cuntinueghja a manifestazione cù l'intenzione di castigà e criature. L'aghju pregatu di versà a so amarezza in mè è di risparmià u mondu sanu,

o, almenu, a meia è a mo cità. U cunfessore hè d'accordu cun mè.

 

Un pocu cunquistatu da e nostre preghiere, Ghjesù hà versatu un pocu di amarezza in mè da a so bocca, ma micca u calice di sangue (cf. 14 ghjugnu).

U pocu ch'ellu hà pagatu, capiscu ch'ellu facia per salvà a mo cità è a meia, ma micca sanu.

 

Sta mane era una fonte di soffrenza per ellu.

Cum'ellu paria più calmu dopu avè versatu un pocu di a so amarezza in mè,

L'aghju dettu senza pensà troppu :

 

«Gesù mio gentile, ti pregu di liberà mi da a noia ch'aghju causatu à u cunfessore chì deve vene ogni ghjornu.

Chì vi costaria per liberà mè stessu da u mo statu di soffrenza, postu chì era tù stessu chì m’hà messu ?

À u cuntrariu, ùn vi costava nunda è, quandu vulete, tuttu hè pussibule per voi ".

 

À queste parolle, a faccia di Ghjesù hà spressione una tale afflizione chì hà penetru in a prufundità di u mo core.

È, senza rispondemi, hè sparitu.

 

Eru assai tristu, solu u Signore sà quantu ! In particulare à u pensamentu ch'ellu ùn vulterà mai più.

 

Tuttavia, pocu dopu, tornò ancu più angustiatu.

U so visu era gonfiatu è sanguinendu da l'insulti ch'ellu avia appena patitu.

 

Sfurtunatamente,   m'hà dettu:  "  Guardate ciò chì m'anu fattu  .

Cumu pudete dumandà mi di ùn castigà e criature ? I punizioni sò necessarii per fà questu

- umiliate li è

- per impediscenu di diventà ancu più arroganti ".

 

Tuttu procede cum'è di solitu. Tuttavia, soprattuttu sta matina,

Dedicà tuttu u mo tempu à supplica à Ghjesù:

Ci vulia à cuntinuà à caccià a grandine cum'ellu hà fattu questi ghjorni è ùn vulia micca.

Inoltre, una tempesta s'era ghjunta.

I dimònii stavanu per chjappà in certi lochi cù u flagellu di a grandine.

 

Intantu, aghju vistu u cunfessore chì mi chjamava da luntanu, urdinendu d’andà à caccià i dimònii per ùn fà nunda.

Mentre andava, Ghjesù hè vinutu à scuntrà per mè per impediscemi di avanzà.

L'aghju dettu: "O mio Signore, ùn possu piantà, hè l'ubbidienza chì mi chjama è sapete cum'è eiu ch'e aghju sottumessu".

 

Ghjesù hà rispostu :  "Bè! A farraghju per tè!"

Hà urdinatu à i dimònii per andà più in là è ùn toccanu micca e terre chì appartenenu à a nostra cità per u mumentu.

 

Allora m'hà dettu  :

"Eccu!" Allora avemu tornatu, mè in u mo lettu è Ghjesù à fiancu.

Quandu ghjunse, vulia riposà, dicendu ch'ellu era assai stancu. L'aghju sfidatu è disse: "Chì significa stu sonnu?

M'hai appena fattu fà un bellu attu di ubbidienza è avà vulete dorme ?

Hè questu l'amore chì avete per mè è u vostru modu per piacè in tuttu? Allora vulete dorme ? Bene!

Pudete dorme, basta chì mi dete a vostra parolla chì ùn farai nunda ".

 

Mi dispiace di vedemi cusì infelice,  mi   disse   :

"A mo figliola, malgradu tuttu, vogliu suddisfà.

Andemu di novu inseme à mezu à a ghjente è vede quale meritanu di esse puniti per i so atti cattivi.

 

Forsi, grazia à u flagellu, si sò cunvertiti. Salvà

- ciò chì vulete,

- quelli chì anu bisognu di menu punizioni è chì volenu salvà ".

 

Ripecu :

"Signore, ti ringraziu per a to infinita bontà di vulè dà mi satisfaczione. Ma, malgradu questu, ùn possu fà ciò chì mi dici, ùn aghju nè a forza nè a vulintà di vede a to criatura punita.

Chì turmentu chì saria per u mo core

s'e avessi saputu chì unu d'elli era statu punitu è ​​ch'e l'avaria vulsutu. Chì ùn sia mai cusì, mai, o Signore ! "

 

Allora u cunfessore m'hà chjamatu à l'ubbidienza è tuttu hè finitu.

 

Ieri, dopu avè campatu   un ghjornu di purgatoriu   dovutu

- di a privazione guasi tutale di u mo bonu più grande e

- e parechje tentazioni di u diavulu,

Mi sentu cum'è aghju fattu una multitùdine di peccati.

 

Odiu ! Chì peccatu d'avè offesu u mo Ghjesù ! Sta mane, appena l’aghju vistu, li dicu :

"Bon Ghjesù, perdonami tutti i peccati chì aghju fattu ieri". Interrompendu mi,   mi disse :  «  S’è tù ti annichili, ùn peccarai mai ».

Vuliu cuntinuà à parlà, ma cum'ellu m'hà dimustratu parechje anime devote,

M'hà fattu capisce chì ùn mi vulia sente.

 

Cuntinuò:

"Ciò chì mi dispiace più di queste anime hè a so incongruenza in u bonu  .

 

Solu una piccula cosa, una delusione, ancu un difettu è,

Ancu s'ellu hè più ch'è mai u tempu di appiccicà à mè, sò turbati, irritati è trascuranu u bonu chì hà digià principiatu.

 

Quante volte aghju preparatu grazia per elli, ma di fronte à a so inconstanza, aghju avutu à frenà ».

 

Da mè,

- sapendu ch'ellu si ricusò di sente ciò chì li vulia dì

- è videndu chì u mo cunfessore ùn era micca bè fisicamente,

Aghju pricatu per ellu per un bellu pezzu è hà dumandatu à Ghjesù uni pochi di dumande

- chì ùn deve micca esse citatu quì.

 

Gentilmente, Ghjesù li rispose à tutti, è dopu tuttu era finitu.

 

Sta mane tuttu s'hè andatu cum'è di solitu.

Ghjesù paria di vulè rallegrami un pocu, cum'è aghju aspittatu questu per un bellu pezzu.

Da luntanu aghju vistu un zitellu falà da u celu cum'è un lampu. I corsi versu ellu è u pigliò in braccia.

Un dubbitu m'hà toccu in mente chì forse ùn era micca Ghjesù. Allora aghju dettu à u zitellu: "Caru caru, dimmi, quale sì?"

 

È ellu rispose  : "Sò u to Ghjesù amatu".

 

L'aghju dettu: "U mo caru zitellu, per piacè pigliate u mo core è pigliate cun voi in u celu perchè, dopu à u core, l'ànima seguitarà ancu bè".

Ghjesù paria piglià u mo core è l'unì tantu cù u so chì i dui   diventanu unu.

 

Allora u celu s'hè apertu è tuttu paria indicà chì si preparava una festa assai grande.

Un bellu ghjovanu hè falatu da u celu,

- tuttu abbagliante cù u focu è fiamme.

 

Ghjesù m'hà dettu  : "Dumani serà a festa di   u mo caru Luigi de Gonzaga  . Devu esse quì ".

L'aghju dettu: "Allora mi lasciarete in pace! Chì farraghju?"

 

Ellu  cuntinueghja : "Vai ancu tù. Fighjate ch'ellu hè bellu Louis !

Ma ciò chì hè più grande in ellu, ciò chì u distingue nantu à a terra,

hè l'amore cù quale hà fattu tuttu  . Tuttu di ellu era amore. L'amore l'abitava in l'internu è u circundava fora,

cusì si pò dì ch’ellu respirò l’amore.

 

Hè per quessa chì hè statu dettu chì ùn hà mai avutu una distrazione perchè l'amore l'hà inundatu da tutti i lati è l'inundarà eternamente, cum'è pudete vede ".

 

In verità,   l'amore di San Luigi mi pare cusì grande chì u so focu puderia brusgià u mondu sanu.

 

Ghjesù aghjunse  :

"Camminiu nantu à e muntagne più alte è quì mi fa piacè". Perchè ùn aghju micca capitu u significatu di sti parolle,

 

Hà cuntinuatu  :

"E muntagne più alte sò i santi chì mi anu amatu è piacè più, sia durante u so sughjornu in terra sia quandu sò in u celu.

Hè tuttu innamuratu! "

 

Allora aghju dumandatu à Ghjesù per benedica mè è quelli chì aghju vistu à quellu tempu. Dopu ci hà benedettu, hè sparitu.

 

Siccomu Ghjesù ùn hè micca ghjuntu, aghju dettu à mè stessu:

"Forse ùn vinarà più è mi lasciarà abbandunatu".

 

È cuntinuvatu à ripetì : « Venite, amata mia, venite !

Di colpu,   ghjunse dicendu  :

"Ùn ti lasciaraghju, ùn ti abbandunaraghju mai. Venite ancu, venite à mè!"

 

Immediatamente corse in i so bracce è, mentre ch'e eru quì,   continuò  :

"Ùn solu ùn ti lasciaraghju micca, ma per voi ùn lasciaraghju micca Corato".

 

È, senza ch'e aghju capitu, hè sparitu di colpu. Più chè nanzu, mi brusgiava di a brama di vedelu una volta è una volta : « Chì m’ai fattu ?

Perchè partiti cusì prestu senza mancu addiu ? "

 

Mentre sprimava u mo dulore, l'imaghjini di u zitellu Ghjesù, chì aghju vicinu à mè,

mi paria vivu è, di tantu in tantu,

tirò a testa fora di a cupola di vetru per osservà mè.

Appena capitu ch'e l'aghju vistu, u purtò à l'internu.

 

li aghju dettu :

"Hè chjaru chì site troppu insolente è chì vulete agisce cum'è un zitellu. Mi sentu cum'è ch'e aghju impazzitu cù u dulore perchè ùn venite micca è vi divertite. Eppo! Ghjucate è divertite quant'è voi. vulete.

Perchè aghju pacienza ".

 

Sta mane u mo dolce Ghjesù cuntinuò cù i so ghjochi è i so scherzi. Mi pusò e mani in faccia cum'è s'ellu mi vulia accarezza.

Ma, à u mumentu di fà, hè sparitu.

 

Tandu tornava, avvolgendu i so braccia intornu à u mo collu cum'è un abbracciu. Quandu aghju ghjuntu à basgillu, hè sparitu cum'è un lampu è ùn l'aghju trovu. Cumu possu descriverà u dolore in u mo core?

 

Mentri eru sfracicatu da stu mare di soffrenza, à u puntu di sente a vita chì mi abbanduneghja,

ghjunse a Regina di u Celu, purtendu u zitellu Ghjesù in braccia  .

 

Tutti i trè ci basgiamu,   a Mamma, u Figliolu è mè  . Allora aghju avutu u tempu di dì à Ghjesù:

"U mo Signore Ghjesù, aghju l'impressione chì mi avete toltu a vostra grazia".

 

Ellu hà rispostu  :

"Picculu scemu! Cumu pudete dì chì aghju pigliatu a mo grazia da voi quandu

campu in tè? Chì ghjè a mo grazia, se micca mè stessu ?

 

Eru più cunfusu chè prima, capitu

ca nun pudia parlà, e

chì, in e poche parolle ch’e aghju dettu, ùn avia dettu chè   sciocchezza.

 

Allora a Regina Mamma hè sparita.

È mi paria chì Ghjesù s'era chjusu in mè è stà quì.

 

Durante a mo meditazione, si dimustrava dorme in mè.

L’aghju fighjulatu, piacè di u so beddu visu ma senza svegliallu, cuntentu almenu di pudè vedelu.

Di colpu  , a bella Regina Mamma tornò  .

L'hà cacciatu da u mo core è l'hà scuzzulatu forte per svegliallu.

Quandu s'hè svegliatu, u rimettiu in braccia   , dicendu  :

- A mo figliola, ùn li fate micca dorme perchè, s'ellu dorme, vi vede ciò chì succede !

 

Venia una tempesta.

A mità addormentatu, u zitellu stende e so duie mani chjuche intornu à u mo collu è, mentre mi strinse,   disse  : "Mamma, lasciami dorme".

 

Dicu : « Innò, caru, ùn sò micca eiu chì ti vogliu impedisce di dorme, hè a Madonna chì ùn vole micca.

Per piacè, per piacè.

Ùn pudete micca negà qualcosa à una mamma, per ùn esse micca quella mamma ! Dopu avè tenutu svegliu per un pezzu, hè sparitu è ​​tuttu hè finitu cusì   .

 

Dopu à sente a Santa Missa è ricivutu a cummunione, u mo bonu Ghjesù si manifestava in u mo core.

Tandu mi sentu ch'e abbandunò u mo corpu, ma senza a cumpagnia di Ghjesù.

 

Ma aghju vistu u mo cunfessore è, postu ch’ellu m’avia dettu :

"U nostru Signore vinarà dopu à a cummunione è tu pricherete per mè", li aghju dettu, "Patre, m'avete dettu chì Ghjesù era ghjuntu, ma ùn hè ancu ghjuntu".

Ellu rispose: "Hè perchè ùn sapete cumu circà ellu. Fighjate,   perchè ellu hè in tè  ".

 

Aghju cuminciatu à circà à Ghjesù in mè è aghju vistu i so pedi spuntà fora di mè. I pigliò subitu è ​​tirò Ghjesù versu mè.

U basgiò in ogni locu

È, videndu a corona di spine nantu à u so capu,

-L’aghju pigliatu è l’aghju messu in manu à u cunfessore

-dumandulu di spinghjela nantu à a mo testa.

Hà fattu, ma malgradu i so sforzi, ùn pudia spinghje una sola spina. L’aghju dettu : « Spingitevi più forte, ùn abbiate paura di fà mi soffre troppu perchè, vede, Ghjesù hè quì per rinfurzà mi ».

 

Malgradu i so sforzi ripetuti, ùn hà micca fattu. Allora mi disse :

"Ùn sò micca abbastanza forte.

Queste spine anu da andà in i vostri ossi è ùn aghju micca a forza per fà quessa.

 

Mi vultò versu Ghjesù è disse:

"Vedi chì u babbu ùn sà micca di spinghjelu. Fate per un pocu tempu".

 

Ghjesù stese e so mani, è in un mumentu hà purtatu tutte e spine in u mo capu. Questu m'hà datu una grande satisfaczione è una sofferenza indescrivibile.

 

Allora u cunfessore è aghju pregatu à Ghjesù di versà a so amarezza in mè.

per risparmià e criature da e numerose peste ch'ellu intende per elli,

comu paria esse accadutu in quellu mumentu. Perchè a grandine era per cascà micca luntanu   da quì.

In risposta à e nostre preghiere, u Signore hà calatu solu un pocu.

 

Allora, postu chì u cunfessore era sempre quì, aghju cuminciatu à pricà per ellu, dicendu à Ghjesù :

 

"U mo bonu è caru Ghjesù, per piacè

- per cuncede a to grazia à u mo cunfessore, per ch'ellu sia secondu u vostru Cori, è ancu

- per dà a salute fisica.

 

Avete vistu cumu hà cullaburatu, micca solu pigliendu a curona di spine da u vostru capu, ma ancu lassendu ripusà nantu à a mo testa.

S'ellu ùn pudia mette in a mo testa, ùn hè micca perchè ùn ti vulia micca rializà, hè perchè ùn li mancava a forza.

Allora, una altra ragione per risponde. Allora dimmi, u mo unicu è bonu,

Guarirà ellu sia in a so ànima sia in u so corpu ?

 

Ghjesù m'hà ascoltatu ma ùn hà micca rispostu nunda  .

L'aghju pricatu di novu insistendu, dicendu :

"Ùn ti lasciaraghju micca è ùn smetteraghju micca di pricà finu à chì mi prumetti di cuncede ciò chì ti dumandu".

Ma ùn hà ancu dettu nunda.

Tandu ci truvemu in cumpagnia di parechje persone pusate intornu à una tavula, manghjendu. Ci era una parte per mè.

 

Ghjesù m'hà dettu:  "A mo figliola, aghju fame".

Aghju rispostu : " Vi daraghju a mo parte, ùn site micca felice ?

 

Ellu disse  :

"Iè, ma ùn vogliu micca esse vistu".

Aghju cuntinuu : « Ebbè, mi faceraghju finta di piglià per mè è vi daraghju senza chì nimu s’avvisa ». Questu hè ciò chì avemu fattu.

 

Dopu qualchì tempu, Ghjesù s'arrizzò, hà purtatu i so labbre à a mo faccia è hà cuminciatu à suonà una tromba cù a so bocca.

Tutti issi parsoni cuminciaru à palide è tremulu, dicendu à sè stessu :

"Chì si passa ? Chì succede ?  Simu da  more ! ".

 

Aghju dettu à Ghjesù : "Signore Ghjesù, chì faci ? Cumu fà ? Sin'à avà vulia passà inosservatu è avà ti diverti !

Stai attentu! Smetti di spaventà sta ghjente ! Ùn pudete micca vede chì tutti anu paura ? "

 

Ellu hà   rispostu  :

"Questu ùn hè sempre nunda. Chì succederà quandu, di colpu, ghjucà più forte ?

Seranu cusì pigliati chì parechji moreranu di paura! "

 

Aghju cuntinuatu: "U mo adorable Ghjesù, chì dici quì? Vulete ancu esercite a vostra ghjustizia?

Pietà, pietà di u vostru populu, per piacè! "

 

Allora Ghjesù hà pigliatu u so aria dolce è benevola è eiu, videndu torna u cunfessore,

Aghju cuminciatu à fastidiu di novu per ellu.

 

M'hà dettu  :

«Faraghju u to cunfessore cum'è un arburu injertu in u quale l'arburu vechju ùn hè più ricunnisciutu, nè in a so ànima nè in u so corpu.

È, cum'è un signu di questu, vi aghju messu in e so mani cum'è una vittima, per ch'ellu pò prufittà di questu ".

 

Sta mane, Ghjesù hà cuntinuatu à manifestà solu in ocasioni, sparte cun mè alcune di e so suffrenze. U cunfessore era qualchì volta cun ellu.

Videndu l'ultime, è videndu ch'ellu m'avia affidatu alcune di e so intenzioni, aghju pregatu à Ghjesù per cuncede ciò ch'ellu dumandò.

 

Mentre u pricava cusì, Ghjesù si vultò versu u cunfessore dicendu :

"Vogliu chì a fede vi inundà cum'è l'acque di e barche di mare.

 

Siccomu sò a fede, sarete inundatu di mè

- chì pussede tuttu,

- quale pò fà tuttu è

-chì donate gratuitamente à quelli chì mi cunfidanu.

 

Senza mancu pensà

à ciò   chì succede,

nè quandu   succederà,

o cumu   agirà,

Seraghju quì per aiutà vi secondu i vostri bisogni ".

 

Hà aghjustatu  :

"Se pratichi l'immersione in a Fede, allora, per ricumpensà, vi infundiraghju trè gioie spirituali in u vostru core.

 

Prima  , vi capisce chjaramente e cose di Diu è,

- fendu e cose sante, sarete pienu di tanta gioia è gioia,

-chì sarete cumplettamente impregnatu cun ellu.

