U libru di u celu

Volume 22 

 http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html

 

Sò sempre più privatu di u mo dolce Ghjesù, mi sentu cum'è ùn possu più cuntinuà cusì.

 

Ah! s'ellu mi fussi datu u dirittu di vulà in a mo patria celestiale, induve ùn ci hè più una separazione da Ghjesù,

quant’ellu saria cuntentu di esce da a prigione dura è scura di u mo corpu ! Ghjesù ! Ghjesù ! Cumu ùn avè pietà di mè, poviru prigiuneru ?

Cumu hè pussibule?

M'ai lassatu senza mancu visità mi spessu in a prigiò bughjura induve sò.

Oh! Ghjesù ! Senza voi, quant'è più penosa, più scura è più terribile diventa sta cattività in quale m'avete piazzatu.

 

M'hà dettu ch'e aghju avutu esse quì per u vostru amore è per fà a vostra Voluntà. Avete ancu dettu ch’ùn mi lasciassi solu è ch’è tù venissi à fà mi cumpagnia.

 

È avà ? Hè tuttu finitu avà ! Ùn aghju micca

- più u to surrisu per cunsulà mi,

- più a to parolla per rompe u mo longu silenziu,

- nè a vostra cumpagnia per rompe a mo sulitudine.

Sò solu, incarceratu è incatenatu da voi in questa prigione. È à a fine mi lasci. Ghjesù ! Ghjesù !

Ùn m'aspittava micca da voi.

 

Quandu aghju versatu tuttu u mo dolore, hè surtitu da l'internu di mè.

Mi basgiò per sustene mi perchè eru à u limitu di e mo forza. Allora   mi disse :

Figlia mia, curaggiu, ùn ti lasciu micca.

Invece, deve sapè chì u vostru Ghjesù pò fà ogni   miraculu, ma micca quellu di separà da a so propria Voluntà.

Se a mo Voluntà Divina hè in tè, cumu vi lascià ? È s'ellu era cusì, saria un Ghjesù senza vita.

 

À u cuntrariu, hè l'infinitu di u mo Fiat chì mi piatta.

Mentri vi sentu a vita di u mio Fiat, ùn vede u vostru Ghjesù chì hè in ellu.

 

Dopu chì mi sentu assai infelice.

Micca solu perchè era statu privatu di u mo dolce Ghjesù, ma ancu perchè aghju amparatu inesperu.

a nutizia di a morte di RP Di Francia.

Era l'unicu essendu chì mi restava è à quale puderia apre a mo povera anima.

 

Quantu m’hà capitu bè !

Era à un santu chì mi pudia confià in mè stessu

È hà capitu assai bè u prezzu di tuttu ciò chì Ghjesù m'avia dettu di a   Voluntà Divina.

Era cusì interessatu in questu chì insistia à piglià tutti i scritti in casa per a publicazione.

 

Aghju dettu à mè stessu :

"Ghjesù li hà permessu di caccià i scritti.

Questu era un grande sacrificiu per mè perchè ùn vulia micca. Era solu perchè era un santu chì aghju avutu à accettà ...

È avà Ghjesù hà purtatu à u celu. "

Mi sentu torturatu da u dulore - ma Fiat ! Fiat ! Fiat ! Tuttu hà una fine quì nantu à a terra.

Aghju scoppiatu in lacrime.

È ricumandemu à Ghjesù a so ànima benedetta chì avia tantu soffrendu è luttatu per leghje tantu.

Hè tandu chì u mo dolce   Ghjesù   si manifesta in mè è mi disse   :  Figlia mia, curaggiu, ci vole à sapè

- tuttu ciò chì st'anima chì mi hè tantu cara hà fattu,

- tutte e cunniscenze ch'ellu hà acquistatu nantu à a mo Voluntà sò tante luci ch'ellu hà sappiutu chjude in ellu stessu.

Ogni cunniscenza supplementaria hè dunque una luce più grande chì li appartene.

È tutta a cunniscenza hè dipositata in l'anima

- una luce distinta

luci tutti più belli cà l'   altri

- cum'è a sumente di una felicità distinta chì ogni lume cuntene.

Difatti, per a so vulintà di mette in pratica ogni bè ch’ella pò cunnosce, l’anima ferma tandu in pussessu di stu bè ch’ellu cunnosce.

 

Ma s'è l'anima ùn hà micca a vuluntà di mette in pratica a cunniscenza acquistata,

serà per ella cum'è l'omu chì

tocca un fiore   d'oru

lavà in acqua assai fridda:

sentirà l'odore di u fiore o a freschezza di l'acqua.

Ma postu ch'ellu ùn hà nè u fiore nè a surgente d'acqua fresca,

sta fragranza svanirà gradualmente cum'è a sensazione piacevule di l'acqua fresca. È tandu si ritruverà privatu di l'odore è di a freschezza chì amava.

Questu hè u destinu di a cunniscenza quandu unu hà a felicità di amparà, ma senza mette in pratica.

 

St'anima avia a vuluntà di mette in pratica. Tantu cusì chì videndu tuttu u bonu ne s'hè esce,

vulia fà cunnosce l'altri publicenduli.

 

Finu ch’ellu si firmò in terra, u so corpu, megliu chè un muru, cuntene sta luce.

Ma appena a so ànima esce da a prigiò di u so corpu, si truvò cuperta da a luce ch'ella pussede.

È cum'è e tanti sementi di felicità si sviluppavanu,

- chì sò l'effetti di a cunniscenza di a mo Voluntà Divina, hà cuminciatu à campà e vere beatitudini.

 

È immerse in a luce eterna di u so Creatore,

s'hè trovu in a patria celeste induve ellu hà da cuntinuà a so missione nantu à a mo Voluntà cuncedendu u so aiutu da a cima di u celu.

S'è tù sapia tutta a diffarenza, in gloria, bellezza è felicità, trà quellu chì, murendu, porta a luce di a terra cù e sementi di parechje felicità, è quellu chì riceve solu sta luce da u so Creatore ...

A distanza trà elli hè cusì grande chì supera quella chì separa u Celu è a Terra.

 

Oh! s'è i mortali sapianu a magnitudine di u bè ch'elli acquistanu

- cunnosce un veru bè o una verità, e

- fendu stu bonu cù u so sangue per assorbirlu in a so vita, si batteranu trà elli,

si scurdarianu di tuttu per sapè una sola verità è darianu a so vita per mette in pratica !

 

Mentre Ghjesù parlava,

Aghju vistu davanti à mè, accantu à u mo lettu, l'anima benedetta di Babbu Di Francia. Coperta di luce, senza toccu in terra, mi fighjulava senza dì una parolla.

Eiu anch'eo stau zittu davanti à ellu.

 

Ghjesù aghjunse  :

Fighjate à ellu.

Vede cumu si trasforma.

A mo Voluntà hè luce, è hà cambiatu quella anima in luce.

A mo Voluntà hè bella è li hà comunicatu tutte e sfumature di a bellezza perfetta.

Ella hè santa è hè statu santificatu.

A mo Voluntà pussede tutte e scienze è a so ànima hè vestita di scienza divina.

Ùn ci hè nunda chì a mo Voluntà ùn li hà datu.

Oh! se tutti capiscenu ciò chì significa a Voluntà Divina,

metteranu tutte e cose   da parte,

ùn vulianu fà nunda altru, è   u

a so sola brama seria di fà a mo Voluntà solu !

 

Dopu quì, aghju dettu à mè stessu:

"Ma perchè u mo beatu Ghjesù ùn hà micca fattu un miraculu per Babbu Di Francia?"

È Ghjesù m'hà dettu in l'internu:

A mo figliola

in a Redemption,  a Regina di u Celu ùn hà micca fattu miraculi. 

Perchè a so cundizione ùn hà micca permessu di rinvià

vita à i morti   o

- a salute di i malati.

 

In fatti, postu chì   a so Voluntà era quella di Diu stessu  ,

tuttu ciò chì u so Diu hà vulutu è   fattu,

ella vulia è hà   ancu fattu.

Nè pussede un altru Volontà di dumandà à Diu miraculi è guariscenza. Perchè ùn hà mai datu nascita à a so   vulintà umana.

 

Per dumandà à sta   Volontà Divina per miraculi,

duverebbe aduprà   u so,

ch'ellu ùn vulia   fà.

Perchè significava discendu in l'ordine umanu.

 

Ma a Regina di u Celu ùn hà mai vulutu fà nunda fora di l'ordine divinu  .

 

 Quellu chì abita in l'ordine divinu

 ellu deve fà è vulete tuttu ciò chì u so Creatore faci è vole.

 

Tantu più cusì chì cù a vita è a luce di sta Voluntà Divina puderia vede

tuttu ciò chì u so Creatore vulia è hà fattu era per i criaturi

ciò chì era megliu, più perfettu è più santu.

Cumu puderia esse discendu da l'alte di l'ordine divinu ?

 

Quì perchè

hà fattu solu u grande miraculu chì cuntene tutti i miraculi  :

redenzione.

Era un miraculu vulutu da stu Will

-chì l'hà animatu ella stessa è

- chì hà purtatu u bè universale à tutti quelli chì u vulianu.

Duranti a so vita, a grande Mamma di u Celu ùn hà micca fattu miraculi visibili, cum'è

- risuscita i morti o

- curà i malati,

Tuttavia, travaglia meraviglie ogni ghjornu è ogni mumentu.

 

Perchè quandu l'ànime si preparanu per u pentimentu,

- ella stessa dà a dispusizione à u pentimentu e

- porta u so Ghjesù, fruttu di u so ventre, in ogni locu,

- dà sanu sanu à ogni ànima cunfirmendu u grande miraculu chì sta Criatura celeste hà realizatu da a vulintà di Diu.

I miraculi chì Diu voli fà solu

- senza l'intervenzione di a vulintà umana sò miraculi perpetu.

Perchè venenu da a funtana divina chì ùn si secca mai. È basta à vulè chì li ricevenu.

 

I vostri cundizioni sò avà quelli di l'incomparabile Regina di u Celu. Cumu duvete furmà u Regnu di u Fiat Supremu,

voi solu vulete è fà ciò chì a mo Divina Volontà vole è fà,   è

a to vulintà ùn deve avè   vita,

ancu s'ellu vi pare chì pudete fà bè à i criaturi.

È cum'è a mo mamma

- ùn vulia fà miraculi fora di dà u so Ghjesù à i criaturi,

U stessu passa per voi.

 

U miraculu chì a Voluntà Divina vole chì fate hè

- dà a mo Voluntà à i criaturi e

-di fà lu cunnosce per ch'ellu possi regnu.

Cù stu miraculu vi rializà più di tuttu ciò chì pudete fà. Assicuratevi a salvezza, a santità è a nubiltà di e criature,

Puderete ancu bandisce e so malatie corporali causate da u fattu chì a mo Voluntà Divina ùn regna micca.

In verità, metterete una Voluntà Divina in mezu à e criature. Li renderete tutta a gloria è l'onore chì l'ingratitudine umana l'hà privata   .

Hè per quessa ch'ùn ti lasciò fà u miraculu di guarìlu.

Ma avete fattu u grande miraculu per ellu di fà cunnosce a mo Voluntà.

È hà sappiutu lascià a terra in u so pussessu.

Avà hè in a gioia è in l'oceanu di luce di a Voluntà Divina. È questu hè più di ogni altra cosa.

 

Aghju seguitu a Voluntà Divina

- in tutte e so azzioni,

- in tuttu ciò ch'ellu avia fattu in l'ordine di a Creazione,

da u principiu di u mondu à u mumentu prisente.

 

Ma cum'è aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"Ciò chì hè passatu ùn hè più in u mo putere.

Mi pari dunque una perdita di tempu per ritruvà ciò chì hè accadutu. U mo dolce   Ghjesù   tandu si manifestava in mè per dì mi :

A mo figliola

per l'anima chì face a mo Voluntà è campa in ella,

tutti i tempi è tutti i lochi appartenenu à ellu.

A mo Voluntà Suprema ùn perde nunda di ciò chì face. Cù u so putere unicu,

compie un attu e

u mantene in sè stessu, intactu è maravigliosu, cum'è ellu hà creatu.

 

Allora quellu chì vive in a mo Voluntà Divina,

pò truvà quì l'ordine di tutti l'atti chì hà fattu, cum'è s'ellu li facia ghjustu à quellu mumentu.

 

È l'anima, unita à Ella, face ciò chì face a mo Voluntà.

Questa hè tutta a gioia, tutta a satisfaczione è a gloria di a mo Voluntà:

I so azzioni sò eterni.

È a piccula di a criatura chì vive in a mo Voluntà hà l'eternità in u so putere. A criatura trova l'opere di u so Creatore cum'è s'ellu li ripete cun ellu. Amate è glorificate l'atti eterni di quellu chì l'hà creatu.

 

Allora ci hè

- un cuncorsu d'opere,

- una cumpetizione d'amore è di gloria trà i dui.

 

In cunseguenza

i tempi di a Creazione sò dispunibuli per ellu è ancu u locu di u Paradisu terrenu.

A criatura hà à a so dispusizione i tempi di a mo Incarnazione è Passione. È Betlemme, Nazareth è Calvariu ùn sò micca luntanu da ella.

U passatu, a distanza, ùn esiste micca per ella. Tuttu diventa vicinu è presente.

 

In più di quessa,

duvete sapè chì a mo Voluntà dà à l'anima l'unità di tutte e cose.

 

A mo Voluntà, essendu una, face tutte e cose in u listessu modu, cusì l'anima chì pussede sta unità divina cuntene in ella.

- i pinsamenti di tutti,

-e parolle, i passi è u battitu di u core di tutti, cum’è s’è tuttu fussi unu.

 

Cusì chì a mo Voluntà trova in ellu

tutte e generazioni   e

ogni attu di ognunu   di elli,

cum'è a mo Voluntà li trova in sè stessu.

Oh! quantu hè faciule di ricunnosce i passi di sta criatura scelta : porta in sè a traccia di i passi di tutti i criaturi.

A so voce cuntene e note di tutte e voci umane.

È, oh! chì maravigliosa armunia forma in a nostra Voluntà.

U so core chì batte prughjetta quant'è picculi fiammi quant'è criaturi chì nascenu.

Oh! quantu ci face piacè !

Avemu piacè cun ella.

Hè u nostru caru ghjuvellu, u riflessu di u nostru travagliu, l'imaghjini di a nostra vita.

Per quessa, vogliu chì a mo Voluntà regnu in a criatura per empila cù tutte e so opere.

 

In fatti, quandu a mo Voluntà ùn regna micca,

in a criatura u vacu di i so azzioni hè furmatu.

E - oh cusì   terribili   pò esse   u vacu di a Voluntà Divina in a criatura  ! Allora hè cum'è una terra secca,

- coperto cù scogli,

- senza sole è acqua,

- terribili à vede.

 

Quantu sò sti vuoti in a criatura !

È quandu vecu una criatura chì campa in a mo Voluntà, celebre. Perchè puderaghju chjappà cù tutti l'atti di a mo Voluntà.

 

Pensu à ciò ch'e aghju scrittu appena. U mo   Ghjesù hà aghjustatu  :

"A mo figliola,

u nostru amore hè perfettu in tutte e nostre opere.

Perchè hè perfetta, ùn perdemu nunda di ciò chì facemu. I nostri travagli sò dunque utili

- di triunfu,

- di gloria è

- da a corona eterna à u nostru Essere divinu.

 

Tuttu ciò chì hè fattu in a perfezione di u nostru amore perfettu ùn hè micca sughjettu

- sparisce o

- perde a so cumpletezza o bellezza.

 

U travagliu di a criatura hè assai diversu

chì ùn hà micca l'amore perfettu di e nostre opere.

 

Ellu travaglia è pruduce e so opere.

Ma ùn hà nè a virtù nè u spaziu per tene in ellu stessu. Hè per quessa chì perde un gran numaru di elli.

Mancà l'amore è a vita di quelli chì li furmò,

l'opere umane ùn anu micca u meritu di stà belle, intacte è per sempre novi, cum'è sò state fatte.

 

Dunque cù   l'anima chì vive in a nostra Voluntà Divina,

ci piace à mustrallu tutte e nostre azzioni, chì parenu

esse tutti prisenti   e

in   custruzzione.

 

È dicemu à l'anima:

"Ripete u nostru attu,

- per chì ciò chì facemu, pudete fà ancu voi,

- per sparte l'attu di u Creatore cù a criatura. "

 

Hè cum'è quellu chì hà un gran numaru di cose belle, ma li mantene sottu chjusu è chjave in stanze separate.

Nimu sà chì hà tante cose di una bellezza cusì diversa.

 

Ma avà un secondu caratteru

- vince u favore di u primu,

- li dà a prova di a so fideltà e

- ùn hè micca capaci di cambià a so vulintà da un iota.

Vinci u core di u primu chì si sente chì u so core si scioglie.

 

Perchè u so amore per questu altru u spinge cù una forza irresistibile à mustràlu

- a pruprietà ch'ellu pussede,

- a varietà è a rarità di parechje cose preziose.

Allora apre e camere secrete è li dice :

"U mo amore hè divisu

-sè ùn vi lascio micca participà à i mo   sicreti,

-sè ùn vi mustraraghju micca ciò   chì aghju

affinchì inseme pudemu pussede è gode di elli. "

 

Queste cose parenu tutte novi à u sicondu caratteru. Perchè ùn avia mai vistu tali cose.

Ma per i primi, eranu vechji.

 

Questu hè ciò chì succede cù quellu chì vive in a nostra Voluntà:

- e porte sò aperte,

- i nostri sicreti sò rivelati,

a criatura cunnosce tutte e nostre   opere più belle.

Avè sicreti per ella, ammuccià e nostre azzioni da ella, seria un pesu per u nostru core. Saria da cuntinuà à trattallu cum'è un straneru.

Oh! quantu ci feria male !

Infatti, l'amore veru è perfettu ùn tollerà nisuna separazione.

-in trasfurmazioni e

- in pruprietà.

À u cuntrariu, ciò chì hè u mio hè u vostru, ciò chì sò, sapete ancu voi.

 

Ancu di più, vi tocca à sapè chì a mo Voluntà forma l'eco

- u so travagliu,

- u so amore è

- di a so   parolla

in l'anima induve regna,   cusì

- chì sente u so eco,

- l'anima ripete u travagliu, l'amore è a parolla di u Fiat divinu.

 

 

Aghju seguitu in u mo modu di solitu l'atti di u Fiat Divinu per riparà è restaurà e relazioni trà elli

u Creatore è a   criatura,

u Redentore è i   redenti,

u Santificatore è i santificati, relazioni interrotte da   a vulintà umana.

 

U mo amatu Ghjesù m'hà dettu:

figliola mia,

quellu chì vole

- cunnosce tutte e rilazioni chì esistenu trà u Criaturi è a criatura, e

- mantene i ligami esistenti,

deve assolutamente lascià a mo Divina Voluntà regna in ella.

 

In fatti, postu chì a vita di a mo Voluntà hè prisente in tutta a Creazione, formarà una sola vita per tutte e cose create.

Siccomu a vita hè una, capirà

a so lingua   e

e relazioni chì esistenu cù u so   Creatore.

Ogni criatura parla cù u so Creatore è pussede i caratteri leggibili di u mo Fiat divinu.

Ma sapete quale hè capace?

per sente a so   voce,

per capisce a so lingua celestiale   e

per leghje i caratteri divini chì hà impressu in ogni   cosa creatu?

 

Hè quella chì pussede a mo Voluntà. Sta criatura hà

-l'audizione chì li permette di sente a so voce,

- intelligenza per capisce li,

-occhi per leghje i caratteri divini

chì cù tantu amore u so Creatore hà impressu in ogni cosa creatu.

Per d 'altra banda, a criatura chì ùn lascia micca a mo Voluntà regnu in ella hè in u statu di unu

- chì hè sordu è ùn sente micca,

-chì hè stupidu è ùn pò micca capisce, è

-chì ùn hà micca studiatu a varietà di lingue.

Pudemu parlà cun ellu, ma ùn capisce nunda.

simile,

- per mantene a relazione trà u Redentore è u redentu, e

- per cunnosceli, ci vole à studià a mo   vita.

 

-Ognuna di e mo parolle, e mo opere è e mo suffrenze,

- ogni mo passu è u mo battitu di core

eranu ligami cù i quali i redimi sò venuti à attaccà à mè. Ma quale hè attaccatu ?

Quellu chì studia a mo vita è prova d'imitemi.

 

Imitendu à mè, a criatura ferma attaccata

à e mo   parolle,

à i mo   opere,

in i mo passi,    tag ecc.

 

Ella riceve a so vita è l'averà

- ascolta per pudè sente tutti i mo insignamenti,

-a mente à capisce li e

-occhi per leghje tutti i caratteri stampati in mè quandu sò vinutu à riscattà l'umanità.

È se a criatura ùn face micca questu,

i caratteri di a Redemption seranu illegibili per ella.

 

Sarà una lingua straniera per ella.

E relazioni è e restrizioni di a Redenzione ùn anu micca effettu.

A criatura serà sempre u cecu natu di tutti i nostri beni cù quale vulemu arricchiscialu.

È ciò ch'ellu vole

- sapè e

- riceve

tutti i ligami è e relazioni di santità  devenu amassi u Santificatore  .

 

U Spìritu Santu mette e so fiamme nantu à a strada di quellu chì ama veramente. U ligami à e rilazioni di a so santità.

Senza amore ùn ci hè santità.

Perchè i ligami di a vera santità sò digià rotti. U mo   Ghjesù   era zittu.

Ma aghju firmatu immersa in u Supreme Fiat.

Allora u mo caru Diu   aghjunse  :

 

A mo figliola

quellu chì vive in a mo Voluntà vede a luce.

