U Libru di u   Celu

 http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html

Volume 27 

 

A Voluntà Divina m’assorbe in tuttu è malgradu tutte e mo riluttanza à scrive, u Fiat onnipotente, cù u so imperu, si impone à a piccula criatura ch’e sò.

A so autorità divina

- regna sopra mè,

- rovescia a mo vulintà è, depositendula à i so pedi divini cum'è un sgabello,

- mi porta cù u so imperu dolce è putente

per scrive un novu voluminu quandu pensu chì puderia piantà per un pezzu.

 

Oh! Volontà adorabile, sovrana è santa, postu chì vo vulete stu sacrifiziu, ùn sentu micca a forza di resistà è cumbatte cun voi.

 

Preferite adurà e vostre disposizioni è mischjà cù a vostra santa   Voluntà. Per piacè

-per aiutà mi, -per rinfurzà a mo debulezza e

-per permette di scrive solu ciò chì vulete, è in a manera chì vulete.

Oh per piacè

lasciatemi ripete à voi senza aghjunghje nunda chì vene da mè !

 

È tù, u mo amore in u Sacramentu,

- da sta santa cellula duv'è tù mi fighjuli è duv'è ti guardu,

- Ùn mi ricusate u vostru aiutu quandu scrivu, ma venite à scrive cun mè. Solu cusì avè a forza di principià.

 

Aghju fattu a mo volta di solitu in a Creazione per seguità tutti l'atti di a Vuluntà Suprema in tutte e cose create.

U mo dolce Ghjesù, esce da mè, mi disse :

 

A mo figliola, quandu a criatura passa per l'opere di u so Criaturi, significa ch'ella vole ricunnosce, apprezzà, amassi ciò chì Diu hà fattu per amore per ella.

Ùn hà nunda à dà in ritornu. Fogliendu e so opere,

hè cum'è s'ellu hà pigliatu tutta a Creazione in a palma di a so manu è l'hà tornatu à Diu, sanu è magnificu,

per a so gloria è onore. È li disse :

"Vi ricunnoscu è vi glorificu in e vostre opere chì solu sò degne di voi".

A nostra gioia di vede noi ricunnisciuti in e nostre opere da a criatura hè cusì grande chì ci pari chì a Creazione si ripete per dà una doppia gloria.

 

Sta doppia gloria hè restituita à noi perchè a criatura ricunnosce

-i nostri travaglii fatti d'amore per ella è

è sti travaglii vi sò datu perchè ci amate.

 

Per a so gratitùdine per u nostru rigalu, a criatura chjude tuttu u celu in a so ànima.

Videmu, in a so piccula, u nostru Essere divinu cù tutte e nostre opere.

Inoltre, perchè u nostru Essere Divinu hè prisente in a piccula di sta criatura, pussede a capacità è u spaziu per chjude u Tuttanu,

 

Oh! chì prodigiu

- vede u Tuttu cuntenutu in a piccula umana, e

-di vedela, curaggiu, dà u Tutt’à u Tutt’ellu solu per amà è glurificà !

 

Chì l'All of our Supreme Being is the All - ùn ci hè nunda in questu chì ci deve stupirà, perchè questa hè a nostra natura divina - per esse u All.

Ma   tuttu in a piccula umana hè a maraviglia di meraviglie. Quessi sò e meraviglie di a nostra Voluntà divina chì regna in ogni locu, ùn pò micca fà u nostru Essere divinu a mità di l'Essere, ma solu l'Esseru sanu.

 

È postu chì a creazione ùn hè nunda altru ch'è un evuluzione d'amore da a nostra Fiat creativa, cuntene tutte e so opere induve ellu regna.

Hè per quessa chì a piccula umana pò dì: "Dò Diu à Diu!" Hè per quessa chì quandu ci damu à a criatura,

- vulemu tuttu, ancu u so nunda, cusì

nantu à questu nunda ùn pudemu ripetiri a nostra parolla criativa è   cetara

pudemu furmà u nostru Tuttu nantu à u niente di a   criatura.

 

S'ellu ùn ci dà tuttu, a so piccula, u so nulla, a nostra parolla criatrice ùn si pò ripete.

Ùn hè nè ghjustu nè un onore per noi di ripetiri lu. Perchè, quandu parlemu, vulemu caccià tuttu ciò chì ùn ci appartene micca.

 

È quandu vedemu chì ùn si dà micca cumplettamente, ùn ne facemu micca u nostru.

È a piccula è u nulla chì hè ferma, mentre noi stemu in tuttu ciò chì simu.

 

Dopu à quale aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Supreme Fiat.

Mi sentu tristu per certe cose chì ùn anu micca bisognu di esse scritte quì. È u mo sempre gentile Ghjesù, innamuratu di mè cù cumpassione, m'hà abbracciatu è mi disse:

 

Oh! quant'è cara a figliola di a mo Voluntà.

Ma duvete sapè chì a tristezza ùn entra micca in a mo Voluntà Divina.

 

A mo vuluntà hè gioia eterna,

chì face a casa duv’ellu regna tranquilla è felice.

 

Per quessa, sta tristezza, ancu s'ellu sapi per esse a causa, hè un anticu di a vulintà umana.

A mo Voluntà Divina ùn riceve micca e cose vechje in a vostra ànima.

 

Perchè hà tante cose novi chì u spaziu in a vostra ànima ùn hè micca abbastanza grande per riceve tutti.

Inoltre, fora, a vostra tristezza - fora.

 

Oh! se sapiassi e rare bellezze chì a mo Divina Volontà forma in a to ànima...

Induv'ellu regna, a mo Voluntà forma u so celu, i so soli, u so mare è a brisa di a so freschezza divina.

Artigiana insuperabile, pussede in sè l'arte di a Creazione

 

Quandu entra in a criatura per furmà u so Regnu,

- hè ansiosu di ripetiri a so arte,

- stende in ellu i celi è

-formà u sole è tutte e bellezze di a Creazione.

 

En effet, partout où il règne,

a mo Voluntà vole e so cose,

Li furma cù u so artu è si circunda d'opere digne di a mo Fiat. Hè per quessa chì a bellezza di l'anima induve regna hè indescrivibile.

 

Ùn hè micca cusì in l'ordine umanu?

Se qualchissia faci un travagliu, ùn perde micca a so arte per fà. L'arti ferma a so pruprietà è hà u vantaghju di ripetiri u so travagliu quante volte ch'ellu vole.

Se u travagliu hè bonu, hè assai ansioso per avè l'uppurtunità di ripetiri.

Questu hè u casu cù a mo Voluntà Divina:

u travagliu di a Creazione hè bella, maestosa, sumptuosa, piena di ordine è armunia indicibile. Dunque a mo Voluntà aspetta l'uppurtunità di ripete. Questa opportunità hè datu à ella da l'anime chì li permettenu di duminà è allargà u so Regnu in elli.

 

Curagiu, dunque.

Stà luntanu da tuttu ciò chì ùn appartene micca à u mo divinu Fiat

cusì ch'ellu hè liberu di fà u so travagliu divinu.

 

Altrimenti formate nuvole intornu à voi chì impediscenu

-la lumière à diffuser e

- per lascià i so raghji radianti brillanu in a vostra ànima.

 

Aghju fattu u mo giru in Creazione è Redenzione.

A mo piccula intelligenza si firmò quandu u mo graziosu Figliolu, in l'attu di esce da u ventre, si ghjittassi in braccia di a Mamma celeste.

In u so desideriu di manifestà a so prima effusione d'amore,

s’imbulicò u collu di a so mamma cù e so braccette è a basgiò.

A Divina Regina hà ancu sentitu a necessità di fà a so prima effusione d'amore versu u Divinu Figliolu.

Li riturnò u so basgiu cun un affettu cusì maternu chì u Cori paria esce da u so pettu.

Quessi eranu i primi effusioni trà a Mamma è u Figliolu.

 

Pensu à mè: "Quale sà quanti beni cuntene sta effusione!   U mo dolce Ghjesù, apparsu in a forma di un zitellu chì basgiava a so Mamma, è m'hà dettu:

 

A mo figliola, quantu mi sentu u bisognu di manifestà sta effusion versu   a mo Mamma. In fatti, tuttu ciò chì u nostru Essere Supremu hà fattu era solu un effusione d'amore.

In a Regina Vergine aghju centralizatu tutte l'effusioni d'amore chì avemu avutu in a Creazione.

Perchè, cum'è a mo Voluntà Divina era in ella, a mo Mamma era capace.

-per riceve, cù u mo basgiò, cusì grande effusione, e

- per rinvià à mè.

In fatti, solu a criatura chì vive in a mo Voluntà Divina hè centralizzata in questu.

- l'attu cuntinuu di tutta a Creazione, e

- l'attitudine di vultà à Diu.

 

À Quellu chì pussede a mo Voluntà Divina

Possu dà tuttu   è

- mi pò dà tuttu daretu.

 

Inoltre, postu chì avemu pruduciutu a Creazione in un effusione   d'amore per esse datu à a criatura, dura è durà per sempre.

Quellu chì hè in a mo Voluntà Divina hè ancu presente in a nostra casa. Riceve a cuntinuità di a nostra effusione cù l'attu cuntinuu di tutta a Creazione.

In fatti, per mantene cum'è no, hè cum'è s'è no eramu sempre in attu

- crià è

- dì à a criatura :

"Cù st'effusione chì hè a nostra in a Creazione di tante cose, vi dicemu : "T'aghju amatu, ti tengu caru è ti amaraghju sempre".

È l'anima chì si lascia duminata da a nostra Voluntà divina,

- ùn pò micca cuntene una cusì grande effusione d'amore,

- si sparghje ancu

è ci disse, ripetendu u nostru stessu ritornu :

'  In a to Voluntà t'aghju amatu,

ti amu è

Ti amaraghju per sempre, per sempre.

 

In fatti, ùn sò micca tutte e cose creatu effusioni d'amore chì u nostru Fiat, cum'è u primu attore, hà dimustratu à a criatura?

Stu celu blu stellatu hè un outlet per l'amore.

Restendu sempre allungatu, mai debilitatu o cambiante,

presenta u nostru continuu effusione d'amore per a criatura   e

sparghje u nostru amore cuntinuu coprendu a   terra sana cù a luce.

 

Tutti l'effetti chì pruduce, innumerabili, sò effusioni cuntinui è ripetuti chì tistimunieghjanu a criatura.

Effusione d'amore hè u mare   chì bisbiglia è ripete e so ondate giganti, à volte tranquille, à volte in tempesta.

Tutti i pesci chì pruduce ùn sò nunda di più chè l'effusione cuntinuu di u nostru amore.

L'effusione d'amore hè a terra  .

Quandu si apre à pruduce fiori, piante è frutti, u nostru amore cuntinueghja u so ardenti effusione.

In corta, ùn ci hè nunda creatu da noi induve l'evuluzione cuntinuu di u nostru amore ùn hè micca truvatu.

 

Ma quale hè cuscente di e nostre numerose effusioni ?

Quale criatura si sente investita cù a nostra forza creativa è tocca i nostri fiammi inextinguishable cù a so propria manu, finu à u puntu di sente a necessità di rinvià e so effusioni amorose à u so Creatore à turnu?

Hè quella chì campa in u nostru Fiat divinu. Hè per ella una Creazione cuntinua.

Ella sente a forza di a nostra forza creativa chì, travagliendu in ella,

- vi permette di tuccà cù a manu

- chì u so Creatore hè in l'attu di creà continuamente per amore per ella,

-è li face sente e so effusioni ininterrotte per riceve u so in ritornu.

Ma quale pò dì a nostra satisfaczione quandu vedemu  :

* chì a criatura, attraversu u pussessu di u nostru Fiat divinu, riceve è ricunnosce i nostri effusions.

Ùn pudendu cuntene u grande eccessu d'amore di i nostri effusioni divini,

- in a stessa effusione di u nostru amore,

forma a so effusione versu u so Creatore ?

 

Allora ci pari chì simu ricumpinsati   per tuttu ciò chì avemu fattu in a Creazione.

Sentemu chì a criatura ci dice, in u so diliriu :

 

"Adorable Maestà,

s'ellu fussi in u mio putere, anch'eiu vuleria creà per voi un celu, un sole, un mare è tuttu ciò chì avete creatu,

per dì chì ti amu

-di stu listessu amore è

- cù e vostre opere. "

 

Perchè l'amore ùn pò micca esse chjamatu amore un amore chì ùn agisce micca.

Ma postu chì a vostra Voluntà divina m'hà datu tuttu ciò chì avete creatu, vi riturnò per dì chì   "Ti amu" - "Ti amu".

È cusì torna l'armunia, u scambiu di rigali, l'ordine trà u Criaturi è a criatura, cum'è stabilitu da Diu in a creazione.

 

Avà duvete sapè chì fendu a so vulintà,

l'omu hà persu l'ordine, l'armunia è u dirittu à u rigalu di a Creazione.

Dapoi u mo Voluntà l'hà creatu, tutta a Creazione li appartene.

Hè solu à a criatura in quale ellu regna chì a mo Voluntà Divina cuncede stu dirittu.

Ma quellu in quale ùn regna micca pò esse chjamatu intrus in i so opere.

 

Ella

dunque ùn pò micca agisce cum'è un   pruprietariu

nè dà à Diu ciò chì ùn hè micca à ellu.

nè per sente tutte l'effusioni d'amore chì esistenu in a creazione perchè ùn hà micca in u so pussessu a nostra Voluntà Divina chì li parla di a nostra   storia d'amore.

Senza a nostra Voluntà Divina,

l'omu hè u veru pocu ignurante di u so Creatore,   è

ferma cum'è un picculu studiente senza   maestru.

Oh! chì pena di vede l'omu senza u nostru Fiat ! Ancu di più, cum'è a nostra Creazione è u nostru narratore, Ella hè a porta

di i nostri baci   d'amore,

di i nostri abbracci affettuosi   .

Oh! cumu si sentia a mo Umanità tuttu questu quandu era in terra !

Quandu sò surtitu, u sole m'hà datu u basgiu chì a mo Voluntà avia dipositu à a so luce per dà à i criaturi.

U ventu m'hà datu e carezze, l'abbracci ch'ellu cuntene cum'è un depositu di a mo Voluntà Divina.

. Tutta a Creazione era piena di carismi divini da dà à e criature.

A mo Umanità hà ricivutu tuttu questu è hà datu torna, per dà via libera à parechji.

- basgi ripressi,

-abbracci ricusati   e

-d'amore scunnisciutu dapoi tanti   seculi.

 

In fatti, postu chì a mo Voluntà Divina ùn hà micca regnu, l'omu ùn pudia riceve u bè chì a mo stessa Voluntà avia messu in tutta a creazione.

U mo Umanità, pussede sta Voluntà Divina,

li hà datu a prima   spressione,

ricivutu è rimbursatu per tuttu ciò chì sta Voluntà Divina avia postu in tutta a creazione.

È hè per quessa chì, quandu sò surtitu, tutte e cose creatu celebrate è cumpetenu cù l'altri per dà mi ciò chì avianu.

Dunque,

- Attenti   è

- Aghju in core à campà solu in a mo Voluntà Divina

s'è vo vulete sentu prufonda ciò chì u vostru Ghjesù vi ​​dici circa u so supremu Fiat.

 

U mo abbandunamentu cuntinueghja in a vita di a Voluntà Divina. Oh! chì a so forza creativa hè putente.

Oh! quantu hè abbagliante a so luce, è

penetra prufonda in i fibri di u mo core

- investe lu,

- carezzala,

-sviluppà un spaziu e

- per elevà u so tronu di duminiu è di cumandamentu.

Ma hè fatta cù una dolcezza cusì deliziosa

chì a piccula di a criatura ferma annichilata,

cuntentu, però, di stà senza vita è dissolutu in u Fiat divinu.

 

Oh! s'è tutti ti cunnoscenu, o l'adorable Will,

quantu volenu persu in   

per ritruvà a vostra vita è esse felice cù una felicità divina.

 

Ma siccomu a mo piccula fusione in u Fiat divinu, u mo bonu Ghjesù si manifestava in mè è, appiccandumi assai forte à u so Coru divinu, mi disse :

 

A mo figliola, solu a mo Voluntà Divina pò fà felice a criatura.

Cù a so luce eclissi o fughje tutti i mali è dice, cù a so putenza divina:

"Sò una felicità infinita.

Fuggite, tutti i mali.