 

Sicondu  t  , vi sentite

indifferenza à e cose di u mondu e

- gioia per e cose celesti.

 

Terzu  ,

-serete perfettamente staccatu da tuttu è

- E cose chì una volta ti attravanu diventeranu fastidiosi.

 

Questu aghju digià infusu in voi per qualchì tempu.

 

U to core serà inundatu da quella gioia chì l'anime spogliate godenu,

-quelli ànime chì i so cori sò cusì pienu di u mo Amore

-chì ùn sò micca distratti da e cose esterne chì i circundanu. "



 

Sta mane, Ghjesù hà rinnuvatu in mè i pene di a crucifixion.

A nostra Regina Mamma   era quì, è   Ghjesù m'hà dettu di ella  :

 

"U mo Regnu era in   u Cori di a Mo Mamma  , postu chì u so Cori ùn hà mai avutu u minimu tumultu.

Questu hè cusì veru chì ancu in u mare tempestoso di passione, allora

- chì hà suppurtatu una sofferenza indicibile, è

- chì u so Cori era trafittu da a spada di u dulore,

ùn sintia u minimu turbulenza internu.

 

Allora, postu chì u mo regnu hè un regnu di pace,

-Aghju pussutu stabilisce in ella è

- immergete liberamente senza alcunu ostaculu ".

 

Ghjesù vultò parechje volte, è eiu, cuscente di u mo peccatu, li dissi:

"U mo Signore Ghjesù, mi sentu tuttu cupertu di ferite gravi è peccati. Oh! Per piacè, per piacè, abbi pietà di sta misera criatura chì sò!"

 

Ghjesù rispose  :

"Ùn àbbia paura, perchè ùn ci sò micca peccati serii. Di sicuru, u peccatu deve esse aborritu

Ma ùn avemu micca da esse disturbati.

Perchè u prublema, qualunque sia a so fonte, ùn hè mai bonu per l'anima ".

 

Hà aghjustatu  :

"  A mo figliola, cum'è mè, sì una vittima.

 

Chì tutte e vostre azioni brillanu cù listesse intenzioni puri è sante cum'è a meia.

cusì

- videndu a mo propria maghjina in tè,

- Vi possu liberamente chjappà cù e mo grazia è, cusì adornatu,

"Puderaghju presentà vi cum'è una vittima fragrante di a ghjustizia divina".

 

Sta mane Ghjesù hà vulsutu rinnuvà in mè i pene di a so crucifixion. Prima, m'hà purtatu fora di u mo corpu à una muntagna è m'hà dumandatu s'ellu accunsente à esse crucifissu.

Aghju rispostu: "Iè, u mo Ghjesù, ùn vogliu nunda chè a vostra croce".

 

In quellu mumentu apparsu una croce tamanta.

Mi allungò è mi inchiodava cù e so mani.

Chì dulori aggravanti mi sentu in i mo mani è pedi, soprattuttu chì i unghie eranu sharp è assai difficiuli di guidà.

Ma, in cumpagnia di Ghjesù, aghju pussutu suppurtà tuttu. Quand'ellu ebbe finitu di crucificà,   mi disse  :

"A mo figliola,

Aghju bisognu di voi per cuntinuà a mo passione. Cume u mo corpu gloriosu ùn pò più soffre,

 

Aghju aduprà u vostru corpu

-  cuntinuà à soffre a mo Passione   e

per pudè offre    cum'è vittima viva

riparazione è espiazione davanti à a ghjustizia divina ".

 

Allora aghju pensatu di vede u celu apertu è una multitùdine di santi chì falanu da ellu. Tutti eranu armati di spade.

Dintra questa multitùdine, si sentia una voce fulminante chì diceva :

 

"Venemu

- difende a ghjustizia di Diu e

- vindicala di l'omi chì anu abusatu tantu di a so misericòrdia !

Chì hè accadutu nantu à a terra à l'epica di sta discendenza di i santi ? Tuttu ciò chì possu dì hè

- chì parechji si battavanu,

-chì certi eranu in furia è

- chì l'altri si piattavanu. Tutti parevanu spavintati.

 

Questi ghjorni, Ghjesù raramente si mostra. E so visite sò cum'è lampi :

mentre spergu di pudè cuntemplà per un bellu pezzu, sparisce prestu.

Sè, à volte, manca un mumentu, hè quasi sempre silenziu.

È s'ellu parla pocu, appena si ne và, pare di ripiglià a so parolla è a so luce.

Cum'è què

-chì ùn mi ricordu di ciò ch’ellu disse e

- chì a mo mente ferma cum'è cunfusa cum'è prima. Chì miseria !

U mo dolce Ghjesù, pietà di a mo miseria è pietà !

 

Senza vulè sminticà nantu à e mo attività di ogni ghjornu, aghju avà rapportu qualchi parolle ch'ellu mi hà indirizzatu in questi ghjorni.

 

Mi ricordu à un puntu quandu mi lagnava ch'ellu m'avia abbandunatu,

Chjamò à ellu parechji anghjuli è santi è li disse:

"Ascolta ciò ch'ella dice: ella dice chì l'aghju abbandunata.

Spiegali un pocu: hè pussibule ch'e abbandunessi quelli chì mi amanu ?

Ella m'hà amatu, allora cumu possu abbandunà ella?" I Santi accunsentìu cù u Signore è eru assai umiliatu è più cunfusu chè prima.

 

In un'altra occasione, dopu avè dettu: "In fine, mi abbandunerete cumplettamente",   Ghjesù rispose  :

"Ragazza, ùn ti possu micca abbandunà.

Comu prova di questu, aghju versatu in tè e mo suffrenze ».

 

Allora, mentre aghju intrattenutu u pensamentu seguente:

« Perchè, Signore, avete lasciatu vene u cunfessore ? Tuttu puderia esse accadutu trà   tè è mè.

Mi ritruvau ghjustu allora fora di u mo corpu, stendu nantu à una croce. Ma ùn c’era nimu per chjode mi.

Aghju cuminciatu à pricà à u Signore per vene è mi crucifissi.

 

vinni è   mi disse  :

«Vedi quantu hè necessariu chì un prete sia à u centru di e mo opere ? Hè solu un aiutu per compie a vostra crucifixion.

In fatti   , ùn si pò micca crucificà, ci hè bisognu di l'altru ».

 

E cose passanu quasi sempre di listessa manera.

Sta volta mi paria chì Ghjesù-Host era quì in u mo core, inundandomi cù parechji raghji da l'ostia santa.

 

Parechji zitelli chì sò surtiti da u mo core intrecciati cù i raghji chì emananu da l'ospiti. Mi sentu cum'è

-chì, cù u so amore, Ghjesù m'attira à ellu è

-chì, à traversu issi figlioli, u mo core l’attirava è li legava tuttu à mè.

 

Sta mane, u mo adorabile Ghjesù si mostra chì portava una croce d'oru brillanti nantu à u so collu, chì guardò cun grande satisfaczione.

Di colpu u cunfessore apparsu è   Ghjesù li disse  :

"I soffrenze di l'ultimi ghjorni anu aumentatu u splendore di a mo croce, tantu chì hè un piacè per mè di fighjà".

 

Allora, vultendu versu mè,   mi disse  :

 

"  A croce dà à l'anima un tale splendore chì diventa cumplettamente   trasparente  .

 

Cume si pò dà tutti i culori à un oggettu trasparente, a croce, cù a so luce,

dà l'anima facets quant'è variati quant'è splendidi. Per d 'altra banda, nantu à un oggettu trasparente,

polvara, i spots più chjuchi è ancu l'ombra ponu esse facilmente rilevati.

 

Questu hè u casu   cù a croce:

Siccomu rende l'ànima trasparente, permette di situà

- i so difetti più chjuchi è

- i so più picculi imperfezioni,

tantu   chì nisuna manu maestru pò fà megliu chè a croce

-di trasfurmà l'anima in una abitazione degna di u Diu di u celu ».

 

Quale puderia dì

- tuttu ciò chì aghju capitu di a croce è

- quantu invidiosa l'anima chì a pussede mi pare !

Allora m'hà pigliatu fora di u mo corpu

Mi truvò in cima di una scala altissima sottu à quale ci era un precipicu.

I gradini di sta scala eranu muvibili è cusì stretti chì si pudia à pena cullà in punta di pedi.

 

U più terribili era

u precipicu stessu   e

u fattu chì a scala ùn avia nè rampa nè   supportu.

Sì qualchissia pruvava à appiccicà à i scalini, si strapparia. Videndu chì a maiò parte di a ghjente era cascata, aghju ghjalatu finu à l'ossu. Tuttavia, era assolutamente necessariu di cullà sti   passi.

Allora aghju falatu e scale, ma dopu à dui o trè passi,

Videndu quantu era in periculu di cascà in l'abissu, aghju pricatu à Ghjesù per vene à u mo salvezza.

 

Senza sapè cumu, mi stava vicinu è disse :

 

"A mo figliola,

- ciò chì avete appena vistu,

questu hè u percorsu chì ogni omu deve viaghjà nantu à sta terra.

 

Passi muvimenti ùn pudete mancu appughjà

sò e cose di a   terra.

Se un omu prova di confià in queste cose,

invece d'aiutàlu, u spinghjenu à cascà   à l'infernu.

 

U modu più sicuru hè di cullà è quasi volà,

- senza toccu a terra,

-senza guardà à l'altri e

-Mantene i vostri ochji fissi nantu à mè, per riceve Aiutu è Forza.

Cusì, si pò evità facilmente u precipiziu ".

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu

- sottu un aspettu chì hè magnificu quant'è misteriosu.

Portava una catena chì cupria u so pettu sanu à u collu.

À una estremità di sta catena era appesa una spezia di arcu è,

da l'altra una spezia di carrughju pienu di petre preziose è di ghjuvelli. In manu tene una lancia.

 

M'hà dettu  :

"A vita umana hè un ghjocu:

- un pocu di ghjucà per piacè,

- altri per soldi,

- altri ghjucanu a so vita, etc.

 

Mi piace ancu ghjucà cù l'ànima. Allora chì trucchi aghju ghjucatu cun ellu? Quessi sò e croci chì li mandu.

 

S'elli l'accettanu cun rassegnazione è mi ringrazianu per elli, - mi piace è ghjucà cun elli, - mi delizie immensamente,

- riceve assai onore è gloria,

è guidà li per fà u più grande   prugressu ".

 

Mentre parlava, mi toccò cù a so   lancia.

Tutte e petre preziose chì cupria l'arcu è u carru

- staccatu è

-trasformatu in croci è frecce per ferisce e criature.

 

Certi criaturi, ma assai pochi,

- rallegra,

-abbracciò ste croci è frecce è

- impegnatu in u ghjocu cù Ghjesù.

 

Altri, però, pigliò sti ogetti è li ghjittavanu in faccia à Ghjesù.

Oh! Quantu era afflittu ! Chì dulore per queste anime !

 

Ghjesù aghjunse  :

"Questa hè a sete per quale aghju gridatu nantu à a croce.

- Ùn avè statu capace di sigillallu cumplettamente à quellu tempu,

Mi piace à cuntinuà à sigillà in l'ànima di i mo soffrenu amati.

Allora quandu soffre, mi alleviate a sete ".

 

Dapoi ch'ellu hè tornatu parechje volte,

L'aghju pricatu di liberà u mo cunfessore soffrenu.

 

M'hà dettu  :

"  A mo figliola, ùn sapete micca chì u più bellu segnu di nubiltà

chì possu stampà in un'anima, hè a croce? "

 

Sta mane, dopu à a so tunica, Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu. Avemu scontru una folla di persone, a maiò parte di quale era decisu à ghjudicà a cumportamentu di l'altri senza fighjà u so propiu.

 

U mo amatu   Ghjesù m'hà dettu  :

"U modu più sicuru per agisce ghjustu versu l'altri ùn hè micca di fighjà ciò chì facenu.

Perchè circà, pensà è ghjudicà sò a stessa cosa.

 

Quandu guardate u vostru vicinu,

ingannà a to   ànima:

ùn hè micca onestu cun sè stessu, nè cù u so vicinu, nè cù   Diu ".

 

Allora li aghju dettu :

"U mo solu risorsu, hè un bellu pezzu ch'è tù m'avete basgiatu". Allora avemu basgiatu.

 

Eppo, cum'è s'ellu ci vulia à rimpruverà,   aghjunse  :

"A mo figliola, ciò chì vi cunsigliu,

-hè à amà e mo Parolle, perchè sò eterni è puri cum'è mè;

- incisione in u vostru core è

- fà li cresce,

travagliate per a vostra santificazione.

 

Comu ricumpensa, riceve splendore eternu.

Sè vo fate altrimenti, a vostra ànima si secca è site in debitu à mè ".

 

Ghjesù vultò sta mane, ma in silenziu.

Tuttavia, eru assai cuntentu perchè, finu à ch'e aghju avutu u mo Treasure Jesus cun mè, eru perfettamente cuntentu.

Appena l'aghju vistu, aghju capitu parechje cose.

- a so bellezza,

- a so bontà è

- e so altre qualità.

 

Tuttavia, cum'è tuttu hè accadutu in a mo mente è attraversu a cumunicazione

Intellettuale, a mo bocca ùn pò micca sprime nunda di queste cose. Allora stau zittu.

 

Sta mane, u mo più gentile Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu è m'hà dimustratu a corruzzione in quale si trova l'umanità.

Era orribile!

Mentri eru à mezu à a ghjente  , Ghjesù, per pienghje, mi disse :

 

"O omu, quantu site sfiguratu è degradatu!

Aghju criatu per esse u mo tempiu vivente, ma site diventatu a casa di u diavulu.

 

Fighjate, ancu e piante, cuperte di foglie, cù i so fiori è frutti, vi insegnenu u rispettu è a pudore chì deve avè per u vostru corpu.

 

Ma, perdendu ogni pudore è tutte e riserve naturali, avete diventatu peghju chè l'animali,

- tantu ch'ùn ti possu paragunà à nunda d'altru.

 

Eri a mo maghjina, ma ùn vi ricunnoscu più.

Sò tantu orrore da e vostre impurità chì un sguardu à voi mi fa nausea è mi obbliga à lascià ".

 

Mentre parlava, eru torturatu da u dulore di vede u mo Amatu cusì tristu.

li aghju dettu :

"Signore, hè vera chì ùn pudete più truvà nunda di bonu in l'omu è ch'ellu hè diventatu cusì cecu ch'ellu ùn pò più ancu osservà e lege di a natura.

Allora s'è vo guardate solu à l'omu, vi vulete mandà punizioni.

Per questu vi pregu di circà à a vostra misericòrdia è cusì tuttu serà risoltu ".

 

Ghjesù m'hà dettu  :

- Ragazza, calma   un pocu u mo soffrenu.

 

Dittu chistu, sguassò a curona di spine chì s'era affundata in a so bella testa è a pressò à a meia. Sentu assai dulore, ma eru cuntentu di vede chì Ghjesù era   allevatu.

 

Allora dice  :

"Ragazza, amu l'anime pure quant'è sò custrettu à fughje l'anime

impuru, quant'è sò attrattu da l'ànima pura cum'è da un magnetu, è vengu à abitallu.

 

À queste ànime pigliu cun piacè a mo bocca

- per ch'elli parranu cù a mo lingua è,

- per ch'elli ùn anu micca sforzu di fà per cunvertisce l'ànime.

 

Sò cuntentu

- micca solu per perpetuà a mo Passione in queste anime -

- è cusì cuntinuà a Redenzione in elli -,

ma sò ancu piacè di fà fiorisce in elli e mo virtù ».

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù si mostra

tutti afflitti è quasi arrabbiati cù l'omi, minacciati

-mandà li i soliti punizioni e

-fà murì a ghjente di colpu cù lampi, grandine è focu. L'aghju pricatu di calmà è   mi disse  :

"L'iniquità chì si alzanu da a terra à u celu sò cusì numerose chì

-  se e preghiere è e sofferenze di l'anime vittime cessanu per un quartu d'ora,

Vogliu fà esce u focu da e viscere di a terra è inundà a ghjente ».

 

Hà aghjustatu  :

"Fighjate à tutte e gràzie chì aghju avutu à dà à i criaturi. Siccomu ùn li currispondenu micca, sò obligatu à mantene.

Peggiu, mi obbliganu à trasfurmà sti grazia in punizioni.

 

State attenti, figliola mia,

- per currisponde bè à e tante grazie ch'aghju versatu in tè.

 

Perchè   a currispundenza à e mo grazia   hè a porta

chì mi face entre in un core per fà a mo casa.

 

Sta currispundenza hè cum'è quella accolta calda è affabile ch'è no facemu quandu qualchissia vene à visità noi,

- in   tale manera chì attiratu da queste cortesia  ,

u visitore si senti custrettu à vultà è ancu si sente incapace di lascià.

Hè tuttu in l'accolta per mè

Seguendu u modu chì l'ànime mi accolgono è mi trattanu nantu à a terra,

-I vi accolgaraghju è

"I tratteraghju in u celu.

 

aprendu à elli e porte di u celu,

-Invitaraghju tutta a corte celestiale à vene à accoglielli è

-Li faraghju à pusà nantu à i troni più sublimi.

Per l'ànime chì ùn anu micca currispundenti à e mo grazia, serà u cuntrariu ».

 

U mo gentile Ghjesù ùn era micca venutu sta mane.

Dopu una assai longa aspittà, hè finalmente ghjuntu. J

Mi sentu cusì cunfusu è devastatu chì ùn pudia dì nunda.

 

M'hà dettu  :

"Più ti cancellate è imparate à ricunnosce u vostru nulla,

quantu più a mo Umanità vi comunicherà e so virtù è vi inundarà di a so luce ».

 

Aghju rispostu:

"Signore, sò tantu male è bruttu chì mi odiu. Chì sò in i to ochji?"

 

Ghjesù cuntinua  :

"S'è tù sì bruttu, ti possu fà bella".

Mentre dicia sti parolle, una luce chì emanava da ellu hè ghjunta in a mo ànima è mi sentu ch'ellu mi trasmette a so bellezza.

 

Allora, basgiendu   mi, mi disse  :

"Quanto sì bella, bella di a mo bellezza.

Hè per quessa ch'e sò attrattu da voi è inclinu à amassi »  .

 

Ste parolle m'anu lasciatu più cunfusu chè mai ! Chì tuttu sia per a so gloria !

 

Cuntinuò à mustrà si in breve è quasi in furia cù l'omi. I mo suppliche di versà a so amarezza in mè ùn l'anu micca scuzzulate.

Senza fà attenzione à e mo parolle,   mi disse  :

 

"Dimissioni

-assorbe tuttu ciò chì hè disgustante in l'omu è

- rende accettabile.

Innestate e mo virtù in l'anima.

 

Un'anima rassignata hè sempre in pace è in ella trovu u mo riposu. "

 

Sta mane, quandu u mo dolce Ghjesù hè ghjuntu,

M'hà pigliatu fora di u mo corpu è dopu hè sparitu.

 

Essendu solu, aghju vistu dui candeleri di focu falà da u celu è poi si sparghje.

-in parechji lampi   è

- in una pioggia di grandine chì cade nantu à a terra,

causannu un gran turmentu à e piante è à l'omi.