A luce hè cusì fatta chì quelli chì a vedenu si rallegranu. Altri ancu ponu vede è rallegra in questu.

cusì hè per a mo vulintà:

- dà si à l'anima cum'è luce e

- inserisce completamente,

a mo Voluntà, senza lascià quellu chì a pussede,

tuttu hè purtatu fora è illumina ogni pensamentu di a criatura.

Fate fora a so parolla è illuminate e parolle di l'altri.

Ella compie e so opere è i so passi, è illumina l'opere è u

micca altri.

 

A luce pussede una ubiquità vera è perfetta.

Essa unu, hà u vantaghju di traspurtassi fora, per tutti quelli chì volenu

- divertite è - fighjate.

Ùn hè micca u sole ? Eppuru quanti ponu vede è gode?

 

Moltu più u sole di a mo Voluntà

chì l'ànima vede cumpiendu di a so luce. Ancu se stu sole hè unu,

pussede a virtù di rializà sè stessu per ogni parolla, ogni passu, ecc.,

Forma l'incantu di a so luce divina.

 

 

Sentu a mo povera mente cum'è fissata in u centru di u Supreme Fiat. Girannu intornu à stu centru,

Eru sparghje in tutte e so   azzioni,

Aghju abbracciatu tutte e criature è tutte e cose in l'infinitu di a so   luce.

 

Ma cum'è aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"Perchè abbraccia tutte e criature è tutte e cose mentre stà in a Voluntà Divina?"

U mo dolce Ghjesù, manifestendu in mè, mi disse :

A mo figliola

a mo Voluntà hè tuttu.

-Ùn ci hè nunda chì ùn riceve a vita da ella.

-Ùn ci hè locu induve ùn hè micca prisente, ùn ci hè micca bè chì ùn vene da ella.

-Tuttu li appartene.

- Tuttu dipende di voi.

 

Dunque, in l'anima induve regna,

ellu voli truvà tutte e criature è e cose chì appartenenu à ellu. S'ellu ùn li avia trovu, si sarebbe sentita divisa in u so imperu, separata   da

i so azzioni.

Questu hè impussibile.

Hè per quessa, sintendu a vita di u Fiat Divinu in sè stessu, si senti ancu

- tutti i criaturi è

- tuttu ciò chì esiste. Ti senti

-a vita di u sole chì dà a luce, chì riscalda è fecunda, è ancu

-a terra chì, rispirendu sta luce, pruduce a vegetazione, si veste di piante è di fiori.

Manu in manu, u sole è a terra nutrenu è piacè tutte e generazioni.

Questu hè a mo vuluntà

chì dà vita à u   sole,

chì fa respira a terra per acclamà tutta a Creazione,

fà cantà l'acellu, scherzà è belate l'agnellu è tuttu ciò chì succede in l'universu.

Ùn vi sentu micca tuttu ciò chì a mo Voluntà face ? Imbulighjate tutte e cose in tè, cum'è in un centru,

a mo Voluntà ti fa sentu

palpitazioni di u core umanu,

- a mente chì pensa,

- e mani chì agisce.

 

Porta tuttu à a vita.

Ma postu chì micca tutte e criature sò per a mo Voluntà,

ùn trova micca in l'opere di a criatura u ritornu di e so opere divine. Cusì a mo Voluntà vole da voi ciò chì e criature ùn facenu micca.

Ellu voli chì ogni attu di u so esse fattu da voi cù l'atti di a so Voluntà divina.

Dunque, avete un grande compitu chì esige a vostra piena attenzione.

 

Dopu à quessa, aghju trovu fora di mè stessu.

Mentre cercava u mo dolce Ghjesù, aghju scontru u Babbu Di Francia. Era tuttu felice è mi disse :

Sapete quante sorprese maravigliose aghju trovu ?

Ùn aghju micca pensatu chì saria cusì quandu eru nantu à a terra, ancu s'ellu pensava ch'e aghju fattu u dirittu publicendu L'ore di passione.

Ma e sorprese chì aghju trovu sò maravigliose, diliziose, di una rarità mai vista prima.

Tutte e parolle di a Passione di u nostru Signore sò diventate luci,

tutti più belli di l'altri   ,   tutti intrecciati.

 

E sti luci

-intensificà mentre e creature facenu L'Ore di a Passione,

- per chì più luci sò aghjuntu à u primu.

 

Ma ciò chì m'hà surprisatu u più,

Quessi sò i pochi cumenti ch'e aghju   publicatu nantu à a Voluntà Divina. Ogni cumentu divintò sole.

È questi solu,

- copre i so raghji cù luci,

forma una tale maraviglia di bellezza chì unu ferma incantatu,   incantatu.

 

Ùn pudete micca imagine

-a mo surpresa quandu mi ritruvu à mezu à issi luci è issi soli

quantu eru felice.

Aghju ringraziatu u nostru Diu Altissimo, Ghjesù,

- chì m'avia datu l'uppurtunità è a grazia di fà questu. Grazie ancu per mè.

 

Eru maravigliatu di sente.

Aghju pricatu à u Fiat divinu

vulendu chì i beati participà ancu.

 

U mo gentile   Ghjesù m'hà dettu  : A mo figliola, ancu s'è l'anima ùn mette micca sta   intenzione,

tutti participanu à tuttu ciò chì hè fattu in a mo Voluntà Divina.

Quantu più i beati chì campanu in l'unità di a mo Divina Volontà.

 

A mo Voluntà hà u so currente in ogni locu.

Cù a so forza unificante, porta à tutti,

- cum'è un attu propiu, tuttu ciò chì a criatura faci in questu.

Ma ci hè una diferenza:

se   l'anima agisce in a Voluntà Divina nantu à a terra

intende dà gloria speciale à quelli chì campanu in   a patria celeste,

i beati sentenu ch'elli sò chjamati da u celu, in l'unità di a mo Vuluntà,

da quellu chì li voli diliziari è glurificà ancu di più.

 

Fighjenu sta ànima cù assai amore è piacè

chì stende a so prutezzione speciale nantu à questu.

Per d 'altra banda, l'  anima chì ùn agisce micca in l'unità di u mo Fiat  ferma à u fondu. Perchè ùn hà micca a forza di cullà.

E so opere ùn sò micca

- nè a forza di cumunicà,

- nè à alzati.

I currenti sò chjusi è senza luce.

 

Si sapia   a diffarenza trà

-  l'anima chì travaglia in l'unità di a mo Voluntà   e

- quellu chì travaglia   fora  , ancu fà u bè,

ùn faria nunda fora di a mo Voluntà, ancu à u costu di a vostra vita.

Allora, fighjendu cù amore in u fondu di u mo esse,   aghjunse  : Figlia mia,

Sò vinutu per vede è esaminà e pruprietà di u mo amore

- chì aghju dipositu in a to ànima,

-per sapè s'elli sò tutti in ordine è intactu, cum'è l'aghju messu. Dopu, dopu à mi fighjulà in ogni locu, hè sparitu.

 

Mi sentu oppressu è tuttu distruttu in mè stessu - bonu per nunda. Succede tante volte chì i privazioni di u mo amata Ghjesù

rende mi incapaci di tuttu.

 

Da una banda, mi sentu distintamente chì strappanu a mo ànima. D’altronde, mi lascianu sbagghiatu, petrificatu, cum’è

-sè eru senza vita, o

-Aghju sentitu a vita solu per sentu cum'è mori.

 

Oh! Diu mio ! chì suffrenze, sò senza pietà nè pietà ! Per campà in l'incubo di u soffrenu,

-chì mi impone un pesu infinitu, eternu è immensu. Ùn aghju micca un locu per andà o qualcosa chì possu fà

- ùn sente micca u pesu enormu di stu dulore terribili.

 

Tandu mi dissi : « Ùn sò megliu à nunda chè sente u pesu di a grande disgrazia d’esse senza ciò chì l’altri pari di pussede.

Solu per mè sta soffrenza, cusì dulurosa, di ùn pussede micca a mo Vita, u mo Tuttu, u mo Ghjesù riservatu.

Ah! Ghjesù ! Ritorna à quellu chì avete feritu è ​​livatu à u soffrenu di a   ferita chì tù stessu l'avete inflitta.

È perchè ancu mantenemi in vita quandu ùn sò più bè à nunda ? "

 

Ma, mentre ch'e aghju versatu u mo dulore, u mo Diu Altissimo,   Ghjesù  ,   si manifestava in mè è, tenendumi vicinu à ellu, mi   disse  :

 

A mo figliola, a terra,

- creatu da Diu bellu è fertili,

-cù un sole brillanti chì l'illuminava è l'acclamava, diventò

- petra è

- piena di spine per via di u   peccatu.

 

A vulintà umana cacciò u mo sole Una densa bughjura u cupria.

 

Ti tengu in vita perchè duvete

caccià tutte e petre da a terra   e

rende fertili torna.

Ogni attu di a vulintà umana

-  era  una   petra chì cupria a bella terra ch'e aghju   creatu.

Ogni peccatu veniale era una spina, ogni peccatu grave era un velenu.

 

Ogni bona azzione fatta fora di a mo vuluntà

- era cum'è rena sparpagliata in terra,

chì, invadendula cumpletamente, impedia a vegetazione,

--Ancu a pianta più chjuca o

- uni pochi di fili d'erba

chì puderia cresce sottu à e petre.

Ma avà, figliola,

ogni attu vostru fattu in a mo Voluntà deve caccià una petra. Quantu atti ci vole à caccià tutti !

 

È   mai dà vita à a to vulintà,

vi ricurdarete di i raghji splendenti di u sole di u Fiat supremu, per ch'ellu splende nantu à issi terri scuri.

 

Questi raghji chjamà u ventu putente di grazia

-chì, cù l'autorità, moverà tutta sta rena.

 

Sta sabbia, hè

- tuttu stu bonu fattu per ùn fà a mo Voluntà, nè in ella, nè per u mo amore,

stu bonu fattu per guadagnà stima umana, gloria è interessu persunale.

 

Oh! quantu hè u pesu di stu apparente bè - più pesante di sabbia chì

- impedisce a vegetazione di l'ànima e

- li rende sterili à u puntu di suscitarà pietà.

 

Dunque

- u sole di a mo Voluntà  , cù a so fecundità, cambierà e spine in fiori è frutti.

-U ventu di a mo grazia   serà u contrappesu chì versarà a vita in l’ànima.

Allora duvete esse cunvinta chì vi tengu sempre in vita per riarrangerà u travagliu di a Creazione.

Cum'è una vulintà umana, mettendu fora di a meia, porta u disordine in ogni locu à u puntu di cambià a faccia di a terra.

 

Di listessa manera,   un altru vuluntà umanu entre in a meia

deve

cù i so atti incessanti è   ripetuti,

mette in ordine tutte e cose   e

per rinvià u dolce incantu, l'armunia è a bellezza di i primi ghjorni di a Creazione. Ùn senti micca a magnitudine di u campu d'azzione in sè stessu?

 

Hè cum'è s'ellu vultà à l'Eden terrenu induve a mo Voluntà Divina

- celebrava i primi atti di l'omu è

- godeva cun ellu a terra bella è fertile ch’ellu li avia datu, ti chjamu

-per cunnetta sti primi atti è

- per fà viaghjà in tutte e terri invasi da a vulintà umana, cusì chì abbraccia tutti i tempi,

-pudete aiutà à caccià e petre, spine è sabbia cù quale a vulintà umana hà ridutta sti terri

- à un statu adattatu per suscitarà pietà.

 

Cusì u mo poveru spiritu tornò à a Voluntà Divina in Eden.

-per entre in l'unità di st'attu unicu chì si trova solu quì, e

- scende in i tempi recenti

cusì chì u mo amore, a mo adorazione, etc. prupagazioni

- in ogni mumentu è

- in tutti i lochi,

in nome di tutti.

 

Ma cum'è aghju pensatu è fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"Che sciocchezza dicu.

Spergu, in l'ultimi tempi è cù a grazia di Diu, di ritruvà mi in a patria celeste.

Cumu possu

- amore à u tempu

- mentre esse in eternità ? "

 

U mo dolce   Ghjesù,   manifestendu in mè,   mi disse  :

Tuttu ciò chì hè fattu in a mo Voluntà hà una vita cuntinua.

Perchè tuttu ciò chì hè fattu quì hè natu da l'amore di u Creatore,

_lequel ùn hè micca sottumessu à fine. Hà amatu è amarà sempre.

Nimu pò piantà stu amore.

 

Ancu quellu chì ama, quellu chì adora in a mo Voluntà, seguita solu

- stu amore eternu,

-questu cultu perfettu di e Persone divine chì ùn hà nè principiu nè fine.

Intrendu in a mo Voluntà, l'anima

-penetrate à mezu à i nostri azzioni e

- cuntinuà à amà cù u nostru amore, à adurà cù a nostra adorazione.

 

Questa anima ferma ligata

à u nostru amore mutuale,

à a nostra Voluntà, chì hà a virtù di esse incessante in i so   azzioni.

Tuttu ciò chì l'altri ponu fà

ùn hè nunda altru chè a continuazione di l'attu realizatu in a nostra Voluntà Divina.

L'atti realizati in ella anu una vita cuntinua è perpetua.

 

Dunque, u vostru amore à a fine di i tempi ùn serà micca sfarente di u vostru amore oghje.

Se l'altri amanu, amaranu in l'internu è cù u vostru amore. Perchè questu serà u primu attu chì avarà a so origine in Diu.

Dunque, da a patria celestiale, amarà in u tempu è in l'eternità.

 

A mo Voluntà guarderà gelosamente u vostru amore cum'è guarda u so. Induv'ellu si sparghje è induve a so vita hà, a mo Voluntà vi farà amare è adurà. Per l'anima chì campa in a mo Voluntà,

-tutti i so atti anu tutti l'atti divini cum'è u so principiu è a fine, a listessa manera di agisce.

 

Allora   l'anima ùn face nunda, ma seguità ciò chì Diu faci  .

 

A Regina Sovrana  , chì campava a vita perfetta in u palazzu di a nostra Voluntà, avia n

- nimu altru amore chè u nostru,

- nisun altru cultu chè u nostru.

Tutte e so azzioni ponu esse vistu cumminate in a nostra.

 

Perchè ciò chì hè a natura in i nostri azzioni hè grazia in questu.

Siccomu i so azzioni ùn sò micca urigginati in a so vulintà ma in a nostra,

hà a primatu nantu à tutti l'atti di criaturi.

 

Dunque, s'è vo amate, a Regina di u Celu hà primatu annantu à u vostru amore. Tu sì u so amore cum'è u nostru.

È noi è a grande Signora cuntinuemu à amassi in u vostru amore.

Cusì hè per tuttu ciò chì pudete fà in a nostra Voluntà.

Allora quandu vi vene in a patria celeste, u vostru amore ùn lasciarà micca a terra,

ma ellu hà da cuntinuà à amà in ogni criatura.

Dunque, ancu da avà,

u mo Fiat divinu   ti fa stende u so amore à u passatu, à u presente è à u futuru.

vi dà u dirittu di allargà u vostru amore in ogni locu è in ogni mumentu.

Ùn pò mai piantà d'amare.

 

Questa hè a grande diferenza trà l'anima chì vive in a mo Voluntà è l'anima chì vive fora.

 

Eiu facia u solitu giru in u divinu Fiat.

Passava tutta a Creazione è aghju dettu à mè stessu:

 

"Quanta luce è calore deve avè u Creatore, s'ellu puderia sbuccà tantu creendu u sole!

Oh! cumu si deve sentu brusgiatu da u so propiu calore, postu chì cuntene tantu ! "

Ma mentre pensava à questu,   u mo dolce Ghjesù   si manifestava in mè è   mi disse  :

A mo figliola

esiste in tutte e cose chì sò in noi una misura perfetta.

Ci hè tantu amore, calore è luce

solu freschezza, bellezza, putenza, dolcezza, etc. U pesu di tutte e cose hè unu.

U calore hè dunque nutritu da u friddu è u friddu da u calore.

A luce si alimenta di bellezza è a bellezza alimenta a luce, perchè unu tempera l'altru.

A forza nutre a dolcezza è a dolcezza nutre a forza. Questu hè u casu cù u restu di e nostre cose divine.

 

Per chì ognuna di elli ci rende felice.

 

Per elli stessi, e nostre qualità puderianu sopravvive. Ma inseme, essendu in perfetta uguaglianza,

- ci servenu cum'è felicità, gioia è cuntentazione,

- a cumpetizione cù l'altri per fà ci felici.

U calore ci porta a felicità di l'amore.

A freschezza ci porta e gioia di ciò chì hè bellu, di ciò chì hè frescu. A luce ci porta a gioia di a chiarezza.

Bellezza, temperendu u splendore di a chiarezza,

ci porta a felicità di ciò chì hè bellu, bonu, santu, immensu.

A luce intreccia tutte e nostre qualità per fà li belli, amabili è admirabili.

A forza ci porta a felicità di ciò chì hè forte. Miele, l'invade tuttu,

ci porta e gioia di un mischju di forza è di dulcezza.

È tuttu ciò chì pò esse vistu in a Creazione

ùn hè micca altru ch'è l'effusione di l'abbundanza

- luce,

- calore,

- freschezza,

- bellezza   è

- forza

chì avemu in noi stessi. Avemu permessu sti effusioni

- à nutriscia è piacè criaturi cù i nostri effusioni à fà li felici.

È à forza di alimentà cù e nostre qualità, criaturi diventeranu

-simile à noi, e

- portatori di gioia è felicità per u so Creatore. Quantu bellu deve esse statu di vedeli

- luminosu cum'è u sole,

- più bella chè campi di fiori è un celu stellatu,

- forte cum'è un ventu putente,

-adurnatu cù una freschezza divina chì li facia sempre novi è freschi, senza cambiamenti.

 

A nostra Voluntà li purtava tutti i nostri effusioni uniti inseme, affinchì unu facia piacè à l’altru.

Mais puisque l'homme s'est retiré du divin Fiat,

riceve i nostri effusioni separati l'un da l'altru. Quì perchè

u calore u   brucia,

a luce u   velu,

u fretu face a   zucca,

u ventu li fa male è spessu u sbatte   è u porta.

 

Ùn vede più in l'omu

- nè u facsimile di u so Creatore

- nè u ligame d'unione cù u Fiat divinu,

e nostre qualità agisce separatamente nantu à ellu.

Ùn riceve più a felicità chì cuntenenu quandu sò uniti.

È per questu,

cù a mo Voluntà a criatura saria stata a più felice di   l'esseri,

ella hè a più disgraziata chì ci   sia.

Aghju cuntinuatu u mo volu in a Voluntà Divina. Eru volatu

- sopra ogni pensamentu è ogni attu di a criatura,

- sopra ogni pianta è ogni fiore, Volendu sopra tuttu,

-Aghju stampatu u mo "I love you" è

-Aghju dumandatu à vene u Regnu di u Fiat Divinu.

 

Cum'è aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"Chì longa storia in a mo povera mente.

Mi pare ch'ùn ne possu micca esce ancu.

 

Aghju da ritruvà

tuttu   u tempu,

tutti i lochi,

ancu tutti l'atti umani

piante, fiori è cusì, per   stampà nantu à elli

-a "  Ti tengu caru  ",

-a "  Ti tengu caru  ",

-a "  Ti benedica  ",

-a "  Grazie  ",

è dumandatelu u so regnu. "

 

Ma mentre ci pensava, u mo dolce   Ghjesù   si manifestava in   mè è mi disse  :

"A mo figliola,

Pensate chì fate tuttu questu ? Nuvesimu

hè a mo vuluntà

chì ritrae tutte e so azzioni ch'ellu hà fattu in a   Creazione,

chì adorna ogni attu, ogni passu, ogni pensamentu è ogni parolla, cù u so "  ti amu "   .

 

È questu "  Ti amu  " attraversa ogni attu è ogni pensamentu di ogni criatura.

Quella chì hè in a mo Voluntà sente chì l'amore di Diu si sparghje in ogni locu, u so amore hè piattu.

- in i pianti è

- in fiori, è ancu

-sottu a terra in i so radichi.

Ma a terra ùn hè capace di cuntene stu amore.

 

Diu trova

- per adornà e piante è fiori cù u so "I love you" per manifestà u so ardente amore per i criaturi.

 

È quandu a mo Voluntà regna in l'ànima,

ellu voli cuntinuà u so "  I love you  " in Creazione è

ella vi chjama dunque à perseguite u so amore eternu.

 

Chjamendu ogni pensamentu è ogni attu cum'è ogni elementu creatu, ella dice è ti fa dì: "  Ti tengu caru".

È per a so vuluntà,

Diu ti face dumandà u so Regnu per unisce dinò cù e criature.

 

Chì incantu, figliola,

-  vede u vostru   "  Ti amu" chì scorri inseme cù quelli di a mo Voluntà in ogni pensamentu è in ogni attu di a criatura è dumandate u mo Regnu.

- per vede questu "  Ti tengu caru  " chì scorri in a forza di u ventu, si stende in i raghji di u sole,

per esse intesu in u murmuriu di u mare è in u rumore di l'onde, per impressiunà nantu à ogni pianta e

risuscita cù magnifica adorazione in i profumi di fiori.

È, in una voce chì hè più chè tremula, à sente ripetutu "  Ti tengu caru  ".

in lu scintilliu dolce è scintillatu di e   stelle

in cortu, in ogni locu  in l'  universu.

 

A criatura chì ùn campa micca in a mo Voluntà Divina ùn sente micca sta lingua di u mo amore eternu in tutte e so opere è in tutte e cose create.

 

Ma quellu chì campa in ella si sente chjamatu à amà quante volte   l'hà amatu u so Creatore.

È tutte e cose parlanu cù santa eloquenza di u mo amore.