Vogliu esse liberu, perchè davanti à a mo felicità, tutti i mali sò senza vita. "

 

Per quellu chì vive in a mo Voluntà Divina,

u so putere hè cusì grande chì trasfurmeghja l'azzioni di a criatura

un scambiu di vita trà ella è   Diu.

un scambiu d'azzioni, passi, batti di cori.

 

Diu ferma attaccatu à a criatura è a criatura à Diu Diventanu esseri inseparabili.

In questu scambiu d'azzioni è di vita,

-hè un ghjocu chì hè ghjucatu trà u Creatore è a criatura

-chì diventanu a preda di l'altri.

 

È fendu cusì,

sonu   divinu,

 si facenu felici,

si celebranu.

Diu è a criatura cantanu a vittoria, si sentenu vittorie perchè nimu hà persu, ma unu hà vintu l'altru.

In fatti, in a mo Voluntà Divina, nimu perde. E scunfitte ùn esistenu micca in ella.

Hè solu da quellu chì vive in a mo Voluntà chì possu dì chì hè a mo gioia in a Creazione.

Mi sentu vittorioso chjappendu per esse cunquistatu da a criatura. Perchè sò ch'ellu ùn s'oppone micca à lasciassi cunquistà da mè.

Dunque cuntinueghja sempre u volu in u mo Voluntà.

 

Allora aghju pensatu à parechje cose chì u mo beatu Ghjesù   avia dettu à mè.

- nantu à a so Divina Volontà e

- a so brama ardente di fà cunnosce,

È chì, malgradu i so bramosi ardenti, nunda hè statu fattu per suddisfà.

 

E pensu : « Chì saviezza di Diu, chì misteri prufondi ! Quale serà mai capace di capisce ?

Ellu voli chì.

Hè tristu perchè ùn ci hè nimu chì apre u caminu à a so Voluntà, per fà cunnosce. ella mostra u so Cori languidu chì brama chì a so Voluntà Divina sia cunnisciuta per furmà u so Regnu in u core di e criature.

Eppuru, cum'è s'ellu era un Diu senza difesa,

- i corsi sò chjusi,

- porte chjuse chì Ghjesù soffre.

Cù pazienza invincibile è indicibile,

- aspittà chì e porte è i camini s'aprissinu, e

- batte à a porta di i cori

per truvà quelli chì si curaranu di fà cunnosce a so Voluntà Divina. Aghju pensatu.

U mo dolce Ghjesù, diventendu ogni bontà è tenerezza,

per rompe i cori più duri, mi disse :

 

Figlia mia, s'è tù sapia quantu soffre

- quandu vogliu furmà e mo opere è fà cunnosce à e criature per dà li u bè chì cuntenenu,

-è ch'ùn trovu nimu cù u veru entusiasmu, u veru desideriu è a vuluntà di fà u mo travagliu a so vita.

Per

- per fà cunnosce e

-per dà à l'altri a vita di u bonu di e mo opere ch'ellu si sente in ellu stessu. Quandu vecu queste disposizioni in

- quellu chì hà da   piglià cura,

- quellu ch'aghju chjamatu è sceglite, cù tantu amore, pè u mistieru chì mi appartene, mi sentu tantu attrattu da   ellu.

 

Per pudè fà ciò chì vogliu,

- Mi calu,

-I falu in ellu è

-Li dugnu a mo mente, a bocca, e mani è ancu i pedi per fà

per sente a vita è u mo travagliu in tuttu,

- è chì, cum'è una vita sentita,

- è micca cum'è qualcosa esternu à ellu,

chì pò sente u bisognu di dà à l'altri.

 

A mo figliola

quandu un bonu ùn hè micca sentitu cum'è a vita in sè stessu, tuttu finisci cù e parolle è micca cù l'opere.

Allora stau fora, micca dentru.

 

Restanu dunque

povero storpio, senza   intelligenza,

cecu,   mutu,

senza mani è pedi.

È eiu, in i mo travaglii, ùn vogliu micca usà poveri cripples. I mette da parte.

Senza preoccupari di u tempu, cuntinuu à circà

- chì sò disposti,

- chì deve serve u mo travagliu.

Ùn aghju mai stancu di viaghjà à traversu i seculi è à traversu a terra

-per truvà a criatura più chjuca, è

- mette u grande depositu di a cunniscenza di a mo Voluntà Divina in a so piccula,

 

Nè mi stancheraghju di viaghjà a terra, una volta è una volta,

- per truvà quelli chì sò veramente disposti,

- chì apprezzà, cum'è da a vita, ciò chì aghju manifestatu nantu à u Fiat divinu. Faranu tutti i sacrifici per fà cunnosce.

Allora ùn sò micca u Diu impotente, ma u Diu paziente chì vole chì e so opere sò fatte.

- cum'è adattatu e

-da persone chì sò ben disposti è micca furzati.

 

Perchè ciò chì detestu più in e mo opere hè a vulintà maligna di e criature. Cum'è s'ellu ùn meritassi micca i so picculi sacrifici.

 

Per a comodità di un travagliu cusì grande, chì hè di fà cunnosce a mo Divina Voluntà,

Ùn vogliu micca aduprà poveri cripples.

 

In fatti, per quelli chì ùn anu micca a vera vuluntà di fà u bè, hè   sempre una mutilazione chì inflige a so ànima.

Ma vogliu aduprà e persone chì,

- quandu li dugnu i mo membri divini,

- agisce cum'è degne,

- in più di u meritu di un travagliu chì deve purtà

tantu bè à i criaturi è grande gloria à a mo Maestà.

 

 

 

Mi sentu immersa in u Fiat divinu

A so luce mi circundava in ogni locu, dentru è fora.

U mo dolce Ghjesù, facendu vede, mi abbracciò è si avvicinava à a mo bocca.

Mandò u soffiu di a so bocca in a meia, ma cusì dura chì ùn pudia cuntene. Oh! quantu piacevule, dolce è vivificante era u soffiu di Ghjesù.

Mi sentu rinascita à una nova vita. U mo sempre gentile Ghjesù m'hà dettu:

 

A mo figliola

tuttu ciò chì esce da e nostre mani creative cuntene a creazione è a cunservazione cuntinua.

Se u nostru attu di creazione è cunsirvazioni sò stati ritirati da u celu, u sole è tuttu ciò chì hè in a creazione, tutta a vita sparissi.

Perchè, postu chì a Creazione hè "nunda", anu bisognu di "Tutti" per esse priservatu.

Hè per quessa chì e nostre opere sò inseparabili da noi. Ciò chì ùn hè micca sottumessu à a separazione hè

- sempre amatu,

- tenutu per sempre sottu à u nostru sguardu.

U travagliu, cum'è quellu chì l'hà creatu, diventa unu.

U nostru Fiat, chì hè statu prununziatu in l'attu di creazione di tutte e cose, ferma in l'attu, per spressione sempre,

-custituì l'attu è a vita eterna di tutta a Creazione.

 

A nostra azzione ùn hè micca cum'è quella di l'omu

chì ùn mette micca u so fiatu, u so battitu di u core, a so vita è u so calore in u so travagliu.

 

Dunque, u so travagliu hè separatu da ellu

Nè l'amare cù un amore invincible è perfettu.

Perchè quandu qualcosa hè separabile, pudemu ancu scurdà.

 

Per d 'altra banda, in i nostri opere,

- hè a vita chì avemu stabilitu,

-Chì hè amatu à u puntu chì, per priservà, lasciemu sempre a nostra vita curriri in e nostre   opere.

 

Se vedemu ogni periculu, cum'è accadutu cù l'omu, sacrificemu a nostra vita per salvà a vita chì curria in u nostru travagliu.

 

Avà, a mo figliola, a vostra vita in u nostru Fiat Divinu principia cù a nostra dumanda di a vostra vulintà chì m'hà datu assai piacè.

Quandu aghju vistu chì mi dà a to vulintà, mi sentu vittoriosa da u mo soffiu in tè,

Vuliu pronunzia u mo Fiat onnipotenti in u fondu di a vostra ànima per rinnuvà l'attu di a Creazione.

Hè stu Fiat chì ripete sempre per ch'ellu vi dessi a vita cuntinuu, ripetendu, vi cunserva è mantene a so vita in tè.

 

Hè per quessa chì spessu senti u mo soffiu rinnuvà a to ànima, in tè. L'inseparabilità chì mi sentu hè:

a mo Voluntà Divina chì mi face amare, cun amore eternu, ciò chì avemu dipositu in tè.

 

-Ogni volta chì u mo Fiat hè ripetutu,

- ogni verità ch'ellu vi manifesta,

- qualcunu di i so cunnisciuti o

- ogni parolla chì ti dice,

hè un amore chì nasce in noi

-perchè pudemu amassi ancu di più è

- esse amatu.

Hè a nostra Fiat creativa è cunservatore chì, amandu a so vita è ciò chì hà fattu in voi,

- cuntinuà à prununzia

- per priservà a so vita è a bellezza di u so travagliu.

 

Dunque sia attentu è riceve sempre a parolla di u mo Fiat. Perchè hè u purtellu di creazione, vita è cunservazione.

 

Dopu chì   aghju fattu u mo giru per seguità l'opere di u Fiat Divinu in Creazione  .

Arrivatu   in Eden  , aghju firmatu in l'attu in quale l'omu ricusò a Voluntà Divina per fà u so propiu. Oh! quantu aghju capitu u gran male di fà a vulintà umana.

È u mo amatu Ghjesù, manifestendu in mè, mi disse:

 

A mo figliola, veramente terribili era u mumentu di a caduta d'Adam. Quandu hà ricusatu a nostra Voluntà Divina di fà u so propiu,

u nostru Fiat era in attu di ritirata da u celu, da u sole è da tutta a creazione

per riducellu à nunda.

Perchè quellu chì avia ricusatu a nostra Voluntà Divina ùn meritava più u nostru Fiat per mantene l'attu cuntinuu di creazione è cunservazione per tutta a Creazione,

-creatu da l'amore per l'omu, e

-chì hà ricevutu cum'è un rigalu da u so Creatore.

Si la Parole Eternelle n'avait pas offert ses mérites anticipés en tant que futur Rédempteur,

-cum'ellu li offriva di priservà a Vergine Immaculata da u peccatu uriginale, tuttu saria cascatu in ruvina : u celu è u sole s'eranu ritirati in a nostra surgente.

Quandu a nostra Voluntà Divina si ritira, tutte e cose create perde a so vita.

 

Ma a Parola fatta l'omu si prisenta davanti à a Divinità. Hà anticipatu tutti i so meriti.

Allora tutte e cose fermanu in u so locu.

My Fiat hà cuntinuatu u so travagliu di creazione è conservazione,

- aspittendu chì a mo Umanità li prufrassi cum'è un rigalu legittimu è chì   mi meritava tantu bè chì a prumessa solenne hè stata fatta à l'omu

- chì u futuru Redentore scenderia per salvallu, è

- quellu omu pricava è si preparava à ricevelu.

 

A nostra Voluntà hà fattu tuttu.

Cù a ghjustizia, avia dirittu à tuttu.

Fendu a so vulintà, l'omu hà persu i so diritti divini nantu à a Creazione.

 

Dunque ùn meritava più chì u sole li dessi a so luce.

Quandu a luce hè stata pusata nantu à ellu, a nostra Voluntà si sentia chì i diritti di a so luce eranu privati ​​da ellu.

Perchè ogni cosa creata chì l'omu hà pigliatu è utilizatu era una lacrima fatta à a nostra Voluntà.

 

Senza a mo Umanità, tuttu era persu per l'omu.

Dunque, ùn fà micca a mo Voluntà Divina cuntene tutti i mali è ci face perde tutti i diritti, sia di u Celu sia di a terra.

Fendu a mo Voluntà, cuntene tutti i beni è acquista tutti i diritti umani è divini.

 

Eiu facia u mo giru di solitu in u divinu Fiat.

Chjamendu tuttu ciò chì avia fattu in a creazione è a redenzione,

L'aghju offertu à a divina   Maestà

per dumandà chì   a Voluntà Divina sia cunnisciuta

per regnà è regnà trà e criature.

 

Cum'è aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"Chì facciu bè ripitendu sti giru, sti atti è isse offerte?"

 

U mo bonu Ghjesù, manifestendu in mè, mi disse :

 

A mo figliola

ogni volta chì andate in u nostru travagliu è unisce questi atti fatti da u mo Fiat in a creazione è a redenzione per offre à noi,

- fà un passu versu u celu, e

- a mo Voluntà Divina face un passu versu a terra.

Allora, mentre cullà, ella scende.

Mentre resta immensu, diventa chjucu è si chjude in a vostra ànima per ripetiri

i vostri   atti,

e vostre offerte   e

e vostre preghiere cun voi.

Sentemu a nostra Divina Voluntà chì prega in tè.

Sentemu u so fiatu esce da voi.

Sentemu u so battitu di u core chì palpita in noi à tempu à voi. Sentemu a forza di i nostri travaglii creativi chì,

- in fila intornu à noi   ,

-Pregate cù u nostru   putere divinu

chì a nostra Voluntà Divina scende per guvernà a terra.

Ancu di più, postu chì in ciò chì fate,

- ùn site micca un intruso

- micca qualchissia chì, senza esse rispunsevuli di nunda, ùn hà micca putere.

 

Ma vi sò stati chjamati è, in una manera spiciale, avete statu affidatu u compitu.

- fà cunnosce a nostra Voluntà Divina e

- dumandà chì u nostru Regnu sia custituitu in u core di a famiglia umana.

Allora ci hè una grande differenza trà

quellu chì hà ricevutu un incaricatu da noi,   e

- quellu chì ùn hà micca funzione.

 

À quellu chì hè incaricatu d'un uffiziu, ciò ch'ellu faci, u face di dirittu, in piena libertà

Perchè questu hè a nostra Voluntà Divina.

Rapprisenta tutti quelli chì devenu riceve u bè chì vulemu dà.

per mezu di u debitu ricevutu.

 

Dunque, ùn site micca u solu à fà un passu versu u Paradisu. Perchè ci sò tutti quelli chì cunnosceranu a mo Voluntà Divina.

 

Mentre scende, scende à traversu voi in tutti quelli chì u lasciaranu regnu.

 

Dunque   l'unicu modu per ottene u regnu di u Fiat divinu hè di utilizà i nostri travagli per ottene assai bè.

 

Allora aghju cuntinuatu à seguità l'opere di a Voluntà Divina.

Arrivatu à u puntu duv'ellu  chjamò a Regina Sovrana da nulla  , aghju firmatu per catturà ella, tutta bellezza è maestà. 

I so diritti cum'è regina si stendevanu in ogni locu.

U celu è a terra s'inchinavanu per ricunnosce a so Imperatrice di tutte e   cose.

È eiu, da u fondu di u mo core, aghju veneratu è amatu a Sovrana Signora. Da zitellu vulia saltà in u ventre per   dì li :

"Santa Mamma, sì tutte belle è questu hè perchè vive in a Voluntà Divina.

Oh per piacè!

Voi chì u pussede, pregate ch'ellu falà in terra è regne trà i vostri figlioli. "

Aghju fattu questu. Allora u mo amatu Ghjesù aghjunse:

 

A mo figliola

ancu s'è   a mo mamma   ùn era micca stata a mo mamma,

- u semplice fattu d'avè cumpletu perfettamente a Voluntà Divina,

- ùn avè cunnisciutu nisuna altra vita e

- avè campatu in a pienezza di a mo Voluntà,

in virtù di a so vita cuntinueghja in u mo Fiat,

- avissi avutu tutte e prerogative divine -

-  saria sempre a Regina, a più bella di tutte e criature.

 

In fatti, induve regna u mio Fiat divinu, vole dà tuttu, ùn si ferma nunda. Soprattuttu, ama assai a criatura.

- chì utilizendu i so trucchi d'amore,

- nascondi,

-Hè assai chjucu in ella è li piace à esse nantu à a so volta.

Inoltre, ùn hè micca ciò chì a regina sovrana di u celu hà rializatu quandu hà sappiutu capisce chì era statu cuncipitu in ella è

- ammucciatu in i so visci ?

Oh! se ognunu sapia ciò chì a mo Voluntà Divina hè capace è pò fà,

farianu ogni sacrifiziu per campà solu di a mo Voluntà.

Mi sentu immersa in u Fiat divinu.

Puderaghju vede davanti à a mo povera mente tutta a creazione è e grandi meraviglie realizate in ella da a Voluntà Divina.

Paria chì tutta a creazione vulia dì ciò ch'ella pussede in u grande è divinu Fiat per fà cunnosce, amatu è glurificatu.