 

L'orrore è a vehemenza di a tempesta eranu tali chì a ghjente ùn pudia micca

- nè pricà

- nè torna in casa soia. Cumu spressione a paura chì aghju avutu?

Aghju cuminciatu à pricà per appacià l'ira di u Signore.

 

Quand'ellu tornò, aghju nutatu chì teneva una barra di ferru à a fine di quale era una bola di focu.

M'hà dettu  :

"Aghju guardatu a mo ghjustizia per un bellu pezzu

Hè per una bona raghjone ch'ellu vole riprimà i criaturi chì anu osatu di distrughje tutta a ghjustizia.

 

Oh! Iè! Ùn trovu ghjustizia in l'omu !

Era totalmente cuntraditu da e so parolle è atti.

Tuttu nantu à ellu hè solu frode è inghjustizia cù quale u so core hè cusì invaditu chì ùn hè nunda chè un mischju di vici.

Poveri omi, quant'è stati degradati ! "

 

Mentre parlava, hà cuminciatu à torce a barra ch'ellu teneva, cum'è s'ellu avia da fà male à   qualchissia.

 

Aghju dettu à ellu: "Signore, chì   faci?"

Ellu rispose: "Ùn àbbia paura; vede quella bola di focu? Metterà a terra in focu.

Ma colpirà solu i gattivi; i vouchers seranu salvati ".

Aghju cuntinuatu: "Ah! Signore! Quale hè u bonu? Semu tutti i mali. Per piacè, volta u to sguardu, micca à noi,

ma à a vostra misericordia infinita. Allora sarete appaciatu ".

 

Ghjesù cuntinua  :

"A ghjustizia hà a verità cum'è a so figliola.

Sò a verità eterna è ùn possu micca ingannà. Cusì l'ànima ghjustu face a Verità brilla in tutte e so azzioni.

 

Siccomu pussede a Luce di a Verità, se qualchissia prova à ingannà ella, trova immediatamente l'ingannu.

 

È, cù sta Luce, ùn inganna nè u so vicinu nè ella stessu è ùn pò esse ingannatu. A Ghjustizia è a Verità sò u fruttu di a Simplicità  , chì hè una altra di e mo qualità.

 

Sò cusì simplice chì possu penetrà in ogni locu è nunda ùn mi ferma.

Pentru u celu è l'abissu, u bonu è u male.

Ancu penetrendu u male, u mo esse ùn pò micca sporcà o riceve a minima ombra.

 

U stessu hè veru per   l'ànima chì, per mezu di a Ghjustizia è a Verità, pussede u fruttu magnificu di a Simplicità.

 

Questa anima

- penetra in u celu,

-penetrà i cori per guidà à mè è

-penetra tuttu ciò chì hè bonu.

 

Quandu ella hè trà i peccatori è vede u male chì facenu, ùn hè micca brutta  .

Perchè, per via di a so simplicità, rifiuta rapidamente u male.

A simplicità hè cusì bella chì u mo Cori hè profondamente toccu da una sola sguardu di una ànima simplice.

 

Questa anima hè ammirata da l'angeli è da l'omi ".

 

Sta mane, dopu una breve attesa, u mo adorabile Ghjesù hè ghjuntu è   mi disse  :

"A mo figliola, sta mane,

Vogliu fà vi cumplettamente cunfurmate à Me. Vogliu

- chì pensate cù i mo pinsamenti,

-Chì tu guardi cù i mo ochji,

- chì tù ascolti cù l'arechje,

- chì parli cù a mo lingua,

- lasciate agisce cù e mo mani,

-chì tù cammini cù i mo pedi è

"chì amate cù u mo Cori".

 

Allora Ghjesù hà unitu i so attributi (quelli citati sopra) cù i mei. È aghju capitu chì mi dava ancu a so forma.

 

Inoltre, m'hà datu a grazia di aduprà cum'è ellu stessu.

 

Allora, disse:

"Versu grandi grazia in tè. Mantene bè!"

 

Aghju rispostu:

«Pienu di tanta miseria, teme, o u mo caru Ghjesù, di abusà di e vostre grazia.

Ciò chì teme più hè a mo lingua chì,

troppu spessu mi face manca di carità versu u mo vicinu ».

 

Ghjesù cuntinua  :

"  Ùn àbbia paura, vi insegneraghju à parlà cù u vostru vicinu  .

 

Prima    quandu vi hè dettu qualcosa di u vostru vicinu, dumandate è vede s'ellu ùn site micca culpèvule di sta culpa.

Perchè, in questu casu, vulè curregà l'altri seria di scandalizà elli è indignà mè stessu.

 

Siconda  ,

s'ellu ùn avete micca stu difettu, alzate è pruvate di parlà cum'è l'avaria parlatu.

 

In questu modu vi parlerà in a mo lingua. È cusì, ùn falla micca in carità.

 

À u cuntrariu, cù e vostre parolle,

farete bè à u vostru vicinu è à voi stessu   e

mi darete onore è   gloria ».

 

Hè ghjuntu di novu sta mane, ma brevemente, una volta minacciava di mandà punizioni.

Mentre ch'e aghju travagliatu per placallu, si n'hè andatu prestu cum'è un fulmine.

 

L'ultima volta ch'ellu ghjunse, si mostrò crucifissu.

Mi avvicinu à ellu per basgià e so più sante ferite,

- fà atti di cultu.

Di colpu, invece di vede à Ghjesù, era a mo propria forma chì aghju vistu.

 

Eru assai surprised è aghju dettu:

"Signore, chì si passa ? Sò mi venere ? Ùn possu micca fà !

 

Allora turnò à a so forma è mi disse:

"Ùn vi maravigliate s'ellu aghju pigliatu in prestito a vostra forma. Siccomu soffrenu continuamente in tè,

Quantu maraviglia aghju pigliatu in prestu a vostra fisonomia ?

 

Inoltre, s'ellu ti facciu soffre, ùn hè micca per fà ti una maghjina di mè ?

 

Eru cunfusu è Ghjesù hè sparitu.

Chì tutti cuntribuiscenu à a so gloria è chì u so santu nome sia benedettu per sempre !

 

Sta mane, u mo più dolce Ghjesù avia un core festiu. Tenia un bouquet di i più belli fiori in e so mani. cuddling in u mo core,

- qualchì volta circundava u so capu cù sti fiori,

- qualchì volta li teneva in manu, u core in gioia è gioia.

 

Celebrava cum'è s'ellu avia ottenutu una grande vittoria. Vultendu à mè,   mi disse  :

« Caru mio, sta mane sò vinutu à mette in ordine e virtù in u vostru core.

L'altri virtù ponu esse separati l'una di l'altru.

Ma a carità lia è ordina tutti l'altri.

Hè ciò chì vogliu fà in voi in quantu à a carità ».

 

li aghju dettu :

"U mo solu bonu, cumu puderebbe fà questu, postu chì sò cusì cattivu è pienu di difetti?

Se a carità genera ordine,

Ùn sò micca questi difetti è peccati a causa di u disordine chì contamina a mo ànima ?

 

Ghjesù cuntinua:

 

"Puleraghju tuttu è a carità rimetterà tuttu in ordine.

Inoltre, quandu lascià un'anima participà à i soffrenze di a mo passione, ùn pò esse micca peccati serii;

- tutt'al più certi difetti veniali involuntarii.

Ma, essendu di focu, u mo amore consuma ogni imperfezione ».

 

Allora, da u so Cori, Ghjesù hà fattu un filu di meli in u mo core. Cù stu meli hà purificatu tuttu u mo internu.

Cusì tuttu in mè era riarrangiatu, unitu è ​​marcatu cù u sigillo di carità.

 

Allora aghju intesu

-chì abbandunava u mo corpu è

-chì aghju intrutu in a volta di u celu in cumpagnia di u mo gentile Ghjesù.

 

Era una grande festa in ogni locu : in celu, in terra è in purgatoriu. Tutti eranu chjappi di nova gioia è giubilazione.

Parechje ànime sortenu da u purgatoriu è sò cullati in u celu cum'è lampi,

per participà   à a festa di a nostra Regina Mamma  .

 

Anch'eo sò infilatu in sta folla tamanta

cumpostu di anghjuli, santi è anime in purgatoriu appena ghjuntu.

 

Stu celu era cusì grande chì, in paragone,

u celu chì vedemu nantu à a terra s'assumiglia à un picculu pirtusu. Quandu mi guardò intornu, aghju vistu solu un sole ardente chì sparghjera raghji abbaglianti

chì mi penetrò è mi fece cristalline.

 

Cusì, i mo picculi spots apparsu chjaramente

è ancu a distanza infinita trà u Creatore è a so criatura.

 

Ogni raghju di u sole avia un accentu particulari:

- certi brillavanu cù a santità di Diu,

- altri di a so purità,

- altri di u so putere,

- altri di a so saviezza,

è cusì per l'altri virtù è attributi di Diu.

 

Davanti à stu spettaculu, a mo ànima hà toccu u so nulla, e so miseria è a so miseria ;

Si sentia devastata è cascò a faccia in faccia davanti à u Sole eternu chì nimu pò vede faccia à faccia.

A Beata Vergine,   invece  , pareva totalmente assorbita in Diu  . Per pudè participà à a festa di sta Regina Mamma,

avemu avutu à fighjà u sole da l'internu.

Ùn si pudia vede nunda da altri punti di vista.

 

Mentre era tuttu annihilatu davanti à u sole divinu,

U zitellu Ghjesù, chì   a Regina Mamma   tenia in braccia  ,   mi disse  :

"A nostra mamma hè in u celu.

Ti dugnu u compitu di cumportà cum'è a mo mamma in terra.

 

A mo vita hè sempre ughjettu

- disprezzu, dulore è abbandunamentu da parte di l'omi.

Duranti u so sughjornu nant'à a terra, a mo Mamma era u mo fidu cumpagnu in tutte e mo suffrenze. Hà sempre vulsutu alzà mi in tuttu, à a misura di e so forze.

 

Cusì ancu, imitendu a mo Mamma, mi ferai cumpagnia fedelmente in tutti i mo soffrenze, soffrendu quant’è pussibule in u mo locu.

È quandu ùn pudete micca, almenu pruvate à cunsulà mi. Ma sapete chì vi vogliu tutti per mè stessu.

Saraghju ghjilosu di u to minimu respiru s'ellu ùn hè micca dedicatu à mè.

Quandu vecu chì ùn site micca cumplettamente cuncentratu à piacè à mè, ùn ti lasciaraghju micca riposu ".

 

Dopu quì, aghju cuminciatu à fà cum'è a so mamma.

Oh! Chì attenzioni aghju avutu à esercitassi per esse piacevule cun ellu!

 

Per piacè à ellu, ùn pudia mancu guardà luntanu.

Calchì volta ci vulia à dorme, à volte ci vulia à beie, à volte ci vulia à esse accarezzatu. Aviu sempre avutu esse prontu à cumpiendu tutti i so desideri.

 

M'hà dettu :

"Mamma, aghju un mal di testa. Oh! Per piacè alleviami!"

 

Aghju esaminatu subitu a so testa è, truvendu spine in ellu,

L'aghju pigliatu è l'aghju lasciatu riposu, sustenendu u so capu cù i mo braccia.

 

Mentre si riposava, si alzò di colpu è disse :

"Sentu cusì pesu è soffrenu in u mo Cori chì mi sentu cum'è mori. Pruvate à vede ciò chì ci hè".

 

Circhendu l'internu di u so Cori, aghju trovu tutti i strumenti di a so Passione.

I sguassate unu à unu è i mette in u mo core. Allora, videndu ch'ellu era allevatu,

Aghju cuminciatu à carezzallu è à basgià, dicendu :

 

"U mo unicu tesoru,

- ùn m'avete mancu permessu di participà à a festa di a nostra Regina Mamma

- nè sente i primi inni chì anghjuli è santi cantavanu per ella ! "

 

Ellu hà rispostu  :

"U primu innu ch'elli cantavanu era l'"  Ave Maria  "perchè, cù sta preghiera, hè indirizzata à ella.

- e più belle lodi,

- u più altu lode

è chì,   sentendula , si  rinnovu a gioia ch’ella sentia di diventà a Mamma di  Diu  . 

 

Sè vo vulete, a reciteremu inseme in u so onore.

Quandu ghjunghjite in u celu, vi faraghju rivivere a gioia chì avariate gustatu s'è tù fossi stata à a festa cù l'anghjuli è i santi in u celu ".

 

Allora avemu recitatu inseme a prima parte di l'Ave Maria.

Oh! Quantu era dolce è commovente salutà a nostra Santissima Mamma in cumpagnia di u so Figliolu amatu !

 

Ogni parolla pronunziata da Ghjesù hà purtatu una Luce immensa per mezu di quale aghju capitu assai cose nantu à a Beata Vergine.

 

Ma cumu possu dì tutte queste cose datu a mo incapacità? Per quessa, sò zittu annantu à elli.

 

Ghjesù voli sempre ch'e aghju cum'è a so mamma.

Hè manifestatu à mè in a forma di u zitellu più bellu in u prucessu di

Per pienghje.

Per calmà u so pientu, aghju cuminciatu à cantà tenendulu in braccia.

Quandu aghju cantatu, hà cessatu di pienghje.

Ma appena mi piantò, ella cuminciò à pienghje di novu.

 

Preferite stà zittu annantu à ciò chì cantava,

-prima perchè ùn mi ricordu assai bè, po esse fora di u mo corpu, e

- ancu perchè, in ogni casu, ùn pudemu micca ricurdà tuttu ciò chì succede.

 

Preferite ancu stà zittu perchè pensu chì e mo parolle eranu stupide. Tuttavia, a signora ubbidiente, spessu assai impertinente ùn vole micca rinunzià.

 

Allora li piaceraghju, ancu s'è ciò chì scrivu hè improbabile. L'obbedienza di a signora si dice chì hè ceca.

Ma, in quantu à mè, pensu

-ch’ellu vede tuttu postu ch’ellu si rimarca u più chjucu pocu e

- chì, quandu ùn facemu micca ciò chì ella dumanda,

diventa impertinente finu à u puntu di ùn lascià nudda tregua.

 

Dunque

per mantene a pace cun ella,   e

datu ciò chì hè cusì bonu quandu ubbidì   e

chì tuttu pò esse rializatu attraversu   ,

Scriveraghju ciò chì mi ricordu di cantà à   Ghjesù:

 

Figliolu, sì chjuccu è forte, aspittemu ogni   cunfortu da tè.

Little Baby, carina è bella, ancu e stelle sò innamurate di tè. Figliolu, pigliate u mo core, riempie lu di u vostru amore.

Baby baby, sweet baby, fate mi baby baby too.

Piccina, sì un paradisu, mi rallegra di u to surrisu eternu !

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a cummunione, aghju dettu à u mo gentile Ghjesù :

"Comu hè sta virtù di ubbidienza

- cusì sassy è uniforme

- a volte capricciosa? "

 

Ellu hà rispostu  :

"Se sta nobile signora hè cum'è tù dici,

hè perchè deve tumbà tutti i vici.

Siccomu hà da dà a morte, hà da esse forte è curaggiu.

Per ghjunghje à i so scopi, qualchì volta hà da usà i capricci è l'impertinenza.

 

Questu essendu necessariu per quelli chì anu da tumbà u corpu, ma cusì fragile, hè ancu di più quandu ci vole à tumbà i vici è e passioni, chì ponu torna à a vita quandu avemu pensatu chì l'avemu tombu.

 

"Oh! Iè! Ùn ci hè pace vera senza ubbidienza.

Se unu crede chì si gode una certa pace senza ellu, hè una falsa pace. A disubbidienza va bè cù e nostre passioni, ma l'ubbidienza mai.

Quandu si alluntanassi da l'ubbidienza, si alluntanassi da mè, u rè di sta nobile virtù.

È corremu à a so perdita.

 

L'ubbidienza uccide a so vulintà è versa in l'anima grazia divine in torrenti. Si pò dì chì l'anima ubbidiente ùn face più a so vulintà ma quella di Diu.

Hè pussibule cunnosce una vita più maravigliosa è santa chè a vita in a Voluntà di Diu ?

In a pratica di altre virtù, ancu i più sublimi,.

- L'amore di sè stessu pò sempre intruduce

ma, in a pratica di l'ubbidenza, mai! "

 

Sta mane, quandu u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu, li aghju dettu : "Gesù amatu, à volte tuttu ciò chì scrivu mi pare assurdu".

 

Ellu hà rispostu  :

"A mo parolla ùn hè micca solu Verità, ma ancu Luce.

Quandu a luce entra in una stanza scura, chì face?

 

Scaccia l'oscurità è rende visibili l'ogetti ch'ellu cuntene, belli o brutti, o

se a stanza hè in ordine o disordinata.

 

Sicondu e cundizioni di a stanza,

pudemu dunque indovinà chì tipu di persona l'abita.

In questu esempiu,   a camera rapprisenta l'anima umana  . Quandu a luce di a verità entra,

scacciate a bughjura è pudemu distingue

u veru da u   falsu,

a tempesta di l'   eternu.

 

In cunseguenza, l'anima pò

- caccià i vici da ellu e

- mette l'ordine à e so virtù.

 

A mo Luce hè santa, hè a mo propria Divinità.

Cusì pò solu trasmette a santità è l'ordine à l'anima ch'ella entre.

Questu hà l'impressione chì si illumina

- pacienza,

- umiltà,

-di carità, etc., emanate da voi.

Sì a mo Parola produce tali segni in voi, perchè teme ? "Allora Ghjesù hà pricatu à u Babbu per mè, dicendu:

"Patre Santu, pregu per st'anima.

Ch'ellu compia perfettamente a nostra Santissima Volontà in tuttu. Arrange chì, o Babbu adorable, i so azzioni cunformanu à a meia, senza alcuna distinzione, per ch'e possu cumpiendu i mo scopi in ella ".

 

Cumu possu descriverà a Forza chì hè stata infusa in mè cum'è u risultatu di a preghiera di Ghjesù?

 

A mo ànima era vestita di una tale Forza chì mi sentu capace di suppurtà mille martiri per rializà a Santissima Volontà di Diu, s'ellu m'hà dumandatu.

 

Grazie à u Signore per sempre, sempre cusì misericordioso à u poviru peccatore chì sò !

 

Dopu avè passatu dui ghjorni in u dulore,

u mo benevolente Ghjesù era pienu di dolcezza è affabilità.

 

Internamente aghju pensatu à mè stessu:

"U Signore hè bonu per mè, ma ùn aghju trovu nunda in mè chì pò piacè".

 

Ghjesù m'hà dettu:    U mo amatu,

Ùn vi sentite micca soddisfazione sè ùn site micca in a mo Presenza, occupatu à parlà cun mè è solu mi piace,

In listessa manera trovu u mo piacè è a mo cunsulazione

- per vene à tè,

- per esse cun voi   è

- per parlà cun   voi.

 

Ùn pudete micca capisce

- l'influenza chì un'ànima, chì u solu scopu hè di piacè, pò avè nantu à u mo Cori, e

- a forza di attrazione chì esercita nantu à mè.

Mi sentu cusì cunnessu à questa anima chì mi sentu obligatu à fà ciò chì vole ".

 

Aghju capitu ch’ellu parlava cusì perchè, in questi ghjorni, ch’e soffriva terribilmente, mi ripeteva internu :

 

"Gesù mio, tuttu per voi!