Chì ingratitudine, s'è a criatura ùn seguitava a lingua d'amore di u mo Fiat Eternu !

 

Pensava à u fattu chì ùn aghju micca fattu nunda eccezziunale per glurificà u mo amatu.

Ghjesù  .

Ellu, manifestandusi in mè,   mi disse  :

A mo figliola

Ùn guardu micca ciò chì fate esternamente.

Ma cercu per vede s'ellu a funtana di u vostru internu hè piena di u mo amore.

- solu - è cusì ch'ellu si trabocca in i vostri atti esterni per ch'elli sò ancu adornati,

- cum'è di rugiada celeste,

da a fonte di u mo amore chì cuntene in tè.

Allora u mo sguardu hè sempre fissu nantu à u vostru internu.

 

Se u mo amore, unitu cù a mo Divina Volontà, bisbiglia sempre in tè, sì sempre bella à i mo ochji.

-bella si prega,

-bella si travaglia è si soffre,

-bella si manghja, si parla, si dorme. sì sempre bella per mè.

 

In ognuna di e vostre azioni, qualunque cosa fate,

riceve una nova sfumatura di bellezza da a mo Voluntà, per fà mi pare più bella.

È u mo amore cresce in a fonte di a vostra ànima, cusì chì e vostre azzioni esterne

respira u mo amore, più chè   aria,

è espira prufumi chì mi sò cusì piacevuli, chì mi danu tantu piacè

ch'e aghju fattu i mo piacè in tè.

Aghju continuatu à pensà à a Voluntà Divina è à rende in ella.

 

U mo dolce Ghjesù aghjunse:

A mo figliola, per a criatura chì campa in u mo Voluntà, tuttu diventa u mo Voluntà. In tuttu ciò ch'ellu face, tocca è vede, tocca, vede è face a mo Voluntà.

-S'ellu pensa è campa in a mo Voluntà, si senterà a santità di l'intelligenza di a Vulintà Divina a panni è flussu in u so spiritu.

-S’ellu parla, senterà in a so parolla a santità di u fiat, quellu Fiat chì, quand’ellu parla, crea.

- S'ellu travaglia o cammina, si senterà a santità di l'opere divine è i passi di l'eternu Fiat scorri in e so opere è in i so passi.

-S'ella dorme ancu ella, senterà in sè u riposu eternu di u so Creatore.

Tuttu cuntribuisce à purtà a mo Voluntà à ellu:

u sole cù a so   luce,

u ventu cù a so   freschezza,

focu cù u so   calore,

acqua cù i so   rinfreschi,

u fiore cù u so   prufume,

l'acellu cù u so cantu è u   cinguettu,

cibu cù i so   sapori,

u fruttu cù a so dolcezza.

 

In breve, una cosa ùn aspetta micca l'altra,

- per purtà tutti l'atti chì a mo Voluntà face in ogni cosa creatu, cusì chì

l'anima sarà cum'è una   regina

per riceve l'innumerabili atti di a Voluntà Divina in tutta a Creazione. Vive è regnu in st'anima,

a Voluntà Divina attirà tutti l'atti chì eseguisce in tutte e cose.

 

Un dolce incantu si formarà in a pupilla di u so ochju

- per fà ellu scopre sta Voluntà Divina in tutte e cose

-chì corre à l'ànima attraversu tanti modi diffirenti, perchè diventa tutta a Voluntà di Diu.

 

Dopu quì, aghju dettu à mè stessu:

"Quandu aghju fattu u mo giru in tutta a Creazione

-per seguità l'opere di a Vuluntà Suprema, mi sentu una luce chì esce da mè.

 

Cumu hè chì ancu s'ellu ùn vecu micca u mo amatu Ghjesù, mi dice sempre qualchi verità nantu à u Fiat Divinu ? "

 

U mo dolce   Ghjesù  , manifestandusi in mè,   mi disse  :

A mo figliola

a listessa cosa succede in voi cum'è quandu un cuntinuu hè pienu d'acqua o di qualchì altru liquidu. Quandu un pezzu di pane hè postu quì, l'acqua sbocca è scorri in tuttu.

O cum’è u mare : u ventu alza l’acqua è forma l’onde, cum’è s’ellu vulia fà vede à tutti l’acque di u mare.

Eccu ciò chì vi succede:

hè a vostra entrata in l'atti di a mo Vuluntà, in u vostru circulu

-più di u pezzu di pane immerse in u cuntinuu pienu d'acqua e

- più chè u ventu chì alza a luce di a mo Voluntà, chì,

- s'arrizza, sbocca in giru à tè.

- parlendu à voi in a so lingua di luce.

Vi parla di quella stessa luce chì site pienu

- vulendu fà cunnosce, per mezu di e so onde di luce, quale hè, ciò chì pò è ciò ch’ellu vole fà.

Mettendu u ventu di e vostre opere in a mo Voluntà, a so luce

- cumincianu a muvimenti,

-formà onde di luce à u puntu

-sboccare da voi e

-per fà cunnosce, micca solu à voi, ma ancu à l'altri, e so onde di luce, vale à dì e so verità.

 

Tuttu ciò chì vi aghju manifestatu in quantu à a mo Voluntà hè statu ancu dettu à a Regina di u Celu.

 

Perchè ùn hà fattu nunda, ma fà nasce a mo Voluntà

- disegna e so manifestazioni,

- li cunnosce,

- pussede elli è

- amate più chè a vostra vita.

 

Ma ùn si sboccavanu fora di ella : sò stati ind'ella.

Perchè ùn avia micca u mandatu di fà cunnosce a mo Voluntà Divina. Ùn era micca a so missione.

 

Per questu hà tenutu in u so Cori

i più chjuchi cum'è e più grande verità, cum'è reliquie preziose, dipositi sacri.

 

T'aspittava, chì devi avè avutu una missione assai spiciale,

- per amministrà u so ventu ancu à tè,

- per pudè alzà l'onda di luce di a Voluntà Divina in modu chì,

- traboccante intornu à tè,

a Regina di u Celu   pò

avè a so parte e

participà

per fà cunnosce a mo Voluntà.

 

 

U mo adorable Ghjesù piatta sempre più, è ancu quandu scrivu.

Ùn sentu più a luce cum'è prima, guasi finu à oghje,

a so luce chì mi bisbigliava e parolle nantu à ciò ch'ellu vulia ch'e scrivu.

 

Per una parolla m'hà dettu durante a piccula visita chì hà fattu à a mo ànima,

poi mi bisbigliava parechje parolle quandu aghju scrittu

sin’à sente a so voce più dolce ritruvà nant’à e mio labbre – ch’ùn pudia scrive   tutti.

È avà

- tuttu hè una lotta,

- tuttu richiede sforzu,

- tuttu hè miseria - miseria di luce, di parolle, di termini necessarii.

 

I mo poveri ochji sò pisanti di sonnu

Aghju da fà sforzi incredibili per scrive uni pochi di linii. E sti sforzi mi esauriscenu.

Mi debilitanu tantu chì ùn possu andà.

 

Oh! quantu mi   manca

-chì era per mè una parolla di luce, -blower, -master,

-chì m'hà tenutu cusì svegliu chì i mo ochji ùn pudianu chjude prima chì u mo amatu Ghjesù vinia per piglià cun ellu!

Hè per quessa, dopu à tuttu ciò, dopu avè scrittu à u costu di una lotta incridibile, aghju pensatu à mè chì forse ùn era più a Volontà di Diu.

lasciami mette nantu à a carta ciò chì m'hà dettu u mo beatu Ghjesù, è s'è Diu ùn vole, nè mè.

Ma mentre stava dicendu questu à mè stessu, u mo Ghjesù hè surtitu da l'internu di mè.

cum'è per sustene mi

Perchè mi sentu cum'è mori,

dopu à u sforzu ch'e avia fattu per scrive uni pochi di righe.

 

È   m'hà dettu  :

A mo figliola

- u più grande u travagliu,

- più deve purtà bè à a famiglia umana e

- i sforzi più eroici chì esige.

 

Quantu sacrifici, soffrenze, dulore, è ancu a morte, ùn aghju micca suppurtatu per furmà u travagliu di redenzione di e criature?

Perchè u travagliu era grande, tuttu duverebbe esse grande:

- pena,

- soffrenze inaudite,

- l'umiliazioni più infami,

- un amore invincibile,   -

-una forza eroica   e

- pacienza senza pari.

 

Tuttu avia da esse grande.

Perchè   quandu un travagliu hè grande  , i criaturi sò pigliati da tutti i lati per pudè riceve u bonu chì una grande opera cuntene in sè stessu,

fora di a criatura chì, ostinata è traditrice, vole fughje per forza.

Per d 'altra banda   , quandu un travagliu hè chjucu,   ùn sò micca bisognu di grandi sacrifici.

 

In cunseguenza, cù un pocu di travagliu, micca tutti i criaturi riceveranu u bonu.

Infatti, postu chì manca ciò chì hè grande,

- Qualchidunu ùn truveranu micca a strada.

- alcuni ùn mancaranu di terra sottu à i so pedi,

- per altre luci, e

- à l'altri ùn mancaranu u putere exhilaring di un amore di sacrificiu è soffrenu.

In corta, pochi puderanu riceve u bonu di un picculu travagliu. Perchè manca a vita è a sustanza chì a facenu capace di dà si à quelli chì volenu ricevelu.

 

A mo figliola

-  u travagliu di u Regnu di a Vulintà Divina hè u più grande di l'opere  . Va in manu cù u travagliu di Redemption  .

 

Ma perchè

- di gloria divina,

-del bonu e

- santità

chì porta à criaturi,

Supera a stessa Redemption  . Quì perchè

grandi   sacrifici,

dulore   è

innumerevoli   sofferenze  ,

ci vole preghiere incessanti.

Per quessa, aghju avutu à sceglie una criatura chì accettava vuluntà u sacrifiziu longu di tanti anni, di tanti suffrenze diverse.

Faraghju cunnosce à i figlioli di u mo Regnu

quantu costa à tè è à mè stu regnu di a mo Voluntà,

per ch'ellu ci entre tutti,

offrenduli strade aperte da tutti i lati è di ogni tipu, per   vince è ghjunghje :

--- sentieri di luce,

--- modi di soffrenu,

--- modi di tutte e manifestazioni è verità chì li aghju datu. Vi mustraraghju u sforzu incredibile chì fate per scrive

per chì nunda ùn manca,

ch'elli   ponu

--- truvate una strada solida è modi sicuri per attirà elli cù una forza invincibile, è

--- piglià pussessu di u Regnu di u Supremu Fiat.

Quandu   e generazioni umane anu tutte e cunniscenze

-  nantu à a Voluntà Divina,

- nant'à u gran bonu di u mo Regnu  , e

chì cunnosci a durata di i sacrifizii soffrenu da quelli chì l'anu dumandatu,

 

a mo cunniscenza è i vostri sacrifici, uniti inseme, seranu

- magneti forti,

- pungi irresistibili,

_d chjama incessanti,

- luce penetrante,

- voci assordanti

chì ferà issi generazioni sordi à ogni altra cosa, chì li lasciarà solu l'arechja

- à sente i dolci insignamenti di u Fiat divinu

-è accettà un Regnu necessariu per elli à u costu di parechji sacrifici.

Ci hè dunque   assai da fà è soffre per furmà una grande opera -

È tuttu hè necessariu.

 

Ciò chì vi pare una sofferenza senza significatu pò esse senza significatu per l'altri

- una voce chì ispira pietà

cusì chì, mossi da sta voce, ricunnoscenu chì saria troppu ingratu di ùn accettà un bonu cusì grande chì ci hè custatu tantu per via di elli.

Inoltre, avete da lascià mi fà è fà fà ciò chì vogliu.

 

 

Eru ringraziatu, perchè avia ricevutu a Santa Cumunione. Pensu in mè ch'e vulia offre

- à tutti l'abitanti di u celu,

- à ogni ànima in Purgatoriu,

- à tutti quelli chì campanu è camparanu.

 

È micca solu elli.

Ma vulia dà u mo Ghjesù sacramental

- à u celu stellatu, à i campi di fiori -

- in cortu, à tuttu ciò chì hè statu creatu,

per rinvià à ellu a gloria è u trionfo di e so opere.

 

Ma quandu aghju dettu questu, aghju pensatu: "More sciocchezza. Cumu possu furmà tantu di Ghjesù? Questu hè impussibile. È u mo dolce   Ghjesù,   manifestendu in mè, mi disse:

 

A mo figliola

In l' ostia sacramentale   ci sò i picculi accidenti di pani.

U vostru Ghjesù si piatta in elli, vivu è reale - è quant'è di Ghjesù cum'è ospiti. In u listessu modu ci sò in l'anima l'accidenti di a vulintà umana,

- chì ùn sò micca sottumessi à esse cunsumati cum'è accidenti di a mo vita sacramentale,

è dunque più felice è più forte.

 

A vita eucaristica hè multiplicata in l'ospiti.

A mo Voluntà Divina multiplica ancu a mo vita in ogni attu di a vulintà umana chì,

più chè un accidente, si presta à a multiplicazione di a mo vita.

 

Mentre

-Anu affundatu a to vulintà in a meia è

- Vuliti dammi a mo Voluntà à ognunu

hà furmatu a mo vita in a   vostra.

di a so luce hà pruduttu a mo vita per dà mi à   ognunu.

 

Oh! quantu era felice di sente chì a zitella di a mo Vuluntà hà furmatu tante di a mo vita in l'accidenti di a so vulintà di dà mi

- micca solu per animà e criature,

-ma ancu à tutte e cose create da mè.

Cusì, multiplicà a mo vita, mi sentu rè di tuttu :

- rè di u sole è di u mare,

- rè di fiori, stelle è celi -

- in cortu, di tutte e cose.

 

A mo figliola, l'anima chì campa in a mo Voluntà

- hà in ellu a surgente di i sacramenti e

- mi pò multiplicà quant'ellu vole è in ogni manera ch'ellu vole.

Dopu quì, cum'è aghju avutu dubbitu nantu à l'ultima frase chì aghju scrittu.

 

U mo   Ghjesù hà aghjustatu  :

A mo figliola

i sacramenti sò ghjunti da a mo Voluntà cum'è tante funtane.

 

Hè da a mo Voluntà chì li aghju fattu fora,

- mantene a   fonte in questu

-da induve sti funtani ricevenu continuamente i beni è i frutti cuntenuti in ognuna   di elli.

Ma i sacramenti agiscenu secondu e disposizioni di quelli chì li ricevenu. Inoltre, per mancanza di dispusizione da parte di e criature,

i funtani di i sacramenti ùn pruducenu micca i grandi bè chì cuntenenu.

Spessu pour l'acqua, ma i criaturi ùn sò micca lavati.

In altre occasioni li cunsacranu, impressendu nantu à elli un caratteru divinu è indeleble, ma malgradu questu i criaturi ùn parenu micca   santificati.

Un'altra funtana continuamente dà nascita à a vita di u vostru Ghjesù.

ricevenu sta vita, ma nè i so effetti nè a vita di u vostru Ghjesù sò vistu in elli.

 

Cusì, ogni sacramentu hà u so soffrenu.

Perchè ùn vedenu micca i so frutti è i bè chì cuntenenu in tutti i criaturi.

Per quellu chì campa in a mo Vuluntà è la lascia regnu cum'è in u so Regnu,

postu chì a mo Divina Voluntà pussede a fonte di u sacramentu,

Hè maravigghiusu chì a criatura chì vive in ella pussede a fonte di tutti i sacramenti ?

cù tutti l'effetti è i bè chì cuntenenu?

 

È cum'ellu li riceve da a Chjesa, senterà chì hè un alimentu.

chì pussede,   ma,

ch'ella   piglia

per dà gloria cumpleta à questi sacramenti di quale ellu pussede a fonte, e

per glorificà a stessa Volontà Divina chì li istituì.

Perchè solu in ella serà a gloria perfetta per tutte e nostre opere.

 

Per quessa, aghju aspittatu ansiosamente u Regnu di u Fiat Supremu. Perchè ellu solu stabiliscerà l'equilibriu in tutte e cose.

darà à i criaturi tutti i beni ch'ellu vole. È ellu riceverà a gloria ch'elli li devenu.

 

Aghju fattu u mo giru in a Voluntà Divina.

A mo povera mente girava intornu à tutte e cose create. Stava stampatu u mo "ti amu"

-finu à e cime più alte e

- in e valli più prufonde,

-in l'abissu più bughju di a terra è in l'oceani più prufondi

in ogni locu,   in breve.

 

U mo poveru spiritu, fendu cusì, hè statu torturatu da a privazione di u mo dolce Ghjesù.

U mo poviru core era turmentatu.

Quantu l'aghju chjamatu cù u mo amore, ùn l'aghju più trovu.

 

Oh Signore ! Chì soffrenza ! È aghju pensatu à mè stessu:

"Cumu hè pussibule

-chì Ghjesù ùn mi sente più ?

chì, mentre ch'e aghju pienu u celu è a terra cù u mo "I love you", nimu di   i mei

"I love you" ùn stende micca per feriscelu?

 

Sentendu a mo ferita, a mo tortura, u mo tormentu, sentendu i mo stessi dolori,

avissi decisu, di ùn sente più,

per esse trovu da quellu chì vole cusì a so presenza ? "

Ah! Ghjesù ! quantu hè

- d'avè cunnisciutu è di ùn avè più pussede,

- ti amu è ùn esse più amatu in ritornu.

Sò soffrenze indescrivibili, ùn ci sò parolle per spressione.

 

In quellu mumentu u mo dolce Ghjesù si manifestava in mè. Ella scoppiò in lacrime.

I so singhiozzi eranu cusì forte è eccu cusì penetrante in l'arechja di u mo corpu chì aghju cuminciatu à pienghje cun ellu.

 

Allora   mi disse :

A mo figliola

Cumu pudete crede chì sò luntanu da voi ?

Ognunu di i vostri "ti amu" era una ferita in più in u mo Coru chì m'hà fattu dì:

"A mo figliola, fate chì u vostru "ti amu" risona in ogni locu per mè,

da a muntagna, da i vaddi, da u mare, da i campi fioriti, da u sole - da ogni locu.

È ammucciatu in tè, aghju ripetutu : " Ti tengu caru, figliola ".

Ma mi sentu pizzicatu quandu avete pensatu chì ùn avete micca restituutu u vostru amore.

Questu hè impussibile, a mo figliola.

Ùn amuri in ritornu ùn hè micca in a natura di u vostru Ghjesù. Ùn sò ancu capaci di questu.

 

È s'o sò ammucciatu in tè senza revelà, hè a mo Ghjustizia

-chì mi piatta è

-chì vole punisce u populu cù pisanti flagelli.

 

Oh! quanti di sti flagelli si scioglieranu nantu à a terra, è di ogni tipu.

Perchè irritanu assai a mo Ghjustizia !

I piattu da voi per ch'ellu pò curriri u so cursu.

 

Dopu avè dettu questu, si tactò è sparì.

Mi sentu tantu male chì ùn pudia piantà. Dopu,   hè vultatu è m'hà dettu  :

A mo figliola

u triunfu di Diu hè a vulintà umana chì travaglia in a Voluntà Divina. Questa hè a so vittoria : fà turnà à ellu, à a so Vuluntà ciò chì hè surtitu da ellu.

Quandu opera in questu,

- l'anima si estende in i limiti divini e

- i so azzioni sò in tuttu ciò chì hè eternu.

 

Hè vera chì a mo Voluntà hè in ogni locu.

Ùn ci hè nunda chì pò scappà ellu.

Ma induve esercita u so putere, u so funziunamentu divinu ? In l'anima chì campa in ella.

L'anima chì campa in a mo Voluntà li dà l'uppurtunità di fà opere novi.

Li permette di esaltà a bellezza è a santità chì pussede in sè stessu.

 

Ciò chì hè accadutu in a Creazione succede.

U nostru Essere esisteva ab aeterno.

Ma nunda ùn pudia esse vistu fora di noi stessi prima di a Creazione. Perchè tutta a nostra operazione, e nostre meraviglie è e nostre beatitudini,

sò stati operati ind'è noi.

Ma quandu u nostru Essere Divinu vulia operà fora di noi stessi,

- a nostra Voluntà hà avutu l'uppurtunità di operà è

- hà pruduttu l'universu sanu

cun tanta sumptuosità, ordine è armunia

-chì hè ammiratu da tutte e generazioni è

-chì custituisce u triunfu è a vittoria di u nostru Essere Supremu.

 

U stessu hè veru per l'anima chì vive in a nostra Voluntà:

- cù u so funziunamentu,

l'anima dà a pussibilità à a mo Voluntà di furmà più opere degne di It.

L'anima hè dunque u nostru triunfu cuntinuu è a ricerca di e nostre opere.

Mantene l'attitudine divina. Cum'è què

mentre formemu u nostru trionfo è a nostra   vittoria,

l'anima trionfa è cunquista a   Voluntà Divina.

In cunseguenza

tramindui si vedenu vittoriosi: Diu è u più chjucu di e so criature  .

 

Pensate chì ùn hè micca altru ch'è u più chjucu di criaturi ?

grida di vittoria,

opera una Voluntà Divina,   e

cunquistà lu?

Dopu chì u mo poveru spiritu cuntinuau a so tour in a Creazione per purtà davanti à a Suprema Maestà

- tutti l'atti chì a Voluntà Divina compie in ogni cosa creata, e

- tutti i atti fatti da ellu

in a Sovrana Regina è in a Santissima Umanità di Nostru Signore.

 

Cugliendu tutte e cose, l'aghju purtatu cum'è tanti nasciti in a Voluntà Divina, tutti degni di un Diu trè volte santu.

 

Mi pari chì solu l'opere di a Voluntà Divina ponu fà l'omaggiu più bellu, è ch'elli sò degni di un Diu.