U mo spiritu hà vistu a creazione. Allora u mo dolce Ghjesù si manifesta fora di mè è

M'hà dettu :

 

A mo figliola

ognunu aspetta a storia di u grande puema di a Voluntà Divina. A Creazione era u primu attu esternu di u funziunamentu di u mo Fiat.

Cuntene dunque u principiu di a so storia, cuntendu tuttu ciò chì hà fattu per l'amore di a criatura.

Per questu, vulendu cuntà tutta a storia di a mo   Divina Voluntà,

-Aghju inclusu tutta a storia di a Creazione, cù assai ditagli, per chì tù è tutti l'altri pudete cunnosce.

- ciò chì u mo divinu Fiat hà fattu è vole à fà, è ancu u so ghjustu dirittu di regnà trà e generazioni umane.

 

Micca tuttu ciò chì hè statu fattu in a Creazione hè cunnisciutu cumplettamente da e creature,

- nè l'amore chì era u nostru in crià lu.

I criaturi ùn sanu micca cumu ogni cosa creata porta una nota d'amore,

essendu distinti l'un da l'   altru,

ognunu cuntene una criatura spiciali bè

A so vita, infatti, hè ligata à a Creazione da ligami indissolubili.

Se a criatura vulia rinunzià da i beni di a Creazione, ùn pudia campà.

Quale li pudia dà l'aria da respira, a luce per vede, l'acqua per beie, l'alimentu per manghjà, a terra per marchjà ?

 

E mentri a mo Voluntà Divina hà u so attu cuntinuu, a so vita è a so storia per esse fatta cunnisciuta in ogni cosa creata, a criatura ùn a cunnosci micca è vive di a mo Voluntà senza sapè.

È hè per quessa chì tutti aspettanu.

A creazione stessa vole fà cunnosce sta santa Voluntà

 

Perchè vi aghju parlatu cù tantu amore di a Creazione è di ciò chì u mo Fiat Divinu face in ellu, a Creazione mostra a so grande brama di vulè cunnosce megliu.

In particulare chì un bè chì ùn hè micca cunnisciutu ùn porta micca a vita o u benefiziu chì cuntene.

 

Dunque a mo Voluntà ferma sterile à mezu à e criature, senza pruduce in ognuna a pienezza di a so vita, perchè ùn hè micca   cunnisciuta.

 

Dopu à quale mi sentu una forza in mè chì vulia seguità tutti l'atti chì u Fiat divinu avia realizatu in a Creazione è a Redenzione.

Facendu cusì, aghju pensatu: "Chì sensu hà di vulè seguità a Voluntà divina in tutte e cose?"

È u mo amatu Ghjesù aghjunse:

A mo figliola

duvete sapè chì tuttu ciò chì a mo Divina Voluntà hà fattu in a creazione è a redenzione, hà fattu per amore di e criature.

Hà fattu cusì chì e criature, dopu avè amparatu,

- alzà in e so azzioni per vedela, amà è unisce i so atti cù i soi,

-à fà li cumpagnia e

- aghjunghje ancu una virgola, un puntu, un sguardu, un "Ti amu" à e parechje opere divine è meraviglie chì,

- in l'ardori di u so amore hà rializatu u mo Fiat per elli.

 

Quandu seguite u divinu Fiat in i so opere,

- si sente a vostra cumpagnia è ùn si senti più solu.

- senti u vostru picculu attu, u vostru pensamentu dopu à e so azzioni, è

- si sente dunque ricumpinsatu.

 

Ma s'è vo ùn li seguitate,

- sentia u viotu di a to prisenza è di i to atti in l’immensità di a mo   Voluntà divina è

gridò tristu :

"Induve hè u zitellu di a mo Voluntà Divina?

Ùn mi sentu micca in i mo azzioni, ùn aghju micca u piacè di u so sguardu chì ammira ciò chì facciu per dì un "ringraziu".

Ùn sentu micca a so voce chì dice "Ti amu". Oh! chì sta sulitudine mi pesa. "

È ti faria à sente i so lamenti in u fondu di u to core per dì à voi:   "Seguitemi in i mo opere, ùn mi lasciate micca solu  ".

Tu l'avaristi dannusu per ùn fà e vostre opere in a mo Divina Volontà, mentre chì seguitendu li fariai bè, tenendulu cumpagnia.

Se sapete quantu piacevule sta cumpagnia hè, saria più attentu.

Cume u mo divinu Fiat sentiria l'assenza di e vostre opere se ùn la seguitassi,

anch'essi si sentia u viotu di e so opere in a to vulintà. Vi sentite solu, senza a cumpagnia di a mo Divina Volontà chì ama campà in tè tantu. Cusì senterete chì a vostra vuluntà ùn campa più in tè.

 

Mi sentu in l'immensità di a luce di u Fiat divinu.

Oon pudia vede in questa luce tutta a Creazione chì esce da ellu allinata cum'è per una nascita

In a so vulintà di piacè di e so opere, pareva esse in l'attu di crià è sempre di crià, cunservendu.

È u mo bonu Ghjesù, chì si manifesta da mè,

in l'attu di guardà a Creazione per glurificà ellu stessu cù e so opere, mi dice:

 

Figlia mia, chì bella hè a Creazione !

quantu ci glorifica, quantu magnifica a putenza di u nostru Fiat ! Ùn hè nunda altru chè un unicu attu di a nostra Voluntà divina.

Ancu se pudemu vede parechje cose, tutte diverse l'una di l'altru,

sò solu l'effettu di u so attu unicu

-chì ùn finisce mai e

- cuntene u so attu senza interruzzione.

U nostru attu hà da natura, da a so pruprietà esclusiva,

- luce,

- l'immensità è a multiplicità di l'effetti innumerabili

 

Allora ùn hè micca maravigliatu

- quandu a nostra Fiat hà furmatu u so attu unicu,

- hè surtitu

l'immensità di i celi,

- luce di u sole assai brillanti,

- l'immensità di u mare immensu,

- a forza di u ventu,

- a bellezza di i fiori, in particulare di tutti i tipi,

- è cusì putenza chì,

- cum'è s'è a Creazione era solu un picculu soffiu, una piuma ligera,

-a nostra Fiat a tene suspesa, senza alcunu sustegnu, cuntenuta solu in a so forza creatrice.

 

Oh! Forza di u mo Fiat, quant'è insuperabile è inaccessibile !

Duvete sapè chì

- hè solu in un'anima chì a mo Voluntà Divina regna, postu chì regna in tutta a Creazione,

- chì l'anima s'unisce cù l'unicu attu di a mo Vuluntà in a Creazione per riceve u depositu di tutti i beni realizati in ella.

 

Infatti, sta grande macchina di l'universu hè stata creata per esse donata

à a   criatura,

- ma à a criatura chì faria regnu a nostra Voluntà divina. Hè ghjustu

- chì ùn andemu più di u nostru disignu stabilitu,

- è chì a criatura ricunnosce è riceve u nostru rigalu.

Ma cumu si riceve si

- Ùn site micca in casa nostra

- vale à dì, s'ellu ùn hè micca in a nostra Voluntà Divina?

Li mancava a capacità di riceve è u spaziu per cuntene.

Dunque solu l'anima chì pussede a mo Voluntà Divina pò riceve.

 

A mo Voluntà trova i so piacè in questu attu unicu.

Mentre ch'ellu era in l'attu di creà per l'ànima di sta ànima, li fa sentu u so attu cuntinuu di creazione.

- da u celu,

- u sole è

- di tuttu.

 

Ella li disse :

"Guardate quantu ti amu.

Hè solu per voi chì continuu à creà tutte queste   cose.

Per riceve qualcosa in ritornu da voi, aghju utilizatu e vostre   azzioni

- cum'è materiali per allargà u celu,

-cum'è materiali ligeri per furmà u sole. è cusì per tuttu u restu.

Più faci atti in u mo Fiat,

più a materia m'amministra per furmà un numeru maiò di cose belle in tè.

Dunque, u vostru volu in u mo Voluntà ùn si ferma mai. Serà una opportunità per mè di travaglià sempre in voi.

 

Dopu à quessa, aghju continuatu i mo azzioni in a Voluntà Divina.

Facendu mee tutte e so opere realizate in a Creazione è a Redenzione,

-Li offri à a divina Maestà cum'è u megliu rigalu   ch'e possu fà

- in ricunniscenza di u mo amore.

 

Aghju pensatu:

"Oh! Quantu vogliu avè un celu, un sole, un mare, i fiori di a terra è tuttu ciò chì esiste - tuttu u mio -

per pudè dà à u mo Creatore un celu, un sole chì saria u meiu, un mare è fiori chì tutti dicianu : « Ti tengu caru, ti tengu caru, ti adoru...

 

Pensava à questu quandu u mo amatu Ghjesù, abbracciandumi, mi disse:

A mo figliola, per quellu chì campa in u mo Voluntà, tuttu appartene à ella - a so vulintà hè una cù a   nostra.

Allora ciò chì hè nostru hè u so.

 

Dunque, pudete dì à noi in tutta a verità:

"Ti dugnu u mo celu, u mo sole è tutte e cose".

L'amore di a criatura nasce in u nostru amore è si mette à u nostru livellu.

In u nostru Fiat Divinu, a criatura riproduce u nostru amore, a nostra luce, u nostru putere, a nostra felicità è a nostra bellezza.

Ci sentimu amatu

- micca solu cù u nostru propiu amore duppiatu,

- ma d'un amore putente chì ci rallegra è ci rende felici.

Ci sentimu amati da stu amore da a criatura chì campa in a nostra Voluntà.

È per amore per ella, amemu tutte e criature cù un amore duie volte più forte.

Perchè in u nostru Fiat l'attu di a criatura perde a so vita è u nostru diventa u so.

U nostru attu hà a fonte di luce, putere è amore, a fonte di felicità è bellezza. L'ànima pò duppià, triplice, multiplicà e nostre fonti quant'è spessu vole.

Siccomu hè in a nostra Voluntà, a lasciamu fà, li demu tutta a libertà, perchè tuttu ciò chì face ferma cun Noi. Nunda va oltre i nostri cunfini divini è infiniti, ùn ci hè dunque periculu chì i nostri beni ponu riceve u male minore.

Dunque, s'è vo sempre stà in a nostra Voluntà Divina,

ciò chì hè nostru hè u vostru,   è

essendu u vostru, ci pudete dà tuttu ciò chì   vulete.

 

Allora mi sentu tristu da parechje cose chì ùn ci vole à dì quì. U mo bellu Ghjesù aghjunse:

 

Figlia mia, curagiu, ùn vogliu micca chì tù sia tristu è vogliu vede in a to ànima a pace è a gioia di a Patria celeste.

Vogliu chì a vostra stessa natura exhale u perfume di a Voluntà Divina, chì hè tutta a pace è a felicità.

A mo vulintà

-Ùn mi sentu bè in tè, e

- cum'è disturbatu in a so luce è a felicità

se a pace eterna è a felicità ùn eranu micca in tè.

 

È tandu, ùn sapete chì quellu chì campa in u mo divinu Fiat forma dui braccia

? Unu hè l'immutabilità, l'altru hè a fermezza in l'azzione cuntinua.

Cù sti dui braccia abbraccia à Diu di manera ch’ellu ùn si pò liberà da a criatura di più ch’ellu li piace à vedela attaccata à sè stessu.

 

Dunque, ùn avete micca mutivu di pienghje, indipendentemente da e circustanze.

perchè avete Diu tuttu per sè stessu.

Chì a vostra sola preoccupazione hè di campà in questu Fiat

- chì t'hà datu a vita

- per furmà a vita in tè.

Aghju cura di tuttu u restu.

 

Mi sentu tuttu preoccupatu per u Fiat divinu

Mille pinsamenti occupavanu a mo mente nantu à ciò chì u mo dolce Ghjesù   avia dettu, in particulare nantu à u so regnu.

È aghju dettu: "Ma a Volontà Divina regna avà nantu à a terra?

Hè vera ch'ella hè in ogni locu, chì ùn ci hè un puntu induve ùn esiste micca. Ma hà u so sceptre, u so putere assolutu trà e criature ? "

È a mo mente vagava trà tutti sti pinsamenti.

U mo bonu Ghjesù si manifesta à mè è mi disse:

 

Figlia mia, a mo Divina Voluntà regna.

Pò esse paragunatu à mè, a Parola eterna, chì, falendu da u celu, m'hà chjusu in u ventre di a mo Mamma celeste.

Quale ne sapia qualcosa ? Nimu, mancu San Ghjiseppu, sapia, à l'iniziu di a mo cuncepimentu, ch'e aghju digià trà elli.

Solu a mo inseparabile Mamma sapia tuttu. Cusì u grande miraculu di a mo discesa da u celu à a terra hè veramente accadutu.

Mentre chì in a mo immensità esistessi in ogni locu - u Celu è a Terra immersi in mè, era chjusu cù a mo Persona in u ventre di a Regina Immaculata.

nimu mi cunniscia,

Eru ignoratu da   tutti.

 

Allora, a mo figliola, questu hè u primu passu in u parallelu trà

-Eiu, Parolla divina, quandu sò falatu da u celu, e

- a mo Voluntà Divina facendu i primi passi per vene è regnà nantu à a terra.

 

Cume aghju direttu   i mo primi passi   à a   Vergine Mamma  , cusì a mo Voluntà dirige i    so primi passi in tè .

 

Cumu a to vulintà t'hà dumandatu è l'avete lasciatu à ella, ella

subitu furmatu in a vostra ànima u so primu attu di cuncepimentu, mentre manifesta a so cunniscenza, amministrà   à voi

Numerosi è divini sips, furmò a so vita è principia a   furmazione di u so Regnu.

Ma per un bellu pezzu, quale ne sapia qualcosa ? Persona; era solu tè è mè.

Dopu qualchì tempu, u mo riprisentante, quellu chì vi guidava, hà capitu ciò chì succedia in tè, simbulu di u mo rapprisintanti, San Ghjiseppu, chì duvia cumparisce cum'è u mo babbu davanti à e criature, è chì, prima di lascià u ventre, aghju avutu u grande onore è rigalu   di sapè chì eru digià trà   voi.

 

Dopu stu primu passu,   aghju fattu u sicondu:

-Sò   natu in Betlemme,   è fù ricunnisciutu è visitatu da i pastori lucali.

Ma ùn eranu micca persone influenti, è mantenenu per elli a maravigliosa nutizia chì era digià ghjuntu à a terra.

Dunque ùn anu micca pruvatu à fà mi cunnosce, à sparghje a mo nutizia in ogni locu, è aghju cuntinuatu à esse u Ghjesù oculatu scunnisciutu à   tutti.

Ma ancu s'è scunnisciutu, eru digià trà elli

simbulu di a mo Voluntà Divina:

Parechje volte altri trà i mo rapprisentanti sò ghjunti à voi, da vicinu è luntanu,

è anu intesu

a maravigliosa nutizia di u regnu di a mo Divina   Voluntà,

cunniscenze nantu à questu,   e

quantu vole esse ricunnisciutu. Ma

alcuni per mancanza   d'influenza,

l'altri per mancanza di   vuluntà,

ùn s'impegnanu micca à sparghjela è ferma scunnisciuta è ignorata, ancu s'ellu esiste digià trà elli.

 

Perchè ùn hè micca cunnisciutu, ùn regna micca

-   ella regna solu in tè,

Fora cum'è eru solu cù a mo Mamma celeste è u mo babbu cura San Ghjiseppu.

 

U terzu passu di a mo ghjunta in terra hè l'esiliu  .

Questu hè accadutu per via di a visita di i Magi chì hà suscitatu l'interessu di certi chì mi sò cuminciati à circà.

Questu fece teme à Erode è, invece di unisce à elli per visità mi, vulia cungiurare contru à mè per tumbàmi è sò statu custrettu à lascià in

esiliu.

 

Simbulu di a mo Voluntà Divina : succede à spessu chì un interessu hè suscitatu, chì vulemu fà cunnosce publicendulu. Ma nunda !

Certi anu paura,

l'altri anu a paura di cumprumette, l'altri ùn volenu sacrificà.

Calchì volta sottu à un pretestu, à volte sottu à un altru, tuttu finisci cù parolle, a mo Voluntà Divina ferma esiliata, luntanu da i cori di i criaturi.

È cumu ùn aghju micca partutu in u celu, ma in u mo esiliu sò stati trà e criature.

Hè solu cù a mo Mamma divina è San Ghjiseppu chì mi cunniscianu assai bè ch’e aghju furmatu u so paradisu in terra, mentri à l’altri   era cum’è s’ellu ùn esistessi micca.

simile,

- avè furmatu a so vita in tè cù tutta a prucissioni di a so cunniscenza,

- s'ellu ùn riceve micca l'effetti, u scopu per quale s'hè fattu   cunnosce, cumu pò u mo Fiat parte ?