Chì sti suffrenze esse atti di lode è d'omaggiu à voi !

Ch'ellu ci sia tante voci chì ti glurificanu è a prova di u mo amore per voi !

 

Pienu di bontà è di maestà, u mo caru Ghjesù cuntinueghja à vene.

M'hà dettu  :

"A purità di u mo sguardu brilla in tutti i vostri atti chì sò cusì trasfurmati in splendore chì mi cunsulanu per e cose sporche chì vegu in i criaturi".

À ste parolle mi sò cunfusu è ùn aghju micca arditu di dì nunda. Vulendu rallegra,   Ghjesù allora mi disse  :

"Dì mi, chì vulete?"

Aghju rispostu: "Quandu sì quì, cumu puderebbe desiderate qualcosa d'altru?" M'hà dumandatu parechje volte di dì à ellu ciò chì vulia.

Fighjendulu, aghju vistu a bellezza di e so virtù è li dicu :

"Gesù mio dolce, datemi le vostre virtù".

 

Aprendu u so Cori, fece spuntà i raghji currispondenti à e so diverse virtù chì, penetrendu in u mo core, furtificavanu e mo virtù.

 

M'hà dettu :  "Chì d'altru vulete ?"

Ricordendu chì in l'ultimi ghjorni,

- un dulore spiciali impedisce à i mo sensi di dissolve in Diu, aghju rispostu :

"U mo benevolente Ghjesù, chì u dolore ùn mi impedisce micca di persu in tè".

 

Pusendu a so manu nantu à sta parte dulurosa di u mo corpu, hà riduciutu a viulenza di i spasmi per ch'e possi megliu cullà è perdimi in ellu ».

 

Sta mane, videndu u mo dolce Ghjesù,

Aviu paura chì ùn era micca ellu, ma u diavulu chì m'ingannava. Videndu a mo paura  , mi disse:  "

 

Quandu sò eiu chì visita l'anima,

- tutti i so putenzi internu sò annihilati è

ricunnosce u so nulla  .

 

Videndu l'anima cusì annientata,

u mo amore hè trasfurmatu in parechji flussi chì venenu à rinfurzà per u bè.

 

Quandu hè u diavulu, succede u cuntrariu  ".

 

Sta mane, u mo amatu Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu.

M'hà dimustratu a decadenza di a fede in l'omi è i preparativi per a guerra.

 

li aghju dettu :

"O Signore, u statu di u mondu à u livellu religiosu hè tristu di rompe l'ànima. Mi pare chì a religione, chì ennoble l'omu è u face tende versu un scopu eternu,

ùn hè più ricunnisciutu.

U più tristu hè chì a religione hè ignorata da e stesse persone chì si chjamanu religiosi è chì duveranu dà a so vita per difendala è rinviviscia ".

 

Cù un sguardu adduluratu,   Ghjesù mi disse  :

"A mo figliola,

perchè l'omi campanu cum'è bestie,

hè chì anu persu u so sensu religiosu  .

 

Ancu i tempi più tristi venenu per elli

per via di a cecità prufonda in quale si sò immersi. U mo Cori soffre à vedeli cusì.

 

U sangue chì serà versatu da ogni tipu di persone, seculari è religiosi,

- rinascerà sta santa religione e

- era u restu di l'umanità.

n civilizzalli di novu, a riligione ritrovata li farà ritruvà a so nubiltà.

 

Hè dunque necessariu

-chì u sangue hè spartu e

- chì e stesse chjese sò quasi tutte distrutte,

per ch'elli ponu esse restaurati è ripiglià u so prestigiu è splendore originali ".

 

Sò zittu

i tormenti crudeli chì l'omi anu da suppurtà in i tempi à vene. Perchè ùn mi ricordu micca bè.

È perchè ùn aghju micca vistu assai chjaramente.

 

Se u Signore vole ch'e mi parli, mi darà più luce è poi possu scrive più. Per avà mi fermu quì.

 

Dopu chì u cunfessore in u nome di l'ubbidienza m'hà dumandatu di dì à Ghjesù:

quand'ellu venia :

"Ùn possu micca parlà cun voi, vai via"

Pensu chì era una farsa è micca una vera direttiva.

 

Allora, quandu Ghjesù hè ghjuntu, quasi scurdatu di l'ordine ricevutu, li dissi :

"U mo bonu Ghjesù, fighjate ciò chì u babbu vole fà".

 

Ghjesù mi rispose: "  Abnegazione,   figliola mia".

Aghju dettu: "Ma, Signore, questu hè seriu. Si tratta di u rifiutu di voi; cumu possu fà questu

 

Per a seconda volta, Ghjesù dice: "  Abnegazione  ".

Aghju cuntinuatu: "Ma, Signore, chì dici? Credi veramente chì possu campà senza tè?"

 

Per a terza volta Ghjesù m'hà dettu: "A mo figliola  , abnegazione  ". Allora hè sparitu.

Quale puderia dì cumu mi sentu quandu aghju vistu ciò chì Ghjesù vulia

- chì sò dispostu à ubbidisce nant'à stu puntu !

 

Quandu sò ghjuntu, u cunfessore m'hà dumandatu s'ellu li avia ubbiditu.

Dopu avè dettu cumu tuttu s'era andatu, ripete a so struzzione, à dì chì,

senza alcuna considerazione,

Ùn avissi micca avutu parlatu à Ghjesù, u mo unicu   Supportu,

è ch'e aghju avutu à alluntanassi s'ellu si   prisentava.

Dopu avè capitu chì ciò chì mi dumandava era precisamente in nome di l'obbedienza,

Mi dissi internamente: "  Fiat Voluntas Tua   ancu in questu". Oh! Quantu mi costa ! Chì crudele martiriu !

Era cum'è s'è un chiovu mi trapassa u core da una parte à l'altra.

 

U mo abitudine di chjamà Ghjesù, u mo solu Bonu, di languissà incessantemente daretu à ellu, hè una parte di u mo esse quant'è a mo respirazione è u battitu di u mo core.

 

Vulendu piantà questu,

hè cum'è pruvà à impedisce à qualchissia di respira o di fà batte u so core. Cumu pudemu campà cusì ?

 

Tuttavia,   l'obbedienza deve prevale  .

O Diu, chì dolore, chì tortura !

 

Cumu un core pò esse impeditu di languissà daretu à l'essere chì hè tutta a so vita ?

Cumu piantà un core da batte?

Cù tutta a so energia, a mo vulintà hà luttatu per mantene u mo core. Ma chì vigilanza constante avia bisognu.

 

Di tantu in tantu a mo vulintà si stancava è si scoraggiava. U mo core hè statu salvatu chjamendu Ghjesù.

Realizà questu, a mo vulintà era più cerca di piantà u mo core. Ma spessu mancava u so colpu.

Hè per quessa chì mi paria chì eru cuntinuu in un statu di disubbidienza.

 

Oh! Chì cuntrastu in a mo vita, chì guerra sanguinosa, chì agonia pè u mo poviru core !

A mo suffrenza era tale ch’e aghju pensatu di more.

Se pudessi more, saria statu un cunfortu per mè. Aghju campatu l'agonia di a morte senza more.

 

Aviu versatu lacrime copiosa tuttu u ghjornu è tutta a notte. È eru in u mo statu di solitu.

U mo benevolente Ghjesù hè ghjuntu è eiu, ubligatu da ubbidienza, li dissi :

"Signore, ùn venite micca, perchè l'ubbidienza ùn permette micca".

 

Cù cumpassione è vulendu rinfurzà mi stessu,

Ghjesù hà fattu un grande segnu di a croce nantu à mè cù a so manu creativa   è m'abbandunò.

 

Cumu possu discrive u purgatoriu in quale era ?

Ùn era micca permessu di precipità à u mo unicu Bonu, nè di chjamà o languissà daretu !

Ah! L'ànime benedette in u purgatoriu ponu almenu u chjamà, si precipite, gridendu a so angoscia à u so Amatu.

Sò solu pruibitu di pussede.

Mentri anch'eo sò privatu di sti cunsulazioni. Aghju piantu tutta a notte.

 

A mo natura debule ùn pudia più piglià, hè ghjuntu l’adorabile Ghjesù, postu ch’ellu paria di parlà mi, li dissi subbitu :

"A mo vita cara, ùn possu micca parlà cun voi.

Per piacè ùn vene micca, perchè l'ubbidienza ùn permette micca. Sè vo vulete fà cunnosce a vostra vuluntà, andate à vede.

 

Mentre parlava, aghju vistu u cunfessore. S'avvicinendu à ellu,   Ghjesù li disse  :

 

"Questu hè impussibile per a mo ànima.

I tengu cusì immersi in mè

- per furmà una sola sustanza

ch'ellu diventa impussibile di distinguiri unu di l'altru !

 

Hè cum'è quandu dui sustanzi si mischianu, sò trasfusi l'un à l'altru.

S'è no vulemu separà elli, hè impussibile.

In listessu modu, hè impussibile di separà a mo ànima da mè. "Avè dettu questu, hè sparitu.

Eru lasciatu cù u mo dolore, ancu più grande chè prima. U mo core batteva cusì forte chì mi sentu u mo pettu rompe.

 

Dopu, ùn possu micca spiegà cumu, aghju trovu fora di u mo corpu.

Scurdate di l'ordine ricevutu, aghju andatu à a volta di u celu pienghjendu, gridendu è cerchendu u mo dolce Ghjesù.

D’un colpu l’aghju vistu marchjà versu mè è si ghjittassi in braccia tuttu ardenti è languidu. Ricordendu subitu l'istruzzioni ch'e aghju ricevutu, li dissi:

"Signore, ùn mi tentate sta mane. Ùn sapete micca chì l'ubbidienza ùn vole?"

 

Rispose  : « U cunfessore m’hà mandatu, per quessa sò vinutu ».

Aghju dettu: "Ùn hè micca veru! Sariate un dimòniu chì vene à ingannà mi è fà mi falla in ubbidienza?"

 

Cuntinuò  : "Ùn sò micca un dimòniu".

Dicu: "Sì ùn site micca un dimòniu, facemu inseme u segnu di a croce".

 

Allora, tutti dui, avemu fattu u segnu di a croce.

Tandu aghju aghjustatu : « S'ellu hè veru chì u cunfessore t'hà mandatu, andemu inseme à vedelu, da sapè s'è tù sì Ghjesù Cristu o un diavulu.

Solu tandu seraghju cunvinta.

 

Allora andemu à u cunfessore.

Siccomu Ghjesù era zitellu, l'aghju messu in braccia, dicendu:

"Patre, discernisce da voi: hè questu u mo dolce Ghjesù, o un diavulu?"

 

Mentre u zitellu era in braccia di u babbu, li dissi :

"Se sì veramente Ghjesù, basgià a manu di u cunfessore".

 

Aghju pensatu

- s'ellu fussi u Signore, s'abbassaria à basgià a manu di u cunfessore, è basta.

- s'ellu fussi u diavulu, ricusaria.

 

Ghjesù ùn basgiò a manu di l'omu, ma quella di u prete vistutu d'autorità.

 

Allora u cunfessore mi pareva di litigà cun ellu per vede s'ellu era Ghjesù.

Videndu chì era cusì, mi l'hà datu.

 

Malgradu questu, u mo poveru core ùn pudia savurà e carezze di u mo caru Ghjesù, perchè ?

- Mi sentu sempre ligatu da l'obbedienza è,

-Allora, ùn vulia micca apre, nè mancu dì una sola parolla d'amore.

 

O santa ubbidienza, quant’è putente!

 

In questi ghjorni di martiriu, ti vecu cum'è u guerrieru più putente,

-Armati da a testa à i pedi, cù spade, pungi è frecce, es

- Dotatu di tutti l'arnesi per ferite.

 

È quandu avete capitu chì u mo core poviru, stancu è dolente hè in bisognu

- cunfortu,

- per truvà a so Fonte rinfrescante, a so Vita, u Centru chì l'attira cum'è un magnetu,

- fighjendu mi cù i to mille ochji,

mi inflitti ferite crudeli da tutti i lati.

Ah! Per piacè abbi pietà di mè è ùn siate cusì crudeli ! Cume aghju intrattenutu sti pinsamenti,

Aghju intesu a voce di u mo adorabile Ghjesù chì diceva à l'arechja:

 

"L'ubbidienza era tuttu per mè è vogliu chì sia tuttu per voi. Era l'ubbidienza chì m'hà datu nascita è era l'ubbidienza chì m'hà fattu more.

E ferite ch'e aghju purtatu nantu à u mo corpu sò tutte ferite è marche.

chì l'ubbidenza m'hà inflittu.

Avete ragiò à dì ch'ella hè cum'è u guerrieru più putente, armata di ogni tipu d'arme per ferisce.

 

Infatti

- ùn m'hà lasciatu una sola goccia di sangue,

- ella mi strappava a carne,

- m'hà dislocatu l'osse mentre u mo poviru Cori, stancu è sanguinante, cercava qualcunu cumpassione per cunsulallu.

 

Agendu cum'è u più crudele di i tiranni, l'ubbidienza hè stata soddisfatta solu dopu

- sacrificà mi nantu à a croce e

-per vedemi piglià u mo ultimu fiatu cum'è una vittima d'amore.

 

È perchè ?

Perchè u rolu di stu guerrieru più putente hè di sacrificà l'ànima.

 

Hè solu preoccupatu di fà a guerra feroce contr'à l'anime.

-chì ùn si sacrificanu micca cumplettamente.

 

Ùn importa micca se un'anima soffre o micca, s'ellu campa o mori.

Solu scopu di vince, senza attentu à nunda di più. Hè per quessa chì si chjama "Vittoria".

Perchè porta à tutte e vittorie.

Quandu l'anima pare mori, hè tandu chì a so vita vera principia. À chì magnitude ùn m'hà purtatu l'ubbidienza ?

Da u so,

- Aghju cunquistatu a morte,

- Aghju schiacciatu l'infernu,

- Aghju liberatu l'omu da e so catene,

-Aghju apertu u celu è, cum'è un rè vittorioso,

Aghju pigliatu pussessu di u mo Regnu, micca solu per mè, ma per tutti i mo figlioli chì anu benefiziu da a mo Redenzione.

 

Ah! Iè! Hè vera chì mi costa a vita.

Ma a parolla "ubbidienza" sona cum'è una musica dolce à l'arechja. Hè per quessa chì amu tantu l'anime ubbidienti ".

 

Avà ripigliò induve aghju lasciatu. Dopu qualchì tempu hè vinutu u cunfessore.

Dopu à passà à ellu e parolle di sopra, hà tenutu a so struzzione, chì deve cuntinuà à fà u listessu cù Ghjesù.

 

L'aghju dettu: "Babbu, lasciami almenu u mo core liberu di dì à Ghjesù quandu ellu vene: "Ùn venite micca, perchè ùn pudemu micca parlà cun l'altru"".

 

U cunfessore hà rispostu :

"Fate ciò chì pudete per impediscenu. Se ùn pudete micca, lasciallu andà ".

 

Cù sta educazione un pocu mista, u mo core hà tornatu à a vita. Ma questu ùn l'hà micca impeditu di esse ancu torturatu in mille manere.

 

Infatti, quandu a dama hà vistu ubbidienza

- chì u mo core hà cessatu di batte per un pocu tempu à circà u so Creatore - in a speranza di pudè riposà in ellu per rinnuvà a so forza,

hè cascatu nantu à mè è mi ferite da tutti i lati cù e so unghie.

 

A ripetizione simplice di u ritornu tristu: "Ùn venite micca, perchè ùn pudemu micca parlà" era per mè u più crudele di i martiri.

Mentre era in u mo statu di solitu, u mo dolce Ghjesù hè ghjuntu è li aghju dettu u "tristu refrain" in quistione.

 

Allora, senza più, si n'andò.

Un'altra volta, quandu li dicia : "Ùn venite micca, perchè l'ubbidienza ùn ci permette ".

 

M'hà dettu  :

"   A mo figliola,

chì a luce di a mo Passione sia sempre presente in a vostra mente.

Perchè,   à a vista di e mo suffrenze amare, a vostra vi parerà minima  .

 

Inoltre,   mentre riflette à a causa di a mo soffrenza, chì hè u peccatu,

i vostri più picculi imperfezioni vi pareranu seri  .

 

Sè, invece, ùn fate micca u vostru sguardu nantu à mè, u minimu soffrenu diventerà un fardelu per voi.

È cunsiderà i vostri gravi difetti cum'è irrilevanti ".

 

Allora hè sparitu.

Dopu qualchì tempu, u cunfessore hè ghjuntu, è quandu l'aghju dumandatu s'ellu duvessi cuntinuà cusì, disse :

"No, pudete dì à ellu tuttu ciò chì vulete è tene lu cun voi per u tempu chì vulete".

 

M'hà liberatu in u sensu chì ùn aghju più da luttà tantu contr'à u putente guerrieru chì hè l'ubbidienza.

S'ellu cuntinuava cù a stessa struzzione,

ch'ellu saria in gradu di fà prestu à mè à more fisicamenti.

 

In verità per mè saria stata una grande vittoria.

Perchè tandu avissi unitu à u mo Bene più Altu per sempre è micca più à intervalli cum'è prima.

Inutili, aghju ringraziatu assai l'obbedienza di a signora.

Li avissi cantatu u cantu di l'ubbidenza, vale à dì u cantu di e vittorie. Tandu, ridendu, mi saria risu di a so forza !

 

Cume aghju scrittu sti righe,

Un ochju radiante è incantevule mi apparve   è una voce mi disse  :

 

"È aghju avutu cun voi è ridia cun voi, perchè chì saria ancu a mo vittoria".

 

Aghju rispostu: "O cara ubbidienza, dopu avè risu inseme,

Ti avissi lasciatu à a porta di u celu dicendu "addiu" è micca "à u prossimu",

cusì ùn avete mai più à trattà cun voi.

D'altronde, avissi statu assai attentu à ùn lascià micca entre.

 

Sta mane, eru cusì abbattutu è mi ritrovu cusì male chì ùn mi puderaghju micca. Quandu Ghjesù hè ghjuntu, li aghju dettu di a mo cundizione miserable.

 

M'hà dettu :

"A mo figliola, ùn vi scuraggiate. Questu hè u mo modu solitu di agisce:

per purtà l'ànima à a perfezione pocu à pocu è micca tutte in una volta, per ch'ella sia sempre cuscente

-chì li manca qualcosa e

- ch'ella deve fà ogni sforzu per ottene ciò chì li manca. Allora mi piace di più è si santifica ancu di più.

 

È eiu, attrattu da e so azzioni,

Mi sentu obligatu à cuncedelu novi favori celesti. Inoltre, un scambiu totalmente divinu hè stabilitu trà l'anima è mè.

 

"Se, invece, l'anima pussede in ella a pienezza di a perfezione,

- vale à dì tutte e virtù, ùn deveria micca fà sforzu.

È mancava u principiu necessariu

- per chì u focu s'accende trà u Criaturi è a so criatura. "Benedettu sia u Signore per sempre!

 

Ghjesù hè vinutu cum'è di solitu, ma in un aspettu completamente novu.

 

Paria un troncu d'arburu, cù trè radichi,

- esce da u so Cori feritu è

- piegata per penetrà u mio,

da quale sò emersi parechji rami carichi

- fiori, frutti, perle

- è petre preziose chì brillavanu cum'è e stelle più brillanti.