In quellu mumentu u mo dolce   Ghjesù   si manifestava in mè è mi   disse  : Figlia mia,

cum'è tutti l'atti fatti in a mo Voluntà Divina

- admirable, - armoniu,

-ben urdinatu trà elli è -di rara bellezza.

 

Sò u nostru esercitu divinu chì, disposti intornu à u nostru Essere Supremu, hè furmatu

- a nostra gloria, - a nostra difesa, - a nostra felicità infinita.

 

Ciò chì esce da u Fiat divinu porta u sigillo divinu.

Quandu issi atti esce, megliu cà i nostri figlioli legittimi, ùn perdenu mai a so vita.

 

Sè vo ùn dà vita à a to vulintà,

ancu tù pò esse chjamatu un attu di a Voluntà Divina.

 

Cum'è un attu di a Voluntà Divina, venerete à acquistà u dirittu nantu à tutte e so azzioni.

Pigliate u vostru postu in u nostru esercitu.

Serete a nostra figliola legittima è surella di tutti l'atti di a nostra Voluntà.

Averete u putere

- per unisce li tutti inseme,

- per purtà noi a gloria è a felicità di tutti l'atti di l'eternu Fiat.

 

Chì differenza trà un attu di a Voluntà Divina è quellu chì ùn hè micca.

 

Pò esse  un attu di a Voluntà Divina 

- un sole, un celu, un mare d'amore eternu,

- una felicità infinita è felicità.

Chì ùn pò fà un attu di a mo Voluntà ?

A mo vuluntà hè eterna è rende eterne e so opere.

 

Hè una luce immensa è tutti i so atti anu una pienezza di luce. ùn ci hè nunda in ella chì ùn copre micca e so azzioni.

 

Invece l'  attu chì ùn hè micca di a Voluntà Divina   -   oh! quantu hè diversu! Ùn pò micca piglià u so postu in l'armata divina.

Ùn serà micca capaci di cumunicà gioia è felicità.

A so lumera sarà cusì fioca ch'ellu ùn puderà micca vede ellu stessu.

È quantunque bè ch'elli ponu esse, perchè sò stati pruduciuti da a vulintà umana,

sti atti seranu cum'è

fumu chì u ventu sparghje,   o

- fiori chì secca è mori.

Chì sfarenza, figliola, trà i dui !

 

 

Aghju cuntinuatu à campà cumplettamente abbandunatu in u Fiat divinu, seguitendu e so innumerabili opere.

U mo dolce Ghjesù, manifestendu in mè, mi disse :

A mo figliola, ella chì campa in u mo Voluntà

- hà e dimensioni, a capacità,

- cuntene in sè tutti l'atti di Diu, diventendu cusì u dipositariu di a Vulintà Divina.

Hè per quessa chì Diu si trova tuttu in questa ànima cù tutte e so opere.

 

Dunque, tuttu -

- tuttu hè sacru in ella,

- tuttu hè santu,

- tuttu hè luce è bellezza.

 

Hà un equilibriu perfettu, un ordine divinu.

Trovu in ella a gloria di a mo santità, di a mo luce, di a mo rara bellezza. Fighjulu è truvu

- i mo riflessioni,

- a mo maghjina più cara creata da mè, cum'è desiderata da mè.

 

In l'eccessu di u mo amore, ripete incessantemente:

"Quanto sì bella.

A mo Voluntà hà chjusu tutte e cose in tè. A creazione hè una maghjina pallida di voi.

Sii più scintillante chè u sole, sì più adornatu chè u celu. Sii più bella chè i campi di fiori.

Siete tutti belli perchè u putere di a mo Voluntà Divina vi veste è vi nutre.

Hè a to vita. "

Dopu qualchì tempu   aghjunse  :

A mo figliola, quandu l'anima prega in a mo Voluntà, tutte e cose creatu è esseri

Sò in   guardia,

suspende tutte l'   attività,

stanu zitti   .

Mentre admiranu cun cura l'attu realizatu in a Voluntà Divina, tutti inseme seguitanu a preghiera.

U putere di sta preghiera richiede è cumanda tuttu. Per chì tutti facianu a stessa cosa.

 

Sì tutti l'altri preghiere si sò riuniti

Paragunà sè stessu à una sola preghiera fatta in a mo Voluntà li vincerebbe tutti.

Perchè hà

- una vuluntà divina,

- putenza immensa,

- un valore incalculable.

 

Eiu stessu mi sentu vestitu in sta preghiera. Cumu vecu chì hè a mo Voluntà chì prega,

Sentu u so putere chì m’identifica precisamente cù sta preghiera.

È per questu,

-se ùn ci hè micca ringraziatu

per a preghiera fatta in a mo Voluntà, preghiera universale è divina,

-si a ghjustizia divina ùn hè micca appaciata e

-se e ferite cuntinueghjanu à funnu nantu à a terra, significa

chì hè a vuluntà di   Diu.

 è chì invece di abbandunà queste grazie,

a so Voluntà face chì l'effetti di sta preghiera scendenu in l'ànime.

 

Se ùn fate micca assai soldi,

assai menu serà ottenutu cù altre preghiere

- chì ùn sò micca dettu in u mo Voluntà è

- chì ùn cuntene nè putenza divina nè forza universale.

Dopu à quale u mo bonu Ghjesù esce da u mo internu per vestimi di tuttu,

per riempirmi di sè stessu,

cusì chì mi sentu tuttu circundatu da Ghjesù è in ellu.

 

Tandu, si ritirò, si ghjittò in i mo braccia è pressu u so capu à u mo pettu per riposà.

È fendu cusì, hà creatu e cose: u sole, i celi, e stelle, u ventu, u mare, a terra.

In corta, tutte e cose eranu disposti intornu à Ghjesù.

Cum'elli andavanu à lettu, cum'è per fà un lettu sottu à i membri di Ghjesù, tutti si offrivanu di dà un riposu.

 

U mo dolce   Ghjesù m'hà dettu  :

A mo figliola

s'è tù sapia tuttu u travagliu ch'e facciu in a to ànima ! fighjulu

- in ogni battitu di u vostru core,

- nantu à tutti i vostri affetti, e vostre parolle, i vostri pinsamenti,

- in breve, nantu à tuttu,

per fà a mo Voluntà Divina scorri in tuttu u vostru essendu per ch'ellu possu regnu è formà u so Regnu ...

È dopu à u travagliu ch'e aghju fattu, mi riposu assai spessu

per gode in tè u fruttu di u restu chì solu a mo Voluntà mi pò dà. Quantu hè bellu u restu chì mi dà.

 

Tutte e nostre opere, e cose chì avemu creatu, cumpetenu l'una cù l'altri per dà mi riposu.

mi sentu in tè

- a felicità di u mo riposu eternu,

-a gioia è a felicità di e nostre opere.

 

Cusì u mo travagliu hè salvatu in u regnu di a mo Voluntà. U mo restu ùn hè micca disturbatu da u rumore di a vulintà umana.

 

Eccu, a vita hè in a mo Voluntà Divina

a vera trasmissione di a vita divina à a criatura.

 

 

Continuu à campà in a Voluntà Divina.

Siccomu u mo dolce Ghjesù spessu mi priva di a so prisenza amable, dumandu l'aiutu di a Mamma Sovrana, di l'Anghjuli è di i Santi chì venenu.

- per salvà mi è prestami u so amore, e so adorazioni,

- affinchì facciu da a terra ciò chì facenu in u celu è chì u mo Ghjesù, attrattu da l'amore stessu di u celu,

chì quellu chì tantu brama à vene à u so picculu esiliu.

Ma, indifferente à u mo martiriu duru è cum'è s'ellu disprezza i mo sospiri è i mo brami,

invece di dispiace per mè, mi scappa, forse solu fighjendu a mo terribili cundizione da luntanu.

Ah! forse sentendu in mè l'amore di u celu ch'ellu ama tantu, venerà è mi lascerà solu è abbandunatu per un bellu pezzu.

Ma mentre mi dicia sta sciocchezza, u mo dolce Ghjesù, a mo vita cara, hè surtitu da mè.

Mi abbracciò e   disse  :

 

A mo figliola

 

hè vera chì   mi piace l'amore di u celu, ma ancu di più quellu di a terra. L'amore per a terra hè sempre novu per mè  .

Quessi sò i novi guadagni chì aghju fattu, una nova gloria. Per d 'altra banda, aghju sempre pussede l'amore di u celu.

Nimu pò caccià da mè. Hè tuttu u mio. Ma sò in u prucessu di acquistà quellu di a terra.

I spessu perde u novu earnings I avissi a fari pirchì I anime

ùn mi dà micca sempre l'amore è a gloria chì mi duverebbe  restituà  .

 

Duvete sapè chì

Quandu l'ànime murenu in a mo grazia  , sò cunfirmati

- in a natura di l'amore,

-in a natura di gloria e

- in a vita di a Voluntà Divina.

 

Cusì, in u celu, tuttu hè natura in u Beatu. Allora ùn mi danu più nunda.

Piuttostu, sò io chì li dà constantemente questi atti cuntinui.

di   gioia,

di felicità   è

di e   beatitudini

per sempre novu è eternu

 

Hè per quessa ch'e aghju l'ochji fissi nantu à a terra, cum'è s'è aghju misu da parte tuttu u celu.

Perchè u celu mi appartene.

 

È aghju   fissu tutta a mo attenzione nantu à l'anima

-chì campa in esiliu e

-  chì  , ancu s'ellu ùn pussede micca a natura di u celu,

mi voli dà novi guadagni d'amore, gloria è adorazione.

Si sapia:

cumu u to amore vola in u mo   Voluntà,

cum'è s'alza trà u celu è a terra. U vostru amore piglia tutte   e cose create,

- ancu aprendu una breccia in u celu,

- induve a mo Divina Volontà si estende.

Mi dà u novu pussessu di a criatura

chì hà permessu di esse vistutu cù u putere di u mo Fiat Supremu.

 

Quandu   u pussessu di l'amore   mi ghjunghje, ne prepara un novu   : quellu di a gloria  .

Riturnendu è ripete e vostre azzioni, queste sò sempre novi per mè. Perchè, in realtà, ùn l'avete micca avutu prima.

 

In cunseguenza

sì sempre novu

- in amore, - in adurazione è - in a gloria chì mi dà.

Perchè, riechendu in tè, a mo Vuluntà vi cumunica stu attu novu ch’ella pussede per natura.

 

In u celu dugnu stu attu à tutti i Beati

Novu

mai interrotta,

di gioie indicibili è satisfaczioni,

 

Sò destinatu à dà à mè da a terra, in a luce è u putere di a mo Voluntà.

Dunque, attenti à cuntinuà u so volu veloce.

 

U mo amatu Ghjesù hà continuatu à privà mi di ellu. Mi sentu assai oppressu.

Mi dicu chì tuttu hè cascatu nantu à mè, è parechje altre cose chì pensu chì hè inutile di mette nantu à carta.

U mo gentile Ghjesù, mettendu e so mani sante sottu à e mo spalle, cum'è per piglià mi in i so braccia, mi disse :

Figlia mia, quant’è diventata pesante !

Ùn sapete micca

- chì l'oppressione pesa l'anima  .

-chì s’e vogliu piglià in braccia, mi tocca à fà un sforzu d’alzà ?

A mo Voluntà, invece, toglie u pesu di a natura  . A so luce  ,

ricusendu a bughjura di l'omu,

a rende  ligera    è   capace di ogni sacrificiu  . dendu l'ali di l'amore.

 

Dà l'anima   e prime qualità di a patria celeste

chi nun sà

- micca oppressione - micca bughjura, ma

-a luce di un ghjornu senza tramontu e

- una gioia chì ùn hà micca fine.

 

Inoltre, chì vi dite se avete intesu u sole chì vi dice:

« Hè tuttu finitu, ùn sò più sole

perchè u mo Creatore ùn aghjunghjia micca sempre luce à mè. »?

 

Pensu chì rispondi à u sole:

"Ti vecu sempre solu

Perchè u vostru Creatore ùn hà pigliatu nunda da a luce chì vi hà datu. Al più, s'ellu continuava à illuminarvi,

Saresti statu più forte è più spumante ? Questu hè ancu ciò chì ti rispondu:

"Site sempre solu, perchè

u sole di a mo Voluntà   è

a cunniscenza chì ne avete regna in voi più chè a luce.  "

Nè eiu, nè nimu pò caccià da voi alcunu di i tanti cunniscenze vo avete di u mio Fiat Eternu.

 

E postu ch'ùn aghjunte micca tuttu u tempu, cum'è s'è ciò chì t'aghju dettu ùn era   nunda,

dite: "Hè tuttu finitu - cum'è s'è quellu sole era fora in tè?"

A mo figliola

nunda pò spenghje stu sole di a mo Voluntà  .

È mancu tù pò scappà i so raghji eterni chì,

invadiscia a vostra ànima è eclissi per voi tuttu ciò chì ùn appartene micca à stu sole.

 

Dunque,

- seguita a so luce è

- Aspettate pacienza chì novi luci sò aghjuntu à fà u sole di a mo Voluntà più scintillante in tè.

 

Eiu pianghje a privazione di u mo dolce Ghjesù, lascendu u mo dulore, aghju dettu à mè stessu :

"Quantu hè difficiule d'esse abbandunatu da ellu.

Mi sentu sottu à una pressa, pressatu goccia à goccia. O Ghjesù ! Induve sò e vostre prumesse ? Induve hè u vostru amore?

Induve hè u triunfu di a to Divina Voluntà in a mo povera anima ? Sentu chì m'avete traditu. Chì a mo fine hè amara.

Ùn hè micca u principiu chì avemu da cunsiderà - hè a fine chì dice tuttu!

"

 

Ma, mentre ch'e aghju versatu, u mo amatu s'hè manifestatu in mè è mi disse : A mo figliola,

a mo Voluntà Divina hà u so triunfu in tè.

Per questu ti pressu, goccia à goccia, sottu à a so pressione divina, per chì ùn resta micca una sola goccia di a vostra vuluntà.

 

povera zitella,

hè una Voluntà divina è incrollabile chì travaglia in voi per stabilisce u so Regnu,

ancu in i vostri atti più chjuchi.

Allora, pacienza, ùn perde micca u core.

A mo Voluntà Divina hà dui caratteri:

fermezza incrollabile è un attu implacable.

Hè per quessa, quandu un'anima si hè datu à ella, u so travagliu hè incessante. Ùn senti micca u so muvimentu cuntinuu in tè ?

 

È quandu vi mostrà una verità nantu à ella,

- cù una maestria divina chì li appartene interamente, mette in azzione u so muvimentu incessante, è

si ripete in tè. Ripetendu, trionfa,

Perchè face in voi ciò chì face in sè stessu per a so natura. Ùn hè dunque questu u triunfu di a mo Voluntà ?

 

Più tardi, hà aghjustatu:

Figlia mia, tutte l'azzioni umani:

-travagliu, nutrimentu, sonnu, soffrenu, incontri,

-a volte u dulore è qualchì volta a gioia sò solu paglia.

 

Ma u granu di granu ùn pò micca esse furmatu senza u ballò.

À u cuntrariu, a bola pruteghja da u fretu, i raghji scorching di u sole, l'umidità è tutti i mali in l'aria.

Cum'è una robba, copre u granu di granu è cresce cun ellu.

È hè solu dopu avè furmatu è datu a vita ch'ellu si stacca da ellu. È sta povera balla eseguisce è riceve stu distaccu da a trebbiatura, dopu avè servitu u granu di granu è dà a   vita.

Questu hè u casu cù l'azzioni umani:

da u più chjucu à u più grande, sò tutti simili à u ballò. Se u granu di a mo Voluntà pò fluisce in elli,

sti azzioni admirabilly serve à ammucciari e prutezzione di u granu di   a mo Voluntà Divina.

A più grande u ballu, u più granu pudete aspittà d'avè.

 

Hè un incantu, figliola, di vede un attu umanu cuntene in sè stessu u granu più puru è l'oru brillanti di a mo Divina Volontà.

Cum'è u ballò,

parenu avè primatu annantu à u granu di granu è ponu vantà dicendu :

"  Hè veru chì simu u ballò.

Ma avemu ammucciatu in noi stessi una Voluntà Divina chì hè più cà u granu.

Restemu à u vostru serviziu.

Li demu u campu per esse furmatu in a nostra azzione ». Da l'altra parte

se a mo Voluntà ùn scorri in elli,

L'azzioni umani fermanu cum'è a pallottola, boni per esse brusgiati  . Perchè ùn anu micca furmatu in elli u granu puro chì serve a patria celeste.

 

A balla hè staccata da u granu da a trebbiatura, In listessu modu,

L'azzioni umani sò siparati da u granu puru di a mo Voluntà Divina per mezu di a morte   chì,

- tumbà ciò chì hè umanu,

- hà distruttu u vestitu chì cupria u granu d'oru di a mo Voluntà è,

Facendu l'apparenza, mostra s'ellu ciò chì l'anima pussede era palla o granu.

In cunseguenza

ùn sò micca l'azzioni umani chì marcanu u so valore, ma a vulintà chì li animava  .

 

Quante azzioni apparentemente belle è sante seranu truvate

-pienu di fangu s'ellu era interessu persunale di guidà li.

- chinu di ventu, s'ellu fussi stima persunale è gloria.

- piena di putenza, s'ellu era per piacè à i criaturi.

-pienu di fumu, s'ellu era attaccamentu à ciò chì hè umanu.

 

Quante cose ùn piatta u ballò di l'azzioni umani ? Ma l'ultimu ghjornu di a vita, quandu vene a trebbiatura di u ballò,

farà cunnosce tuttu ciò chì era ammucciatu dentru.

 

Dopu à quale aghju cuntinuatu à rende in u Fiat divinu. U mo sempre bonu Ghjesù, manifestendu in mè, m'hà dettu:

A mo figliola

a vulintà umana hà fattu l'omu cum'è una fabbrica crepata, sfondata.

L'omu ùn avia micca a virtù di pudè riparà ellu stessu. U Creatore Divinu era necessariu.

L'avia custruitu cù assai amore è cunnosce i sicreti di u so arte.

Puderia riparà è affundà u liquidu vitale di a so forza restaurativa in i so cracke

per fà torna solidu, cum'ellu l'avia custruitu.

Ma l'omu deve

- si avvicina à u so Divinu Riparatore per riceve u benefiziu di u so arte,

-chì ti lasciassi guidà da ellu e

-  ùn lascia più   agisce a vulintà umana, a causa primaria di u colapsu di a fabbrica.

 

Altrimenti, malgradu a venuta di u Costruttore celeste,

l'omu ferma sempre una fabbrica craccata è dilapidata.

 

 

Aghju seguitu a Voluntà Divina, ma sempre cù a grande sofferenza di esse privatu di u mo più grande bè, Ghjesù.

Pensu à mè : " Chì sensu hà à seguità l'atti di u Fiat Supremu s'o sò senza Quellu chì hà fattu tutta a Creazione cù un accentu supremu di a so Vulintà ?

Per seguità a so Vuluntà è micca vedalu, cuntemplà e so opere chì parlanu di ellu è ùn esse pigliate in braccia, hè un dulore indescrivibile.

Hè una ferita chì sanguina constantemente. "

Pensava à questu quandu u mo amatu Ghjesù si manifestava in mè.

 

M'hà dettu :

A mo figliola, a vita hè un muvimentu cuntinuu.

Tuttu ciò chì vene da Diu deve avè u muvimentu.

Ùn ci hè micca qualcosa creatu da noi chì ùn hè micca in muvimentu.

 

U celu è a terra, u sole è u mare,

tutti si movenu cù un ordine è una rapidità chì ùn cessanu mai.

 

S'elli si firmavanu, a vita cessaria è ancu u bè chì facenu sparissi.

À u più, ci sarianu quadri chì ùn pudianu fà nunda di bè à nimu.

 

Un bonu, un attu si pò dì chì hè veru bonu solu s'ellu pussede stu   muvimentu incessante. Hè per quessa chì u nostru Essere Divinu hè perfettu in tutte e nostre azzioni:

- hà stu muvimentu cuntinuu,

- ùn hà mai cessatu di fà è di procurà bè.

S'ellu si ferma, chì ùn pò micca esse fattu, a vita di u bonu si ferma.

 

Avà, a nostra Voluntà, vita è eco perfettu di u nostru Essere divinu, hè un muvimentu incessante.

Hè dunque un bonu perfettu è pò esse datu à tutti. Quandu un bonu hè incessante, ognunu pò piglià.

U so muvimentu cuntinuu face pussede a surgente di l'inesgotable.

Dunque, quellu chì vive in a mo Voluntà Divina deve

- pussede l'eco di a mo Voluntà è,

-cù un muvimentu incessante, seguitate e so azzioni è u bonu chì vi vene, quellu

- vi mette in l'ordine di u muvimentu divinu,

- vi move cù una vitezza incantevule, e

- si gira cù tutte e cose create. E vostre azioni sò inesauribili.

Ognunu pò piglià u bonu, perchè venenu da a surgente di l'eternu Fiat.

 

 Pensate chì ci hè pocu à fà, un bonu chì vene sempre ?

 

 

Per quessa,  ùn hè micca pussibule di vede bè bè è in criaturi 

 Parfetta.

Perchè e so virtù sò rotte.

Perdendu u muvimentu incessante di una virtù, a vita di u so bonu si ferma digià.

Perdo u gustu, u passu, a forza,

perchè ùn pussede micca u muvimentu incessante.

Cusì a vita di a virtù ùn hè micca furmatu in elli, nè questu attu chì scorri sempre, ma qualcosa superficiale è transitoria.