In fatti, quandu avemu decisu di fà un travagliu, una bona cosa, nimu ci pò piantà.

Malgradu l'esiliu è u fattu chì hè ammucciatu, cum'è aghju fattu

-   campà a mo vita publica è fà mi cunnosce dopu à trent'anni di vita nascosta -

a mo Voluntà Divina ùn puderà più stà sempre piatta.

Ma si puderà fà cunnosce per regnà trà e criature.

Dunque siate attenti è apprezzate u grande rigalu di a mo Divina Voluntà in a vostra ànima.

 

 

Mi sentu completamente abbandunatu in u Fiat divinu, seguitendu è offre tutti   i so atti di Creazione è Redenzione.

 

Dopu avè ghjuntu à a cuncepimentu di a Parola, aghju dettu à mè stessu:

« Cume mi piacerebbe, in a Voluntà Divina, fà a mo cuncepimentu di a Parola

per pudè offre l'amore, a gloria è a satisfaczione à l'Essere Supremu cum'è s'è a Parola era cuncipita di novu. "

Pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù, manifestendu in mè, m'hà dettu:

 

A mo figliola

in a mo Voluntà Divina l'anima hà tuttu in u so putere.

Ùn ci hè nunda chì a nostra Divinità hà fattu, in a creazione cum'è in a redenzione, di quale u nostru Fiat Divinu ùn pussede micca a   fonte.

Ùn perde nunda di e nostre azzioni, ma hè u so guardianu. Quellu chì pussede a nostra Voluntà divina pussede a   fonte

- di a mo cuncepimentu, di a mo nascita,

-di e mo lacrime, di i mo passi, di e mo opere è di tutte e cose. I nostri azzioni ùn anu mai finitu.

Quandu vi ricordate u mo disignu è vulete offre,

u mo disignu hè rinnuvatu cum'è s'ellu fussi disegnatu di novu. Sò rinascitu à una nova nascita.

 

E mo lacrime, i mo suffrenze, i mo passi è e mo opere

rinascenu per una nova vita   e

ripetite u grande bè chì aghju fattu in a   Redenzione.

 

Cusì l'anima chì vive in a nostra Voluntà Divina hè u ripetitore di e nostre azzioni. Perchè nunda in a Creazione di ciò chì hè statu creatu hè statu spargugliatu. Cusì   tutta a Redenzione hè continuamente rinascita.

Ma quale ci inspira à fà?

Quale ci dà l'uppurtunità di aduprà e nostre fonti, di rinnuvà e nostre opere ? Quellu chì campa in a nostra Voluntà.

 

In virtù di a mo Voluntà a criatura participa à u nostru putere criativu. Cusì pò rinviviscia tuttu à una nova vita.

Cù e so opere, e so offerte è i so preghiere, mette in continuu in moto e nostre Fonti.

Questi, mossi cum'è da una brisa piacevule, formanu onde. Overflowing with our actions, they multiplicate and grownlessly.

E nostre surgenti sò simbulizzate da u mare.

- S'è u ventu ùn lu scuzzulate,

- se l'onde ùn si formanu,

l'acqui ùn si sboccanu è e cità ùn sò micca irrigate.

 

Hè u listessu cù e nostre Fonti è tutte e nostre Opere:

- s'è u nostru divinu Fiat ùn li vole muviri,

- o s'è quellu chì campa in ellu ùn crede micca cuntentu di e so azzioni, ancu s'ellu hè pienu à u bordu,

ùn sboccanu micca per multiplicà e so bè per u benefiziu di e criature.

 

Inoltre, per quellu chì campa in u nostru Fiat Divinu, e so opere, cum'ellu li forma,

- ascende à u principiu da quale a criatura hè vinuta. Ùn sò micca in fondu, ma

- si alzanu assai altu in cerca di u pettu di Quellu da quale hè vinutu u primu attu di a so esistenza.

Questi atti circundanu u principiu, chì hè Diu, cum'è atti divinu. Videndu l'azzioni di a criatura in a so Voluntà Divina, Diu li ricunnosce cum'è u so è si senti amatu è glurificatu cum'è ellu vole, da u so propiu amore è gloria.



Aghju fattu u mo giru di a Creazione. Aghju seguitu l'opere di u Fiat divinu

da l'Eden à a discesa di a Parola Divina nantu à a terra  . Cume aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:

"E perchè ùn u regnu di a Voluntà Divina ùn hè micca ghjuntu à a terra prima chì u Figliolu di Diu hè falatu da u celu?"

È u mo dolce Ghjesù, godendu ciò ch'e aghju pensatu... O piuttostu, mi pare chì quand'ellu mi vole parlà,

- mi dà riflessioni,

- mi pone dubbi è difficultà, è u desideriu di sapè assai cose di u so Regnu.

 

Mentre ch'ella ùn vole micca parlà à mè, a mo mente hè muta, ùn possu micca pensà à nunda è camminu l'atti di a Voluntà Divina in a so luce.

Allora u mo bonu Ghjesù, manifestandusi in mè, mi disse :

 

A mo figliola, u regnu di a mo Voluntà Divina ùn pudia vene nantu à a terra prima ch'e vinni

perchè ùn ci era micca umanità chì pussede, quant'è pussibule cum'è una criatura, a pienezza di u mio Fiat divinu.

Senza ellu, ùn ci era micca u dirittu di cuncede nè à l'ordine divinu nè à l'   ordine umanu.

U celu era chjusu.

E duie vuluntà, l’umana è a divina, parianu à fighjà aggrottati. L'omu si sentia incapaci di dumandà un bonu cusì grande. Tant’è ch’ellu ùn ci vulia mancu à pensà.

In tutta a ghjustizia, Diu ùn pudia dà à ellu.

Prima di vinni à a terra, Diu è a criatura eranu per l'altri cum'è u sole è a terra.

A terra ùn pussede micca u germe cù quale, da l'acqua, pò furmà

prole per dà a pianta di sta sumente.

U sole, ùn truvendu micca a prole, ùn pò micca cumunicà l'effetti   chì pussede per furmà, da a so virtù invigorante, a forma è u sviluppu di sta pianta.

 

A terra è u sole sò allora cum'è stranieri l'un à l'altru.

Si pò dì, s’elli avianu ragiò, ch’elli si guardanu cù un ochju malignu. Perchè a terra ùn pò micca pruduce o riceve un bonu cusì grande.

È u sole ùn li pò dà.

 

Tale era u statu di l'umanità senza u germe di u mo Fiat. Se ùn ci hè micca sumente, ùn ci hè nunda di spiranza per una   pianta.

Cù a mo venuta à a terra, a Parolla divina hè vestita di carne umana. Cù questu, hà furmatu l'injertu cù l'arbre di l'umanità.

A mo Umanità s'hè prestata per serve cum'è a sumente di a Parola eterna.

A mo Voluntà Divina hà furmatu u novu injertu cù a mo vulintà umana. Eru u capu di tutte e generazioni umane.

Cusì, cù a ghjustizia, sia da a parte umana è divina.

puderanu riceve u regnu di a mo Voluntà Divina,   è

Diu puderia dà.

Quandu un injertu hè postu, assimila a forza di novi umore

micca avà,

ma pocu à   pocu

Per quessa, porta pocu fruttu in prima

Quandu si forma, i frutti crescenu, diventanu più grande è più gustoso, finu à chì l'arbulu sanu hè furmatu, carricu di rami è frutti.

Questu hè l'injertu chì aghju postu nantu à l'arbre di l'umanità.

Circa duimila anni sò passati è l'umanità ùn hà micca ricivutu tutti l'umori di u mo graft

Ma ci sò ragiuni di speranza perchè u germe, l'injertu, ci hè. Dunque a criatura pò dumandà.

Avà Diu pò dà ellu perchè

- a mo Umanità per natura pussede a mo Voluntà Divina in virtù di a Parola fatta carne,

Cusì a mo Umanità hà restituitu i diritti à l'omu è à Diu.

 

Hè per quessa chì tuttu ciò chì aghju fattu in a Redenzione

ùn hè nunda più di preparazione, irrigazione è   cultivazioni

cusì chì stu graft celeste si sviluppa

postu da mè trà e duie vuluntà, a vulintà umana è a vulintà Divina   .

 

Cumu puderia u regnu di a Voluntà Divina hè ghjuntu prima ch'e   vinni

in terra

s'elli mancavanu :

- l'innestu

- u principiu di a so vita, e so azzioni chì operanu in l'anima e

- u so primu attu in l'attu di u travagliu umanu

per allargà u so Regnu in ognunu di i so atti?

 

U mo divinu Fiat  , cù a so putenza è l'immensità, allargò u so imperu in ogni locu,

Tuttavia

ùn era micca presente in a vulintà umana,

cum'è principiu di   vita

ma solu in putenza è   immensità.

 

Questa era a cundizione in quale u sole è a terra eranu:

- u sole copre a terra cù a so luce è dà ancu i so effetti,

-ma a terra ùn diventa u sole è u sole ùn diventa micca terra

 

Perchè

-u sole è a terra ùn sò micca fusi inseme in modu cusì à furmà a vita in l'altru.

Ci sò dunque corpi straneri chì ùn s'assumiglianu micca U sole l'illumina, u scalda, comunica i so effetti maravigliosi

Ma ùn cumunicà micca a so vita è a terra ùn rinuncia micca u so dirittu à a vita in u sole.

Allora a terra serà sempre a terra è u sole serà sempre u sole.

 

Questu hè u statu in quale a mo Voluntà Divina era è hè finu à chì l'omu abbanduneghja a so vulintà in a meia.

- a mo Voluntà ùn puderà mette u so principiu di vita in a vulintà umana,

- a fusione di l'una cù l'altru ùn pò esse fatta, a criatura serà sempre a criatura

-senza a sumiglia è a vita di u so Creatore in a prufundità di a so ànima,

- chì solu u mio Fiat divinu pò furmà.

 

In cunseguenza

- ci sarà sempre dissimilarità è distanza,

ancu se a mo Divina Volontà l'illumina è li comunica i so effetti admirabili

- per amabilità è generosità, e

- in virtù di u putere è l'immensità chì pussede da a natura.

 

Soprattuttu chì  , peccatu, fendu a so vulintà umana, Adam   hà fattu

- ùn solu hà furmatu u vermu in u legnu à a radica di l'arbre di l'umanità,

-ma   aghjunse l'innestu   -

un   ingraft   chì hà cumunicatu   tutti i discontent chì anu spannatu i seculi

L'injertu d'Adam pruducerà in l'arbre di l'umanità.

 

In prima un innestu

- ùn pò pruduce nè grande bè nè grande male.

-ma solu u principiu di u male è u bonu.

 

Infatti Adam

- ùn hà micca fattu i tanti mali di e generazioni umane,

-ma hà fattu solu l'injertu

Eppuru era a causa di i torrenti di u male.

 

Cum'è ùn hà micca subitu l'injertu oppostu di a mo ghjunta in terra. Ma chì seculi è seculi sarianu passati.

Cum'è què

- l'umore cuntinuò à cresce,

- i mali si multiplicavanu, è

- ùn si pudia mancu pinsà à u Regnu di a mo Voluntà Divina.

 

Quandu sò ghjuntu in terra,

cù u mo Cuncepimentu aghju furmatu l'injertu oppostu in l'arbre di l'umanità. Cusì i mali cuminciaru à cessà, i cattivi umore à esse distrutti.

 

Cusì ci hè tutta a speranza chì u regnu di a mo Voluntà Divina serà furmatu trà e generazioni umane.

I tanti veri circa mio Fiat divinu chì aghju manifestatu à voi sò sips di vita chì

- qualchì volta acqua,

- à volte cultivà è fà l'umori di l'arburu di l'umanità ch'e aghju injertu pò cresce.

 

A  vita di u mo divinu Fiat

- intrutu in l'arburu di a mo Umanità e

- hà furmatu l'innestu,

 

Allora ci hè ogni mutivu per sperà per u mo Regnu

- averà u so sceptre,

- u so regnu ghjustu e

- u so cumandamentu trà e criature. Dunque pregate è ùn dubitate micca.

 

Sò cum'è assorbutu in u dolce incantu di l'onnipotente Fiat.

Vidu solu e so azzioni per mette u mo   "Ti amu"   cum'è un sigillo nantu à ognunu di elli per dumandà u regnu di a so Divina Voluntà trà e criature.

 

Aghju vistu in a mo mente una ferrisa di luce chì copre a terra sana.

U centru di a rota era solu lumera.

Parechje raghji eranu esce da tuttu u circondu cum'è tanti atti fatti da u Fiat divinu.

Sò andatu da unu à l'altru a

mette u sigillo di u mo "Ti tengu caru"   e

lasciallu cù ogni raghju, dumandendu continuamente u regnu di a so Divina Voluntà.

 

Aghju fattu questu quandu u mo sempre bonu Ghjesù, manifestatu da mè,

M'hà dettu :

 

A mo figliola

per quellu chì vive in a mo Voluntà Divina è forma i so atti in ella, questi atti restanu u travagliu di a criatura,

Impegnu à Diu per dà li:

-i diritti di stu santu Regnu, è dunque

- u dirittu di fà lu cunnosce è di fà lu regnu in terra.

 

In fatti, l'anima chì campa in u mo Fiat

riacquistà tutti l'atti di u mo Fiat fattu per amore   di e criature.

 

Diu face u so cunquistatore micca solu di a so Vulintà, ma di tutta a Creazione.

Ùn ci hè micca attu di a mo Creazione induve a criatura ùn mette micca u so attu, ancu a

"  Ti amu  ", un "  Ti adoru",   ecc.

Dopu avè postu cusì qualcosa di ellu stessu,

- tuttu ferma cunnessu, è

- u mo Fiat hè cuntentu d'avè finalmente trovu a criatura à quale pò dà

ciò ch'ellu vulia dà cù tantu amore da u principiu di a Creazione di tuttu l'universu.

Dunque vive in a mo Voluntà Divina, a criatura

- entra in l'ordine divinu,

- diventa u pruprietariu di e so opere.

In lege, ella pò dà è dumandà à l'altri ciò chì li appartene.

 

E postu ch'ella vive in a mo Voluntà Divina, i so diritti sò divini, micca umani.

Ogni so azzione hè una chjama chì face à u so Creatore.

 

Cù u so imperu più divinu, li disse :

"Dammi u regnu di a to Divina Voluntà

- per ch'e possu dà à i criaturi per fà

- per ch'ellu regnu trà elli e

- cusì chì tutti ti amanu cun amore divinu, è tutti sò riordinati in voi. "

 

Duvete sapè chì

ogni volta chì fate u vostru turnu in a mo Voluntà per mette qualcosa di sè stessu in questu,

acquistà un dirittu divinu extra per dumandà un Regnu cusì santu.

 

Hè per quessa, quandu vi pigliate u vostru turnu,

tutte l'opere di a Creazione venenu davanti à voi   è

tutti quelli di a Redenzione   vi circundanu

aspittendu à riceve, ognunu à turnu, u vostru attu, da dà a ricumpensa per l'attu di e nostre opere.

Continuate à seguità li unu dopu à l'altru

-per ricunnosce li, basgiàli, mette u to picculu "Ti tengu caru" è u to basgiu d'amore

- per acquistà per voi.

 

In u nostru Fiat ùn ci hè nè « u vostru » nè « mio » trà u Criaturi è a criatura. Tuttu hè in cumunione. Dunque, per dirittu, pò dumandà tuttu ciò chì vole.

 

Oh! quantu mi sentu tristu è angustiatu

se, à mezu à tante di e mo suffrenze è l'azzioni realizati quandu era in terra,

a zitella di a mo Divina Volontà

- ùn li ricunnosce mancu e

- ùn hà micca pruvatu à mette a prucessiò di u so amore è u so attu intornu à u mo attu.

Cumu puderia dà u dirittu di fà questu s'ellu ùn li ricunnosce micca ? È ancu menu pudete fà li tene.

Ricunniscenza di e nostre opere

- ùn hè micca solu un dirittu chì avemu datu,

- ma un pussessu.

 

Dunque se vulete chì a mo Divina Volontà regnu,

a nostra   Fiat corre sempre,

ricunnosce tutte e nostre opere, da u più chjucu à u più grande,

mette u vostru attu in ognunu di elli. È tuttu vi sarà   cuncessu.