À l'ombra di st'arburu, u mo gentile Ghjesù si divertiva assai. In particulare chì parechje perle chì cascanu da l'arbulu formanu un ornamentu magnificu per a so più santa Umanità.

 

M'hà dettu :

 

"A mo figliola carissima, e trè radiche di u troncu d'arburu sò

- Anellu di nozze,

- Speranza è

- A carità.

 

U fattu chì stu troncu esce da u mo Cori per penetrà u vostru significa

-  chì tuttu u bonu chì una anima pussede vene da mè  , è

-  chì i criaturi ùn pussedenu nunda, ma u so nulla,

chì mi dà a libertà di penetrà elli per fà ciò chì vogliu.

 

Tuttavia, ci sò anime chì

- oppone à mè è

- sceglie di fà a so propria vulintà.

Per elli u troncu ùn pruduce micca rami, frutti o qualcosa di bonu.

 

I rami di st'arburu, cù i so fiori, frutti, perle è petri preziosi, sò e diverse virtù chì una anima pussede.

 

Chì dà a vita à un arburu cusì bellu ?

Ovviamente   queste sò e so radiche.

Questu significa   Fede, Speranza è Carità

- include tuttu è

- sò u fundamentu di l'arburu chì ùn pò micca pruduce nunda senza elli.

 

Aghju capitu chì

- i fiori rapprisentanu   virtù,

- i frutti,   i suffrenze  è   cetara

- perle è petre preziose rapprisentanu   e soffrenze vissute per amore puru per   Diu.

Hè per quessa chì questi ogetti formanu un ornamentu cusì magnificu per u Nostru Signore.

 

Seduta à l'ombra di st'arburu, Ghjesù mi fighjulava cun tenerezza paterna.

Allora, in un'irresistibile effusione d'amore, mi abbracciò forte, dicendu:

"Quanto sì bella!

Tu sì a mo culomba, a mo dimora amata, u mo tempiu vivu induve mi piace di stà cù u Babbu è u Spìritu Santu.

A vostra sete continua di mè mi cunsola

offense cuntinui chì ricevenu da e criature.

 

Sapete chì l'amore chì aghju per voi hè cusì grande chì l'aghju da ammuccià parzialmente

per ùn perde a testa è mori.

 

In fatti, se ti dimustrassi tuttu u mo amore,

- ùn solu ùn perderà a testa,

- ma ùn pudia più campà.

 

A vostra natura debule seria cunsumata da e fiamme di questu amore.

 

Mentre ch’ellu parlava, mi sentu cunfusu è mi sentu affondà in l’abissu di u mo nulla perchè mi vidia pienu d’imperfezioni.

 

Soprattuttu, aghju nutatu a mo ingratitudine è a friddizza di fronte à tante grazie ricevute da u Signore.

 

Ma spergu

- chì tuttu pò cuntribuisce à a so gloria è onore, è

-chì ellu, in una corsa di u so amore, vincerà a mo durezza di core.

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu

Siccomu aviu paura ch'ellu era u diavulu, li aghju dettu :

"Lasciami fà u segnu di a croce nantu à a to frunti". Dopu avè fattu questu, mi sentu assicuratu.

U mo amatu Ghjesù paria stancu è vulia riposà in mè.

 

Per via di e mo suffrenze di l'ultimi ghjorni, era ancu stancu, sopratuttu

-perchè i so visiti eranu assai rari e

-perchè mi sentu u bisognu di riposà ancu in ellu.

 

Dopu un breve scambiu,   mi disse  :

"A vita di u core hè Amore.

Sò cum'è un malatu di frebba chì cerca sollievu da u focu chì u divora. A mo frebba hè Amore.

Induve possu truvà u sollievu ghjustu da u focu chì mi cunsuma ?

U trovu in i suffrimenti è i travagli di e mo ànime amate chì li campanu solu per Amore per mè.

 

Assai spessu aspittendu u mumentu propiu per chì un'anima si vultà versu mè è mi dice:

 

"Signore,   hè solu per u vostru amore chì accettà sta soffrenza".

Ah! Iè! Quessi sò i più boni rilievi per mè. M'animi è spegne u focu chì mi consuma ».

 

Allora Ghjesù si ghjittò in i mo braccia, tuttu languidu, per riposà. Mentri ch'ellu si riposava, aghju capitu assai cose di e parolle ch'ellu m'avia dettu appena, soprattuttu quelle di e soffrenze vissute per amore di ellu.

 

Oh! Chì valuta inestimabile !

S'è ognunu sapia, ci saria a cumpetizione trà noi per soffre di più.

Ma pensu chì simu tutti troppu miopi per ricunnosce u valore di sta munita.

 

Eru un pocu arrabbiatu sta mane, soprattuttu cù a paura.

-chì ùn hè micca Ghjesù, ma un dimòniu, è

- chì u mo statu ùn hè micca vulutu da Diu. U mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è   m'hà dettu  :

"A mo figliola, ùn vogliu micca chì perdi u tempu à pensà à questu.

Ti lasciate distrattu da mè è u mo cibo manca da voi.

 

Vogliu chì pensassi solu à amà è à esse totalmente abbandunatu à mè   , perchè cusì pudete offre mi un alimentu chì hè assai piacevule per mè,

- micca solu di tantu in tantu cum'è avà,

- scopu   continuu.

 

Ùn pensate micca chì hè

- abbandunà a to vulintà à mè,

- amandu mi,

- Fendu manghjà per mè, u vostru Diu, chì truverete a vostra più grande satisfaczione ?

Allora m'hà mostratu u so Cori chì cuntene trè globi di luce, chì tandu formanu solu unu.

 

Cuntinuò a so presentazione:

"I globi di luce chì vede in u mo Cori sò

- Anellu di nozze,

- Speranza è

- A carità

ch'e aghju prupostu

-cum'è rigali à l'umanità chì soffre per rende felice.

Oghje vi vogliu dà un rigalu spiciale. "Cumu parlava, tanti raghji

- i globi di luce sò ghjunti è

- mi circundava l'anima cum'è una spezia di reta.

 

Hà cuntinuatu  :

"Questu hè cumu vogliu chì occupi a vostra ànima.

 

Prima di tuttu  , vola nantu à  l'ale di a fede 

È, cù a so luce,   in quale si immerse  ,.

sarè capaci di cunnosce è acquistà più è più cunniscenze di mè, eiu u vostru Diu.

Sapendumi di più, vi sentirete devastatu è

u vostru nunda ùn truverà più sustegnu  .

 

Allora,   alzate più altu è  immerse in l'immensu mare di Hope  , furmatu 

- di tutti i meriti chì aghju acquistatu durante a mo vita murtale, è ancu

- i peni di a mo Passione offerti in rigalu à l'umanità.

 

Hè solu per questi meriti

pò sperà di pussede i beni immensi di a fede. Ùn ci hè altru modu.

Quandu pigliate pussessu di i mo meriti cum'è s'elli eranu i vostri, u vostru "nunda"

ùn si senterà più dissolutu in u nulla,   ma

si senterà   rianimatu.

Serà abbellitu è ​​arricchitu, attraendu cusì sguardi divini à sè stessu.

 

L'anima averà persu a so timidezza.

È   a speranza li darà forza è curagiu

cusì ch'ellu diventa stabile cum'è un pilastru à mezu à u malu tempu.

Questu hè, e diverse tribulazioni di a vita ùn l'anu micca scuzzulate in ogni modu.

 

Per via di a speranza, micca solu l'ànima si tuffa senza teme

-in l'immensa ricchezza di a fede Ma li appropria.

Hè ghjuntu à u puntu di appropriazione di Diu stessu.

 

Ah! Iè! A speranza permette à l'anima di ottene ciò chì vole. Hè a porta di u celu, l'unicu modu per entre.

Perchè "chì spera in tuttu, riceve tuttu".

 

È quandu l'ànima hà sappiutu s'approprità Diu stessu, si truverà davanti à l'immensu oceanu di carità.

 

Purtendu Fede è Speranza cun ellu,

s’immergerà in ellu per diventà unu cù u so Diu ».

 

U mo più gentile   Ghjesù aghjunse  :

"Se a Fede hè rè è a Carità hè regina,

Hope hè a mamma mediatrice è pacificatrice.

 

Ci ponu esse discrepanze trà a fede è a carità.

Ma a speranza, essendu un ligame di pace, cunverta tuttu in pace. A speranza hè sustegnu, rinfrescante.

 

Quandu l'anima si alza per a Fede,

ella vede a bellezza è a santità di Diu è l'amore cù quale hè amatu da ellu.

Per quessa, hè inclinatu à amà à Diu, però, cuscente

- a so miseria,

-e poche cose ch’ellu pò fà e

- a so mancanza d'amore,

si sente incòmode è arrabbiatu. Il n'ose à peine s'approcher de Dieu.

 

Dunque, sta mamma mediante

-si mette trà Fede è Carità e

- cumencia à ghjucà u so rolu di pacificatore.

 

Ristabilisce a pace à l'ànima. Li spinge à s'arrizzò.

Dà a so nova forza è a porta davanti à u "Rè di a Fede" è a "Regina Carità".

Li scusa in nome di l'anima.

Li dà una nova effusione di meritu è ​​li prega di riceve.

 

Allora a fede è a carità,

- l'ochji fissi nantu à sta mamma mediatrice cusì tenera è cumpassione accolta l'anima

È cusì, Diu trova i so piacè in ella. In listessu modu, l'anima trova i so piacè in Diu ".

 

O santa speranza, quant'è admirabile sì  !

Un'anima piena di voi hè cum'è un viaghjatore nobile in un viaghju per piglià pussessu di una terra chì serà tutta a so furtuna.

 

Cum'ellu hè scunnisciutu è traversa terre chì ùn li appartenenu,

- Qualchidunu si burlanu di ellu,

- altri l'insultanu,

- Qualchissia li strappa i vestiti,

L'altri vanu finu à u battellu è ancu u minaccianu di morte.

 

Chì faci u nobile viaghjatore à mezu à tutti issi fastidiu ? Siate arrabbiatu ? Per nunda!

À u cuntrariu, si mosse di quelli chì li dannu tutte ste difficultà.

Perchè ellu hè cunvintu chì più soffre, più serà onoratu è glurificatu quand'ellu piglia u pussessu di a so terra.

Face ancu chì a ghjente l'assaltà di più.

 

Sempre ferma calmu è gode di una pace quasi perfetta. À mezu à l'insulti,

- ferma cusì calmu chì dorme in u ventre di u so Diu assai desideratu,

- mentri àutri intornu à ellu stanu svegliu.

 

Chì dà à stu viaghjatore tanta pace è fermezza ?

Hè a speranza di i beni eterni.

Siccomu li appartenenu di dirittu, hè dispostu à fà tuttu per pussede. Pensendu ch'elli seranu i so, li ama sempre più.

Hè cusì chì a   speranza porta à l'amore  .

 

Cumu discrivu tuttu ciò chì u mo amatu Ghjesù m'hà dimustratu? Preferite micca dì nunda.

Ma vecu quella signora ubbidenza,

- invece di esse amichevule,

- piglia l'apparenza di un guerrieru e

- pigliate e so armi per fà a guerra contru à mè è mi ferite.

 

Oh! Per piacè ùn pigliate micca e vostre armi cusì veloce, artigliate, calmate. Perchè vi ubbidiraghju u megliu per esse   amici.

Quandu un'anima hè immersa in u mare immensu di a Carità,

- cunnosci delizie ineffabili è

- assaborisce gioie indicibili. Tuttu diventa amore in ella:

- i so sospiri,

- u to battitu di core e

- I so pinsamenti

ci sò tante voci melodiose ch’ellu face chjappà in l’arechje di u so Diu ch’ellu ama tantu.

 

Queste voci sò piene d'amore è chjamanu à Diu.

È ellu, attiratu è feritu da elli, risponde cù i so sospiri è i battiti di u core cum'è cù tuttu u so Essere Divinu, chjamendu continuamente l'anima à sè stessu.

 

Quale puderia dì quantu l'anima hè ferita da sti chjami divini? Cumincia a deliri cum'è sottu à l'influenza di una frebba alta

Ella corre, guasi pazza, è si immergerà in u Cori di u so Amatu per truvà rinfrescante.

 

Ella libera i delizii divini.

Intoxicata d'amore, cumpone inni d'amore per u so maritu dolce.

Cumu dì tuttu ciò chì succede trà l'ànima è Diu ? Cumu si pò parlà di sta carità chì hè Diu stessu ?

 

Vecu una Luce immensa è a mo mente hè stunata. Calchì volta mi fucalizza nantu à un puntu, à volte in un altru

Cume cercu di discrive ciò chì vecu, stanu solu balbettendu.

 

Ùn sapendu chì fà, per avà stau zittu. Credu chì l'obbedienza di a signora mi perdonerà.

Perchè, s'ellu s'arrabbia cun mè, sta volta ùn hà micca ghjustu.

Saria statu tuttu sbagghiatu, postu ch'ella ùn m'hà datu più facilità di spressione. Capisci, reverenda signora ubbidienza ?

Mantenemu a pace senza discutiri più !

 

Ma quale averia pensatu ?

Ancu s'ellu hè sbagliatu è aghju difficultà à spressione,

Lady Obedience pigliò u fughje è cuminciò à cumportà cum'è un tiranno crudele, andendu finu à ch'ellu mi impedisce di vede u mo gentile Ebbè, u mo unicu.

Cunsulazione.

 

Comu pudete vede, sta signora a volte agisce cum'è una zitella. Quandu ellu vole qualcosa è ùn l'acquista micca dumandendu educatamente,

tandu empiia a casa cù i so chianci è lacrime finu à chì a so dumanda hè stata accolta.

 

Bè fatta! Ùn pensava micca chì eri cusì ! Ancu s'è balbetta, vulete chì scrivu nantu à a carità. Oh, u mo Diu, solu tù pudete fà più ragiunate. Perchè hè ovvi chì ùn pò micca andà cusì   !

 

Per piacè, ubbidienza, restituitemi u mo dolce Ghjesù, ùn mi private micca di a visione di u mo Bene supremu   .

Vi prumettu chì, ancu s'è balbetteraghju, scriveraghju cum'è vo vulete. Ti dumandu solu a grazia di lasciami riposu uni pochi di   ghjorni.

 

Perchè a mo mente hè troppu chjuca

Ùn sopporta più di esse immersa in stu vastu oceanu chì hè a carità divina. Soprattuttu chì vecu più chjaramente e mio miseria è bruttura. È videndu l'amore di Diu per mè, mi sentu cum'è perde a mo mente.

Sentu chì a mo natura debule collassarà, incapace di sopportà più. Sin'à tandu, mi occuperà di fà altri scritti.

Dittu questu, cuntinuu cù i mo poveri scritti.

 

Cù a mo mente occupata à fà ciò chì aghju digià dettu, aghju pensatu à mè stessu:

"Chì serviranu sti scritti s'ellu ùn li mette in pratica mè stessu ? Seranu usati per a mo frase !"

 

Mentre pensava cusì, Ghjesù hè ghjuntu è   mi disse  :

"Questi scritti serviranu à fà cunnosce quellu chì ti parla è chì abita in tè.

È s'ellu ùn ne avete micca bisognu, a mo luce illuminarà quelli chì li leghjeranu ».

 

Ùn possu micca dì quantu era mortificatu à u pensamentu

- chì quelli chì leghjenu sti scritti ponu prufittà di e grazie attaccate à elli,

-è micca eiu chì li ricevu è li mette nantu à carta !

 

Ùn mi cundannaranu micca sti scritti ?

À u stessu pensamentu ch'elli cascanu in e mani di l'altri populi, u mo core hè sopra à u dulore.

In u mo dulore prufondu, aghju dettu à mè stessu:

"Chì hè u scopu di a mo cundizione se a mo credenza hè di pruvà?"

Allora u mo più gentile Ghjesù hè vultatu è   mi disse  :

"A mo vita era necessaria per a salvezza di u mondu.

Siccomu ùn possu più campà nantu à a terra, sceglite quale vogliu rimpiazzà,

cusì chì a Redemption pò cuntinuà. Questa hè a raison d'etre di u vostru statu ".

 

Per e parolle chì u mo dolce Ghjesù m'hà dettu ieri, mi sentu un chiovu trapassà u mo core. Sempre cusì gentile cù u peccatore infelice chì sò,

Hè ghjuntu è mi disse cun cumpassione:

"A mo figliola, ùn vogliu più ch'è tù piglissi cusì.

Sapete chì tuttu ciò chì vi facciu scrive ùn hè più chè una riflessione

- di sè stessu è

- di a perfezione à quale aghju purtatu a vostra ànima ".

 

Ah! Diu mio !

Quantu sò riluttante à scrive ste parolle, chì ùn mi parenu micca veri. Ùn capiscu ancu ciò chì significa virtù è perfezione.

Ma l'ubbidienza vole chì scrivu.

È hè megliu per mè ùn resiste micca per ùn luttà   cun ella.

Hè ancu di più ch'ella hà una faccia à doppia faccia ...

 

S'ellu facciu ciò ch'ella dice, si mostra cum'è una donna è mi accarezza cum'è u so amicu più fidu, prumettendumi tutti i beni di u celu è di a terra.

 

Sì, invece, detecta l'ombra di una difficultà in a so relazione cù mè, allora, senza avvisu,

si trasforma in un guerrieru cù tutte l'armi per ferisce è distrugge.

 

O Gesù mio, che virtù è l'ubbidienza perchè solu u so pensamentu ci fa tremà !

 

Aghju dettu à Ghjesù:

« U mo bon Ghjesù, chì sensu ci hè à cuncedemi tante grazie s'ellu mi riempia tutta a vita d'amarezza, soprattuttu per l'ore ch'e sò privatu di a to prisenza ? U mera fattu di sapè quale sì è di quale sò privatu hè un martiriu per mè.

E vostre grazie servenu solu per fà mi campà in l'amarezza cuntinuva ".

Ghjesù rispose  :

"Quandu una persona hà tastatu a dolcezza di un piattu dolce è hè poi custretta à piglià un piattu amara, deve duppià u so desideriu di dolcezza per scurdà di l'amaru.

Hè bonu chì questu hè u casu.

Perchè s'ellu hà sempre saputu dolce è mai gustu amaru, ùn apprezzà micca u dolce.

 

S'ellu, invece, manghjava sempre i platti amari, senza avè mai tastatu di dessert, ùn vulia micca i piatti dolci, postu ch'ellu ùn li cunnosci micca.

Allora i dui sò utili ".

 

Aghju cuntinuatu: «Gesù mio, cusì paziente cù a mo ànima miserable è ingrata, perdonami.

Sentu chì sta volta era troppu curiosu ".

 

Ellu cuntinuò: "Ùn siate tantu fastidio.

Sò eiu chì creanu difficultà in u vostru internu per avè l'uppurtunità di dialogu cun voi è   di insignà ".

 

Internamente aghju pensatu à mè stessu:

"Sì sti scritti cascanu in manu di una persona, puderia dì: "Deve esse una bona cristiana postu chì u Signore li dà tante grazie", ignurà chì, malgradu tuttu, sò sempre cusì cattivu.

 

Hè cusì chì a ghjente si pò ingannà,

- quantu à ciò chì hè bonu cum'è à ciò chì hè male.