Inoltre, cumu si ponu dà à tutti u bonu di sti virtù

- s'ellu ùn pussede micca a so vita è a so fonte chì, dà à l'altri,

- mai brusgià e

- ùn vi manca nunda ?

U sole perde qualcosa dandu a so luce à tutti ? Di sicuru micca.

Perchè hà a fonte di luce

È u so muvimentu per dà luce hè incessante.

 

Dunque, figliola mia,

in a mo Voluntà Divina, e vostre opere, e vostre preghiere, e vostre dumande per u mo Regnu

- deve avè u muvimentu implacable per pudè ottene per tutti

- chì u Fiat divinu esse cunnisciutu è amatu da tutti.

 Dopu à quale aghju seguitu a più santa è più adorabile Volontà Divina in u mo internu.

 

U mo dolce   Ghjesù aghjunse  :

A mo figliola, l'attu interiore di una ànima chì faci a Voluntà di Diu sò liberi da ogni male.

cum'è l'ombra di un difettu.

Diu solu hè testimone di un attu interiore.

Mentri nimu a punta à ella, nimu a guarda è nimu ùn li parla,

Diu hè tistimone di u travagliu di a criatura, induve nimu pò penetrà, in l'interiorità di a criatura  .

Diu l’indica, u fighja è parla à u celu in tuttu, è à spessu ancu à a terra, di e grandi meraviglie di u travagliu internu di sta criatura.

Per esse designatu, per esse guardatu da Diu, per fà Diu parlà di una criatura, hè u più grande attu è onore chì pò riceve.

Questa hè una di e grandi opere chì Diu farà per ella. L'atti interni sò

- ferite, punture, frecce in u ventre divinu,

- sò i messageri celesti mandati da a criatura è chì volanu versu u so Creatore,

purtendu u segnu di a gloria, di l'amore, cercandu solu di piacè à quellu chì l'hà creatu.

In fatti, quale vede, quale sente, quale apprezza tutte e cose chì fate in sè stessu ? Nimu. Solu li assistiu, li ascoltu solu è li apprezzu.

 

Hè per quessa chì scegliemu per i nostri più grandi opere

- anime chì esternamente ùn presentanu nunda di grande è maravigliu,

-Anime internu chì ùn sò micca contaminati da visioni umani o da clamori, da a gloria è l'amore di sè stessu chì i travaglii esterni portanu cun elli.

In fatti avemu sceltu una Vergine simplice in a Redenzione,

- senza splendore esternu,

-ma chì l'internu parlava è avia assai à dì, faccia à faccia cù u so Creatore,

quantu à cunquistà è ottene a redenzione.

È avemu fattu u listessu per u regnu di u Fiat divinu. Avemu sceltu un altru ànima all-internu, chì dicerà assai è pricà à Diu per cuncede u regnu aspittatu.

 

L'atti esterni, ancu s'ellu sò boni è santi, ùn ponu micca piace à mè quant'è l'atti interni. Perchè l'atti esterni sò quasi sempre impregnati di un aria di autoglorificazione, d'amore di sè stessu è à volte ancu di   culpabilità.

Et le pauvre cœur ressent en lui-même les effets de la louange ou du blâme, après avoir fait des sacrifices.

Ciò chì hè umanu entra in u campu è copre l'atti di a criatura cù u so aria scura, per quessa ùn venenu micca à mè cum'è puri cum'è duveranu.

Per d 'altra banda, un attu internu ùn hè nè elogiatu nè accusatu da nimu. È ciò chì hè umanu ùn pò micca entra.

 

Siccomu ùn si sente micca osservatu da nimu, l'anima stessa hà l'impressione chì ùn faci nunda di grande è e so azzioni sò dunque impregnate di un aria celestiale.

Dunque siate attenti è lasciate chì u vostru internu evoluzione sempre in a mo Voluntà.

 

Mi sentu assai infelice per i soliti privazioni di u mo amatu Ghjesù, ma cum'è sempre, stu dulore diventa più intensu è più duru finu à u puntu di petrificà mi.

E mentre era cum'è immersa in stu mare di dulore, aghju ricevutu un rinfrescante. In st'acqua ghiacciata aghju fighjulatu a Vuluntà di quellu chì m'hà turturatu è ancu m'amò. Dapoi ch'ellu avia preparatu stu rinfrescante.

È mentre mi avvicinava da e mo labbra, Ghjesù si manifestava in mè fendu u gestu di sustene u biccheri cù a so manu per aiutà à beie ellu stessu, dicendu :

"U serve a mo regina. Ella mi serve, chì hè u so Rè. È a serve, ella chì hè a mo regina ".

In fatti, quellu chì faci a mo Voluntà è campa in Hè sempre prontu à fà ciò chì vogliu.

Per quessa, serve u so rè fedelmente è admirabilmente. Siccomu a mo Voluntà hè in ella, serve a mo stessa Volontà chì a face   regina ».

Intesu questu, scoppiu in lacrime di tenerezza indicibile.

Emu cum'è, "Regina! Regina! E mi lascia cusì solu è abbandunatu finu à u puntu di ghjunghje à i limiti?"

È po vene cun qualcosa di novu è poi mi lascia solu ancu più longu. Ah! Ghjesù ! Ghjesù !

Vulete scherzi di mè ? "

È quandu aghju versatu u mo dulore, si manifestava torna in mè.

 

Hà aghjustatu:

A mo figliola

Ùn sò micca ingannatu.

À u cuntrariu, vi dicu chì ùn ci hè più felicità chè quandu u rè serve à a regina è a regina serve u rè.

S'è a regina fussi paralizzata,

s'ella si vidia servita da u rè, sustinuta da e so braccia, nutrita da e so mani,

perchè ùn ci hè nunda chì u rè faci per   ella,

ùn permettenu micca chì alcun servitore s'avvicina è serve à a regina: l'infirmità diventerà gioia per a regina storta.

Videndu si tucca, sirvuta, nutrita, curata da u rè, si sente cum’è u so amore li desse a vita.

 

Questu succede in l'ordine naturali:

- chì un rè hè più felice di esse servitu da a regina,

- un babbu à a so figliola,

mentri a figliola era servuta da u so babbu o a mamma.

 

Perchè u rè, u babbu è a figliola anu   l'amore cum'è u   primu attu in u serviziu chì offrenu è vulianu offre a so vita cù i so servizii.

Hè per quessa ch'elli sò felici in i so soffrenu, chì ùn succede micca cù i servitori.

Hè per quessa chì u serviziu di i servitori hè sempre dura.

Questu hè ancu più veru in l'ordine supernaturale:

Quellu chì vive in a mo Voluntà hè a mo regina è u so primu attu hè l'amore.

In tutti l'atti chì faci, mi dà a so vita. Oh! quant'è felice e so azzioni mi facenu.

Perchè sò l'atti di a mo Voluntà chì aghju bisognu!

 

È vi vede paralizatu per via di mè, sò felice di serve

-in listesse cose ch'e aghju creatu, bramosu di dà a mo vita in ognuna di elli. Dà ti, mi sentu a mo gioia doppia,

perchè vecu a mo vita in quellu chì pussede a mo Voluntà, chì face a so regina in i mo ochji.

 

Ùn hè micca quandu e cose ch'e aghju creatu serve à quelli   chì ùn campanu micca in a mo Voluntà: queste ànime sò servitori   perchè ùn anu micca una Voluntà reale.

Oh! quantu hè difficiule per mè di serve i servitori.

 

Se un rè serve a so regina, ùn si degrada micca, à u cuntrariu acquista gloria è eroisimu.

Ma dopu à serve i servitori, chì dulore è chì umiliazione !

Dopu quì aghju seguitu l'opere in a Voluntà Divina. Aghju pensatu:

"Chì impressione e privazioni di u mo dolce Ghjesù anu avutu nantu à a mo povera ànima.

Ùn mi sentu più quelli fervore ardente ch’e aghju avutu, ma tuttu hè fretu.

Oh! Diu ! chì spada à doppiu tagliu a vostra privazione ! Da una parte taglia è da l'altra tomba.

I so tagli eliminanu è distrughjenu tuttu per lascià una tale nudità,

- ancu in e cose più sante,

chì si pò appena campà, è solu per rializà a Vuluntà Suprema. "

 

Mentre pensava à questu, u mo amatu Ghjesù si manifestava in mè. M'hà dettu :

"A mo figliola,

ma tuttu ciò chì prima sentia in tè era in l'ordine di grazia ordinaria.

 

Fervore, sensibilità sò grazia ordinariu

-chì cuncede à tutti secondu e so disposizioni, e

-chì sò sottumessi à l'interruzzioni, crescenu è morenu à turnu, è

-chì dunque ùn custituiscenu nè a vita nè a solidità di a santità.

 

Invece, vi aghju vistutu cù a mo Voluntà di grazia straordinaria.

chì hè fermezza in l'attu bonu è incessante, virtù esclusivamente divine.

 

Pensate chì

Sò e vostre rivoluzioni custanti in l'opere di u vostru Creatore un pocu impurtante o ordinariu?

 

Di listessa manera

-chì a fermezza di a to vulintà in a meia

per seguità solu l'opere di a mo vuluntà eterna ?

 

Davanti à a mo Voluntà, u fervore è a sensibilità ùn anu nunda à fà. Sò cum'è picculi luci davanti à u grande sole. È ùn anu micca ragiò d'esiste, è s'ellu ci hè sempre, hè di fà nunda.

 

A mo Voluntà assorbe tuttu è face l'anima sanu sanu di Diu, chì ne vole fà un altru sole.

Quellu chì hè sole vole chì tuttu diventa sole.

Ùn saria micca degnu di ellu per furmà picculi luci - ùn saria micca esce da a so natura.

 

È pienghje nantu à issi lumetti senza pinsà ch’è tù sì vistutu d’un sole chì ti dà fermezza è immutabilità.

anzi, postu chì a mo Voluntà regna in l'anima, hè cum'è u battitu di u core,

-chì hà u primu attu di vita in tutti i membri.

-chì hè cum'è a vita, u muvimentu, a forza, u calore.Tuttu vene da u latu di u core.

Sì u core ferma di batte, a vita, u muvimentu è tutte e cose si fermanu.

Avà, quandu a mo Voluntà batte in l'anima,

- batte è dà a vita divina,

-batte è dà u so muvimentu incessante, a so forza chì ùn manca mai.

- batte è dà a so luce inextinguishable.

 

Quantu hè bellu di vede u battitu cuntinuu di a mo Voluntà in a criatura.

Questu hè u miraculu più grande trà u celu è a terra. Hè l'ordine perfettu trà u Creatore è a criatura.

In l'anima induve regna u battu di a mo Voluntà, aghju cum'è un Babbu chì tene sempre u so figliolu cun ellu.

Comunica i so modi. Ella l'alimenta cù e so parolle.

Vuleria palpità in u so figliolu per dà a so intelligenza è a so vita.

 

È quandu ellu hè sicuru chì u so figliolu hè un altru ellu stessu è pò fà ciò ch'ellu sà fà, li    dici  : « Figliolu, entra in u campu di a vita è fà ciò chì u to babbu hà fattu   finu à avà.

 

Travagliu, cura di a nostra attività, pigliate a piena rispunsabilità per a famiglia. Serete a ripetizione di a mo vita è mi riposu.

Vi accumpagnaraghju cù u mo battitu di core per

-chì senti a vita di u babbu in tè è

- chì pudete fà fede

mentri t'aspittaraghju in u mo riposu per gode inseme di i frutti di i nostri travagli. "

 

Sò più chè un babbu à l'anima in quale regna a mo Voluntà.

Un babbu ùn pò dà u so   core   à u so   figliolu.

 

Li dugnu à st'anima

l'aghju sempre cun   mè,

Li insegnu i mo   modi divini,

Li dicu i mo sicreti, a mo forza.

 

Quandu sò sicuru d'ella,

L'aghju mandatu in u campu di a vita di a mo Voluntà   per quessa

- pò piglià piena rispunsabilità per a famiglia umana.

 

li aghju dettu :

"A mo figliola,

lasciami riposu, ti affido tuttu.

Ma in u mo riposu, ti aspittaraghju spessu,

affinchì inseme pudemu gode di u fruttu di u vostru travagliu in u regnu di a mo Vulintà. "

 

Ùn vulete, dunque, chì u to Babbu, u to Ghjesù, possi riposà mentre tù travagliassi in u mio locu, ma sempre cù u mo Cori chì batte ?

 

È li dissi :

"Gesù mio, ma ùn mi dici quasi nunda.

È micca solu mi sentu chì aghju da travaglià solu senza voi. Ma mi manca a vostra parolla chì traccia u percorsu ch'e aghju da seguità in u Regnu di a vostra Voluntà. "

 

È   Ghjesù aghjunse  :

A mo parolla hè   a vita.

Quandu parlu, aghju da vede s'ellu sta vita pò campà in criaturi.

Altrimenti ùn revelu micca a mo vita divina quandu ùn ci hè nimu per riceve. Solu bisognu di vede una criatura disposta à revelà a mo vita divina in a mo parolla.

 

Hè per quessa chì ùn parlu micca spessu.

Perchè ùn vecu nimu chì hè dispostu à campà a vita di a mo   parolla.

Soprattuttu chì cun voi ùn aghju micca bisognu di parolle per fà capiscia : basta à guardà à l’altru per capiscenu,

Ùn hè micca veru?

Mi capisci è ti capiscu.

 

 

Aghju seguitu a Voluntà Divina in e so azzioni.

U mo amatu Ghjesù mi seguita cù u so sguardu per vede s'ellu andava à visità tutti i so

opere. M'hà dettu :

 

A mo figliola

Pruvate à vede s'ellu visitate tutti i mo territorii.

Avete da sapè chì a   Creazione   hè un territoriu chì mi appartene.

Redemption   aghjunghje territorii.

 

In più di quessa,

- a mo zitiddina, e mo lacrime è i mo capricci,

- e mo preghiere, u mo travagliu, i mo passi,

- a mo vita publica è privata,

sò tutti appartamenti chì aghju furmatu in i mo territorii.

 

Ùn ci hè micca una sola cosa ch'e aghju fattu o una sola soffrenza chì ùn hà micca aiutatu

per allargà e fruntiere di i territorii divini per ch'elli ponu esse dati à i criaturi.

È mi guardu ogni ghjornu per vede s'ellu almenu u zitellu di a mo Voluntà visita tutti i mo territorii è entra in ognunu di i mo appartamenti.

È quandu vi vecu principià i vostri viaghji per visità u sole, l'astri, i celi, u mare è tutte e cose create, mi sentu chì i mo tarritorii, chì aghju furmatu cù tantu amore per dà à i criaturi, ùn sò micca abbandunati.

Ci hè almenu unu chì li visita.

S'ellu li visita, significa chì li piace è chì hà accettatu u rigalu.

 

È ùn possu aspittà per voi per cuntinuà e vostre visite à Betlemme,

- u locu induve sò natu,

visitate e mo lacrime, i mo pene, i mo passi, i mo opere, i miraculi chì aghju fattu, i sacramenti chì aghju istituitu, a mo Passione, a mo Croce, tuttu, in breve.

 

È vi facciu cuscenza di ciò chì vi pò esse scappatu, per chì fate a vostra piccula visita, ancu di passà.

Oh! quantu sò felice chì i mo appartamenti sò tutti visitati.

 

A mo figliola

quantu dulore hè

- à dà è micca à esse ricunnisciutu,

- dà senza chì nimu piglii u bè chì vulete dà.

E sapete ciò ch'e aghju fattu ?

Quandu ti vecu, solu, camminendu per tutti i mo territorii è visità i mo appartamenti,

Vi dugnu tutti i beni chì cuntenenu,

cusì chì ciò ch'e avissi da dà à l'altri, u centru in tè.

 

Dunque vi dugnu tuttu è mi dugnu tuttu.

In fatti, per pudè dà tuttu à l'anima, aghju da truvà tuttu in questu.

Per pudè dà mi tuttu, deve pussede tuttu.

Quellu chì hà tuttu, hà a capacità di dà mi tuttu è di riceve tuttu.

Dopu chì mi sentu una tale brama di dorme chì era impussibile per mè ancu di scrive.

Pensu: "Perchè stu sonnu quandu sò sempre statu svegliu da a natura?"

 

U mo amatu, si manifesta in mè.

Ghjesù m'hà dettu  :

 

A mo figliola

Un duttore farà addormentà u poviru malatu nantu à quale hà da operà per ùn sente micca l'acuità di u dulore di i taglii chì duverà fà nantu à u poviru storpiu,

 

In listessa manera   eiu, Duttore Celeste  , chì ti amu tantu, tantu chì ùn ti senti micca sè stessu

- a pressione cuntinua di a mo privazione,

- i so colpi ripetuti

- a durezza di i so taglii dolorosi,

Ti faccio dorme per chì, interrompendu u to martiriu,

u sonnu vi pò dà una tregua dopu un dolore cusì intensu.

 

Ma mentre dorme, u vostru Ghjesù ti tene in i so braccia è cuntinuu u mo travagliu in a vostra ànima.

 

Inoltre, ti facciu dorme

- chì a mo ghjustizia, cusì irritata da l'offese di e criature,

pò curriri u so cursu è colpi criaturi

- è ancu cusì chì dorme ùn pudete micca solu lascià a so libera di eserciziu,

-ma chì ùn ci vole à soffre per vede i so colpi ghjusti nantu à un mondu   senza gratitùdine.

 

Oh! se pudessi vede

- quantu delicatamente u vostru Ghjesù vi ​​abbraccia per ùn sente micca i so abbracci,

-Cù chì dolcezza ti basgiu per ch’ùn senti micca u toccu di e   mio labbra.

cum'è ti ripeto gentilmente:

"A me povera figliola, a mo povera figliola, chì martiriu toi ", perchè u sonu di a mo voce ùn ti sveglia.

- è quantu, senza scoppi di voce o muvimentu,

Continuu u travagliu di u regnu di a mo Voluntà Divina in a vostra ànima,

 

tandu ùn dite micca chì ùn ti amu micca cum'è prima. À u cuntrariu, mi diriate : « Oh ! Quantu mi ama Ghjesù.

È s'ellu mi face addormenta, hè perchè ùn soffre più. Dopu quì aghju seguitu a Voluntà Divina.

 

U mo dolce   Ghjesù aghjunse  :

A mo figliola

più calore hè necessariu per furmà più luce.

 

A luce è u calore sò inseparabili l'una di l'altru. S'ellu ci hè lumera, deve esse calore.

Perchè a natura di a luce hè u calore, è a natura di u calore hè a luce.

 

In ogni casu, se qualchissia vole una grande luce, ci vole assai calore. Sò tramindui forze equivalenti.

Hè inseme chì formanu a so vita.

 

Avà   quellu chì faci a mo Voluntà è campa in It

riceve a vita da a luce è u calore di u so Creatore.

È quandu l'anima pensa à a mo Voluntà Divina, forma calore. E parlendu di a mo Voluntà Divina, aghjunghje più calore.

Quandu l'anima agisce per rializà, radduppia u calore.

Seguindu i so camini, multiplica u calore. È a luce diventa più luminosa, più forte. Hè in espansione è si sparghje più.

Dunque, ùn hè micca una parte di u so esse chì ùn diffonde micca i raghji di luce rinvigoranti.

È più,

postu chì pussede a surgente di a vita di a luce, chì hè u mo Fiat supremu.

 

Tandu capirete chì e criature pussedenu quantu luce è calore.

- chì anu cuntattu cù a mo Voluntà è

- chì s'impegnanu à ottene in e so azzioni.

 

È s'ellu ùn hè micca, ancu s'è i vedemu fà bè,

- hè un bè senza vita,

- senza luce è calore.

 

Quessi sò virtù superficiali

-chì formanu una luce dipinta è u calore e

-chì, s'ellu si toccu, sò friddi è privi di u bonu di una luce rinfriscante chì dà a vita.

Succede à spessu   chì i travaglii fatti senza a mo Voluntà Divina si  palesanu in queste occasioni

cumu si nutrivanu di passioni è vici culurati da stu   beni apparenti.

 

Allora si firmò in silenziu.

Aghju pruvatu à rendemi cumplettamente in a so Voluntà di seguità a so.

Ghjesù  , u mo bene più altu, cuntinuò.

 

Ellu dice:

A mo figliola, in a creazione di l'omu, a nostra Divinità l'hà ligatu cumplettamente à noi. Cum'è què

- a so mimoria, a so intelligenza è a so vulintà eranu ligami d’unione

- i so ochji, a lingua, l'audizione, u core, e mani è i pedi eranu ligami.

Se a criatura vive in a mo Voluntà, mettendu ognunu di sti ligami in a pusizione curretta,

riceve l'attitudine di a vita divina.

 

Cusì si forma è si sviluppa cum'è una piccula pianta chì,

- pussede a fertilità di a terra,

- piena di stati d'animo vitali,

- annaffiatu cù acqua pura è abbundante,

hè sanu sanu espunutu à i raghji benefica di u sole è riceve a so luce cuntinua.

Oh!

- cumu cresce bè,

- quantu gustosi sò i so frutti,

-cumu sò cercati, amati è apprezzati.

 

simile,

l'anima, riceve continuamente a vita di Diu -

attraversu sti ligami   chì,

più di i raghji di u sole, cumunicanu à ogni parte di u so livanti

- cunservatu cum'è una terra fertile,

- piena di stati d'animo vitali è divini

chì, megliu chè u sangue, scorri drentu.

Quantu cresce bè !

Hè l'amata, quella chì u Celu è a terra cercanu.

A so vita, e so opere, e so parolle, megliu cà i frutti, facenu cuntenti à tutti. Diu stessu hè piacè di tastà frutti cusì preziosi.

 

Allora cumu pudete teme chì vi lascià quandu site attaccatu à mè cù tanti ligami per via di quale riceve una vita cuntinua?