U mo abbandunamentu in u Fiat cuntinueghja

Mi pari chì tutta a Creazione è e parechje opere chì cuntene.

sò e mo   surelle care

ma cusì bè cunnessu à mè chì simu inseparabili. Perchè unu hè a Voluntà chì   ci guida.

Tuttu ciò chì Ghjesù hà fattu nantu à a terra forma a mo vita

Mi sentu cum'è aghju impastatu cù Ghjesù è tutte e so opere.

 

Allora mi sentu circundatu

À u centru di tutte e cose aghju vistu u mo dolce Ghjesù, taciturnu chì quantunque era in mezu à tante opere

Ma tuttu era silenziu è ùn avia nimu à quale dì una parolla, e più belle opere li stavanu zitti.

Allora, tirandumi versu ellu, mi disse :

 

A mo figliola, sò u centru di tutta a Creazione, ma un centru "solu". Tuttu hè intornu à mè, tuttu dipende di mè.

Ma postu chì e cose create ùn anu micca ragiò, ùn mi facenu micca cumpagnia.

Mi dannu gloria, mi onoranu, ma ùn rompenu a mo sulitudine.

I celi ùn parlanu micca, u sole tace,

u mare hè tumultu cù e so onde, bisbiglia in silenziu, ma ùn parla.

 

Hè a parolla chì rompe a sulitudine.

Dui esseri chì, per mezu di e parolle, scambianu pinsamenti, i so affetti è   ciò ch’elli volenu fà : hè a più bella gioia, a festa più pura, a cumpagnia più dolce.

I so sicreti, manifestati in parolle, formanu l'armunia più cara.

 

-E s'è sti dui esseri s'uniscenu in i so sentimenti, in i so affetti,

- è chì unu vede a so vulintà in l'altru hè a cosa più piacevule   perchè unu vede a so vita in l'altru.

Hè un grande rigalu chì a parolla:

hè un evuluzione di l'ànima, un evuluzione d'amore;

hè a porta di a cumunicazione, di u scambiu di gioia è di dulore.

A parolla hè a corona gloria di l'opere.

Infatti, quale hà furmatu è incurunatu l'opera di a Creazione ?

A parolla di u nostru Fiat. Quand'ellu parlava, s'eranu e meraviglie di e nostre opere, alcune più belle chè altre. A parolla hà furmatu a più bella corona   per u travagliu di a Redenzione. Oh! s'ellu ùn avia micca parlatu, u Vangelu ùn esisteria micca è a Chjesa ùn averebbe nunda à insignà à a ghjente. U grande rigalu di a parolla hè più preziosa chè u mondu sanu.

 

Vulete ancu tù, figliola di a mo Divina Voluntà, sapè quale mi rompe a solitudine à mezu à tante opere mee ? Quellu chì vive in a mo Divina Volontà.

Ellu vene à mezu à stu cerculu è mi parla. Mi parla di e mo opere,

mi dice chì mi ama per tuttu ciò chì hè statu creatu,

mi apre u so core è mi conta i so sicreti più intimi.

Mi parla di u mo Fiat divinu è di u so dulore di ùn u vedà regnà.

 

È u mo Cori, à sentelu, sente l'amore è u dulore in u so propiu.

si sente di novu rapprisintatu.

Mentre ch'ellu parla, u mo Coru divinu si gonfia d'amore, di gioia.

 

Impussibule di cuntene,

- Apro a bocca è parlu, parlu in abbundanza.

-Apre u mo Cori   è sparghje i mo secreti più internu in u so core.

 

Parlu à ellu di a mo Voluntà Divina, chì hè u solu scopu di tutte e nostre opere.

Mentre parlu cun ellu mi sentu una vera cumpagnia,

ma una cumpagnia chì   parla,

micca una cumpagnia silenziosa,

una cumpagnia chì   mi capisce,

chì mi face felice,   è

in quale possu   cunfidenza.

 

Ùn era micca tuttu ciò chì aghju manifestatu à voi nantu à a mo Voluntà Divina

- un scoppiu d'amore,

- una trasfusione di vita

chì hè accadutu trà noi è chì, quandu vi parlava, hà servitu

- rallegra è

- per furmà a cumpagnia più dolce è piacevule ?

 

Un'anima chì vive in a mo Voluntà Divina hè tuttu per mè. Cumpensà u silenziu di e mo opere versu mè. Ella mi parla per tutti.

Mi rende felice. Ùn mi sentu   più solu.

Avè qualchissia per dà u grande rigalu di a mo parolla,

-Ùn sò più lassatu quì cum'è Ghjesù mutu chì ùn hà nimu à dì una sola parolla.

Sò allora u Ghjesù chì parla è hà a so cumpagnia.

Ma   quandu vogliu parlà, s'ellu ùn ci hè micca u mo Fiat, ùn mi faraghju micca capitu.

 

Dopu à quale u mo poveru spiritu hà cuntinuatu à vagare in u Fiat divinu. U mo gentile Ghjesù aghjunse:

 

A mo figliola

a mo Voluntà Divina simplificà a criatura.

A sviutata di tante cose chì ùn appartenenu micca à a mo Voluntà. Cusì di l'essere umanu resta solu un cumplessu di simplicità.

Semplici sò l'aspettu, a parolla, i modi, i passi.

Pudemu vede in ellu  , cum'è in un specchiu  , u segnu di a simplicità divina  .

Dunque, quandu a mo Voluntà Divina regna nantu à a terra,

- finzione,

- menti,

chì si pò dì chì hè l'urigine di u male, ùn esisterà più.

 

A simplicità, l'urigine di tuttu u veru bonu, serà a vera caratteristica chì mostrarà chì a Voluntà Divina regna quì.

 

Avete da sapè chì u nostru amore per quellu chì si lascia duminatu da u nostru Fiat divinu

hè cusì grande chì tuttu ciò chì vulemu fà a criatura

- o prima furmatu in Diu stessu,

e poi passa à traversu   .

È postu chì a so vulintà è a nostra sò una,

- cunsidereghja questu attu cum'è u so propiu, e

-ce ripete quante volte ci vole.

Quellu chì campa in a nostra Voluntà divina

- hè dunque u portatore di e nostre opere

- chì si copia è si ripete più è più volte.

 

Cù st'ochju di luce ch'ellu pussede, rigalu di a nostra Voluntà Divina,

- Fighjate u vostru sguardu nantu à u so Creatore per vede ciò chì face

- per pudè assorbirlu in ella, diteli :

"Ùn vogliu micca fà altru ch'è ciò chì a vostra bella Maestà face."

È ci sentimu doppiamente felici,

micca chì ùn simu felici senza a criatura, perchè a felicità hè a nostra natura in noi,

ma perchè vedemu a criatura felice.

 

In virtù di a nostra vuluntà,

- hè vicinu à a nostra somiglianza,

-Amate cù u nostru amore è

- glurificàci cù e nostre opere.

 

Sentemu a forza creativa di u nostru Fiat

ci riproduce è

forma a nostra vita è travaglia in a   criatura.

 

U divinu Fiat m'assorbe cumpletamente in a so luce. Per dà mi u so primu attu di vita,

sta luce pulsa in u mo core   è

mi fa sentu   i palpitazioni

a so luce, a so santità, a so bellezza è a so forza creativa.

 

A mo ànima mi pare una spugna tutta impregnata di sti ritmi divini.

Incapace di cuntene tuttu per via di a so piccula è

Sentendu brusgiata da i raghji ardenti di u Sole di u Fiat Divinu, ripete spasmodicamente :

 

"Fiat! Fiat!"

Avè pietà di a mo piccula.

Ùn possu micca tene tutta a vostra luce - Sò troppu chjucu. Allora, tù stessu, entra in mè, cusì cusì

Puderaghju tene più,   è

Ùn sò più affucatu da sta luce chì ùn possu micca abbraccià pienamente,

per ch'e possu cuntene in a mo piccula anima. Pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù m'hà dettu:

* U mo figliolu, curaggiu.

Hè vera chì site troppu chjucu.

Ma duvete sapè chì solu i chjuchi

- entre è

- abita

à a luce di u mo Fiat Divinu.

Per ogni attu chì questi chjuchi facenu in a mo Voluntà Divina, suffocanu u so.

Cusì cuncede una dolce morte à a vulintà umana,

Perchè in u mio ùn ci hè nimu o nimu per fà travaglià. A vulintà umana ùn hà nè dirittu nè dirittu.

Perde u so valore davanti à una ragione è un dirittu di una Voluntà Divina.

 

Ciò chì succede trà a Vulintà Divina è a vulintà umana hè paragunabile à un zitellu chì, solu, pare capace di dì è di fà qualcosa.

Ma pusatu davanti à quellu chì pussede tutte e scienze è tutte l’arti, u poviru chjucu perde u so valore, ferma mutu è incapace di fà nunda, ferma affascinatu è incantatu da a parolla gentile è di l’abilità di u scholaru.

 

Figlia mia, eccu ciò chì succede:

u picculu senza u grande sente chì pò fà qualcosa. Ma davanti à u grande si senti più chjucu chè ellu.

quant'è più quandu hè davanti à l'altitudine è l'immensità di a mo Voluntà Divina.

 

Avà duvete sapè chì ogni volta chì l'anima travaglia in a mo Voluntà Divina,

- viotu di u so propiu e

-forma parechje porte per quale u mio pò entre. Hè cum'è una casa chì hà un sole internu:

più porte hà, più raghji ponu esce da quelle porte.

O hè cum'è un pezzu di metallu cù i buchi chì saria piazzatu davanti à u sole:

u più buchi hà e

in più ogni pirtusu hè pienu di luce è hà u raghju di luce.

 

Tale hè l'anima.

Più atti fa in a mo Voluntà Divina, più dà input,

finu à ch'ella diventa cumplettamente irradiata da a luce di u mo divinu Fiat.

 

Dopu quì,   aghju cuntinuatu u mo giru di a Creazione

per seguità in ellu l'atti di u Supremu Fiat. U mo dolce Ghjesù aghjunse:

 

A mo figliola    ci sò

una grande diferenza trà a creazione di l'universu sanu è a creazione di l'omu.

 

In u primu  era u nostru attu di creazione è cunservazione.

Dopu chì tuttu hè statu ordinatu è armunizatu, ùn aghjunghjimu nunda di novu.

Per d 'altra banda,  in a creazione di l'omu ,  

- ùn ci era micca solu l'attu di creazione è cunservazione,

- ma à ellu era aghjuntu l'attu attivu - è di una attività sempre nova.

Questu hè chì l'omu hè statu creatu à a nostra maghjina è similitudine.

 

L'Essere Supremu hè un novu attu cuntinuu.

L'omu deve ancu pussede u novu attu di u so Creatore, chì deve s'assumiglia à ellu in una certa manera.

U nostru attu attivu di novità constante era dentru è fora di ellu.

.

In virtù di questu - u nostru attu attivu - l'omu pò esse è sempre hè.

- novu in i so pinsamenti,

- novu in e so   parolle,

- novu in i so   opere.

Quante cose novi ùn escenu micca da l'umanità ?

 

L'omu ùn pruduce micca u so novu attu continuamente, ma à intervalli.

Questu hè perchè ùn si permette micca esse duminatu da a mo Voluntà Divina.

 

Chì bella era a creazione di l'omu !

Ci era u nostru attu criativu, u nostru attu di cunservazione è u nostru attu di attu.

 

avemu

-  infused in ellu, - cum'è a vita, a nostra Voluntà Divina in a so ànima, e

- hà criatu u nostru amore cum'è u sangue di a so ànima.

Hè per quessa chì l'amemu tantu.

Perchè ùn hè micca solu u nostru travagliu, cum'è u restu di a Creazione. Ma   veramente pussede una parte di a nostra vita  .

Sentemu a vita di u nostru amore in ellu. Cumu ùn amà ellu?

Quale ùn ama micca e so cose ?

È ùn li amassi ùn saria micca naturali.

 

Dunque, u nostru amore per l'omu hè incredibile. U mutivu hè chjaru.

Ci piace perchè

- ci hà lasciatu,

- hè u nostru figliolu, è una nascita di u nostru Essere.

È se l'omu ùn risponde micca à u nostru amore,

s'è a so vulintà di priservà a nostra ùn ci abbanduneghja, hè più chè barbara è crudele

à u so Creatore   è

versu   ellu stessu

 

Perchè senza ricunnosce u so Creatore è senza amà ellu, forma un labirintu di miserie, debulezze,

dentro è fora di sè stessu.

Perde a so vera felicità.

Rifittendu a nostra Voluntà Divina,

si tene luntanu da u so   Creatore,

Distrughje u principiu di a so   creazione,

cunsuma u sangue di u nostru amore in a so   ànima,

per lascià u velenu di a so vuluntà umana scorri in ella   .

 

In cunseguenza

- finu à chì a nostra Voluntà hè ricunnisciuta è forma u so Regnu trà e criature, l'omu ferma sempre un esse disordinatu senza a sumiglia di quellu chì l'hà creatu.

 

Sò sempre in l'eredità santa di u Fiat divinu. Più mi penetro in ellu, più sò inclinu à amallu, più mi movu in ellu, più si palesa.

più si diventa cunnisciutu.

M'hà dettu :

 

"Vivi sempre in u preziosu eredi chì vi hè statu datu cù tantu amore. Ti appartene.

Sarà sempre u vostru, inseparabile da voi.

Ùn lasciaraghju mai chì a mo zitella ùn sente micca

- palpitazioni di a mo luce,

- u soffiu di u mo soffiu balsamicu,

- a vita di a mo Voluntà Divina. "

 

Mentre a mo piccula mente vagava in a Voluntà divina,

u mo gentile Ghjesù, surtendu da sta luce di u Fiat divinu, m’hà dettu :

 

A mo figliola

U sole pussede a forza di l'unità di a so luce, un rigalu da u so Creatore. Dunque, a so luce ùn hè micca sughjettu

separazione,

mancu a dispersione di una sola goccia di a so   luce.

 

Dunque, in virtù di sta unità di luce chì u sole pussede,

ùn hè nunda chì tocca o porta chì ùn dà i so effetti preziosi.

 

U sole pari di ghjucà cù a terra.

dà u so basgiu di luce à ogni criatura, à ogni   pianta,

abbraccia tuttu cù u so   calore,

pari di soffià è cumunicà culori, dolcezza, sapori.

Concede i so effetti in abbundanza, però,

Il garde jalousement pour lui-même la plus petite goutte de toute cette lumière qu'il possède.

Perchè? Perchè ellu vole

- per priservà i diritti di a so creazione e

- ùn perde nunda di ciò chì Diu hà datu. Oh! s'è u sole facia a so luce,

à a fine avaristi chì, à pocu à pocu, u sole ùn saria più u sole.

 

I primi diritti di a creazione di tutte e cose, cumpresu l'omu, sò

- sacru,

- solu è

- i santi.

In tutta l'onestà, ognunu deve rispettà u primu attu, cum'è sò stati creati. L'omu solu ùn pudia mantene u grande onore di a manera ch'ellu hè statu creatu

Diu.

Li costava assai.

Per questu tutti i mali sò cascati nantu à ellu.

 

* Avà, a mo figliola, quella chì vive in a mo Voluntà Divina, hà i diritti di a so creazione.

Vive in l'unità di u so Creatore, megliu cà u sole. Riproduce l'effetti di l'unità divina.

In questa unità unisce tuttu, abbraccia tuttu è scalda à tutti.

Per u soffiu di l'unità divina, pruduce in i cori di e criature tutti l'effetti chì u Regnu di grazia pussede.

Megliu cà u sole ghjucà è toccu tuttu.

Per mezu di u so toccu, porta santità, virtù, amore, dolcezza divina. Vuleria chjude tuttu è tuttu in l'unità di u so Creatore.

 

Ancu s'ellu vole dà tuttu, cunserva gelosamente i diritti di a so creazione,

vale à dì, a Vuluntà di u so Creatore cum'è u so primu attu è l'origine di a so creazione.

 

Dice à tutti :

"Ùn sò micca capaci di falà da l'internu di u Fiat Divinu. Ùn vogliu ancu perde una sola goccia.

Perchè tandu perderaghju i mo diritti è ùn vogliu micca. Piuttostu, tocca à voi di vene, è a Voluntà di tutti serà una.

In questu modu avemu da campà tutti una vita cumuna.

Ma finu à ch'è tù stà sottu, à u livellu di a vulintà umana, cum'è u sole, vi daraghju l'effetti di a Vulintà Divina.

Tuttavia, a so vita serà sempre a mo.