Ah! Signore ! Solu tù sai a verità è u fondu di i cori! "

 

Mentre mi divertiva sti pinsamenti, u mo Ghjesù hè ghjuntu è   mi disse  :

"A mo amata, chì sì a ghjente sapia chì sì u mo difensore è u so !" Aghju rispostu: "Gesù mio, chì dici?"

 

Ellu cuntinuò  : "Ùn hè micca cusì?

mi difendissi da e soffrenze ch’elli m’inflittinu

- mettendusi trà elli è mè, piglià i colpi

- chì volenu attaccà ancu à mè

- quali deveru purtà nantu à elli ?

 

È si, qualchì volta, ùn assorbe micca i colpi in u mo locu, hè perchè ùn l'aghju micca permessu,

-E questu à u vostru dispiaciu è accumpagnatu da e vostre lagnanze contru à mè. Pudete negà ? "

 

"No, Signore", aghju rispostu, "Ùn possu micca nigà.

Ma ricunnoscu chì questu hè qualcosa chì voi stessu avete infusu in mè. Hè per quessa chì dicu chì si facciu questu, ùn hè micca perchè sò bè. Hè ancu per quessa chì mi sentu cusì cunfusu quandu vi sentu dì queste cose ".

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà pigliatu da u mo corpu, ma, à u mo grande dispiacu, l'aghju vistu solu da daretu. Malgradu i mo suppliche di mustrà a so faccia santa, nunda hè cambiatu.

Pensu: "Puderia esse per via di a mo mancanza di ubbidienza à scrive ch'ella ùn vole micca mustrà a so bella faccia?"

 

pienghjenu. Dopu m'hà fattu pienghje un pocu tempu  , si vultò

è   m'hà dettu  :

"Ùn tengu micca in contu i vostri rifiuti perchè a vostra vuluntà hè cusì unita à a meia chì pudete vulete solu ciò chì vogliu.

Allora, malgradu a vostra riluttanza, vi sentite attiratu cum'è un magnetu per fà ciò chì vi dumanda. E vostre ripugnanze servenu solu à rende più bella è luminosa a vostra virtù di ubbidienza. Hè per quessa chì ùn cunnoscu micca i vostri rifiuti ".

 

Allora aghju cuntemplatu a so bella faccia è mi sentu cuntenta indescrivibile. Eiu li dissi : « Amore mio dolce, s’ellu hè per mè una tale gioia di veda ti, cumu puderia esse per a nostra   Regina Mamma   quand’ella t’hà purtatu in u so senu purisimu ?

Chì cuntentazioni, chì grazie ùn li avete micca datu ?

 

Ellu hà rispostu  :

"A mo figliola,

i piacè è e gràzie versate in elli eranu cusì grande è cusì numarosi chì ciò chì sò per natura, a mo Mamma divintò per grazia. Siccomu era senza peccatu, a mo grazia hà rignatu liberamente in ella.

Ùn ci hè nunda di u mo Essere chì ùn aghju micca cumunicatu à ellu ».

 

In quellu mumentu aghju pensatu di vede   a nostra Regina Mamma   cum'è un altru Diu, ma cù una sfarenza:   per Diu  , a divinità hè per natura mentre,

per Maria   Santissima tuttu li fu datu da grazia.

Eru maravigliatu ! Dicu à Ghjesù:

"Bè caru mio,

a nostra Mamma hà sappiutu riceve parechji rigali

-perchè intuitivamente vi fate vede da ella. Mi piacerebbe sapè cumu mi manifestate. Hè da visione astratta o da visione intuitiva?

Quale sà, forse ùn hè mancu per a visione astratta! "

 

Ghjesù rispose  :

 

"Vogliu chì avete capitu a diffarenza trà i dui.

 

Per via di a visione astratta, l'ànima cuntempla à Diu

mentri, per via di a visione intuitiva, l'ànima entra in Diu è participa à l'Essere divinu.

 

Quante volte ùn avete micca participatu à u mo Essere ?

Sti suffrenze, chì vi parenu quasi naturali, sta purezza chì permette di ùn sente più u vostru corpu, è tante altre   cose !

Ùn aghju micca cumunicatu queste cose à voi attraendu à mè intuitivamente? "

 

Aghju esclamatu:

"Ah! Signore, hè cusì vera!

È eiu, quantu pocu gratitùdine vi aghju spressu per tuttu questu ? Quantu pocu aghju pagatu per tante grazie ?

Mi rossu solu à pensà à questu!

Per piacè perdonami è fate sapè à u celu è a terra chì sò l'ughjettu di a vostra misericordia infinita! "

 

Aghju passatu l'infernu per più di un'ora.

In fatti, mentre stava fighjulandu una maghjina di u zitellu Ghjesù, un pensamentu, un lampu, disse à u zitellu:

"Sì cusì brutta!" Aghju pruvatu

- ignora stu pensamentu e

- Ùn lasciate ch'ella mi disturba per evità a trappula di i dimònii.

 

Malgradu i mo sforzi, stu lampu diabolicu penetrò u mo core. È mi sentu cum'è odiatu à Ghjesù.

Oh! Iè! Mi sentu cum'è eru in l'infernu cù i dannati. Sentu l'amore vultatu in odiu in mè!

O mio Diu, chì dolore hè di sentu incapace di amà ! Aghju dettu à Ghjesù:

"Signore, hè vera chì ùn sò micca degnu di amà ti, ma almenu di accettà sta soffrenza.

chì mi sentu avà: vulendu amassi senza putenza.

 

Dopu avè passatu più di un'ora in questu infernu, ne sò ghjuntu grazie à Diu.

Cumu possu sprime quantu u mo poveru core hè statu afflittu è debilitatu da sta guerra trà l'amore è l'odiu ?

Eru stancu, quasi senza vita.

 

Tandu sò tornatu à u mo statu di solitu, ma sopraffattu da sta stanchezza prufonda !

 

U mo core è tutti i mo putenzi internu chì di solitu

cercanu u so Bonu unicu cù ardore indescrivibile   e

ferma solu quandu l'anu   trovu,

po per riposà è savurallu cù u più squisitu cuntentamentu, sta volta eranu inerti.

 

O mio Diu, chì colpu à u mo core !

 

Allora u mo benevolente Ghjesù hè ghjuntu è a so prisenza cunsulante m'hà fattu dimenticà subitu ch'e aghju visitatu l'infernu,

tantu chì ùn aghju mancu dumandatu u pirdunu di Ghjesù.

 

E mo forze internu, cusì profondamente umiliate è stanchi, stavanu avà in ellu.

Tuttu era silenziu.

Ci era solu u scambiu di qualchi sguardi d'amore chì ferite i nostri dui cori.

 

Dopu à stà in silenziu per un pezzu,   Ghjesù m'hà dettu  :

"A mo figliola, aghju fame. Dammi qualcosa".

 

Aghju rispostu : "Ùn aghju nunda à dà".

Ma ghjustu tandu aghju vistu un pezzu di pane è li detti. L'hà tastatu cun grande piacè.

 

In u mo core aghju dettu à mè stessu:

"Sò uni pochi di ghjorni ch'ellu mi parlava".

 

Cum'è s'ellu vulia risponde à i mo pinsamenti,   mi disse  :

"A volte, u maritu hè felice di cummerciu cù a so moglia.

per affidallu i so sicreti più intimi.

Altre volte li piace ancu divertisce ancu megliu

riposu mentre ognunu cuntemplate a bellezza di l'altru.

 

Questu hè necessariu.

Perchè, dopu avè riposatu è savuratu a bellezza di l'altri, si amate di più è tornanu à u travagliu

- più forte per negozià è difende i so interessi. Hè ciò chì facciu cun voi. Ùn site micca felice?"

 

U ricordu di l’ora passata in l’infernu mi passava in mente è li dissi :

"Signore, perdonami e mo parechje offese contru à tè".

 

Ellu hà rispostu  :

"Ùn vi dispiace micca, ùn vi preoccupate micca.

Sò eiu chì guidà l'anima in l'abissu prufondu per pudè guidà più rapidamente in u celu ".

 

Tandu m'hà fattu capisce chì stu pane ch'e aghju trovu era a pacienza cù quale avia suppurtatu st'ora di lotta sanguinosa.

 

Cusì, a pacienza impiegata, l'umiliazione patita è l'offerta à Diu di e nostre soffrenze durante a tentazione sò un pane nutriente per Ghjesù chì ellu accoglie cun grande piacè.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù si manifestava in silenziu. Paria assai angustiatu.

Una curona spessa di spine s’era affundata sopra u so capu.

I mo putenzi internu eranu in silenziu è ùn aghju micca osatu dì una parolla. Videndu chì a so testa li facia male assai, assai gentile,

Aghju pigliatu a corona da ellu.

 

Ah! Chì spasmi dolorosi l'anu scuzzulatu !

E so ferite riaperte è u sangue scorri profusamente.

Era di sparte l'anima. Aghju messu a curona nantu à a mo testa è ellu stessu m'hà aiutatu à spinghje in fondu. Tuttu chistu hè accadutu in silenziu.

 

Chì ùn era micca a mo sorpresa quandu,

- dopu à pocu tempu,

Aghju vistu chì i criaturi, cù e so offese, anu messu una altra corona nantu à u so capu !

 

O perfidia umana ! O incomparabile pazienza di Ghjesù !

Ùn disse nunda, quasi evitendu di guardà quale eranu i so offensori. Di novu l'aghju pigliatu da ellu è, pienu di tenera cumpassione, li dissi :

 

Caru mio, dolce vita mia, dimmi un pocu,

perchè ùn mi dici nunda ? Di solitu ùn tenete micca i vostri sicreti da mè ! Oh! Per piacè! Parlemu un pocu inseme

In questu modu, pudemu sprime a tristezza è l'amore chì ci opprimenu. "

 

Ellu hà rispostu  :

"A mo figliola,

alleviate assai i mo dolori. Ma sappiate chì s'è ùn vi dicu nunda hè perchè mi obbligate sempre à ùn punisce e mo criature. Vulete oppunà a mo ghjustizia.

È, sè ùn aghju micca fà ciò chì dumandate, site disappuntu.

È soffre ancu di più per ùn avè micca datu satisfaczione.

Dunque, per evità ogni scontente da i dui lati, stanu in silenziu ".

 

li aghju dettu :

"U mo bonu Ghjesù, avete scurdatu chì soffrenu di più dopu avè esercitatu a vostra ghjustizia?

Hè quandu vi vecu soffrendu in i vostri criaturi chì sò

- più alerta è

- inclinu à dumandà à ùn punisce micca.

 

È quandu vecu sti stessi criaturi turnà contru à voi

-cum'è vipere velenose pronte à tumbà vi

perchè si vedenu sottumessi à i vostri punizioni,

- chì, invece, pruvucarà a vostra Ghjustizia ancu di più, tandu ùn aghju micca l'ànima per dì "Fiat Voluntas Tua".

 

Ellu disse  :

"A mo ghjustizia ùn pò micca più. Mi sentu feritu da tutti :

- da i preti, devoti è laici,

in particulare per l'abusu di i sacramenti  .

 

Certi ùn li attribuisce micca impurtanza è ancu disprezzanu. L'altri li ricevenu solu per fà un tema di cunversazione o per u so propiu piacè.

 

Ah! Quantu hè turmentatu u mo core quandu vegu i sacramenti

-percepite cum'è imaghjini di culore o cum'è statue di petra chì, da una distanza, parenu vive è animate ma

chì, da vicinu, causanu disillusione.

 

Li toccamu è truvamu solu

- legnu, carta, petra,

- in corta, ogetti inanimati.

 

Per a maiò parte, hè cusì chì i sacramenti sò percepiti: tinkering solu cù l'apparenza.

 

È chì di quelli chì si trovanu

-più brutta chè pura dopu avè ricivutu? Chì ci hè di u spiritu mercantile

quale regna à mezu à quelli chì   l'amministranu ?

 

Hè tristu di pienghje per quessa !

Sò pronti à tuttu per un pocu cambiamentu, à u puntu di perde a so dignità.

 

È induve ùn ci hè nunda da guadagnà, ùn anu nè mani nè pedi per movi un pocu.

 

Stu spiritu mercante abita a so ànima tantu ch'ella sbocca fora.

- tantu chì ancu i laici ne sentenu a puzza.

Sò indignati è venenu à ùn crede più e so parolle.

 

Ah! Nimu mi risparmia !

Ci sò alcuni chì mi offende direttamente è altri chì,

-avè i mezi per prevene assai dannu, ùn vi preoccupate.

 

Ùn sò micca à quale vultà !

Li puniraghju di manera chì li rende impotenti o ancu li distrughji completamente.

E chjese resteranu deserte.

Perchè ùn ci sarà nimu per amministrari i sacramenti ".

 

Pienu di paura, l'aghju interrotta dicendu :

"Signore, chì dici?

Se certi abusanu di i sacramenti,

ci sò dinù tanti bravi genti chì l’accoltanu cù boni dispusizioni è chì soffrerianu assai s’ellu ùn li pudia riceve ».

 

Ellu disse  :

"U so numeru hè troppu chjucu!

E poi, i so suffrimenti da a privazione di i sacramenti

- servirà cum'è riparazione à mè è

- fà li vittime di a riparazione per quelli chì l'abusanu ".

 

Quale pudaria dì quantu m’era turmentatu da queste parolle di u mo caru Ghjesù, spergu chì, grazia à a so misericordia infinita, si calmà.



 

Sta mane u mo più paziente Ghjesù era torna angustiatu.

Ùn aghju avutu l'osu di dì una parolla per paura ch'ellu ripete u so discorsu lamentu di i preti.

 

Hè chì l'ubbidienza vole chì scrivu tuttu, ancu e cose chì riguardanu l'esercitu di a carità versu l'altri.

Hè cusì dulurosu per mè ch'e aghju arsu à litigà cù sta signora, ancu s'ellu pò trasfurmà in ogni mumentu.

in un guerrieru assai putente cumplettamente equipatu per scunfighjami.

 

Eru cusì tensu chì ùn sapia micca chì fà.

Paria impussibule di scrive nantu à a carità versu u vicinu per via di e luci chì Ghjesù m'avia datu.

Sentu u mo core sbattà cù mille sproni.

A mo lingua appiccicata à u mo palatu è mi mancava u curagiu.

 

Allora aghju dettu: "Cara signora ubbidienza, sapete quantu ti tengu caru. È, per questu amore, ti daria cun piacè a mo vita.

Ma sò chì ùn possu micca fà. Fighjate quant'è a mo ànima torturata.

 

Oh! Per piacè ùn esse cusì spietatu per mè.

Per piacè, discutemu inseme ciò chì saria più apprupriatu di dì ".

 

Allora a so rabbia si calava un pocu è dettava l'essenziali, riassumendu in poche parolle e diverse cose chì ci vole à dì.

 

Calchì volta, però, vulia esse più esplicitu è ​​li dissi :

"Sempre ch'elli capiscenu u so significatu pensendu.

Ùn hè micca megliu dì tuttu in una parolla invece di più ? "

 

Calchì volta hà rinunciatu, à volte aghju rinunciatu.

In tuttu, mi sentu chì avemu travagliatu bè inseme.

 

Ma   chì pacienza deve esse aduprata cù sta santa ubbidienza  . Hè una vera dama.

Perchè basta à dà u dirittu di guidà per ch'ella si trasformi in un agnellu dolce,

sacrificà à u travagliu   e

lascendu l'ànima riposu in u Signore mentre a prutegge cù u so ochju attentu

- per chì nimu ùn l'abusa o interrompa u so sonnu.

È mentre l'anima dorme, chì face sta signora nobile ?

Cù u sudore di a so sopracciglia, si apre à compie u travagliu, chì hè stupente è incuragisce à amà.

 

Mentre scrivu queste parolle, sentu una voce in u mo core chì dice:

"Ma   chì hè ubbidienza  ?

Chì implica ? Di chì si nutre ? "

 

Allora Ghjesù mi fa sente a so voce melodiosa chì dice :

"Vulete sapè ciò chì hè ubbidienza?

Questu hè l'epitome di l'amore  .

Hè l'amore più grande, più puru, più perfettu chì vene da u sacrificiu più doloroso.

Invita l'ànima à annihilate si per vive di novu in Diu.

 

Essendu assai nobili è divinu, l'ubbidenza ùn tollerà nunda umanu in l'anima.

Tutta a so attenzione hè diretta à distrughje

- ciò chì ùn hè micca nobile è divinu in l'anima,

- questu hè l'amore di sè stessu.

 

Una volta chì questu hè ottenutu,

travaglià solu mentre lasciate l'ànima riposu in pace.

L'ubbidienza sò mè stessu  ».

 

Quale puderia dì quant'ellu era maravigliatu è felice di sente queste parolle di u mo amatu Ghjesù.

O Santa Ubbidienza, quant’è incomprensibile! Mi inchina à i to pedi è ti tengu caru.

Per piacè esse

- a mo guida,

- u mo maestru è

- a mo luce

nant'à a strada ardua di a vita,

- per pudè ghjunghje à u portu eternu cun certezza.

 

Mi fermu quì è cercu di ùn pensà più à sta virtù, perchè altrimenti ùn pudia piantà di parlà.

 

A luce ch'e ricevu nantu à ella hè tale chì puderia scrive nantu à ella indefinitu. Ma un altru mi chjama. Allora ripigliò induve aghju lasciatu.

 

Allora aghju vistu u mo dolce afflittu Ghjesù.

Ricurdà chì l'ubbidienza m'hà dettu cusì

-per pricà cù tuttu u mo core per una certa persona, l'aghju cunsigliatu à u Signore.

Dopu,   Ghjesù m'hà dettu  :

"Figlia mia, chì tutte e vostre opere brillanu solu per e vostre virtù.

In particulare ricumandemu chì ùn avete micca trattatu cù cose d'interessu di famiglia. S'ellu pussede una prupietà, ch'ellu la dete.

Ellu duverebbe lascià e cose accade à quelli à quale appartenenu senza s'imbulighjassi in e cose di a terra.

 

Altrimenti, affruntà i prublemi di l'altri.

Dopu avè vulutu participà, tuttu u so pesu cascarà nantu à e so spalle.

 

"Per a mo Misericordia, aghju permessu

-ch'elli ùn diventanu più prusperi è, à u cuntrariu, più poveri, per insignà li

-chì ùn hè micca adattatu per un prete per interferisce in e cose terrenu.

 

Per d 'altra banda, è questu hè da a mo bocca,

- finu à toccu e cose terrestri,

i ministri di u mo santuariu ùn mancaranu mai u pane di ogni ghjornu.

 

In quantu à quelli, s'ellu li avessi permessu di fà ricchi,

- cuntaminassi u so core è

- ùn averanu micca riguardu à Diu o per i so obligazioni.

 

Avà disturbatu è stancu di a so situazione,

- ci vole à scuzzulà u ghjugu, ma

- ùn ponu micca.

Questa hè a so punizione per intruduce in cose chì ùn eranu micca a so rispunsabilità ".

 

Allora aghju cunsigliatu una persona malata à Ghjesù.

Allora Ghjesù m'hà mostratu e ferite chì sta persona li avia fattu. L'aghju supplicatu di mette tuttu in ordine per ella.

È mi paria   chì e ferite di Ghjesù guariscenu  .