 

Mi sentu cum'è eru in u terribile incubo di a so privazione.

Eru oppressatu, turmentatu, tantu malatu ch’ùn possu più.

È u mo adorabile Ghjesù, chì m'hà messu sottu à una pressa cusì dolorosa,

hà pigliatu pietà di a mo angoscia estrema è m'hà abbracciatu assai strettu.

 

m'hà dettu :

Povera zitella, cumu soffri !

Vai, ùn vogliu micca ch'ella ti riduca à issi estremi, ti turmenti troppu. Tuttavia, duvete esse cunsulatu:

u vostru internu hè una parolla cuntinuu davanti à a Divina Maestà, è un attu cuntinuu.

Una parolla incessante davanti à Diu, vulendu u regnu di u mo Fiat divinu, porta cun ella a certezza di a vittoria.

Allora, o avete vintu o avete da vince.

A parolla cuntinuu è   l'azzione acquistenu a natura di un putere vittorioso davanti à Diu. Hè cum'è chì Diu perde a forza per resiste mentre l'ànima riceve a forza per vince.

 

Un scambiu hè fattu:

Diu ùn hè micca armatu è l'ànima hè dotata d'armi divini.

Ma l'Essere Supremu ùn hè micca inclinatu à resiste.

 

Mi dumandu continuamente u Regnu di a mo Vuluntà Eterna, passendu per tutta a Creazione una volta è una volta,

- in tutti l'atti chì aghju realizatu in a Redenzione

-cum'è in i mari di l'atti d'amore è di soffrenza di a Regina è Sovrana di u Celu per dumandà u mo Regnu,

vi pare di pocu impurtanza ?

 

Ùn cercate nunda per voi stessu.

Fate è rifà i vostri giri. Sempre dumandate chì a mo Voluntà Divina sia cunnisciuta, duminata è regna.

Ùn ci hè micca ombra di l'omu, nè interessu persunale. Hè l'azzione è a preghiera più santa è divina.

Hè una preghiera da u celu, micca da a terra.

Dunque hè u più puru, u più bellu, u più invincible. Contene solu l'interessu di a gloria divina.

 

Finu a ora, nimu m'hà imploratu cusì insistente.

A mo mamma m'hà dumandatu cusì insistentemente per l'amore di a redenzione. È hè stata vittoriosa.

 

Ma per u regnu di a mo Voluntà nimu hà fattu cusì cun tanta insistenza per cunquistà un Diu.

Questu hè a cosa più grande.

È ci vole un tumultu per purificà a terra.

Hè per quessa ch'ùn ti vogliu micca vedà sopraffattu.

Piuttostu, cuntinuà u vostru volu, cù a vostra insistenza, per acquistà tutte e forze necessarie per vince u Regnu di u Fiat Supremu.

 

Allora aghju continuatu à pricà.

Sentu una manu chì si ferma nantu à a mo frunti è   da quella manu sò sorti trè funtani. - da unu hè surtitu da l'acqua,

- un altru di u focu e

- di u terzu di u sangue

chì hà inundatu a terra è sbulicatu a ghjente, e cità è i regni.

 

Era orribile per vede i mali à vene.

Aghju dumandatu à u mo amatu Ghjesù di calmà, dumandendulu di soffre per chì a ghjente sia risparmiata.

 

Ghjesù m'hà dettu  :

 

A mo figliola

l'acqua, u focu è u sangue si uniscenu per fà ghjustizia.

Tutte e nazioni piglianu l'arme per fà a guerra è questu irrita ancu più a Ghjustizia Divina dispunendu l'elementi per vindicà.

Quì perchè

- a terra sparghje u focu,

- l'aria mandarà fontane d'acqua è

-Guerre formanu fontane di sangue umanu

induve parechji spariranu è e cità è e regioni seranu distrutte.

Chì gattivezza !

Dopu avè patitu tanti mali in una guerra ch'elli anu appena vissutu,

- si preparanu un altru, più terribili, è

pruvate d'involucrà u mondu sanu cum'è s'ellu fussi un   omu.

Questu ùn significa micca chì u male hè intrutu in prufonda in i so ossi, finu à u puntu di trasfurmà a so natura stessa in u peccatu ?

Ah! Quantu mi sentu male quandu l'aghju intesu.

Aghju pregatu à Ghjesù di mette da parte a Ghjustizia per lascià entre a Misericordia. È s'ellu vulia una vittima, eru prontu, finu à ch'ellu risparmia u populu. "

...   È s'è vo ùn mi vulete dà, pigliami fora di sta terra. Perchè ùn possu più stà quì.

- E vostre privazioni mi danu una morte cuntinuva,

e ferite mi torturanu,   è

cumu possu   campà

s'ellu ùn possu risparmià u soffrenu di i mo fratelli cù u mo soffrenu ?

 

Ghjesù  ! Ghjesù !

Avè pietà di mè, pietà di tutti - calmate è piacè a to zitella. Era in quellu mumentu, ùn sò micca cumu, ch’e mi era struitu d’un dulore ch’ùn aghju avutu da tantu tempu. Ùn sò micca capaci di dì ciò chì hè accadutu, è mi dà a speranza chì i grandi mali ponu esse, almenu parzialmente, curbed.

 

Aghju andatu intornu à tutta a Creazione secondu u mo abitudine, per uniscemi cù l'atti chì a Voluntà Suprema esercita in ella.

U mo sempre bonu Ghjesù si manifestava in mè.

 

M'hà dettu :

A mo figliola, tutte e cose creatu pussede l'unità di u mo Fiat divinu.

Ancu s'ellu hè divisu in parechji atti, questi atti sò ligati è inseparabili l'un à l'altru in l'unità di a listessa Voluntà Divina.

Fighjate u sole  :

a so luce hè un attu distintu di l'altri cose creatu, ma a so luce li riunisce tutti.

Si mette nantu à a terra   è a cunnetta cù a so luce. È a terra

cunnetta à questu   è

beie à grandi sorsi da a fontana di   luce,

riceve i so effetti, u so calore, i so basgi ardenti,   è

forma un attu unicu cù u   sole.

A luce piglia l'aria   è diventa inseparabile da ellu.

copre l'acqua  ,

È l'acqua s'immerge in a luce è si fermanu l'un à l'altru in a so unità.

 

In breve,

- postu chì unu hè a Voluntà chì li domina,

-tutte e cose create sò ligati inseme per diventà inseparabile.

 

È unu ùn pudia fà senza l'altru.

Avà, l'anima chì campa in u mio Fiat divinu hà unità.

Hè dunque inseparabile da tutti l'atti pruduciutu da l'unità di a mo Voluntà.

 

- A so unità a cunnetta à Diu.

È mi dà a gloria di l'opere divine.

- A culliga à l'Anghjuli è à tutti i Santi.

È mi dà a gloria angelica è quella di i santi.

 

-U ligami cù tutta a creazione.

È mi dà a gloria di u celu, di u sole, di u mare, in corta, di tutte e cose induve opera a mo Vuluntà. hè inseparabile da ellu è forma a so unità cun ellu.

 

Dunque solu l'anima chì vive in a mo Voluntà

mi pò dà l'amore, a gloria di tutta a creazione è di ogni redenzione. Ùn ci hè micca un solu attu di a mo Voluntà chì l'ànima hè siparata.

L'altri criaturi puderanu mette in parolle. Ma solu l'anima chì campa in a mo Voluntà pussede i   fatti.

 

Aghju cuntinuatu a mo tour in u Supreme Will.

Aviu offrittu i primi atti d'Adam mentre ellu pussede unità cù a Vuluntà Suprema, perchè ancu aghju pussutu unisce à quelli atti perfetti chì hà fattu à u principiu di a creazione.

Allora andò à unisce à l'eroisimu di Abraham. Aghju pensatu:

"Chì saviezza divina! Si dice solu di Adamu

chì era u primu omu creatu da   Diu,

ma hà peccatu è ghjittò a famiglia umana in u labirintu di tutti i   mali.

È nunda di più hè dettu di ellu durante i parechji anni di a so vita.

 

Ùn puderia micca u nostru Signore vultà per mettelu in una altra prova è dumandà un altru sacrificiu per pruvà a so fideltà ?

E mentri Adamu hè cascatu in l'obliu, u Signore chjama Abraham. Et après l'avoir éprouvé et reconnu sa fidélité,

lu   prupone ,

ellu face per generazioni,

è si parla di ellu cun tanta gloria è onore. "

Pensava à questu quandu u mo   Ghjesù   si manifestava in mè.

M'hà dettu :

A mo figliola, queste sò e dispusizioni di a mo Sapienza infinita. Questu hè u mo cursu abituale di azzione quandu,

- se dumandu un picculu sacrifiziu di una criatura per u so bè,

-è chì mi ricusate cun ingratitudine, ùn vogliu più fidà d ella.

Abandonu i mo piani per elevà à grandi cose.

È l'aghju lasciatu cum'è una criatura cascata in l'obliu, chì nimu ùn indicà

- per i so grandi opere o per u so eroisimu,

- sia per Diu, per ella o per a ghjente.

 

Hè dunque bisognu di distinguishà ciò chì vulia da   Adamu  : u picculu sacrifiziu di privà si di un fruttu.

Ùn m'hà micca lasciatu.

Cumu puderaghju cunfidà in ellu è dumandà un sacrificiu più grande?

 

Per d 'altra banda, ùn aghju micca dumandatu  à Abraham   per fà u sacrifiziu di un fruttu. Ma aghju cuminciatu à dumandà à ellu

-per andà in una terra straniera duv’ellu ùn hè micca natu. È ubbidisce prontamente.

Vuliu cunfidà di più in ellu.

Li detti e grazie è li dumandò di sacrificà u so figliolu unicu   chì ellu amava più chè ellu stessu. È me l'hà sacrificatu subitu.

Aghju capitu tandu ch'ellu era capace di questu è chì puderia fidà di ellu. Puderaghju confià tuttu à ellu.

Si pò dì di ellu chì era u primu riparatore à quale u sceptru di u futuru Messia fù affidatu.

È dunque l'aghju risuscitatu à u capu di e generazioni, à u più altu onore

- à l'ochji di Diu,

-cum'è i so è i so populi.

A listessa cosa succede in tutti i criaturi.

Questu hè u mo modu abituale di dumandà picculi sacrifici:

privatevi di un piacè, d'un desideriu, d'un picculu interessu, d'una   vanità,

o staccate da qualcosa chì pare micca dannu à   nimu.

Questi picculi testi servenu cum'è supporti chjuchi induve dipositu u grande capitale di a mo grazia

per preparalli per accettà sacrifici più grande.

Quandu un'ànima ferma fidu à mè in picculi prucessi, a mo grazia abbunda. È dumandu di più sacrifici per pudè dà più. Ne faccio un prodigio di   santità.

Quante santità cumincianu cù un picculu sacrificiu. Quanti altri, dopu avè ricusatu un picculu sacrifiziu,

-parchì li paria ch’ella era una materia senza impurtanza, ferma

- perdita di pisu in a pruprietà,

-cretini in l'intelligenza,

- debbuli mentre caminanu a strada chì porta à u celu.

Poveri cose ! Puderanu esse veduti arrampicanu mentre leccanu a terra in una manera pietosa. Dunque, figliola mia,

ci vole più attenti à i picculi sacrifici chè à i grandi.

Perchè i chjuchi sò a forza di i grandi.

Disponenu à Diu per cuncede a so grazia è l'anima per riceve.

 

 

A mo vita in a Voluntà Divina hè cuntinuu.

Aghju seguitu e so innumerevoli opere quandu u mo dolce   Ghjesù   si manifestava in mè.

 

M'hà dettu :

A mo figliola

tuttu ciò chì a criatura face in a mo Voluntà Divina hè pruprietà universale. In verità, postu chì a mo vuluntà hè a pruprietà di Diu,

tuttu ciò chì hè fattu in u Fiat divinu diventa pruprietà divina.

 

L'Essere Supremu hè

- Per lege,

- per natura e

- da u putere criativu

u Creatore, u pruprietariu universale di tutte e cose.

Tuttu ciò chì l'ànima face in a mo Voluntà acquista diritti universali, è tuttu ciò chì diventa universale diventa a pruprietà di tutti.

 

Cusì, ognunu pò piglià ciò chì hè fattu universale. Inoltre, cum'è dà sè à tutti,

E proprietà universali di Diu ùn diminuiscenu mai,

ùn dannu è perde   nunda.

U sole perde qualcosa dandu a so luce à tutti ?

I criaturi prufittà menu di a so luce perchè tutti a ricevenu ? U sole ùn perde nunda.

È i criaturi godenu ancu a so luce,

- ci hè solu una o

- chì ognunu a riceve.

 

Hè Diu perde qualcosa perchè si dà à tutti ?

O criaturi ricevenu menu perchè ellu hè u Diu di tutti ? Mancu : nè ellu nè l'altri perdenu nunda.

 

Ma chì gloria, chì onore l'anima

- chì campa in a mo Voluntà è

- travaglià in questu

ella ùn mi dà micca

 

- mette e so opere in e proprietà universali di Diu in modu chì,

-ancu di più cà u sole, ognunu pò piglià a merchenzie di e so opere ? È chì gloria ci hè per ella quandu,

- più cà u sole,

- assumete tutte e cose è

- li và in giru à alimentalli cù a so luce, i so azzioni è u so amore ?

 

Aghju vistu in questu mumentu chì u mo amatu Ghjesù si preparava à lascià mè.

Aghju gridatu: "Ghjesù, chì faci? Ùn mi lasciate micca, perchè ùn sò micca campà senza tè! È Ghjesù si vultò versu mè è disse:

 

A mo figliola

Possu lascià a mo Voluntà Divina, e mo opere, i mo beni ? Ùn possu micca. Inoltre, ùn vi preoccupate micca, perchè ùn ti lasciaraghju micca.

 

È eiu:

Eppuru, amore mio, mi lasci.

Quante volte mi turnu dopu à turnu in tutta a Creazione, è ùn vi trovu micca.

Allora cuntinuu u mo giru in tutte e vostre opere di Redemption, sperendu di truvà quellu chì mi piace, ma in vain.

Vaiu à i mari   di l'atti di a Regina sovrana  , pensendu chì pudete esse quì cù a vostra Mamma.

Ma nò, a mo ricerca finisce cù a tristezza per ùn   avè micca trovu.

Tantu chì u pensamentu mi vene

- ùn fate micca u mo giru in tutte e vostre opere

-quandu ùn aghju trovu quellu chì mi dà a vita è chì hè tuttu per mè.

 

Ghjesù mi interruppe dicendu:

A mo figliola

s'è vo ùn fate u vostru giru in e nostre opere è in quelle di a Regina di u Celu...

 

Sapete ciò chì significa passà per a Creazione è tuttu ciò chì ci appartene ? Significa amare, apprezzà è pussede e nostre opere.

Ùn saria micca cumplettamente felice se vi vedessi

- chì u picculu di a mo Voluntà ùn pussede micca ciò chì pussedu,

- chì ùn hè micca cuscente è ùn gode di tutte e mo ricchezze.

 

Truveraria in tè assai vuoti chì ùn sò micca in mè

- viotu d'amore tutale,

- viotu di luci,

- viotu di piena cunniscenza di l'opere di u vostru Creatore.

 

A vostra felicità ùn saria cumpleta.

È ùn truvendu micca in tè a pienezza di tutte e cose, mi sentu u vostru viotu è a vostra felicità incompleta.

Cume, s'è a nostra Regina Mamma ùn hà vistu chì vo avete i so mari di grazia, si senti chì a so figliola ùn hè micca tuttu riccu, nè felice.

 

A mo figliola

- per avè una sola Voluntà Divina cum'è vita e

- ùn pussede micca e stesse cose, ùn pò micca.

Induv'ellu regna, a Voluntà Divina vole pussede tuttu ciò chì li appartene. Ùn vole micca disparità.

Dunque duvete pussede in sè ciò chì ella pussede in mè è in a Vergine Regina.

U vostru giru in tutte e so opere serve à cunfirmà u so regnu in voi.

 

In più, ùn sapete tù stessu quantu amparate passendu per tutte l'opere di u mo Fiat Supremu ?

Qualunque cosa vi manifesta, vole chì u pussede.

Sì quellu chì vive in a nostra Voluntà ùn pussede micca tutti i nostri beni, saria cum'è un babbu riccu è cuntentu, mentri u so figliolu ùn gode di tutte e so ricchezze è ùn hè micca cuntentu cum'è ellu.

Ùn averia micca stu babbu chì a pienezza di a so felicità hè rotta per via di u so figliolu ?

Questu serà u fundamentu, a sustanza, a maravigliosa caratteristica di u regnu di u mo Fiat divinu:

- unu sarà a Voluntà,

-unicu amore,

- una felicità,

- una gloria trà u Creatore è a criatura.

 

Eru in u mo statu di solitu quandu Ghjesù hè prestu prestu à impiccà si à u mo collu è mi tene assai strettu dicendu:

 

A mo figliola

Sò per finisce u mondu, ùn ne possu più.

L'offese, i dulori chì mi causa sò troppu numarosi è l'aghju da distrughje.

Aghju tremulatu quandu aghju intesu questu è li disse :

« U mo amore è a mo vita, di sicuru soffrete assai è ùn pudete più suppurtà, hè perchè vo vulete soffre solu.

Ma s'è tù sparte a to soffrenza cun mè,

-Offerte menu e

-ùn ghjunghjerete micca à u puntu chì ùn pudete più suppurtà i poviri criaturi.

 

Inoltre, permettemi di participà à i vostri dulori.

Spartemu inseme è vi vede chì li pudete sempre suppurtà. Affrettati, ùn soffre più solu - pruvate, Ghjesù.

Avete ragione, avete assai dulore.

Hè per quessa, per piacè, spartemu a vostra soffrenza inseme è calmu. "

 

Allora, dopu à tanta insistenza, u mo dolce Ghjesù m'hà fattu soffre. Ma questu era solu l'ombra di a so sofferenza.

In ogni casu, mi sentu cum'è esse demolitu, schiacciatu.

Ma ùn sò micca capaci di dì ciò chì aghju patitu; d'altronde, hè megliu stà zittu annantu à certe cose. Allora, cum'è stancu di a so longa sofferenza, Ghjesù si piatta in mè per truvà un pocu di sollievu è mi sentu cumplettamente investitu in   Ghjesù.

Aghju vistu l'ochji di Ghjesù in ogni locu in   mè.

m'hà dettu chì i so ochji eranu stanchi di fighjulà a terra è ch'ellu cercava un rifugiu.

A luce di l'ochji di Ghjesù hè stata fissa in certi punti di a terra.

I mali commessi in issi lochi eranu cusì numerosi chì sta luce l’hà purtatu à distrughjilli.

L'aghju pricatu di risparmià li,

pusendu davanti à ellu u so Sangue, i so sufrenze, a so eterna Vulintà. È Ghjesù, tutta a bontà, m'hà dettu :

A mo figliola

U putere di e preghiere, l'opere è i dolori soffrenu in a mo Voluntà hè inaccessibile.

Mentri tu pregavi e soffrivi,

- u mo Sangue, i mo passi, i mo opere pricatu,

-i mo suffrenze si multiplicavanu è si ripetevanu. Cusì, tuttu ciò chì hè fattu quì,

mi dà l'uppurtunità di ripetiri ciò chì aghju fattu quandu era in terra. È questu hè u più grande attu per appacià a ghjustizia divina.

 

Aghju cuntinuatu a mo tour in a Voluntà Divina.

Ùn aghju trovu u mo dolce Ghjesù, mi lamentai pensendu :

"Cumu pò esse chì u mo Ghjesù ùn vene cusì spessu cum'è prima. Mentre ch'ellu parla di e meraviglie di a so Voluntà per quelli chì l'abitanu, invece di vene più spessu, hè sempre più lento à vene ? "

È mentre pensava à questu, u mo amatu Ghjesù si manifestava in Mo.

 

M'hà dettu  :

A mo figliola

a mo Umanità hè ammucciata in voi è lassu un locu grande per a mo Voluntà Divina per operare liberamente è furmà u so Regnu.

Ci era un tempu quandu a mo Umanità avia u so campu d'azzione in voi. È cusì era sempre in tè è cun voi.

A mo Voluntà Divina m’hà cusì permessu di preparà vi à riceve un campu d’azzione, allargatu da u Fiat infinitu.

 

È cusì devu lascià agisce, soprattuttu chì ùn mi impedisce micca di stà cun voi,

postu chì simu inseparabili. Essa cun voi, mi rallegra

-attaccà à a to ànima, cum'è un acellu, u filu di luce meiu

Vulete

e ti faccio volare in a so immensità,

- prughjettatevi in ​​i so innumerabili atti,

-tinnendu in manu u filu chì ti tene attaccatu.

È tù, passandu per l'atti di a mo Vulintà,

mi perdi di vista

mentre aspitteraghju à seguità tutti l'atti di a mo Voluntà Divina è dopu ti tira u filu daretu à   voi.

Prima di quessa, ùn vulia micca seguità tutte e so azzioni.

Vulete seguità u picculu circulu di l'atti di a mo Umanità, chì hè chjuca cumparatu cù l'atti di a mo Voluntà Divina.

Hè per quessa chì ogni vostra azzione è ogni soffrenza hà fattu   scuntrà u vostru Ghjesù. Eru decisu à fà ti copià a mo Umanità.

 

Era dunque necessariu per mè di tene a spazzola in manu per fà

- per furmà a mo maghjina in tè,

- arrangiate a tela di a to ànima per riceve i culori brillanti, imbutiti da a luce di u mo divinu Fiat.

Ciò chì era necessariu prima ùn hè più necessariu avà.

Chì ùn significa micca, però, chì ùn sò più cun voi.