 

Pregheraghju aspittendu in a Voluntà di u nostru Creatore. L'anima chì vive in a mo Voluntà hè u sole veru,

-in quale apparentemente ùn si vede nunda ma luce e

- ùn sentimu nunda chè calore,

ma chì merchenzie ùn hè micca dentru fora di a luce è u calore?

 

Quantu effetti?

A vita è i beni di a terra sò chjusi in luce è calore. simile,

cù quellu chì campa in u mo Fiat Divinu, si vede solu una   criatura, ma dentru ci hè una Voluntà Divina

-chì sustene tuttu - U celu è a terra, e

-chì ùn vole micca lascià inattivu quellu chì hà un bonu cusì grande.



* Eru preoccupatu per a publicazione di a Voluntà Divina

I avissi vulutu à tutti i costi per impediscenu certe cose nantu à mè, è parechje altre cose chì u mo amatu Ghjesù avia dettu, da esse publicatu.

Era cum'è un ferru in l'ànima chì penetrò in a medula di l'osse.

È aghju pensatu: "U mo beatu Ghjesù puderia avè principiatu parlendu di a so adorable Volontà, è dopu di tuttu u restu.

Il m'aurait épargné cette souffrance qui me trace ».

Eru cusì spugliatu a mo amarezza quandu u mo sempre bonu Ghjesù, tuttu u bonu, m'abbracciò è mi disse :

 

* Figlia mia, curagiu, ùn perde micca a pace.

 

A pace hè u mo prufume, u mo aria, l'effettu chì u mo soffiu pruduce.

Allora in l'anima induve ùn ci hè pace, ùn mi sentu micca in u mo palazzu reale.

Ùn sò micca còmode.

A mo Voluntà Divina, chì hè a pace per a natura, si senti cum'è u sole quandu i nuvuli si avvicinanu è impediscenu chì a luce brilla nantu à a terra sana.

 

Si pò dì chì quandu l'ànima ùn hè micca in pace, indipendentemente da e circustanze,

hè un ghjornu di pioggia per ella.

U Sole di a mo Vuluntà ùn li pò più cumunicà a so vita, u so calore, a so luce.

Dunque,   calmate è ùn formate nuvole in a vostra ànima.

Mi feranu è ùn possu micca dì :

"Sò in sta criatura cù a mo pace eterna, e mo gioia è cù a luce di a mo patria celeste".

Figlia di a mo Voluntà divina, duvete sapè chì sò l'ordine. Dunque tutte e mo opere sò urdinate.

Vede cumu hè a Creazione urdinata. U mutivu di a creazione era l'omu.

Eppuru ùn aghju micca creatu l'omu prima.

Ùn avissi micca statu urdinatu se l'aghju fattu.

 

Induve mette stu omu ? Induve si mette?

 

- Senza u sole chì duvia l'illumina,

-senza u padiglione celeste chì avia da esse a so stanza,

-senza i pianti chì l'anu da manghjà, tuttu era disordinatu.

 

U mo Fiat hà riarrangiatu è creatu tutte e cose.

Dopu avè furmatu a casa più maravigliosa, hà creatu l'omu. L'ordine di u vostru Ghjesù ùn appare micca in questu?

Allora aghju avutu à mantene questu ordine ancu per voi. Ancu s'è u nostru primu scopu era

- per fà cunnosce a nostra Voluntà Divina

per regnà in tè cum'è un rè in u so palazzu,

- è chì, dandu e so lezioni divine, pudete esse l'araldu chì u faria cunnosce à l'altri.

 

Era necessariu, però, cum'è in a Creazione,

- per preparà u paradisu di a to ànima,

- per cunstellallu cù l'astri di tutte e splendide virtù chì vi aghju manifestatu.

Aviu avutu à falà à u livellu più bassu di a vostra vuluntà umana

- per sviutallu,

-purificà lu,

- à abbellisce e

- per riordinà tuttu in questu.

Puderia esse dettu chì queste eranu tutte e novi creazioni chì aghju fattu in tè.

Aviu avutu à fà a vechja tarra disordered spariscia da a vostra vulintà umana in ordine per ricurdà l'ordine di u Fiat divinu da a prufundità di u vostru internu.

 

Questu fendu sparisce a terra antica di tuttu u vostru esse, a faria risuscita da u celu, da i soli, da i mari.

di verità sorprendenti per u so putere criativu.

È sapete cumu tuttu hè finitu attraversu a croce,

- siparatu da tuttu,

- fendu vi campà nantu à a terra cum'è s'ellu ùn era per voi a terra, ma u celu,

- tenendu sè sempre assorbutu, sia in mè sia in u sole di u mio Fiat divinu.

Per quessa, tuttu ciò chì aghju fattu in voi ùn hè statu nunda, ma l'ordine necessariu.

per dà u grande rigalu di a mo Divina Voluntà,

cum'è hè statu datu à u primu omu à u principiu di a so creazione.

 

È hè per quessa chì ci sò stati tanti preparazione.

Perchè anu da serve à l'omu chì avia da riceve u grande rigalu di a nostra Voluntà cum'è una eredità amata, simbulu di e grandi preparazioni fatte in a vostra ànima.

 

Dunque, amate i mo arrangiamenti è ringraziate per esse fideli.

 

* My Redemption   hè un altru esempiu chì mostra a necessità di realizà opere secundarie per pudè furmà e prime opere chì u scopu hè statu stabilitu.

 

A mo discesa à a terra per piglià a carne umana era solu questu.

- per elevà l'umanità e

- dà à a mo Divina Voluntà i diritti di regnà in questa umanità.

Perchè regnu in a mo Umanità, i diritti di i dui lati, umani è divini, sò stati restaurati.

Si pò dì, però, ch’ùn aghju dettu nunda, se micca uni pochi di parolle

per fà chjaramente ch'e aghju vinutu in u mondu solu per fà a vuluntà di u Babbu Celeste per vede a so grande impurtanza. D.

 

In un'altra occasione aghju dettu:

"Quelli chì facenu a vuluntà di u mo Babbu sò a mo mamma, e mo surelle è mi appartenenu". In quantu à u restu, stava zittu, mentri u scopu era precisamente quellu, di custituiscenu u Regnu di a mo Voluntà Divina trà e criature.

In fatti, era ghjustu

- chì ùn aghju micca solu   assicurà e criature,

- ma chì aghju   ancu postu a mo Voluntà Divina in salvezza

Rindendulu i so diritti nantu à ogni carne, cum'è l'aghju datu nantu à i mei, altrimenti ci saria statu un disordine in l'opera di Redemption.

 

Cumu puderia

a prutezzione di criaturi,   e

chì i nostri diritti divini, quelli di u nostru Fiat, vanu à a deriva è cascà in ruina.

Ùn era micca pussibule.

Ma ancu s'è u scopu primariu era di risolve tutti i cunti di a mo Voluntà Divina,

- cum'è un mèdicu celeste,

Aghju accunsentutu à guarì,

Aghju parlatu di pirdunu, di   distaccamentu,

Aghju istituitu i   sacramenti,

Aghju suppurtatu una sofferenza atroce, finu à a   morte.

Si pò dì chì era a nova Creazione chì aghju preparatu per e criature per fà

- pò riceve a mo Voluntà Divina cum'è Regina in mezu à u so populu, è

- lasciala regnu.

 

Questu hè ciò chì aghju fattu cun voi Primu,

- Ti aghju preparatu,

- Vi aghju parlatu di croci, di virtù, d'amore, per appruntà vi à sente e lezziò di u mo Fiat per chì, sapendulu, l'amare.

 

cusì chì, sintendu in tè i grandi benefici di a so vita,

- tandu vulete dà a vostra vita à tutti,

fendulu cunnisciutu è amatu, è ch'ellu regne.



* E privazioni cuntinue di u mo dolce Ghjesù mi dulora assai, senza ellu mi mancava tuttu.

Cù Ghjesù tuttu hè mio, tuttu mi appartene

Mi pari chì sò in casa di Ghjesù

È ellu, dolcemente, cù ammirevoli amabilità, mi disse :

 

* "Tuttu ciò chì hè mio hè u vostru".

Megliu, ùn vogliu micca chì mi dici:

"U vostru celu, u vostru sole, tutte e vostre cose create.

Piuttostu mi devi dì : u nostru celu, u nostru sole, a nostra Creazione. "

 

In verità, in a mo Divina Volontà,

avete creatu cun   mè,

è cuntinuà a vostra vita in questu,

ti offristi cun mè mantenendulu   .

 

Dunque, figliola mia,

tuttu hè u vostru

tuttu hè nostru.

Se ùn cunsiderà micca chì ciò chì hè u mio appartene pienamente à voi,

mantene a vostra distanza. tu   mostra

chì ùn site micca unu cù a   famiglia celeste,

chì tù ùn campà in a casa di u vostru Babbu divinu, è vi rompe u ligame di famiglia cù u vostru   Ghjesù.

 

Allora, senza ellu,

Mi sentu rifiutatu da a so famiglia, fora di a so casa è - oh !

chì cambiamentu terribili è dulurosu mi sentu in a mo povera   ànima.

-Mi sentu privatu di quellu chì solu mi pò dà a vita.

Aghju sperimentatu a vera rendita è ciò chì significa esse senza Ghjesù.

- Oh ! quantu mi pesa stu esiliu, e

-Sentu assai intensamente stu bisognu estremu di a mo patria celestiale.

 

Parechji pinsamenti sbulicati

- hà inondatu a mo mente,

- ferisce a mo povera ànima è la conduce, per dì cusì, à l'ultime agonia,

 

Allora a mo vita cara, u mo dolce Ghjesù, s'arrizzò cum'è un sole. I pinsamenti oppressivi sò fughjiti.

In un tonu assai educatu  , mi disse  :

 

Figlia mia, curaggiu.

Ùn lasciate micca caccià.

Ùn sapete chì avete da marchjà in a mo Voluntà Divina ? È sta strada hè longa.

 

Sti oppressioni, sti pinsamenti chì vi inundanu, sò tappe chì fate.

Ancu s'ellu ùn lasciate micca a strada, u viaghju chì duvete piglià hè in qualchì manera interrotta.

U vostru Ghjesù ùn vole micca stu passu in daretu.

Ellu voli chì cammini tuttu u tempu, senza mai firmà.

In fatti, avete bisognu di sapè

- chì ogni passu chì fate in a mo Voluntà Divina hè una vita chì fate.

- in più, un passu di menu, hè una vita chì ùn piglia forma. è tu privà u nostru Essere Supremu

- gloria, - amore,

-felicità è -satisfaction

chì una altra vita cum'è a nostra ci pò dà.

Si sapia ciò chì significa dà noi

gloria,

amore,

felicità

di a nostra vita!

cù a forza di a nostra Voluntà.

 

Quandu a criatura felice pussede u grande bè di abbità, ci rallegramu.

 

U so putere di piacè hè cusì grande

chì avemu bilocate u nostru Essere Divinu per chjudelu

- in u passu, - in l'attu,

- in u picculu amore di a criatura,

 

avè l'altissima satisfaczione di riceve, attraversu,

a nostra   vita,

a nostra Gloria   è

tutta a nostra pruprietà. Dunque,

- quandu cammini sempre in a nostra Voluntà,

sentimu l'incantu dolce di a gioia chì ci dete.

mentri s'è  tù  ùn cammini,

nun sentimu stu dolce incantu di a to gioia, u dolce sonu di i to passi.

 

È dicemu:

"U zitellu di a nostra Voluntà Divina ùn travaglia micca è

ùn sentimu in noi u dolce incantu di i so atti. "

 

È subitu ti rimproveru dicenduti :

"Ragazza, cammina, ùn ferma micca.

U nostru Fiat hè un muvimentu cuntinuu, è vi tocca à seguità. "

 

Allora avete da sapè a grande diferenza

- trà quelli chì campanu in a nostra Voluntà Divina e

- quellu chì, rassignatu è secondu e circustanze, face a nostra Divina Volontà:

 

Per u primu, sò vita divina chì ci offre cù e so azzioni. L'altru, agiscendu, acquista l'effetti di a nostra Voluntà.

Ùn ci sentimu micca in noi stessi

- a nostra forza deliziosa chì ci incanta in i so azzioni, ma solu in i so effetti;

- micca a tutalità di u nostru amore, ma una particella,

-micca a surgente di a nostra felicità, ma solu una ombra. È   trà a vita è l'effetti, ci hè una grande diferenza

Aghju cuminciatu a mo tour in a Voluntà Divina in u mo modu di solitu

Vuliu riarrangà tutte l'intelligenza creata in Diu, da u primu à l'ultimu omu chì vene nantu à a terra.

Aghju dettu

: "Supporta u mo   "  ti amu "   in ogni pensamentu di a criatura per fà

chì in ogni pensamentu possu dumandà u regnu di u Fiat divinu sopra ogni intelligenza. "

Pensendu questu, aghju pensatu à mè stessu:

"Cumu possu adornà ogni criatura pensata cù u mo" ti amu "?

 

U mo dolce Ghjesù si manifestava in mè è   mi disse  :

A mo figliola, cù a mo Voluntà pudete fà è ottene qualcosa.

Avete da sapè chì prima di u peccatu, in ogni sguardu, pensamentu, passu, parolla è battitu di core, l'omu hà datu u so attu à Diu, è Diu hà datu u so attu cuntinuu à l'omu.

A so cundizione era dunque quella di sempre dà à u so Creatore è sempre riceve da ellu.

Ci era una tale armunia trà u Creatore è a criatura chì,

- i dui lati ùn ponu esse senza dà è senza riceve,

- se solu un pensamentu, un sguardu.

 

Dunque ogni pensamentu di l'omu cercava à Diu.

È Diu corse

per riempie a so mente cù grazia è santità, luce è vita, Voluntà Divina.

 

Si pò dì chì u più chjucu attu di l'omu hà amatu è ricunnisciutu quellu chì hà datu a vita.

 

Diu l'hà amatu in ritornu dendu u so amore è facendu cresce a so Voluntà Divina in ogni attu di l'omu, sia grande sia chjucu.

Ùn era micca pussutu riceve a Voluntà Divina una volta perchè era troppu chjucu.

Diu li hà datu à picculi sorsi,

- in ogni attu chì hà fattu per ellu stessu,

-avè i so piacè di sempre dà ellu in modu di furmà a so   Voluntà Divina in l'omu.

 

Dunque, ogni pensamentu è ogni attu

- versatu in Diu, e

- Diu hà versatu in ellu.

 

Questu era u veru ordine di a Creazione:

- per truvà u so Creatore in l'omu, in ognunu di i so atti,

- affinchì u so Creatore li pudassi dà a so luce è ciò ch'ellu avia decisu di dà.

 

A nostra Voluntà Divina, presente in noi è in ellu,

-era un traspurtadore di tuttu, è

-formendu si in l'omu in u ghjornu, cullò i beni di i dui.

Quantu felice era a cundizione di l'omu quandu a Voluntà Divina regnava in ellu.

Si pò dì chì hà crisciutu nantu à i nostri ghjinochji paterni, attaccati à i nostri   petti, da induve hà tiratu crescita è furmazione.

 

Per questu vogliu chì, in a mo Voluntà Divina, ogni pensamentu di a criatura   hà   u vostru "Ti amu", per ristabilisce l'ordine trà u Creatore è a criatura.

 

In fatti, vi tocca à sapè peccatu, omu

- ùn solu ùn hà ricusatu a nostra Fiat,

-ma hà rumpitu l'amore cù Quellu chì l'avia tantu amatu. si pusò à una distanza da u so Creatore.

Un amore distanti ùn pò micca formà a vita perchè u veru amore sente u

hà bisognu à esse nutritu da l'amore di u Amatu è à esse cusì vicinu à ellu chì hè impussibile di parte cun ellu.

Cusì, a vita di l'amore creata da noi in a creazione di l'omu hè stata senza manghjà è quasi morente.

piuttostu, postu chì l'atti fatti senza a nostra Voluntà Divina eranu tante notti quant'ellu hà furmatu in a so ànima.

s'ellu pensava, era una notte chì hà furmatu,

s'ellu fighjulava, parlava, etc., tuttu era bughjura chì formava una notte prufonda.

 

Senza u mo Fiat ùn pò esse nè ghjornu nè sole.

À u megliu, una fiamma assai chjuca chì pò appena guidà i so passi.

 

Oh! s'elli sapianu ciò chì significa campà ancu senza a mo Voluntà Divina

s'elli ùn eranu micca male è facianu bè. A vulintà umana hè sempre una notte per l'anima  ,

- chi l'opprime,

-li riempie d'amarezza è

- li face sente u pesu di a vita.