 

Allora, pienu di benevolenza,   mi disse  :

"A mo figliola, oghje avete tenutu l'uffiziu di un duttore qualificatu. Perchè ùn avete micca solu pruvatu

-applicà un balsamo nantu à e ferite chì sta paziente m'hà inflitti, ma

- ancu per guarì elli.

Allora mi sentu alleviatu è cunsulatu ». Aghju capitu chì prighendu per una persona malata,

u rolu di duttore per u Nostru Signore hè cumpletu

-chì soffre in questi esseri creati à a so maghjina.

 

Sta mane u mo dolce Ghjesù ùn hè micca ghjuntu è aghju avutu à aspittà cù pacienza per ellu. L'aghju dettu internamente:

"Gesù caru, venite, ùn mi fate più aspittà!

Ùn t'aghju micca vistu sta sera è avà si face tardu è ùn ghjunghji ancu ! Vede cù quale pacienza vi aspittu.

Oh! Per piacè ùn aspittà micca ch'ellu perde u so temperamentu perchè tù sarè incaricatu.

Venite. Ùn possu più manighjà !

 

Mentre mi intratteneva questi è altri pinsamenti stupidi, u mo solu Bonu hè vinutu.

Ma, à u mo disgrazia,

-Paria quasi indignatu per via di e criature. Aghju dettu subitu:

"U mo bonu Ghjesù, fate a pace cù e vostre criature".

 

Ellu hà rispostu  :

"Ragazza, ùn possu micca.

Sò cum'è un rè chì vuleria entre in una casa piena di spazzatura è putrefazione.

Cum'è rè, ellu hà u dirittu di entre è nimu pò impedisce.

Puderia pulizziari sta casa cù e so mani - ciò ch'ellu vole - ma ùn hè micca.

Perchè stu compitu ùn hè micca degnu di u so statutu di rè. Finu à chì a casa hè pulita da un altru, ùn puderanu micca entre.

 

Allora hè per mè.

Sò un rè chì pò è vole entre in i cori ma aghju bisognu di a vuluntà di e criature in anticipu.

Hanu da fà a putenza di i so peccati sparisce prima ch'e possu andà è fà a pace cun elli.

 

Ùn hè micca degnu chì a mo reale facia stu travagliu solu. S'ellu ùn anu micca, li manderaghju ancu punizioni :

u focu di tribulations li inundarà da tutti i lati per ch'elli ponu ricurdà chì Diu esiste è

chì hè ancu l'unicu chì pò aiutà è liberà ".

 

Interrompendulu, li dissi :

"Signore, s'è vo prupone di mandà punizioni,

-Vogliu unisce à voi lassù,

-Ùn vogliu micca esse più nantu à sta terra.

 

Cumu poveru u mo poveru core mantene quandu aghju vistu e vostre criature soffrenu ?

 

In un tonu cunciliatore  , rispose  :

"Se mi unisci quì sopra, induve serà a mo residenza in terra ? Per avà, pensemu à esse inseme quì nantu à a terra.

Perchè averemu assai tempu inseme in u celu - per tutta l'eternità. Inoltre, avete scurdatu di a vostra missione ?

A missione di esse a mo mamma in terra ?

Mentre ch'e castigu i criaturi, vinaraghju à rifuggià in tè. "Aghju ripigliatu:" Ah ! Signore !

Chì hè u puntu di a mo vittima per tanti anni ? Chì benefizii a ghjente ne deriva?

Eppuru avete dettu chì era cusì chì a vostra ghjente seria risparmiata?

D'altronde ùn mi mustrai nè più nè menu chè invece d'avè digià ghjuntu, sti punizioni veneranu dopu ».

 

Ghjesù cuntinua  :

"A mo figliola, ùn dite micca cusì. Aghju pirdunatu per via di voi è i terribili punizioni previsti per furia per un bellu pezzu seranu ridotti.

Ùn hè micca bè chì e punizioni chì duverà durà parechji anni ùn duranu solu uni pochi d'anni ?

 

Inoltre, in l'ultimi anni, cù guerri è morti improvvisi, a ghjente di solitu ùn avissi micca avutu u tempu di cunvertisce. Ma anu fattu è sò stati salvati.

Ùn hè micca un bellu bonu?

Per avà ùn hè micca necessariu per mè di fà cunnosce i mutivi di a vostra cundizione, per voi è per u populu.

Ma l'aghju da fà quandu site in u celu.

U ghjornu di u ghjudiziu, manifesteraghju sti motivi à tutte e nazioni. Allora ùn mi parlate più cusì ".

 

Sta mane mi sentu un pocu disturbatu è cumplitamenti devastatu. Mi sentu cum'è u Signore mi vulia alluntanassi da ellu.

Chì soffrenza !

Mentre eru in questu statu, u mo amatu Ghjesù hè vinutu, tenendu un pocu

corda in manu. Mi pigghiau u core trè volte, dicendu:   "Pace, pace, pace  !

 

Ùn sapete micca

u regnu di a Speranza hè un regnu di a Pace   è cusì

A ghjustizia hè a vostra etica  ?

 

Quandu vi vede a mo Ghjustizia armassi contru l'omi,

- entra in u regnu di Hope è,

- Approfittendu di e so prerogative più putenti, vi ascendete à u mo tronu è

- fate tuttu per disarmà u mo bracciu.

 

Fate questu

- cù a vostra voce più eloquente, tenera è cumpassione,

-cù l'argumenti più cunvincenti è e preghiere più ardenti chì a Speranza stessa vi dettarà.

 

Ma quandu si vede

- que l'espoir défend certains droits de justice absolument indispensables et que s'y opposer serait un affront,

- poi adattà è sottumette à a ghjustizia ".

 

Terrorizatu più chè mai di avè da sottumette à a ghjustizia, dicu à Ghjesù :

"Ah! Signore, cumu possu fà questu? Mi pare impussibile!

L'unicu pensamentu chì avete da cassà i vostri criaturi hè intolerable per mè, perchè sò e vostre imagine.

Sì, almenu, ùn ti appartenenu micca.

 

Ciò chì mi tortura di più hè di vede ch'è tù li castichi tù stessu. Cume sti punizioni sò realizati nantu à i so membri.

Allora, tù stessu soffre assai.

 

Dimmi, u mo unicu Bonu, cumu u mo poveru core vi vede soffrendu cusì, battutu da sè stessu ?

 

Sì i criaturi ti facenu soffre, sò solu criaturi È, per quessa, hè un pocu più tollerable.

 

Ma quandu u to soffrenu vene da sè stessu, mi pare troppu difficiule è ùn possu micca piglià.

Dunque, ùn possu micca ubbidisce nè sottumessu. "Pienu di pietà è assai commossu da e mo parolle,

Ghjesù pigliò un sguardu adduluratu è amable è mi disse:

"A mo figliola, avete ragiò à dì ch'e aghju da esse culpitu in i mo membri. Ascoltendu voi parlà, mi sentu pienu di cumpassione è di misericordia.

È u mo core sbocca di tenerezza.

 

Ma, credimi, i punizioni sò necessarii

È s'è vo ùn vulete ch'e aghju culpitu un pocu di i criaturi avà, tandu vi vede chì l'aghju culpitu assai più forte.

Perchè mi offenderanu ancu di più.

Ùn saria micca assai più angustiatu allora ?

 

Per quessa, stà cun ellu, altrimenti

-mi vi furzà à ùn vi dì nunda d’altru per ùn vede vi soffre e

-mi privà di a cunsulazione di cunversari cun voi. Ah! Iè! Mi tacerete,

senza à nimu à affidate a mo soffrenza !

 

Quantu mi sentu amara quandu aghju intesu ste parolle ! Vulendu distrarmi da a mo afflizione,

Ghjesù   hà cuntinuatu a so presentazione nantu à   Hope   dicendumi  :

 

"A mo figliola, ùn vi preoccupate. A   speranza hè a pace  .

E siccomu campu perfettamente in pace quandu esercitemu a mo ghjustizia, ancu tù devi stà in pace immergendu in a speranza  .

 

L'ànima di speranza chì hè trista è turbata s'assumiglia à una persona chì, malgradu

-chì hè riccu in milioni è

- ch'ella hè regina di parechji regni, si lagna senza cessà dicendu :

 

"Chì vi camparaghju ? In quale vestiraghju ?

Ah! mi mori di fame ! Sò tantu infelice !

Mi poveru più, più miserable è miserable è moreraghju !

 

Suppone di più

chì sta persona passa i so ghjorni

in impurità   ,

immersa nella più profonda malinconia   e,

chì videndu i so tesori è cuddà e so proprietà,

- s'afflige u più quandu pensa à a so morte imminente.

 

Assumimu di novu

chì s'ellu vede l'alimentu, ricusa di piglià, è

solu s'è qualchissia prova à cunvince ella chì ùn hè micca pussibule

- chì cade in miseria,

ùn si lascia micca cunvince, e

ella cuntinueghja à lagnà è à dispiace per u so tristu destinu.

 

Chì ne diceria a ghjente? Hè certamente persu a so mente.

 

In ogni casu, hè pussibule chì a malidizzione chì l'inquiete constantemente accadirà. Hè cusì.

In a so pazzia, puderia

- lascia i so regni,

- abbandunà tutte e so ricchezze e

-andà in paesi stranieri à mezu à i populi barbari induve nimu ùn si degnaria di dà li un pezzu di pane.

 

Eccu cumu a so fantasia diventerà realtà.

Ciò chì saria statu sbagliatu in u principiu, saria fattu veru.

Ma induve truvà a causa di sta situazione deplorable ?

Nulla in altrò, ma in a vulintà tortuosa è ostinata di sta persona.

 

Questu hè u cumpurtamentu di l'anima chì

- si rende volontariamente à u scoraggiamentu e

- accoglie u turbulu internu. Questa hè a più grande follia ".

 

Aghju dettu: "Ah! Signore, cumu pò esse sempre in pace un'anima campendu in speranza? Se un'anima hè sbagliata, cumu pò esse in pace?"

 

Rispose  : "Se l'ànima pecca, hà digià abbandunatu u regnu di a speranza. Perchè u peccatu è a speranza ùn ponu micca coesiste.

 

U sensu cumunu dice chì duvemu priservà è sviluppà ciò chì ci appartene.

Ci hè un omu ?

- chì entre in a so prupietà è brusgia tuttu ciò chì pussede,

- quale ùn guarda ghjilosu ciò chì li appartene ? Nimu, pensu.

 

Cusì l'anima chì vive in a Speranza offende sta virtù quand'ella pecca, in un sensu brusgia a so pruprietà.

Hè in u listessu mess cum'è sta persona chì rinuncia a so pruprietà

è andò in esiliu in un paese straneru.

 

En péchant, et en laissant ainsi l'  e- esperantique  qui   n'est autre que   Jésus lui-même  -,

l'anima va à i barbari, vale à dì à i dimònii,

-chì u privà di ogni rinfrescante e

- alimentate cù u velenu di u peccatu.

 

Ma chì face Hope, sta mamma rassicurante  ?

Reste-t-elle indifférente quand l'âme s'éloigne d'elle ? Oh! Innò! Urlà, prega, chjama l'anima cù a so voce più tenera.

Il précède l'âme et ne se contente que lorsqu'elle la ramène à son règne ».

 

U mo dolce   Ghjesù aghjunse  :

 

"A natura di a speranza hè a Pace.

Ciò chì hè di natura, l'anima chì ci campa l'acquistà per grazia. "Mentre ellu mi trasmetteva queste parolle -cù a luce intellettuale-,

M'hà dimustratu ciò chì a speranza face per l'omu scegliendu l'imaghjini di una mamma.

 

Chì scena commovente !

Sì tutti pudianu vede sta mamma, ancu i cori più duri

pienghje cun cuntrizione   e

l'amparà à amà à u puntu di ùn vulerà lascià i so ghjinochji materni.

 

Cume possu, pruvaraghju à spiegà ciò chì capiscu da sta maghjina.

 

L'omu campava in catene,

-schiavu di u dimòniu e

- cunnannatu à a morte eterna

senza speranza di pudè accede à a vita eterna. Tuttu era persu è u so destinu era arruvinatu.

 

Una "mamma" chì campava in u celu, unita cù u Babbu è u Spìritu Santu  ,

sparte cun elli una felicità squisita. Ma ùn era micca cumplettamente cuntenta.

Ci vulia attornu à ellu tutti i so figlioli, i so imaghjini cari, e più belle criature chì venenu da e mani di Diu.

 

Da altu in u celu, i so ochji eranu fissi nantu à l'umanità persa.

Hà luttatu per truvà una manera di salvà i so figlioli amati è, sapendu chì ùn puderanu micca in ogni modu

- dà satisfaczione à a Divinità da sè stessu,

-ancu à u costu di i più grandi sacrifici -per a so piccula paragunata à a grandezza di Diu-, chì hà fattu sta mamma ?

Videndu chì l'unicu modu per salvà i so figlioli era di dà a so vita per elli

- marità cù e so suffrenze è miserie e

- fendu tuttu ciò ch'elli duveranu fà solu, si prisenta in lacrime davanti à a Divinità.

 

È, cù a so voce più dolce è cù e ragioni più cunvinte dettate da u so core magnanimu, li disse :

 

"Dumandu pietà per i mo figlioli persi. Ùn possu micca sopportà di vedeli separati da mè. Vogliu salvà à tuttu u costu.

È siccomu ùn ci hè altru modu chè di dà a mo vita per elli, vogliu fà, finu à ch'elli trovanu a soia.

 

Chì aspetta da elli ?

Riparazione ? Fararaghju riparazioni per elli.

Gloria è onore ? Vi daraghju gloria è onore in u so nome. Thanksgiving? Ti ringraziu per elli.

Qualunque cosa ti aspetta da elli, ti daraghju, basta ch'elli ponu regnà à fiancu à mè ".

 

Mossa da e lacrime è l'amore di sta Mamma cumpassiunata,

a Divinità si lasciò cunvince è si sentia inclinata à amassi sti zitelli.

 

Inseme, e persone divine

-esaminò e so disgrazie è

-accettatu u sacrifiziu di sta mamma chì darà piena satisfaczione per riscattà.

Appena u decretu hè statu firmatu, subitu abbandunò u celu è andò in terra.

 

Lasciandu daretu à i so vestiti riali,

- si vestì di miserie umane cum'è una schiava misera è

- hà campatu in una miseria estrema, in una suffrienza senza precedente, à mezu à esseri spessu insuppurtevuli.

Solu pricava è intercede per i so figlioli.

 

Ma, o stupente, invece d'accolta à braccia aperte quellu chì hè ghjuntu à salvà li,

sti zitelli anu fattu u cuntrariu.

Nimu ùn vulia l’accolta o ricunnosce.

À u cuntrariu, a lasciavanu vaghjime, a disprezzavanu è tramavanu per fà a more.

 

Chì facia sta tenera mamma quand’ella si vidia rifiutata da i so figlioli ingrati ? Hè rinunziata ? Senza sensu !

À u cuntrariu, u so amori per elli hè diventatu più ardente è corse da un locu à un locu.

per cullà cun ella. Quantu sforzu hà pigliatu !

Ùn si firmò mai, sempre preoccupatu per a sicurità di i so figlioli. Hà furnitu tutti i so bisogni, rimediatu tutti i so mali passati,

presente è futuru. In corta, hà cumpetitu assolutamente tuttu per i so figlioli.

 

È chì anu fattu ? Si sò pentiti ? Per nunda!

L'anu guardatu cù ochji minacciati, l'anu disonurata cù vili calunnie, l'anu sopraffata di disprezzu,

l'hà battutu finu à chì u so corpu ùn era chè una ferita viva.

Infine, l'anu fattu more a morte più infame, trà spasmi è dolore estremu.

 

È chì hà fattu sta mamma à mezu à tante soffrenze ?

Odierà i so figlioli capricciosi è arroganti ? Per nunda!

Li amava ancu di più appassiunatu, offriva e so suffrenze per a so salvezza.

È, pigliendu u so ultimu fiatu, bisbigliò à elli una ultima parolla di pace è di pirdunu.

 

O bella mamma, o cara Speranza, quant’è admirabile sì ! Ti amu tantu!

Per piacè tenemi sempre nantu à a to volta è seraghju a persona più felice in u mondu.

 

Ancu s'ellu sò decisu à ùn parlà più di speranza, una voce risona cun mè è mi dice :

 

"A speranza cuntene tutti i beni, prisenti è futuri. È l'ànima chì vive è cresce nantu à i so ghjinochji uttene tuttu.

 

Chì brama un ànima?

Gloria, onori?

A speranza li darà a più grande gloria è onori nantu à sta terra

è sarà glurificatu eternamente in u celu.

 

Vulete ricchezza ?

Sta mamma hè assai ricca è, dendu tutti i so pussidimenti à i so figlioli,

a so ricchezza ùn diminuisce in ogni modu.

Inoltre, e so ricchezze sò eterni, micca effimeri.

Vulete piacè, satisfaczioni ?

Hope hà tutti i piacè è satisfaczioni truvati in u celu è in a terra.

 

Qualchissia chì si nutrisce di i so petti pò gode di elli à u so pienu. Inoltre, essendu u maestru di maestri,

-Ogni ànima chì và à a so scola ampararà a scienza di a vera santità. "In corta, a   Speranza ci dà tuttu  .

-Se qualchissia hè debule, u rinforza.

-Per quelli chì sò in un statu di peccatu, hà istituitu i sacramenti trà quale ci hè u bagnu induve pudete lavà i vostri piccati.

Sè avemu fami o sete, sta mamma cumpassione ci prupone l'alimentu più tentatore è diliziosu, a so carne dilicata è u so sangue più preziosu.

 

Chì altru pò fà sta mamma pacifica ? Quale altru s'assumiglia à ellu ?

 

Ah! Solu ella hà sappiutu cuncilià u celu è a terra !

Hope unitu cù Fede è Carità.

 

Hà furmatu stu ligame indissolubile trà a natura umana è a natura divina. Ma quale hè sta mamma ?

 

Hè Ghjesù Cristu, u nostru Salvatore.

 

Sta mane u mo dolce Ghjesù ùn era micca venutu.

Ùn l’avia vistu da a notte prima quandu, di colpu, si mostrava in un aspettu chì suscitava pietà è paura à tempu.

Paria chì vulia piattà per ùn vede

- i punizioni cù quale ellu chjappà a ghjente

- nè i mezi ch'ellu avissi aduprà per distrughjelli. O Diu, chì scena straziante !

 

Mentre aspittava à Ghjesù per un bellu pezzu, aghju dettu à mè internu:

"Perchè ùn vene micca?

Puderia esse perchè ùn rispettu micca a ghjustizia ? Allora cumu fà?

Hè quasi impussibule per mè dì "Fiat Voluntas Tua".

 

Pensu ancu : « Ùn vene micca perchè u cunfessore ùn u manda ».

Cume aghju avutu tali pinsamenti, l'aghju vistu cum'è una ombra.

 

M'hà dettu :

"Ùn àbbia paura, l'autorità di i preti hè limitata. Sempre chì sò pronti

-per implorami di vene à tè è

-per prupone vi cum'è vittima per ch'è vo soffre perchè risparmiu a ghjente, mi risparmiaraghju quandu manderaghju e punizioni.

 

Per d 'altra banda, s'elli ùn mostranu micca interessu, à u mo turnu, ùn aghju micca avutu alcunu rispettu per elli ".