Vivemu inseme in l'eclissi furmatu da a luce di una Voluntà eterna.

A luce hè cusì grande chì ci eclissi è ci face perde di vista.

 

Ma s'è a luce si spegne, vi vecu è mi pudete vede.

È ci ritruvemu cum'è s'è no avemu mai statu apartu.

 

 

Eiu pricava quandu mi ritruvu fora di mè stessu, cù u mo dolce Ghjesù in braccia. È tenendulu strettu à u mo core, li dissi :

 

"Dì mi, amore mio, chì sò e rilazioni trà tè è mè ?   È   Ghjesù,   tuttu u boni,   m'hà dettu  :

 

A mo figliola, vulete sapè ?

A relazione trà voi è mè hè simile à quella trà i rami è a vigna. A vigna forma i rami, è ricevenu l'umore vitale di a vigna per cultivà, per esse cuparti cù foglie è rami.

L'unione trà a vigna è i rami hè cusì

- i rami ùn ponu nè furmà nè avè vita senza a vigna, e

- a vigna seria senza bellezza è ùn darà fruttu senza i rami.

Dunque, i rilazioni è i ligami di unione trà elli sò tali chì formanu a stessa vita è sò inseparabili l'una di l'altru.

È s'ellu si separanu, a vigna ferma sterile, senza bellezza è fruttu, è i rami perdenu a so vita è secca.

Avà, u vostru Ghjesù hè a vigna è tù sì u ramu.

 

A relazione trà voi è mè hè inseparabile.

- un sangue chì circula in e nostre vene,

- una vulintà,

- un battitu di core.

Formu a to vita è tu formate a mo gloria è u mo fruttu.

 

Sò cuntentu

per truvà u mo riposu à l'ombra di e larghe foglie di i vostri   rami,

coglie uva da a mo vigna   e

per savurli à u mo piacè. È eiu:

"Ma dimmi di novu, a mo vita: è a to Voluntà? Cumu hè in mè?"

 

Ghjesù aghjunse  :

A mo figliola

a mo Voluntà hè in tè u guardianu di tutte e so opere.

In fatti, quand'ellu faci un attu, a mo Voluntà ùn la deposita micca fora di ellu stessu.

Li mancava u spaziu, u cunfortu, a santità è tuttu ciò chì hè necessariu per priservà e so opere.

Hè per quessa ch'ellu ùn pò mette in nudda parte altru ch'è ellu stessu. Quale puderia mai avè u spaziu per riceve

tutti i celi cù e so   stelle,

u sole cù a diffusione di a so   luce,

u mare cù l'estensione di e so   acque,

a terra cù a multiplicità di e so piante ? Nimu.

 

Dunque hè a mo Voluntà Divina stessu chì hè necessariu per pudè archivià i so atti.

Avà, postu chì a mo Voluntà hè in tè, hè in tè ch'ellu face u depositu di tutte e so opere.

Perchè ella trova in u so Fiat una grandezza è una santità degne di ella.

 

S'è tù sapia solu u cuntentamentu di u mo Fiat Eternu

- per truvà in a criatura u spaziu induve dipositu i so atti chì hè a so causa primaria.

Perchè hè per a criatura chì sò stati fatti!

Dunque tutti l'atti di a mo Voluntà Divina sò in tè.

È hè da voi chì escenu, purtendu cun elli a gloria chì li hè duvuta.

 

Oh! quantu ricompensa si sente

- ritruvà, in tutti i so atti,

a criatura chì dà gloria à a so luce, a so santità, a so immensità.

È truvendu in u basgiu di a criatura, a so gloria, u so amore, si senti spintu

- per furmà atti ancu più belli, degni di u mo eternu Fiat,

-solu per quelli chì ponu fà u depositu, per riceve u so novu basgiu, u so amore, a so gloria

 

Hè per quessa induve hè a mo Voluntà, ci hè tuttu:

ci sò u celu, u sole, u mare è tutte e cose. Nunda ùn pò manca in tutti i so travagli. A mo vuluntà cuntene tuttu.

Mantene tuttu.

Hà spaziu per tuttu per chjude tutte e cose in sè stessu.

 

 

Aghju seguitu l'atti di a Vuluntà Suprema in u mo modu di solitu.

Ma mentre stava fendu questu, u mo dolce Ghjesù esce da u mo internu. Era assai angustiatu è assai stancu, è suspirò cun immensa tristezza.

Aghju dettu à ellu: "Chì hè, chì hè male, u mo amore? Perchè site cusì infelice è tristu?"

 

È Ghjesù  :

Figlia mia, s'è tù sapia quanta soffrenza riceve a mo Voluntà, piengerii cun mè.

A mo Voluntà hà u so muvimentu cuntinuu è agisce in tutta a Creazione. Abbraccia tuttu è in tutte e cose create, presenta u so attu incessante à ogni criatura.

 

Ma ùn truvà a so propria Voluntà in i criaturi per dà u so attu,

À u cuntrariu, trova vulintà umani cuparti di fangu è

-Hè furzata à mette quì i so atti per prutege.

Hè turmentata da u dulore di mette in u fangu a nubiltà, a santità è a purità di e so   opere divine.

Ùn trova micca in l'atti chì stabilisce in a criatura a prucissioni di a so propria Voluntà Divina.

È soffre intensamente.

 

Sentu u so dulore

- in ogni attu di questu

- cum'è in ogni attu permette à a criatura di fà.

Se a criatura parla, agisce è cammina,

- hè in a mo Voluntà Divina

-chì hè u primu muvimentu di a so parolla, di a so azzione è di u so passu.

 

Eppuru   , unu ùn guarda micca a mo Voluntà Divina.

Si mette da parte cum'è s'è a mo Voluntà era esterna à a criatura, mentre chì sustene a parte essenziale è vitale di u so attu.

 

Oh! cumu soffre in ogni attu di criaturi, postu chì ùn hè micca ricunnisciutu, nè amatu, nè guardatu.

 

Ùn ci hè nunda in a Creazione chì a mo Voluntà ùn faci micca.

Ella faci u so attu incessante di luce in u sole   per dà luce à e criature.

È ellu cerca a so propria Voluntà in elli

-per riceve a prucissioni è a gloria di a so luce. Ùn truvallu, soffre.

Perchè ùn trova in i criaturi ciò chì currisponde à a so luce.

 

À u cuntrariu, trova in elli a bughjura è u friddu chì offende a so luce è u so calore.

Quantu tristu !

 

 A mo Voluntà porta u so attu cuntinuu in l'aria

Rispirendu, si forma un attu vitale in l'aria per chì e criature ricevenu a vita per respira.

Ma danduli a vita, ùn trova in elli u soffiu di a so propria Voluntà Divina chì, rispirendu cù criaturi, formaria in elli a vita divina. Chì dulore - per dà a vita senza pudè furmà in elli.

 

A mo vulintà forma l'alimentu  ,

Mantene in pratica parechji elementi

terra, ventu, sole, aria, acqua, sementi per

- per furmà stu alimentu è

- dà à e criature per truvà a so Voluntà in elli.

 

Ma nò, hè in vain, è u so dulore diventa più intensu.

Chì ùn fà u mo Voluntà in a Creazione ?

Ùn ci hè nunda in quale a mo Voluntà ùn mantene micca u so attu primordiale di vita.

Corre è corre incessantemente versu a criatura.

Corre in u ventu, in l'acqua, in a terra, in i campi fioriti,   in l'onde di u mare, in i celi chì si sviluppanu in ogni locu.

Corre per truvà a so Voluntà in i criaturi.

 

Ùn truvallu,

- ella sente dolore in tutte e cose,

- ella sente chì e so propiu azzioni sò tolti da ella senza serve à a so propria Voluntà.

 

Oh! se a criatura puderia leghje i caratteri di u mo divinu Fiat

- in tuttu ciò chì vede, sente, tocca è piglia,

leghjeria u dulore incessante di sta Volontà chì corre è currerà sempre.

per u solu scopu di truvà a mo   Voluntà in ella,

l'unicu mutivu chì l'omu è tutta a creazione sò stati   creati.

 

È s'è a mo Voluntà cunserva a criatura,

- hè di ghjunghje u so scopu è

- per dà tregua à un dolore cusì longu.

U mutivu di tuttu ciò chì facciu per fà cunnosce a mo Voluntà Divina hè chì pò regnu è duminà.

 

Tuttu serà datu à i so figlioli.

Perchè solu elli sguassate i caratteri di u dulore è i rimpiazzà cù caratteri di gioia, gloria, felicità in tutte e cose create.

Perchè riceveranu a Voluntà Divina per mezu di elli.

 

A Voluntà Divina serà truvata in elli

- per pagà solu tributi è gloria

- chì sò duvuti à l'atti chì a mo Voluntà esercita in tutta a Creazione.

 

Dopu aghju cuntinuatu à seguità l'opere di a Vuluntà Suprema.

Quandu sò ghjuntu à u puntu induve   a Sovrana Regina hà cuncipitu in u so ventre più puru  , aghju pensatu à mè stessu:

 

"U Cori di a mo Mamma celeste hà furnitu

- u so sangue,

- u so amore è

- a Voluntà Divina chì regna in ellu

per furmà in ellu a cuncepimentu di a Parola.

Vogliu ancu furnisce u mo amore, i mo suffrenze è a Voluntà Divina chì regna in mè mentre cuncepisce in u so ventre.

per pudè mette qualcosa di mè stessu in a cuncepimentu di Ghjesù,

à adurà l'eternu Fiat in un attu cusì grande,   è

ancu per chì, dopu avè datu qualcosa di mè, pò esse   cuncipitu in mè ».

 

Ma aghju pensatu à mè pensendu questu: "

Eccu sò di novu cum'è di solitu cù cose strane. Ma in fondu hè l'amore chì vogliu dà à Ghjesù, hè a so Voluntà Divina per l'onore di a so cuncepimentu. "

È   Ghjesù  , manifestandusi in   mè, mi disse  : Figlia mia,

sò eiu chì guidà a to ànima per fà ciò chì vogliu. È spessu ùn vi ne dugnu mancu a ragione.

Avete bisognu di sapè

chì a mo Voluntà Divina hà avutu u so primu attu in a mo cuncepimentu, a Parola Eterna.

 

U vostru amore è i vostri atti sò atti di ghjustizia,

- chì sò necessarii per a cuncepimentu di a Voluntà Divina in l'Umanità di u vostru Ghjesù.

 

Perchè u primu Regnu chì hà stabilitu era in a mo Umanità. Avà, per dà u dirittu chì possu regnu in tè,

iddu giustamente dumandò u vostru amore cum'è cuncipitu in a mo Umanità.

Ùn ci hè nè passatu nè futuru per u mo Fiat Supremu, ma chì tuttu hè presente. Dunque, cum'è cuncipitu in a Regina Sovrana,

Eru pianificatu

- in u vostru amore,

-in i to suffrenze, e

- in sta stessa Voluntà chì duvia regnà in tè.

 

Allora avà tuttu ciò chì fate hè di dà li i so diritti, dendu ciò chì hè necessariu.

-chì pò cuncepisce in tè, e

-per chì vi riceve u dirittu di avè ellu stabilisce u so Regnu è di piglià u scettru di cummandu cù un imperu assulutu.

 

Allora ciò chì ùn hè nunda per voi è vi pare stranu. Entra in u primu attu di a Voluntà Divina,

 

È u vostru Ghjesù, fighjendu voi è piglianduvi da a manu, vi porta in questu attu cù quale ellu hà cuncipitu in u so senu per lassari di alluntanà u vostru amore è e vostre soffrenze.

Questu hè cusì chì u vostru attu ùn hè micca assente da un attu cusì grande chì hà marcatu u principiu di u Regnu di a Voluntà Divina in a famiglia umana.

 

È hè per quessa,

- in tutti l'atti chì aghju fattu quandu era in terra,

- Chjamu u vostru amore per ligà si à sti atti.

Ùn vogliu micca chì nimu di sti atti ti scappa. Quessi sò i diritti di ghjustizia chì a mo Voluntà dumanda.

Quessi sò ligami per dà u dirittu nantu à quale possu regnu

tu.

Dunque seguite u vostru Ghjesù senza alcuna preoccupazione.

 

Ripensendu à a tristezza chì a Voluntà Divina sente in a Creazione,

Mi vulia campà tante vite quante ci sò e so suffrenze, per pudè calmà un dolore cusì longu.

È aghju pensatu quantu tristu fiat puderia esse in i criaturi.

 

U mo bonu   Ghjesù  , manifestendu in mè,   mi disse  :

Figlia mia, duvete sapè chì a mo Voluntà Divina ùn pò micca ammette l'atti di a mo Voluntà in i criaturi s'ellu ùn hè micca quì stessu.

Perchè i criaturi ùn anu micca a capacità, a dignità, a santità o u spaziu per cuntene un unicu attu di a Vuluntà Suprema.

 

È questu hè un altru di i so dulori.

Ma per a natura di a so bontà, cumunicà i so effetti.

 

Hè cum'è   u sole chì   cumunica i so effetti nantu à a terra, ma senza stà quì, altrimenti a terra diventerà radiante è luminosa.

Mentre chì dopu u passaghju di u sole, a terra ferma ciò chì hè: un corpu neru. Tuttavia, l'effetti serve per priservà è pruduce e piante, fiori   è frutti.

 

Questu succede ancu   cù l'acqua

- chì comunica i so effetti à a terra,

- ma micca a fonte di a so vita.

Allora s'ellu ùn piove micca, a terra ferma secca è ùn pò micca pruduce una sola filetta d'erba.

Hè per quessa   a terra  ,

-chì ùn pussede nè a vita di u sole nè quella di l'acqua, hà bisognu

-u sole chì cumunica i so effetti di ogni ghjornu, e

-acqua per l'acqua assai spessu per esse cunsirvatu è capace di pruduce.

 

Cusì sò   l'atti di a mo Voluntà Divina  :

- si voli dà per chì a criatura diventa sole

-di pudè furmà a so vita. Ma ùn truvò micca a so vuluntà,

- in u so dulore, pigliatu da l'eccessi di a so bontà,

-comunica i so effetti chì serve à priservà l'ughjettu di i so dulori.

 

Nimu vi pò dì u valore, u putere, a santità, a luce è l'immensità chjusu in un attu unicu di u mio Fiat divinu, s'ellu ùn hè u vostru Ghjesù.

Solu quellu chì pussede una Voluntà Divina pò cuntene e so opere.

 

Dunque solu Fiat pò crià a criatura

- à a santità divina e

- à a nubiltà

chì li dà a somiglianza di u so Creatore.

 

Tutti l'altri criaturi,

quantunque boni è elogiati ponu esse

- di a so capacità, ingenuità è industriousness, fermanu sempre cum'è a terra

-chì ùn hà nè fonte di luce nè acqua, e

- riceveranu, cum'è poveri mendicanti, l'effetti di a mo Vuluntà Suprema.

 

Traversava u mare di luce di u divinu Fiat in seguitu à e so azzioni. cum'è aghju capitu chì tuttu u bonu hè in ellu.

U mo sempre bonu   Ghjesù  , manifestendu in mè,   mi disse  :

A mo figliola

- finu à ch'ella lasci regna in ella a mo Divina Voluntà,

-a criatura sarà sempre infelice, sempre preoccupata.

Perchè quantunque bona, santa, culta è ricca ch'ella sia, si senterà in sè ch'ella manca.

- a pienezza di a felicità è u mare di a pace, chì sò tali

- chì l'anima ùn pò micca esse disturbata in ogni modu o vede a so felicità rotta.

Allora ùn pò esse solu a mità cuntentu è a so pace sarà a mità.

Perchè a so pace ùn hè micca   cumpleta,

a mità chì manca ferma una strada aperta à a disgrazia è à i prublemi. Questu hè ancu ciò chì succede  in l'ordine naturali  . 

 

 Questu hè riccu  ,

ùn li manca nunda, hà i so deci, vinti milioni o miliardi.

Ma sapendu ch'ellu puderia guadagnà di più è esse ancu più riccu, si senti preoccupatu, infelice. Cum'è s'ellu mettia da parte a so ricchezza, pensa solu à l'altri ricchezze ch'ellu puderia acquistà.

 i poveri  ,

comu si pudia esse cuntentu, in pace, s’ellu manca a surgente di i bè chì li dice : « Riposu, tuttu vi appartene è tuttu ciò chì vulete hè in u vostru putere ».

Questu hè u rè  ,

ma chì tristezza sottu à sta corona:

paura di perde u so regnu,

speranze è brame d'acquistà altri, di regnà in u mondu sanu à u costu di guerri. Dunque, u pussessu di un regnu ùn hà micca altru scopu.

chè di fà u poviru rè infelice è preoccupatu.

Un altru hè ancu un studiu  .

Ma ùn pussede tutte e scienze è sapendu ch'ellu pò acquistà altri, ùn cunnosci micca riposu è ùn si senti nè felice nè in pace.

Quante volte, di fronte à un omu più sapiutu chè ellu stessu, vi sentite umiliatu è scuntentatu di ùn avè a tutalità di tutte e scienze ?

 

Avà, a listessa cosa succede  in l'ordine supernaturale  . 

 

Hè bonu  .

Ma ùn sente micca ch'ellu pussede in ellu   a surgente di a bontà  . Perchè ellu sente chì in certe occasioni a so pacienza hè debule, a so fermezza in bonu intermittente, a so carità assai spessu zoppa, a so preghiera volubile.

Questu u face infelice, preoccupatu

Perchè ellu vede chì a so felicità ùn hè micca cumpleta.

Hè cum'è s'ellu hà solu a mità, è l'altra mità ch'ellu manca hè di turturallu è di fà lu miserable.

U poviru, cum'è diventa chjaru  ch'ellu manca u Regnu di u mio 

Voluntà divina.  In fatti, s'ellu hà regnatu in ellu,

pussede a fonte di a bontà chì li diceria  :

"Riposa, tuttu hè in u vostru putere, fonte di pacienza, fermezza, carità, preghiera".

È sentendu a Fonte in ellu, si sentiria

-  u mare di felicità è pace si estende in ellu è fora di ellu, e

- a disgrazia è a preoccupazione ùn truveranu più un modu per entre in ellu.

 

Un altru hè santu  , ma in certi circustanzi ùn si sente micca in ellu stessu

- a fonte di a santità,

- a luce chì ci face sapè tuttu,

chì sempre li mostra induv’ellu ci hè : a via è a felicità.

A cunniscenza di Diu ùn hè micca cumpleta, in ellu l'eroisimu di e virtù falte. Inoltre, cù tutta a so santità, ùn hè nè felice nè in   pace.

 

Dapoi u duminiu tutali di u mio divinu Fiat manca, a surgente di a luce hè mancante.

-chì eclissi a sumente di tutti i mali

- per rimpiazzà cù a surgente di felicità è di pace.

Dunque, finu à chì e criature ùn facenu micca u mo Regnu Divinu, ùn esisterà micca in u mondu.

- nè l'idea,

- nè cunniscenza vera

di ciò chì significa   a vera pace è a pienezza di a felicità.

Tutte e cose, quantunque esse boni è sante, ùn anu micca a so pienezza. Perchè data l'absenza di u duminiu è u regnu di a mo Vuluntà Suprema, ciò chì cumunicà  a fonte di tutte e felicità manca.

Hè una fonte.

Dunque, pudemu piglià ciò chì vulemu è cumu vulemu.

Per questu vogliu a mo Voluntà

-hè cunnisciutu è

-formà u so regnu trà e criature.

 

Perchè li vogliu vede cuntenti è felici

cù quale l'aghju    pruduciutu  creendu

quand'elli sò surtiti da u pettu di u so   Creatore,

chì pussede tutta a felicità pussibule è imaginable. Dopu quì aghju seguitu a Santa Voluntà Divina.

Sentendu senza u mo dolce Ghjesù, eru deliri.

Perchè mi vulia quellu chì, fendu mi soffre, mi fece cunnosce u più duru di i martiri à u puntu ch’ùn l’aghju pussutu più   .

È u mo sempre gentile Ghjesù, hè surtitu da   mè stessu.

 

M'hà dettu :

A mo figliola

u martiriu di l'anima hè più grande, più nobile.

Contene un valore cusì grande chì, paragunatu à quellu di u corpu - oh! quantu luntanu hè questu! U martiriu di u corpu hè limitatu, hè chjucu prima di quellu di l'anima.

 

L'ànima hè luce, mentri u corpu hè materia.

 

Quandu  u corpu  hè martirizatu, u sangue sparghje  

- ùn si stende, - ùn si sparghje micca luntanu è

- inunda solu u picculu spaziu terrestre in quale si trova

I so effetti sò dunque limitati è limitati à i lochi, u tempu è   a ghjente.

Per d 'altra banda,  u sangue di l'anima hè lumera 

Quandu  sta lumera hè filtrata, pusata sottu à una pressa, a luce si sparghje, s'alza, si estende più è più.

 

Quale pò limità è limità a luce di u sole? Nimu !

Ùn ci hè micca putere contr'à a luce.

Ùn ci hè micca armi chì ponu ferite è tumbà.

Tutti i puteri inseme sò impotenti contr'à a luce

piace o   micca,

sò custretti à dà a so rùbbrica libara è à lascià si vestu da   ella.

È se qualchissia,

- pigliatu da a pazzia, pinsava di piantàlu cù una putenza propria è naturale, - a luce si rideria di ellu è, vittoriosa, li sparghjeria ancu di più lumera.

 

Avà  ,  l'anima hè più chè u sole. 

Quandu ella soffre di privazione è hè sfracicata sottu questa pressione,

ci sò parechje raghji chì acquistenu per espansione è sparghje più.