 

Dunque siate attenti è ùn lasciate micca scappà nunda chì ùn entre in u mo divinu Fiat,

chì

vi mustrarà a piena luce di u ghjornu   è

riporterà l'ordine di a   Creazione.

Questu hà da ristabilisce l'armunia chì purterà u rigalu cuntinuu di e vostre opere è a ricezione cuntinuata di u vostru Creatore.

Abbracciandu tutta a famiglia umana,

-pudete dumandà u ritornu di l'ordine in quale sò stati creati

- per chì a notte di a vulintà umana pò cessà, e

- chì u ghjornu sanu di a mo Divina Voluntà nascite.



A mo piccula mente vagava in u Supreme Fiat.

Pensu: "Chì diffarenza ci hè trà quellu chì hà fundatu a so santità in e virtù, è chì l'hà fundatu solu in a Voluntà Divina?" U mo dolce Ghjesù, manifestandusi in mè, mi disse cun un suspiru :

 

A mo figliola, se sapete quantu hè grande a diffarenza ... Ascolta - è a sapete voi stessu:

a terra fiorita hè magnifica, a varietà di piante, fiori, frutti, arburi,

a diversità di culori, sapori - tuttu hè maravigliu.

Ma pudete truvà una sola pianta, una sola fiore, mancu a più preziosa,

chì ùn hè micca circundatu da a terra,

perchè a terra tene e so radiche in u so ventre, attaccata à u so pettu per   nutriscia ?

 

Pò esse dichjaratu chì hè impussibile per l'omu di avè una pianta chì ùn hà micca affidatu a terra à a so mamma.

Tale è la santità fondata sulle virtù

 

A terra umana hà da mette qualcosa di u so propiu. Quante satisfaczioni umane

- in l'opere più sante,

- in e virtù chì praticanu.

A terra di stima, di gloria umana

- hè sempre quì è

-forma u so picculu recipiente,

cusì chì e virtù parenu tanti belli fiori prufumati cù culori brillanti chì suscitanu l'ammirazione, ma intornu à elli, è sottu, ci hè sempre un pocu di terra umana.

 

Cusì a santità fundata nantu à virtù pò esse chjamata fioritura terrena.

Sicondu e virtù chì praticanu,

- certi formanu u fiore,

-sta pianta,

- altru arbre

 

Devi

- l'acqua per l'acqua,

- di u sole per fecundalli è cumunicà à elli i sfarenti effetti necessarii per ognunu, vale à dì a mo Grazia.

Altrimenti risicheghjanu di more appena nati.

Invece,   a santità fundata nantu à a mo Voluntà Divina hè un Sole   -

- hè altu,

- a terra ùn hà nunda à fà cù e

-L'acqua ùn hà micca bisognu di alimentà a so luce. Piglia u so alimentu direttamente da Diu.

In u so muvimentu cuntinuu di a luce, pruduce è nutre tutte e virtù in modu divinu.

Satisfazioni umane, ancu santi, gloria vana, amori di sè stessu,

- sò spariti è - ùn anu più mancu ragiò d'esiste.

 

Perchè sentenu chjaramente a Voluntà Divina chì face tuttu in elli. Sò grati per via di stu Sole divinu

- qui s'abaisse, habite en elles et les nourrit de sa lumière,

- subisce a so trasfurmazioni per fà una sola lumera cù stu Fiat divinu.

 

Inoltre, a so luce hà a virtù di oscurare dolcemente a vulintà umana. Perchè ùn hè micca licite ancu per un solu atomu di a terra per entre in a mo   Voluntà divina.

Il s'agit de deux natures opposées :

luce è terra, - bughjura è   lume.

 

Si pò dì ch'elli scappanu l'un l'altru.

A luce ùn pò micca tollerà ancu un atomu di a terra

Per quessa, eclissi a terra è si mette cum'è sentinella per   difende a so entrata per chì tuttu in a criatura pò diventà Voluntà Divina.

 

U sole

- dà tutte e cose à a terra, ma senza riceve nunda, è

- hè a causa primaria di i so magnifichi fiori.

- quelli chì trovanu a so vita è a so santità in a mo Voluntà

- sò cun elli i nutritori di una santità fundata in virtù.

 

Dopu à quale aghju fattu   u mo turnu in u Fiat divinu

per truvà   tutti l'atti di e criature, passatu, presente è futuru,

per dumandà, in nome di tutti, per u regnu di a Voluntà Divina. Aghju fattu questu quandu u mo dolce Ghjesù aghjunse:

 

"A mo figliola,

tuttu u bè chì hè statu fattu da u principiu di u mondu fora di u mio Divine Will rapprisenta solu picculi luci, effetti di u mio Fiat Divinu. In fattu, ancu s'è e criature ùn anu micca agitu in u mo Fiat,

quand'elli eranu disposti à fà u bè, hà fissu i so raghji nantu à elli, è

- à i so riflessioni, picculi fiamme si furmavanu in l'ànima

- perchè a mo Voluntà, essendu luce eterna è immensa, ùn pò chè pruduce luce.

 

Queste piccule fiamme, effetti di u mo Fiat, sò intornu à u Sole di a mo Divina   Volontà, in onore è gloria di i so effetti   .

cum'è u fruttu di a bona azione di e   criature.

 

In fatti, quandu criaturi vulete fà bè, i scaffali di u mo Fiat

-attaccà à elli e

- dà li l'effetti di u bè chì volenu fà.

Questu pò esse dettu

u mo Fiat hè più cà un sole   chì, quandu trova a sumente in terra,

u caldu di a so   luce,

carezza   è

li comunica l'effetti per furmà a pianta di sta sumente. Ùn ci hè micca bè senza a mo   Voluntà.

 

Cum'è ùn pò esse culore, sapori, maturazione senza l'effetti di u sole, ùn ci pò esse bonu senza u mio Fiat.

 

Ma quale pò furmà u Sole cù e so azzioni?

Quellu chì vive in a mo Divina Volontà. Micca solu a mo vuluntà

- fissa i so raghji nantu à ellu,

-ma ci scende cù tuttu u so Sole, a so virtù creatrice è vivificante, è

-furmà un altru Sun in l'attu di a criatura.

 

Allora vede a grande diferenza chì esiste ?

Cum'è trà e piante è u sole, è trà u sole è i picculi fiammi.

 

Mi sentu tuttu abbandunatu in a Voluntà Divina.

Cuntinuendu à fà i mo travaglii in ella, aghju intesu una voce chì bisbigliava à l'arechja :

"Quanto sò stancu".

Sta voce m’hà commossu è vulia sapè quale puderia esse cusì stancu. U mo dolce Ghjesù, facendusi sente in mè, mi disse :

 

Sò a mo figliola, mi sentu u pesu di una aspetta cusì longa.

Questu pruduce una tale fatigue in mè chì mi sentu u pesu di vulè fà u bè.

senza pudè fà per mancanza di dispusizione di quelli chì deve riceve.

 

Oh! quantu hè difficiule di vulè fà u bè, avè preparatu è esse prontu à dà, ma ùn truvate micca à nimu chì vole riceve.

 

Ma vi tocca à sapè chì quandu u mo Fiat hè piazzatu in l 'attu di agisce, hà u listessu Pudere, Wisdom, Immensity è multiplicità di effetti chì solu unu di i so atti pruduce.

S'ellu decide di passà in u so campu divinu d'azzione, u so attu hà   u equilibriu trà unu è l'altru, è cuntene u listessu valore, pesu è misura.

 

A mo Voluntà Divina si n'andò in u so campu d'azzione in a Creazione  , hà dimustratu una grande magnificenza di l'opere,

tantu chì l'omu stessu ùn pò cuntà elli è capisce u veru valore di ogni travagliu.

 

È ancu s'ellu li vede, li tocca è riceve i so effetti benefizièvuli,   però pudemu chjamà l'omu u primu pocu ignorante di a Creazione.

Quale pò dì

- quanta luce è calore cuntene u sole,

- quantu effetti pruduce, e

- da chì hè fatta a luce ? Nimu.

 

Eppuru tutti u vedenu è sentenu u so calore. Questu hè u casu per tuttu u restu.

 

A mo Redenzione va in manu cù a Creazione.

Possede tanti atti quant'è a    Creazione pussede .

 

Sò in perfetta equilibriu cù l'altri,   perchè

A creazione era un attu di a mo   Voluntà Divina,

A redenzione era un altru attu di a mo vuluntà divina   .

 

  Un altru attu di a mo Voluntà Divina hè:

  grande   Fiat Voluntas Tua in terra cum'è in Paradisu.

In u mo divinu Fiat parechji atti sò pronti.

 

In tale manera ch'elli averanu

u triple equilibriu di l'atti, u listessu valore, u listessu pesu è a stessa misura.

Sò custrettu à aspittà, è sentu a multiplicità di questi atti in mè.

-chì vogliu rializà, senza rializà

- perchè u regnu di u mo Fiat ùn hè micca cunnisciutu è ùn regna micca nantu à a terra,

 

Allora mi sentu cusì stancu chì mi impaciente è dicu:

"   Cumu hè pussibule chì ùn volenu micca riceve i mo benefici?

"

È sò scusatu perchè

- e mo opere, - u putere di a mo Voluntà Divina,

- a so luce, a so felicità è a so bellezza

per ùn fraternizà cù e criature è per ùn esse in elli.

 

Allora abbi pietà di mè se mi vedi taciturnu.

Ghjè u sboccu di a fatica pruvucatu da sta longa attesa chì mi fa silenziu.

 

 

Aghju cuntinuatu   u mo giru in u Fiat divinu per uniscimi cù tutti l'atti ch'ellu avia fattu   per l'amore di tutti noi, i so criaturi.

Eru ghjuntu à u puntu induve u mo tipu di Ghjesù umiliatu in atti umani, cum'è

allatta   u latte di a so mamma,

piglià   manghjà,

beie   acqua,

- ancu chinandu per travaglià.

 

Eru maravigliatu di vede chì Ghjesù, per a so natura, ùn avia bisognu di nunda. Hà pussede in ellu stessu u putere criativu di tuttu u bonu.

E cose ch'ellu hà creatu puderia succede.

Pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù, facendu vede è sente in   mè, mi disse :

 

A mo figliola, hè vera chì ùn aghju micca bisognu di nunda.

Ma u mo amore, chì hè falatu da u celu à a prufundità di a terra, ùn pudia nè stà fermu nè immobile.

Sentu l'irresistibile bisognu di scaccià u mo amore è u mo amore in l'atti stessi chì a criatura avia da fà.

L'aghju fattu per fà curriri u mo amore versu ella è per pudè dì :

"Guardate quantu t'aghju amatu. Vuliu falà in i vostri atti più chjuchi, i vostri bisogni, u vostru travagliu, in tuttu, per dì chì ti tengu caru, ti dugnu u mo amore è ricevi u to amore ».

 

Ma vulete sapè u mutivu principale per quessa ch'e aghju calatu à u puntu di fà tante azzioni umili è umane ?

Ùn duveria micca fà.

Ma l'aghju fattu per cumpiendu a Voluntà Divina in ogni attu. Tutte e cose sò venute davanti à mè

per ciò chì eranu in   elli stessi

da induve venenu   ,

sigillata da a divina   Fia.

I pigliò perchè u Fiat Divinu vulia.

 

Si pò dì chì ci era una cumpetizione trà

a mo Voluntà Divina chì per natura, cum'è a Parola di u Babbu Celestiale, aghju pussede in mè stessu, è quella stessa Voluntà Divina si sparghje in tutta a Creazione.

Cusì in tutte e cose ùn aghju micca cunnisciutu è ùn aghju vistu ma a mo Divina Voluntà.

Alimentazione, acqua, travagliu,

- tuttu hè sparitu, è

- era sempre per mè a mo Voluntà Divina chì era presente.

 

È quandu a mo Voluntà Divina m'hà fattu falà in l'atti umani di e criature, aghju chjamatu tutti l'atti umani di ognunu   di elli  .

per ch'elli ponu riceve u grande rigalu

- per vede a mo Voluntà Divina falà cum'è u primu attu è a vita di e so opere.

Oh! s'è criaturi vittiru cose creatu

- per ciò chì sò in elli stessi

a so origine  ,

Quale hè   quellu chì li alimenta è cunserva,   è

Quale hè   u Portatore di tante cose chì serve a vita umana - oh!  Quantu

- amaranu a mo Voluntà Divina è

- Piglieria a sustanza di e cose create.

Ma i criaturi

fighjate à l'esterno di e cose   e

dunque attaccanu u vostru core,

nutritu di a so   corteccia,

perde cusì a sustanza presente in ogni cosa creata  ,   chì hè ghjunta fora di noi per permette à e criature di fà tanti atti di a nostra   Voluntà Divina.

 

À u mo disgrazia, sò custrettu à vede quella criatura

- ùn pigliate micca manghjà è acqua,

- ùn fate micca u so travagliu

per riceve è rializà a mo Voluntà Divina,

ma per necessità è per suddisfà a vulintà umana.

 

È da e so opere u mo Fiat divinu esce, mentri avemu criatu tante cose per mette a nostra Voluntà Divina cum'è in un terrapienu trà e criature.

Per ùn aduprà, u mantenenu cum'è un attu cuntinuu di fallimentu.

Tuttu u bonu ch'elli duveranu piglià s'ellu in tutte e cose ch'elli anu fattu è piglianu a mo Voluntà Divina resta persu per elli. Restemu cù a tristezza di ùn vede micca a nostra Voluntà Divina regnu cum'è Regina in tutti l'atti umani di e   criature.

 

Dopu à quale aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Fiat Divinu.

Sentu u grande bisognu di esse in u so mare di luce senza mai lascià.

Mi sentu   cum'è

- un battitu di core,

- respirazione,

-un aria chì m’hà datu a vita è m’hà tenutu in ordine, l’armunia,   a dissoluzione di u mo picculu atomu in u so mari divinu.

 

Ma mentre a mo piccula mente era invadita da i pinsamenti di a Voluntà Divina,

u mo dolce Ghjesù aghjunse:

 

 a mo figliola,

ùn ci hè micca ordine, riposu è vita vera se micca in a mo Divina Voluntà  .

 

Infatti

a vita di ogni criatura, u so primu attu di vita, hè furmatu in u ventre di u so Criaturi.

 

Allora, cum'è una nascita, l'avemu fora in u ghjornu.

Avemu a virtù generativa in noi. A criatura hè a nostra figliola.

Cusì porta in sè stessu a sumente chì genera.

Cù sta sumente, a criatura forma parechje altre nascita.

Cuntinuendu à manifestà a so vita, forma nascita

- di i so pinsamenti santi,

- di e so parolle caste, e

u maravigliu incantu di e so   opere,

u dolce sonu di i so   passi,

- fasci di luce di u so core.

 

Tutti issi nascimenti chì sò furmati da criaturi facenu a so strada è ascendenu à u so Creatore,

- per ricunnosce ellu cum'è u so Babbu,

- l'adoru,

- à circundà lu cù a prucissioni di i so longu discendenti, cum'è a nostra Gloria è quella di a nostra Virtù generativa.

 

Ma per chì a nostra virtù generativa sia fruttuosa,

a nostra Voluntà Divina deve duminà in a nascita (creatura) chì esce da noi.

Altrimenti ci hè un periculu chì sta criatura

si trasforma in brute, è

perde a virtù generativa di   u bè.

Se genera, hè per generà passioni, debule è vici. Ùn anu micca a virtù di pudè ascende à noi.

Inoltre, sti nascite sò cundannati cum'è ùn appartenenu micca à noi.

 

Pensava à l'Incarnazione di u mo dolce Ghjesù in u pettu di u Sovrani celeste.

U mo dolce Ghjesù, manifestendu fora di mè, m'hà abbracciatu cù una tenerezza inesprimibile.

M'hà dettu :

 

* A mo figliola,

 * A creazione era un ardore cusì intensu è grande d'amore

chì, sopra à u nostru Essere divinu, investe l'universu sanu è

sparghje in ogni locu.

 

È a nostra Fiat s'hè spressione è travaglia in sta corsa d'amore chì cuntinueghja   senza pudè piantà.

prima di sparghje in ogni locu è di dà u so primu basgiu à tutte e criature, chì ùn esistenu ancu.

U so baciu d'amore era

- un basgiu di gioia, - di felicità

chì hà stampatu nantu à tutte e generazioni.

 

U nostru divinu Fiat, chì hà participatu à sta corsa,

- ùn era micca cuntentu di solu un basgiu,

-ma hè prununziata furmendu soli, celi, stelle, mari è terra, è tuttu ciò chì si vede in u grande vacu di l'universu.