 

Dopu hè sparitu, lassendu mi in un mare di afflizioni è lacrime.

 

Dopu à ghjorni assai amari di privazione, mi sentu stancu. Tuttavia, aghju sempre offertu i mo soffrenze dicendu à Ghjesù:

"Signore, sapete quantu mi costa d'esse privatu di tè. Ma mi rassegnu à a to santa Volontà.

Vi pruponu sta soffrenza cum'è prova di u mo amore è, ancu, per calmà.

 

A vi prisintà cum'è un messageru di lode è riparazione

- per mè è per tutte e vostre criature. Questu hè tuttu ciò chì possu è vi l'offre,

- esse cunvinta di accettà senza riserva i sacrifizii di bona vuluntà offerti. Ma per piacè, venite, perchè ùn ne possu più.

 

Sò spessu tentatu à ubbidì à a ghjustizia,

-credendu chì i mo rifiuti sò a causa di a so assenza.

 

In fatti, Ghjesù m'hà dettu di pocu tempu chì, s'ellu ùn aghju micca cunfurmità, ùn saria custrettu à ùn vene à dì di più.

- per evità di fà male.

Ma ùn aghju micca u core per fà, soprattuttu chì l'ubbidienza ùn hè micca bisognu.

In mezu à a mo amarezza, una lumera mi chjappà l'ochju.

 

Allora   una voce mi bisbigliava à l'arechja  :

"  In quantu l'omi interferiscenu in e cose di u mondu, perdenu a stima di i beni eterni.

 

Li aghju datu ricchezze per serve in a so santificazione.

Ma l'anu usatu per offendemi è per fà l'idoli. Allora li distruggeraghju è e so ricchezze ".

 

Allora aghju vistu u mo caru Ghjesù.

Era cusì feritu è ​​indignatu da l'omi chì era doloroso di vedelu.

li aghju dettu :

"Signore, vi offre e vostre ferite, u vostru sangue è l'usu più santu chì avete fattu di i vostri sensi durante a vostra vita murtale in riparazione di l'offese chì vi sò state fatte,

soprattuttu l'usu impropriu chì e criature facenu di i so sensi ".

 

In un tonu seriu,   mi disse  :

"Sapete ciò chì hè accadutu à i sensi di e criature? Sò cum'è i ruggiti di l'animali feroci.

-chì impedisce à l'omi di avvicinà.

A putenza è a multitùdine di peccati chì nascenu da i so sensi mi obbliganu à fughje ».

 

Aghju dettu: "Ah! Signore, chì pare indignatu!

Sè vo vulete cuntinuà à puniscia li, tandu vogliu unisce à voi. altrimenti, vogliu lascià stu statu.

Perchè stà quì postu chì ùn possu più offre mi cum'è vittima per salvà l'omi ?

 

Allora, in tonu irritatu,  mi   disse   :

"Vulete i dui   estremi:

- o chì dumandate chì ùn fate nunda,

- o chì vulete unisce à mè.

 

Ùn site micca cuntentu chì l'omi sò stati parzialmente risparmiati?

Pensate chì a cità di Corato hè a megliu è quella chì mi offende u menu ? Chì l'aghju salvatu in preferenza à tanti altri, hè insignificante?

 

Allora siate felice, calmate è mentre ch'e castigu a ghjente, accumpagnami cù i vostri desideri è i vostri suffrenze.

prichendu chì sti punizioni guidà a ghjente à cunvertisce ".

 

Ghjesù cuntinueghja a manifestazione cù un aria di dulore.

Quand'ellu hè ghjuntu, si ghjittò in i mo braccia, cumplettamente sfinitu è ​​cercandu cunsulazione.

Hà sparte una parte di a so soffrenza cun mè è   m'hà dettu  :

"A mo figliola,

a Via Crucis hè strutta di stelle

Per quelli chì u piglianu in prestito, sti stelle si trasformanu in soli assai brillanti. Imagine a felicità eterna di l'ànima chì serà circundatu da questi soli.

 

A ricumpensa chì dugnu à a croce hè cusì grande chì ùn pò micca esse misurata. Questu hè quasi inconcepibile per a mente umana.

Perchè portà cruci ùn hè micca umanu; tuttu hè divinu ».

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu.

M'hà purtatu fora di u mo corpu in a folla. Paria di fighjulà i criaturi cun cumpassione.

Mi sentu cum'è i punizioni ch'ellu li hà datu

- nasce da a so misericordia infinita è

- ingurgitatu da u so Cori.

 

Vultendu à mè,   mi disse  :

 

"A mo figliola,

a Divinità hè nutrita da l'amore puru è riciprocu chì unisce e trè Persone divine. L'omu, invece, hè un pruduttu di stu amore.

Hè, per esse, una particella di u so alimentu.

 

Ma sta particella hè diventata amara.

Perchè, alluntanendu da Diu, parechji omi sò andati à pasture.

-à e fiamme infernali alimentate da l'odiu implacable di i dimònii

-chì sò i principali nemici di Diu è di l'omi- ".

 

Hà aghjustatu  :

"A perdita di l'anime hè u mutivu principalu di a mo tristezza prufonda, perchè l'ànime appartenenu à mè.

 

Per d 'altra banda, ciò chì m'obliga à castigà l'omi hè l'Amore infinitu chì aghju per elli è chì vole chì tutti sò salvati ".

 

Aghju dettu: "Ah! Signore, mi pare chì vo parlate solu di punizioni! In a vostra omnipotenza, probabilmente avete altre manere di salvà l'ànima.

In ogni casu, si era sicuru

-chì tutte e soffrenze li cascassi e

- chì ùn avete micca patitu sè stessu,

Mi rassicuraraghju.

 

Ma vecu chì soffre assai di sti punizioni. Chì succede se ne versate ancu di più ? "

 

Ellu hà rispostu  :

"Ancu s'ellu soffre, l'amore mi spinge à mandà tribulazioni ancu più pesanti. Perchè, per purtà l'omi in sè stessu,

- ùn ci hè manera più putente di rompelli.

Risulta chì l'altri mezi li facenu ancu più arroganti.

 

Dunque, stà à a mo ghjustizia. Possu vede

-chì u to amore per mè ti spinge à ricusà di cunfurmà è

-chì ùn avete micca u core à vede mi soffre.

 

A mo Mamma   m'hà amatu assai più chè qualsiasi altra criatura  . U so amori ùn era micca secondu à nimu.

Tuttavia, per salvà l'ànima, andò à

-in cunfurmità cù Justice e

- rassignatu à vede mi soffre assai.

 

Sì a mo mamma hà fattu, ùn puderebbe ancu voi ?

 

Quandu Ghjesù hà parlatu in questu modu, aghju sentitu a mo vuluntà avvicinassi à a so finu à u puntu chì ùn pudia aiutà ma cunfurmà à a so ghjustizia.

Ùn sapia micca chì dì, cusì cunvinta ch'e eru.

Ma ùn aghju micca dimustratu a mo aderenza à Ghjesù.

Hè sparitu è ​​aghju lasciatu in dubbitu s'ellu ubbidissi o micca.

 

U mo più dolce Ghjesù quasi sempre si manifesta in u listessu modu. Sta mane   m'hà dettu :

"A mo figliola,

u mo Amore per e criature hè cusì grande chì hè

- risona cum'è un ecu in e sfere celesti,

- riempie l'atmosfera e

- si sparghje in tutta a terra.

 

Cumu rispundenu i criaturi à questu eco d'amore ?

Ah! Mi rispundenu cun

-un ecu avvelenatu, pienu di ogni sorte di peccati,

-un ecu quasi mortale, chì puderia fà male.

 

Ma riduceraghju a pupulazione di a terra

per chì st'ecu avvelenatu ùn mi trafichi più l'arechje ». Aghju dettu : « Ah ! Chì dici, Signore ? "

Ellu disse  :

"Mi cumportu cum'è un duttore cumpassione

-chì usa rimedii radicali per guarì i so figlioli feriti. Chì faci stu babbu medico chì ama i so figlioli più chè a so vita?

 

Lascerà chì sti ferite diventanu gangrenose ?

Lasciarà i so figlioli more piuttostu chè piglià cura di elli,

- à u pretestu ch'elli puderanu soffre s'ellu si usava un focu o un scalpel ? Mai !

 

Ancu s'ellu, per ellu, hè cum'è applicà sti trattamenti à u so corpu, ùn esita micca.

- taglià è apre a carne,

-poi applicà u contraattaccu o u focu per impediscenu più infettà.

 

Sì alcuni di i vostri figlioli mori durante a cirurgia. Questu hè micca ciò chì u babbu vole. Li voli guarì.

 

Allora hè per mè. I ferite i mo figlioli per guarì. I distrughjenu per risuscitalli.

Sì parechji di elli sò persi, ùn hè micca a mo Voluntà. Hè a cunsequenza di a so gattivezza è di a so vuluntà ostinata; hè per via di st'« ecu avvelenatu » ch'elli si sparghjenu

finu à chì eventualmente si autodistrughjenu.  "

 

Eiu cuntinuò : « Dimmi, u mo unicu Bonu, cumu ti addulciraghju st’ecu avvelenatu chì t’afflige tantu ?

 

Ellu rispose  : "L'unicu modu   

- per fà e vostre azzioni solu per u scopu di piacè à mè,

- chì tutti i vostri sensi è forze sò applicati solu per amà è glurificà mi.

-  Chì ogni u vostru pensamentu, parolla, etc. siate pienu d'amore per mè  .

Allora, u vostru ecu

-sera à u mo tronu è

- Sarà una musica dolce à l'arechja ".

 

Sta mane u mo gentile Ghjesù hè ghjuntu inturniatu da a luce. Mi guardò cum'è s'ellu mi penetrassi cumplettamente,

cusì mi sentu tuttu sparatu.

Mi disse :  « Quale sò eiu è quale site ?

 

Queste parolle s'hè penetratu in a mo medula ossea.

Aghju vistu a distanza enormosa trà l'infinitu è ​​u finitu, trà tuttu è nunda. Puderaghju ancu vede a malizia di stu niente è quantu era prufonda in u fangu.

Aghju vistu chì a mo ànima era nata

- à mezu à a putrefazione,

-in mezu à i vermi è parechje altre cose orribili. Oh! Diu mio, chì spettaculu orribile !

A mo ànima vulia scappà di u sguardu di u diu trè volte santu, ma mi trattene cù ste altre parolle :

"Chì hè u mo amore per voi è cumu mi amate in ritornu?"

 

Cumu seguitava a prima dumanda, aghju avutu paura è vulia scappà. Dopu à u sicondu: "Chì hè u mo amore per voi?",

Mi sentu immersa, circundatu da tutti i lati da u so amore, diventendu cuscenza

-chì hà risultatu in a mo esistenza e

-chì, s’ellu finisse st’amore, ùn esista più.

 

Aghju avutu l'impressione chì

- u mo battitu di core,

- a mo intelligenza è ancu

- u mo respiru

eranu u pruduttu di quellu amore.

 

Natava in ellu è, s’e vulia scappà, mi saria impussibile perchè st’amore m’avviluppava totalmente.

U mo propiu amore mi pareva solu una piccula goccia d'acqua gettata in u mare.

chì sparisce è ùn si pò più   distingue.

Tante cose ch'e capiscu, ma ci vuleria troppu tempu per dì tuttu.

 

Allora Ghjesù hè sparitu, lascendu mi perplessu. Aghju vistu tuttu pienu di peccati

In u mo core, aghju dumandatu u so pirdunu è a misericordia.

 

Pocu dopu   hè tornatu è mi disse  :

"A mo figliola,

quandu un'anima hè cunvinta ch'ella hà fattu male offendendumi, cumpiisce digià l'uffiziu di Maria Maddalena chì

- mi lavò i pedi cù e so lacrime,

- u grassu cù u so prufume e

- li secca cù i so capelli.

 

Quandu l'anima

- principia à   esaminà a so cuscenza  ,

- ricunnosce è si dispiace u male ch'ellu hà fattu, prepara un bagnu pè e mo ferite.

 

Videndu i so peccati,   un gustu di amarezza l'invade è si dispiace  . Hè cusì chì vene à unge e mo ferite cù u balsamo più squisitu.

 

Dopu,   ellu voli riparà

Videndu a so ingratitudine passata  , una onda d'amore per u so diu cusì bonu   nasce in ella

È li vulia dà a so vita per dimustrà u so amore.

Sò i so capelli chì l'liganu à mè cum'è catene d'oru ".

 

U mo bellu Ghjesù cuntinueghja à vene.

Sta mane, appena ghjuntu, m'hà pigliatu è m'hà purtatu fora di u mo corpu.

 

In questu abbracciu aghju capitu parechje cose,

soprattuttu   perchè hè assolutamente essenziale per sguassà tuttu

si voli

-Riposa liberamente in i braccia di u Signore e

- per pudè entre è lascià u so Cori cun facilità è à vuluntà per ùn diventà un pesu per ellu.

 

Allora, cù tuttu u mo core, li dicu :

 

"U mo caru è solu Bonu, vi dumandu di spogliami di tuttu, perchè u vecu

vestitu cun   voi,

campà in tè   è

affinchì tù possi campà in mè,

Ùn ci deve esse in mè a più minima cosa chì ùn ti appartene micca. "Pienu di benevolenza,   rispose  :

"A mo figliola,

per ch'e possu vene à stà in un'anima, u principale hè

ch'ellu sia totalmente distaccatu da tutte e cose  .

 

Senza ellu, micca solu

- Ùn possu campà in ella, ma

- ùn ci ponu esse stabilitu virtù.

 

Appena l'ànima hè spogliata di tuttu, intru. È cun ellu custruemu una casa.

 

U fundamentu   hè basatu annantu   à l'umiltà  .

U più prufonda sò, u più forte è più altu i mura seranu.

 

I muri   sò fatti   di petre   di  mortificazione  . È sò   cimentati cù l'oru puru di   a carità  . 

 

Quandu i mura sò eretti,   I  , cum'è un pittore espertu  , appricà una excelente pittura   composta di

- i meriti di a mo Passione e

-belli culori furniti da u mo sangue.

Questa pittura serve com'è una prutezzione contra a pioggia, a neve è qualsiasi impattu.

 

Allora venenu   e porte.

Per esse solidi cum'è u legnu è prutetti da i termiti, ci vole u   silenziu per tumbà i sensi esterni  .

 

Per prutege sta casa, ci vole   un guardianu   chì vigilà tuttu, dentru è fora; hè   u timore di Diu   chì pruteghja da ogni malu tempu  .

 

U timore di Diu serà u guardianu di a casa, chì incitarà l'anima à agisce,

- micca per paura di esse puniti,

-ma per paura di offensà u patrone. Stu timore santu duveria serve solu per incitarà l'anima

-  fate tuttu per piacè à Diu è nunda di più.

 

Sta casa deve esse   decorata

tesori formati da   i santi desideri è lacrime  .

 

Tali eranu i tesori di l'Anticu Testamentu.

In u cumpiimentu di i so desideri anu trovu cunsulazione. In u soffrenu truvaru forza.

Anu scumessa tuttu per aspittà l'arrivu di u Redentore. Da stu puntu di vista eranu atleti.

 

Un'anima senza desideriu hè quasi morta  .

Tuttu l'annunzia è a face sbucciata, ancu e virtù.

Ùn ama micca assolutamente nunda è cammina per a strada di u bonu trascinendu si.

 

Per l'anima piena di desideri, hè u cuntrariu:

- nunda li pesa, tuttu hè gioia ;

- hà ali è apprezza tuttu, ancu u soffrenu.

E cose desiderate sò amate.

In i magneti truvamu e so delizie.

 

Ancu prima chì a casa hè custruita, u desideriu deve esse mantinutu.

 

I gemstones più caru di a mo vita sò stati furmati

- da u soffrenu, puri soffrenu.

 

Siccomu l'unicu invitatu di sta casa serà u Datore di tutti i beni,

L'investisce di tutte e virtù,

Li prufuma cù i più dolci odori. I belli fiori dà u so profumu.

Una melodia celestiale di i risuoni più piacevuli. Ci hè un aria di paradisu ".

 

Aghju omesso di dì   chì duvemu assicurà chì a pace domestica regna, vale à dì   chì observemu a cuncentrazione è u silenziu internu di i sensi.

 

Tandu mi sò firmatu in braccia di u Nostru Signore è fù cumplettamente spogliatu.

Videndu chì u cunfessore era prisenti,   Ghjesù m'hà dettu   - ma aghju pensatu ch'ellu si divertiva - :

"Figlia meia, ti sei spogliata di tuttu è sapete chì quandu un'anima hè cusì spogliata,

hà bisognu di qualcunu chì a vesta, l'alimenta è l'ospiti. Induve vulete campà ?

In i braccia di u cunfessore o in i mei ?

 

Cusì dicendu chì m'hà postu in i braccia di u cunfessore.

Aghju cuminciatu à resistà, ma mi disse chì era a so Voluntà.

Dopu à una breve discussione, disse : « Ùn àbbia paura, ti tengu in braccia ».

Allora era a pace.

 

Sta mane u mo benevolente Ghjesù hè ghjuntu tuttu afflittu. E prime parolle ch'ellu mi hà indirizzatu eranu:

"Povera Roma, chì distruzzioni vi sperimenti! Fighjendu ti, pienghje."

 

L'hà dettu cun una tale tenerezza chì mi sò mossu.

Ma ùn sapia micca s'ellu era solu a ghjente di sta cità o ancu i so edifici.

 

Siccomu mi hè statu urdinatu di cunfurmà micca à a ghjustizia, ma di pricà,

Dicu à Ghjesù:

"U mo caru Ghjesù, quandu si tratta di punizioni, ùn hè micca u tempu di discutiri, ma solu di pricà".

Allora aghju cuminciatu à pricà, à basgià e so ferite è à fà atti di riparazione.

 

Mentre pricava, mi dicia di tantu in tantu :

"A mo figliola, ùn mi viole micca.

Fendu cusì, utilizate a viulenza contru à mè. Allora, calmate ".

 

Aghju rispostu:

"Signore, hè ciò chì l'ubbidienza vole, micca mè".

 

Hà aghjustatu  :

"U fiume di iniquità hè cusì grande

chì impedisce seriamente a salvezza di l'anime.

Solu a preghiera è e mo ferite ponu impedisce à stu fiumu in fretta di inghiottilli tutti ".

 Ghjesù in Louise, u 28 ottobre di u 1899

"A mo figliola,

quandu un'anima hè cunvinta ch'ella hà fattu male offendendumi, cumpiisce digià l'uffiziu di Maria Maddalena chì

- mi lavò i pedi cù e so lacrime,

- u grassu cù u so prufume e

- seccu cù capelli.

 

Quandu l'anima

- principia à esaminà a so cuscenza,

-ricunnosce è si dispiace l'ornamentu chì hà fattu, prepara un bagnu per e ferite.

 

Videndu i so piccati, un gustu d'amarezza l'invade è si dispiace.

 

Hè cusì chì vene à unge e mo ferite cù u balsamo più squisitu. Dopu, ellu voli riparà.

Videndu a so ingratitudine passata, nasce in ella una spugliata d'amore per u so diu cusì bonu.

È li vulia dà a so vita per dimustrà u so amore.

Sò i so capelli chì l'liganu à mè cum'è catene d'oru ".

http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html