È postu   chì hè una soffrenza di a vita divina  ,

- fendu a   Voluntà Divina,

-l'anima prupone l'attu più bellu in stu martiriu, è a so luce si stende cusì chì nimu pò   ghjunghje.

Perchè hè una Voluntà Divina chì entra in stu martiriu causatu da a privazione di u vostru Ghjesù.

A materia ùn entre in stu martiriu in tuttu. Ma tuttu hè luce:

- u vostru Ghjesù hè luce,

- a mo Voluntà hè lumera,

- a to ànima hè luce,

chì formanu un tali incantu di luce chì u celu è a terra sò vistuti cun ellu,

- portanu tutti i benefici di u calore è di a luce.

Hè per quessa chì u martiriu di u corpu ùn hè nunda paragunatu à questu.

 

 

Aghju fattu u mo giru attraversu tutta a Creazione.

Aviu vistutu u celu, u sole, u mare, in corta, tutte e cose creatu, cù u mo   "Ti tengu caru, ti adore. Ti benedica".

cantate a gloria di u mo Creatore in tutta a creazione.

Mentre facia questu, u mo Ghjesù si manifestava in mè è mi disse:

 

A mo figliola

ascolta cun mè tutte l'armunia di a Creazione.

 

 Ascolta : bisbiglia u mare.

Ma in stu sussurru si sente una nota più bella,

u   "Ti amu, ti adore, ti benedicu, a gloria,   a fanciulla di a mo Voluntà, bisbiglia in cuncertu cù u mare.

È fendu bisbigliare tuttu u mare, face chì l'acqua dicenu i so cori d'amore à u so Criaturi.

Oh! cum'è u mare acquista novi note di armunia è bellezza, novi soni più belli, perchè u mo figliolu

face a so voce parlà in a mo Divina Voluntà,   è

face parlà u mare,   e

restituisce a gloria di u mare à u so   Creatore.

Ascolta : ancu u sole  , in a so luce chì casca da u celu è copre a terra sana,

piove i vostri note d'amore, u vostru accolta rifratta cù a so luce

"Ti tengu caru, ti glorificu, ti adoru. Ti benedica".

 

In fatti, a Voluntà Divina chì regna in tè hè una cù Ella chì regna in u sole.

 

Oh!

- cum'è a luce parla eloquente,

cum'è l'amore di u so Creatore scorri in calore,

- quantu armunia è noti novi chì ùn sò micca u so propiu acquista

perchè ci hè u zitellu di a Vuluntà Suprema chì emette e so azzioni in questa Voluntà.

Face a so vulintà una cù quella di tutta a creazione è amministra a so voce è e so opere à tutte e cose create.

 

Ascolta : a natura di u mare, quella di u sole, ùn hà micca virtù di a parolla.  Truvate qualcunu chì vive in a mo Voluntà è li comunica a so voce è a so azzione,

hè a cosa più maravigghiusa, a più grande gloria chì pudete dà à u vostru Creatore.

 

Dunque, ùn ci hè micca una sola cosa creata chì ùn hè micca vestita in i vostri azzioni. Mi piace à sente e vostre note è i cori ripetuti

- in u celu,

- in u ventu,

- sottu à a pioggia chì casca,

- in u cantu di l'acellu

- in tutte e cose.

 

È vogliu chì voi, cun mè, fate ancu

sentite e vostre armonie chì formate in tutta a Creazione.

 

A mo figliola

u muvimentu più chjucu, u soffiu più chjucu pigliatu in a Voluntà Divina, hè tuttu di Diu, perchè appartene à ellu, trova in tuttu ciò chì hè.

u so.

 

In l'attu fattu in u mo divinu Fiat,

truvà a santità divina,

trova a so luce,

trova a so bontà, u so amore, u so putere.

Stu attu ùn manca nunda di ciò chì appartene à Diu.

 

Per quessa, ponu esse chjamati atti divinu, chì sò

- a più bella,

- u più santu è

- u megliu ricevutu.

Davanti à sti atti, tutti l'altri atti, quantunque boni ch'elli sianu, perdenu u so valore, u so gustu, è ùn mi ponu mai piacè.

 

Hè cum'è un signore estremamente riccu.

hà ricchezze, orti, splutazioni cù i frutti più belli, chì nimu ùn pò cumparisce.

Avà, cum'è stu signore sà, nimu pussede frutti è cose paragunabili.

Sì i so figlioli o servitori li portanu i frutti di u so ortu, li apprezza, li accoglie cun amore per manghjà à u so pienu.

Ma s'ellu li portanu fruttu da a splutazioni di qualcunu altru,

ùn li apprezzerà micca, perchè subitu notarà a diferenza.

Li truverà cattivi, troppu verdi è disgustosi, è si lagnarà à a so famiglia d’avè osatu di purtarili cose è frutti chì ùn venenu micca da casa.

 

Hè listessa per noi:  tuttu ciò chì hè fattu in a nostra Voluntà Divina hè 

 noi

hè u fruttu di e nostre splutazioni illimitate.  Perchè queste sò e nostre cose

ùn truvamu nunda in elli chì hè indegnu di a nostra Divinità. Per quessa, truvamu un grande piacè à riceve elli.

 

Invece  , ciò chì hè fattu fora di a nostra Voluntà Divina  hè una cosa per noi    

straneru  ,

ciò chì manca da l'impronta divina,

chì ùn hà micca a pienezza di sapori, a luce, a santità, a dolcezza.

Ancu in u megliu di e cose,

a vulintà umana farà sempre a so parte

- chì ùn hè micca maturu,

- chì sguassate u gustu è e cose più belle.

Allora, videndu chì issi prudutti ùn sò micca di e nostre splutazioni, i frutti di a nostra Voluntà Divina, li mettemu da parte, è spessu ùn li guardemu mancu.

Dunque, vi cunsigliu:

ùn lasciate micca esce da voi chì ùn entre in a luce di a mo Voluntà Suprema, per chì tuttu vene à noi è hè assai piacevule per noi.

 

Continuu u mo volu in a Vuluntà Suprema

tenendu tutta a creazione in u palmu di a so manu. Aghju da arrubà da una cosa à l'altra per   

- traccia tutta sta gloria chì possu,

Per mezu di elli, restituite à u mo Creatore, è ripagallu cù u mo amore per tuttu ciò chì hà fattu per u mo amore è di tutti.

Aghju fattu questu quandu u mo Ghjesù si manifestava in mè.

 

M'hà dettu :

A mo figliola

quandu a nostra Divinità hà criatu tutta a Creazione, l'hà tenuta unita à sè stessu da un ligame.

Cusì, pudemu dì

chì u  celu mantene  a so relazione cù Diu,  

-chì sò fissi in Diu, è

-chì hè da Diu ch’elli stendenu a so immensità.

L'astri   sò cunnessi à Diu.

Hè in Diu chì adornanu a volta di u firmamentu cù u so oru.

U sole   hè cunnessu à Diu.

Hè da u pettu di Diu ch'ellu sparghje a so luce, chì copre a terra sana.

Ùn ci hè micca creatu chì ùn hà micca a so cunnessione in Diu. Per esce, ùn si separanu micca da Diu.

Diu hè ghjilosu di e so azzioni.

Li ama finu à ch'ellu li permette di separà da ellu.

 

Dunque li mantene tutti fissi in ellu stessu

- cum'è a gloria eterna di e so opere,

- cum'è a bocca di u so Essere à i criaturi.

 

Parlanu à bassa voce, cù fatti, di quellu chì li hà criatu. Dicenu, cù fatti, chì hè

- luce pura è infinita,

- l'amore chì ùn esce mai,

-ochju chì vede tuttu è penetra in tuttu. U sole dice cusì.

 

E cose create dicenu ancu:

"Fighjate à noi è, cù i fatti, vi cuntaremu. Hè per quessa chì ùn parlemu micca :

L'azzioni parlanu più forte chè e parolle. Hè u putere chì pò fà tuttu,

hè l'immensità chì avvolge tuttu. Hè a saviezza chì ordina tuttu,

hè a bellezza chì incanta tuttu. "

A Creazione hè u cuntu cuntinuu di l'Essere Supremu chì riceve a so vita cuntinua.

È andendu da una cosa à l'altra,

- stà unitu da elli à u vostru Creatore e

-Riceve e relazioni di luce, amore, putere, etc., chì ognunu di elli pussede.

Sentendu questu, dicu:

"U mo amore, e cose create ùn anu micca ragione.

Cumu mi ponu dà e so rilazioni è dà tanta gloria ? "

 

Ghjesù aghjunse  :

A mo figliola

e cose creatu sò ligati à mè è sò cunnessi à mè cum'è i membri di u corpu chì stanu à a testa.

Agiscenu cum'è i membri chì ricevenu a vita da a testa.

 

Fighjate, avete mani è pedi.

Ùn sò micca dotati di ragione è ùn parlanu micca. Ma perchè ricevenu a vita da u capu.

E mani agiscenu, i pedi caminanu.

Restanu à dispusizione di ciò chì u patronu vole è custituiscenu a so più grande gloria.

 

Solu s'è e mani è i pedi eranu siparati da u corpu, ùn facianu nè travagliu nè passi.

Perchè tandu perderanu a vita chì u so capu li comunica.

 

U stessu hè veru per tutta a Creazione:

E cose create ùn anu micca mutivu è ùn parlanu micca. Ma sò uniti cù Diu cum'è i membri di u corpu. Ricevenu a vita di u so Creatore.

Dunque, tutte e cose create agisce.

E so azzioni sò incessanti è fermanu à a nostra dispusizione più di i vostri membri sò à a disposizione di a vostra testa.

È cum'è i vostri membri anu a virtù di cumunicà e vostre opere à l'altri criaturi, e cose create anu a virtù di cumunicà u bonu chì pussede.

- criaturi è

- à quellu chì vive in a mo Divina Volontà.

Perchè a Vulintà chì li anima hè una cù quella di st'anima,

sentenu chì sta ànima appartene à u corpu di tutta a Creazione.

Hè per quessa chì cumunicanu à ellu tutte e rilazioni chì anu cù   u Capu.

Hè cun grande amore chì l'uniscenu à elli.

 

Dunque vive fermamente in a mo Voluntà Divina se vulete campà una vita cullettiva cù u vostru Ghjesù è cù tutta a Creazione.

È dà mi torna tutta a gloria chì tutte e mo opere mi dannu continuamente. Dopu à quale aghju seguitu a Voluntà Divina in l'attu in quale u mo dolce  Ghjesù si separava. 

di a Regina Sovrana per andà in u desertu  .

Sentendu pietà l'un per l'altru, aghju pensatu à mè stessu:

"Cumu puderia esse separata a Regina Sovrana da u so caru Figliolu per quaranta ghjorni?

Ella chì l'amava tantu, cumu puderia suppurtà di esse senza ellu ?

Eiu, ch’ùn aghju micca u so amore, soffre tantu d’esse privatu di ellu per uni pochi di ghjorni, cumu duvia esse per a mo mamma ? "

È mentre pensava à questu, u mo amatu Ghjesù si manifestava in mè.

 

M'hà dettu  :

A mo figliola, avemu dui soffrenu di sta separazione.

Ma u nostru dulore hè statu patitu in modu divinu, micca umanu. Dunque, ùn ci hà micca separatu da a felicità o a pace imperturbable.

Felice, sò andatu in u desertu - à l'altitudine di gioia, a mo Mamma celeste hè stata.

In fatti  , u dulore subitu divinamente   ùn hà micca a virtù di gettà a più chjuca ombra nantu à a felicità divina chì cuntene mari infiniti di gioia è pace.

I dulori patiti in modu divinu sò cum'è picculi gocce d'acqua in un mare immensu chì a forza di l'onda hà a virtù di cambià in gioia.

 U dulore soffrendu in modu umanu hà a virtù di sfraccià a vera gioia è di disturbà a pace. a via divina - mai.  

Tantu cusì chì a mo mamma pussede u sole di a mo Voluntà per grazia, è l'aghju pussede da a natura.

Allora u sole si firmò in ella è si firmò in mè, ma i so raghji ùn anu micca parte. Perchè a luce hè indivisibile.

Dunque, in a stessa luce,

- restò in mè è seguitava i mo azzioni,

- è aghju firmatu in ella cum'è u centru di a so vita.

 

 A separazione, ancu s'ellu hè vera, era solu apparente   .

In fondu eramu fusi inseparabili è inseparabili.

Perchè a luce di a Voluntà Divina mette i nostri azzioni in cumunu cum'è s'elli eranu unu.

 

Sò andatu ancu in u desertu

per ricurdà sta stessa Voluntà Divina

- chì hè u mio è

-chì, dapoi quaranta seculi, i criaturi avianu disertatu.

È eiu, per quaranta ghjorni, vulia esse solu per riparà i quaranta seculi di vuluntà umana

- durante u quali a mo Voluntà ùn avia pussede u so regnu in u core di a famiglia umana. Cù a mo Voluntà Divina a vulsutu chjamà torna à mezu à elli per ch'ella possi regnu.

Torna da u desertu, l'aghju dipositu in a mo mamma,

- cù tutti questi atti di Voluntà Divina

- chì i criaturi avianu riittatu è guardatu cum'è in un desertu, perchè puderia esse

- u guardianu fidelu,

- u riparatore e

-L'imperatrice di u Regnu di a mo vuluntà.

 

Solu a Sovereign Lady   puderia riceve stu grande depositu.

Perchè pussede in ellu stessu a stessa Voluntà Divina chì puderia cuntene a Voluntà abbandunata da e criature.

Cumu si pudia pensà à u dulore di esse siparati per quaranta ghjorni quandu era

per riintegrate a nostra   Voluntà Divina,

vi ricordate di regnu di novu trà e criature ?

In u nostru dulore, eramu più chè felici

Perchè avemu vulsutu assicurà u Regnu Supremu Fiat. È a Regina di u Celu aspettava u mo ritornu

-per riceve u depositu di u sole novu

-di pacà cù u so amori per tutti l’atti di stu sole chì l’ingrata umana avia ricusatu.

 

Ella hà agitu cum'è una vera Mamma versu a mo Voluntà Divina.

Si cumpurtava dinù cum'è   una vera Mamma di criaturi   , dumandendu a vita, a felicità, a gioia di pussede u Regnu di l'eternu Fiat per tutti.

 

A mo figliola

q  uarante   hè un numeru simbolicu è significativu in a mo vita quì nantu à a terra.

Quandu sò natu  ,

Sò  quaranta ghjorni  in a grotta di Betlemme   ,   simbulu di a mo Divina Volontà chì,  

- puru siddu prisente à mezu à e criature,

- era cum'è ammucciatu è fora di a cità di a so ànima.

È eiu, per riparà i   quaranta seculi di a vulintà umana  , vulia stà fora di a cità quaranta ghjorni,

-in un rifugiu miserable, pienghjendu, gemendu è prighendu

per rinvià a mo Voluntà Divina à a cità di l'anime per restaurà u so Imperu.

È  dopu à quaranta ghjorni  , 

Sò andatu à u  tempiu  per revelà à u vechju Simeone.  

Era a prima cità ch'e aghju chjamatu per cunnosce u mo Regnu.

È a so gioia era cusì grande chì chjude l'ochji nantu à a terra per apre à l'eternità.

Aghju passatu  quaranta ghjorni in u desertu  , 

Allora aghju cuminciatu immediatamente a mo vita publica

per dà li rimedii è i mezi per ghjunghje à u Regnu di a Mo Voluntà.

Per  quaranta ghjorni sò stati in terra dopu a mo risurrezzione  , per cunfirmà 

- u regnu di u divinu Fiat e

- i so quaranta seculi di royalità ch'ellu deve avè pussede.

Allora, in tuttu ciò chì aghju fattu quì nantu à a terra, u primu attu hè statu a risturazione di u Regnu.

Tutte e altre cose sò accadute secondu.

Perchè u primu attu di cunnessione trà mè è i criaturi era u Regnu di a mo Voluntà.

Dunque, quandu si tratta di a mo Voluntà, ùn mi risparmia nunda,

- micca luce,

- micca sacrifici,

- nè l'avvenimenti,

- nè felicità

 

Quessi sò mari per i quali mi libaru

- per fà cunnosce,

-di fà lu regnu è

- per fà a so amatu.

 

Eru tuttu abbandunatu in u Fiat divinu. Hè in ellu chì aghju fattu e mo azzioni.

Venne in mente un mare infinitu

È eiu, in stu mare, aghju furmatu u mo picculu mare cù e mo azzioni.

Era cum'è s'è l'acque s'eranu sempre più prufonde è s'allargavanu, s'alzavanu intornu à mè cum'è in un circondu,

per dà mi più spaziu per mette e mo azzioni in mezu à u mare, è lasciami furmà u mo picculu mare ind'è stu mare.

 

Eru sorpresa di vede

chì stu mare, chì pareva acqua, era fattu di luce è chì e so ondate tamanti sò state formate

- l'incantu più magnificu,

- u sussurru più dolce è dolce, più cà musica.

 

È u mo dolce Ghjesù, esce da u mo internu, mi disse :

A mo figliola

l'anima chì travaglia in a mo Voluntà Divina travaglia in Diu stessu. E i so azzioni fermanu in ellu.

U mare chì vede hè l'Essere Supremu

Ella, gelosa di tuttu ciò chì pò esse santificatu in a mo Voluntà, estende u mare infinitu di u so Essere intornu à l'anima.

per riceve e so opere.

È tene in sè quella piccula mare d'opere chì sta anima hà realizatu in a so Divina Volontà.

A nostra satisfaczione è u nostru amore per l'anima chì vive in a nostra Voluntà Divina hè cusì grande chì vedendu agisce,

ci calmu versu ella per fà un cerculu intornu à ella è lassemu travaglià in noi.

 

È vene à noi.

È e so opere si facenu in mezu à i nostri per piacè è   glurificàci,

cum'è noi stessi diliziamu è glurificàmu l'altri.

 

Dopu quì aghju seguitu a Voluntà Divina in tuttu ciò chì hà fattu in a Creazione è dopu aghju   seguitu l'atti di a Redenzione.

È u mo amatu Ghjesù m'hà ricurdatu ciò ch'ellu avia fattu quand'ellu hè vinutu à a terra. Aghju seguitatu passu à passu.

 

È sicondu a   so tenera età

duranti quali pienghje è succò u latti in i braccia di a Sovrana Regina, li dissi :

"A mo bella zitella, vogliu mette lacrime nantu à tè cù u mo "  Ti tengu caru"   per dumandà ti,

in ognuna di e vostre lacrime u Regnu di a vostra Voluntà Divina.

È in ogni goccia di latte chì a nostra Mamma celeste ti dà, vogliu fà fluisce a mo mamma.

"   Ti tengu caru   "

chì, mentre ch'ella ti manghja cù u so latti, ti possu nutriscia cù u mo amore, è

dumandatevi, in ogni goccia di latte chì pigliate, u regnu di u vostru Fiat divinu. "

 

Allora aghju dettu à   a mo mamma  :

"Dì cun mè:" Vogliu u regnu di a vostra Voluntà.

- in ogni goccia di latte ti dugnu,

-in ognuna di e vostre lacrime è

- in ognuna di i vostri vagabondi,

- in ognuna di i basgi chì aghju messu nantu à a vostra faccia maravigliosa è affascinante. Quandu questu hè dettu da voi, Ghjesù darà u so regnu! "

 

È a Signora Sovrana m'hà piacè ripetendu questu cun mè. U mo dolce   Ghjesù m'hà dettu  :

A mo figliola

per ognunu di l'atti chì a mo Mamma celeste hà fattu per mè - è eranu cuntinui - l'aghju premiatu cun un gradu di grazia.

 

Siccomu ùn mi permette micca di esse sopratuttu o vintu da l'azzioni di e criature, ùn sò micca superatu.

 

Dunque, se a mo caru Mamma m'hà datu amore, atti, passi, parolle - I, in ogni gradu di grazia, l'aghju datu una vita divina.

 

Perchè   a grazia   ùn hè nunda di più

chè   a vita omnipresente di Diu chì si dà à i criaturi.

Chì grande differenza

- trà un attu chì una criatura pò dà, è

-una vita divina chì Diu dà à ognunu di e so opere.

 

Cusì, a Regina di u Celu era immensamente ricca in tante vite divine chì hà ricevutu à ogni mumentu.

Li hà utilizatu

- per furmà a prucessiò,

- per onore,

- amore,

cù a so vita divina,

u so Figliolu, u so Ghjesù, u so Tuttu.

 

Avete bisognu di sapè

perchè ti chjamu avà,   è

picchì avà vi facciu cuscenza di tuttu ciò chì aghju fattu in a mo vita quandu era in   terra,

vi mostrà cumu eru

- a volte pienghje è tremanu di fretu,

- qualchì volta in braccia di a mo Mamma,

ripete questi atti di u zitellu chì allatta,

inundà e so mani materne cù e mo lacrime, scambiendu basgi, etc.

 

Hè perchè vogliu

- e vostre azzioni, u vostru amore, cù quellu di a mo Mamma, è

- chì tutte e mo opere sò seguite da a vostra, per ch'e possu ancu dà à voi

- altri gradi di grazia

- per ognunu di l'atti chì fate per mè.

 

È questu per u decoru, l'onore è a prucissioni di a mo Voluntà chì vole fà u so regnu in tè.

 

A mo Voluntà ùn hè micca inferjuri à a mo Umanità.

Si merita dunque i stessi onori chì a mo inseparabile Mamma hà tornatu à mè.

Hè per quessa chì vogliu

- chì e vostre azzioni seguitanu i mei

-chì parechje volte ti possu dà a mo vita divina. Dunque siate attenti è seguitemi fedelmente.

Chì tuttu sia per a gloria di Diu è u triunfu di u Regnu di u Fiat divinu.

 

Grazie à Diu!

http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html