Cum'è què

 l'ardore di u nostru amore in a Creazione

era un ardore

- celebrazione

- d'amore,

- a felicità e

- di gioia

cù quale avemu avutu à ghjucà è piacè tutte e criature  .

* Incarnendu in u ventre  ,

 l'ardori d'amore

-chì ùn pudemu più cuntene è

- chì sboccava

seguitava u listessu cursu di a Creazione.

 

Era un ardore

- d'amore

- tenerezza,

- cumpassione,

- di misericordia.

 

Hè implicatu a vita di un Diu

in ordine di

truvà l'omu   è

dà li i so basgi d'amore, tenerezza, cumpassione è pirdunu.

Chiusu a vita di tutte e criature in u so mare d'amore,

- idda li hà datu u basgiu di a vita,

- offre a so vita d'amore per dà a vita à l'omu.

 U nostru amore hà righjuntu l'eccessu in l'Incarnazione

- perchè ùn era, cum'è in a Creazione, un amore chì celebra è si rallegra,

- ma   un amore doloroso, sofferente è sacrificale chì hà datu a so vita per rinfurzà a vita di l'omu  .

Ma u nostru amore ùn hè ancu cuntentu.

Mettite a to manu nantu à u mo Cori   è sentu cumu batte, finu à u puntu chì mi sentu splode.

Ascolta   è ascolta mentre bolle, cum'è un mare in tempesta

chì forma onde giganti è vole sbulicà per copre tuttu.

 

* Vole avè u so terzu cuncorsu d'amore  .

 In questu ardore di l'amore, ellu vole furmà u Regnu di u mo Divinu

 Vulete.

Stu ardore d'amore uniscerà

-à quellu di a Creazione e

- à quellu di l'Incarnazione

per furmà solu unu.

 Serà l'ardore di l'amore triunfante.

Ella darà u so basgiu

- d'amore trionfante,

- per cunquistà l'amore,

- d'amore chì trionfa nantu à tuttu

à dà

u so baciu di   pace eterna,

- u so basgiu di luce   chì mette in furia a notte di a vulintà umana

alzendu tuttu u ghjornu di a mo Voluntà Divina, purtadore di tutti i beni. Cumu ùn possu aspittà chì vene stu ghjornu !

U nostru amore bolle tantu in mè chì mi sentu u bisognu di lascià sopra. Se sapessi quale sollievu mi sentu quandu, lassendu trabocà cun voi,

Vi parlu di a mo Voluntà Divina ...

L'ardori di u mo amore, chì mi fa deliri cù a frebba, si cala.

È mi sentu cunsulatu, cuminciu à travaglià per chì tuttu in a vostra ànima pò esse a mo Voluntà. Dunque, fate attenzione è lasciami fà.

 

Dopu chì u mo poveru spiritu vagava in l'amore di u mo dolce Ghjesù.

Aghju vistu davanti à mè una grande rota di luce chì brusgiava più di un focu

cù tanti raghji quant'è criaturi venenu è venenu à a luce di u ghjornu. Questi raghji anu investitu ogni criatura.

Cù una forza deliziosa, li catturà in u centru di a rota di Ferris.

Ci era Ghjesù chì l'aspittava à mezu à u so amore per divurà elli.

- per ùn lascià micca more,

-ma ch'elli i chjusu in a so piccula Umanità per fà cusì

- per rinviviscialli è fà li cresce,

-per alimentalli cù e so fiamme divoranti e

- dà li una nova vita, una vita d'amore.

 

U mo picculu Ghjesù, chì hè ghjustu natu,

racchiu in ellu a grande nascita di tutte e generazioni

megliu cà una mamma tenera chì porta ind'è una vita nascente - per purtà à a luce, furmatu da u so   amore,

ma cù un suffrimentu incredibile è ancu cù a so   morte.

Tandu u mo teneru Ghjesù, cusì chjucu, u centru di st’abissu di fiamme, m’hà dettu : Fighjami è stammi à sente. A mo figliola, in u centru di stu abissu di fiamme

- Respiru solu fiamme,

Sentu in u mo respiru solu e fiamme di u mo   amori divoranti chì u soffiu di tutte e   criature   mi porta.

In u mo core pocu, fiamme pulsate chì si estendenu è catturà e pulsazioni di tutti i criaturi per mette in u mo Cori; è sentu tutte ste palpitazioni in u mo core.

Tuttu hè fiamme, chì nascenu da e mo mani chjuche, da i mo petti immotti.

Ah! quantu esigenti hè u mo amore!

Per chjudemi cumplettamente è fà mi dà vita à tutte e criature,

mi mette à mezu à un focu divoranti.

Oh, quantu mi sentu i peccati, e miserie è e suffrenze di   tutte e criature.

 

Sò sempre chjucu, ma nunda ùn mi hè risparmiatu !

Possu dì : "Tutti i mali cascanu in mè è intornu à mè".

È à mezu à issi fiammi divoranti, pieni di tante   soffrenze, li guardu tutti è pienghjendu mi esclamu :

 

"U mo amore m'hà datu tutte e criature una volta di più. L'hà datu à mè in a creazione è mi anu scappatu.

li dà sempre à mè cuncependumi in u ventre di a mo Mamma. Ma sò sicuru chì ùn mi scapperanu micca ?

Seranu mei per sempre ?

Oh! quant’ellu saria cuntentu s’è nimu ùn mi vulia scappà.

E so suffrenze sarianu un riposu per mè s’è tutti i me cari figlioli, cari nascite di mè, cuncipitu in a mo piccula Umanità,   eranu salvati. "

 

È, pienghjendu è pienghjendu, li guardò in faccia per muvimenti cù e mo lacrime.

 

Aghju ripetutu:

"I mo figlioli cari, ùn mi lasciate micca, ùn mi lasciate micca. Sò u vostru Babbu, ùn m'abbandunate micca.

Oh per piacè,

- ricunnosce mi,

- almenu pietà di u focu chì mi divora, di e mo lacrime ardenti

-   è tuttu grazia à voi. Perchè ti amu troppu.

Ti amu cum'è Diu.

Ti amu cum'è un Babbu assai passiunatu, ti amu cum'è a mo vita.  "

 

Ma a sapete, figliola di a mo divina Voluntà, chì era a più grande preoccupazione di u mo amore ?

 

Era di devore a so vulintà umana in criaturi.

Perchè hè a radica di tutti i mali.

Malgradu tutte e fiamme divoranti di u mo amore, furmava nuvole per ùn lassà si brusgià.

Oh! ciò chì mi torturava più era a vulintà umana chì ùn solu formava nuvole, ma e scene più dolorose di a mo propria Umanità.

 

Dunque prega chì a mo Voluntà Divina sia cunnisciuta è regnu in a criatura.

Tandu mi pudete chjamà u Beatu Ghjesù, altrimenti, e mo lacrime ùn si fermanu.

Avaria sempre una ragiò di pienghje nantu à u destinu di issa povera umanità chì si trova in u so incubu di a so vulintà miserable.

U mo abbandunamentu in u Fiat divinu cuntinueghja. Miu caru Ghjesù,

- per esse vistu cum'è un zitellu assai chjucu, in u mo core o in u ventre di a   Mamma celeste, - ma cusì chjucu è d'una bellezza deliziosa, tuttu l'amore, u so visu inundatu di   lacrime.

È pienghje perchè vole esse amatu.

 

Mi disse cun un suspiru :

Ah! ah! perchè ùn sò micca amatu?

Vogliu rinnuvà in l'ànima tuttu l'amore ch'e aghju incarnatu ma ùn trovu à nimu à dà.

 

Incarnendu me, a mo Mamma sovrana m'hà permessu di dà rinu liberu à u mo amore.

Hà ricivutu in u so Cori maternu tuttu l'amore chì i criaturi ricusanu. Ah! ella era

u custode di u mo   amore rifiutatu,

u dolce cumpagnu di i mo suffrenze,   è

l'amore ardente chì asciucava e mo   lacrime

 

I travaglii più grandi ùn ponu esse fatti solu. Hè necessariu esse almenu dui o trè, custodi è nurturers di u travagliu stessu.

Senza esse nutritu, l'opere ùn ponu avè vita. Ci hè u periculu ch'elli morenu appena nascinu.

Questu hè cusì veru chì    e trè Persone Divine eranu prisenti in a Creazione .

Dopu avemu fattu l'omu u guardianu di u nostru travagliu. Ùn hè ancu cuntentu,

- perchè i travaglii solu ùn portanu felicità,

- avemu datu a cumpagnia di a donna.

 

 E trè Persone Divine anu participatu à l' Incarnazione .

Eranu in a mo cumpagnia, o megliu, eranu inseparabili da mè, in più di a Regina celeste.

Ella stessu era u guardianu divinu di tutti i beni di l'Incarnazione.

Vede cusì

- quantu a cumpagnia di a criatura hè necessariu per mè per furmà u mo travagliu

- una criatura chì si mette à a mo dispusizione per riceve u gran bè chì li vogliu dà.

 

Allora, vulete esse a mo seconda mamma?

Riceverete u gran bonu di u rinnovu di a mo Incarnazione, cum'è una dote di u Regnu di u mo Fiat divinu ?

In questu modu, aghju duie mamme

- u primu, chì m'hà permessu di furmà u Regnu di   Redemption,

- u sicondu, chì mi farà furmà u Regnu di a mo Voluntà Divina. È mettendu e so manutte nantu à a mo faccia,   accarezzandumi,

Ellu disse: "Mamma mia!

Mamma mia !

L'amore maternu supera tutti l'amore.

Allora mi amarete cù l'amore insuperabile di una mamma. "

Dopu à quessa, era zittu, vulendu ch'e aghju cullatu in i mo braccia.

 

Allora aghjunse:

"A mo figliola, avà duvete cunnosce l'eccessu di u mo amore, induve m'hà purtatu.

 

* Descendendu da u celu à a terra,

m'hà purtatu in una prigiò scura è assai stretta di quale era  u pettu 

a mo mamma  . Ma u mo amore ùn era micca cuntentu.

Hà furmatu un altru prigiò per mè in sta stessa prigiò chì era  a meia 

L'Umanità  ,   chì hà imprigiunatu a mo Divinità  .

A prima prigiò durò nove mesi.

a seconda prigiò di a mo Umanità mi durò sin’à trenta trè anni. Ma u mo amore ùn hè micca firmatu quì.

Versu a fine di a prigiò di a mo Umanità,  a prigiò di mè hè statu furmatu 

 l'Eucaristia  ,

- u più chjucu di e prigiò

-una piccula ostia in quale   m'hà imprigiunatu, Umanità è Divinità  .

Aghju accettatu di esse quì cum'è mortu, senza implicazione

un   soffiu,

un muvimentu   o

- un battitu di core

è micca per uni pochi d'anni, ma finu à u cunsumu di seculi.

Allora sò andatu da prigiò in prigiò: sò inseparabili da mè. Per questu possu esse chjamatu u Prigiuneru divinu  , u Prigiuneru Celeste.

 

-In i primi dui prigiò  , in l'intensità di u mo amore, aghju purtatu à cumpiimentu u Regnu di Redemption.

-  In a terza prigiò di l'Eucaristia  ,

Aghju purtatu à rializà u Regnu di u mo Fiat divinu.

 

È hè per quessa ch'e aghju chjamatu à a prigiò di u to lettu

- cusì chì inseme,

- i dui prigiuneri, in a nostra solitudine, uniti inseme,

pudemu purtà u Regnu di a mo Vuluntà à u so rializazione.

 

Sì una Mamma era necessaria per mè per a redenzione,

Aviu ancu bisognu di una mamma per u Regnu di u mo Fiat.

 

U mo amore esigenti vulia chì una mamma incarcerata a mantene a   mo dispusizione.

Dunque seraghju u vostru prigiuneru

- micca solu in u picculu òspite,

-ma ancu in u vostru core.

Serete u mo caru prigiuneru,

-tutti attenti à sente mi e

-per rompe a sulitudine di una prigiò cusì longa.

 

È ancu s'è no simu prigiuneri,

- seremu cuntenti perchè purteremu u Regnu di a Vuluntà Divina à a maturità

- dà à i criaturi.

 

Pensu à tuttu ciò chì u mo dolce Ghjesù, cun tanta bontà,

-vi meritate di dì à a mo povera anima, e

-chì, rilettu secondu e circustanze, brilla di luce. È u mo sempre gentile Ghjesù m'hà dettu:

 

A mo figliola

quand'e parlu, libera una luce di verità è vogliu ch'ella sia accolta è accarezzata  da l'  anima.

 

Se sta luce hè accolta è occupa un locu d'onore in l'ànima, esige una altra luce.

Dunque, una luce necessita un altru. Altrimenti, torna à a so Fonte.

È quandu l'anima

- vultà à leghje li si sò scritti, è à medità nantu à elli,

- e mo verità sò cum'è ferru forgiatu.

 

Quandu u ferru hè forgiatu, riscaldatu à rossu, pruvucarà scintille di lumera. Ma s'ellu ùn hè micca battutu, u ferru resta un metale duru, neru è friddu.

 

Cusì hè cù e mo verità:

Sì l'ànima li leghje è li rileghje per sguassà tutte e sustanza

chì cuntenenu e mo verità chì sò state comunicate  à l'  anima,

simbulizizatu da u ferru cù a so bughjura è a friddizza, hè riscaldatu à   u rossu.

Mentre meditate queste verità,

- ti picchiti,

-quellu chì hà avutu u benefiziu di sente a mo verità.

Questu, sintendu onoratu, brilla cù luce cù altre verità.

 

Ma se e mo verità manifestate restanu in l'obliu è ùn occupanu micca un locu d'onore,

resta cum'è intarratu  .

 

Ma ùn sepultemu micca i vivi.

In fatti, e mo verità sò luci chì portanu è pussede a Vita.

In cunseguenza

-poi ch'elli ùn sò micca sottumessi à a morte, u tempu hà da vene

- altri li apprezzeranu è

- per cundannà quelli chì l'anu tenutu in l'obliu è li intarravanu. Si sapia

- quantu luce ci hè in tuttu ciò chì vi aghju manifestatu nantu à u mo Divinu

Will, e

-Quale lumera sferisceria s'è sti verità si lighjissi è si rileghjissi, tù stessu saresti maravigliatu di tuttu u bonu ch'elli facianu.

 

Allora aghju continuatu i mo travagli in a Voluntà divina.

Pensava à a solitude di Ghjesù in u ventre di a so Mamma. Ghjesù aghjunse:

A mo figliola, quantu dolce è piacevule a cumpagnia di a criatura hè per mè. Cumu era esattamente a mo discesa da u celu à a terra

- per ella

-truvàlu, fà lu meiu, tene lu in a mo cumpagnia. Mi sentu ricumpinsatu.

Tuttavia, per piacè nutate chì:

 

A cumpagnia simplice di a criatura chì mi ama è prova di rompe a mo sulitudine pò suddisfà.

 

Ma questu ùn hè micca abbastanza quandu si tratta di quellu chì vive in a mo Voluntà Divina.

Allora vogliu chì tù sia sempre cun mè, spettatore

- di e lacrime di u mo figliolu,

- di i mo lamenti,

- i mo singhiozzi,

- i mo suffrenze,

- u mo travagliu hè

- i mo passi, e

- ancu di e mo gioia.

Perchè vogliu dipositu dentru.

 

In fatti, a mo Voluntà essendu in ella, saria troppu difficiule per mè s'ellu ùn l'aghju micca sempre cun mè per mantene sempre infurmata di tuttu.

A mo Voluntà Divina sente l'irresistibile bisognu

sparte cù a criatura tuttu ciò ch'ellu face in a mo Umanità, affinchì a Voluntà chì regna in mè è quella chì regna in a criatura, ùn sia micca   divisa Voluntà.

 

È eccu perchè

Vi chjamu in ogni mo azzione   è

Vogliu chì sapete ciò ch'e aghju fattu è ciò ch'e aghju fattu per ch'e possu dà à voi è pudè dì :

"Quellu chì vive in a mo Voluntà Divina ùn mi lascia mai

-   simu vicinu à l'altru è inseparabile. "

Eiu : " Amore, a vostra corsa d'amore ùn si ferma mai. Corre, corre sempre.

Sentu chì ùn possu micca cumprà cum'è ella

Sò troppu chjucu è ùn possu micca correre per amassi. "

 

U mo dolce Ghjesù aghjunse:

A mo figliola

ancu voi pudete fà cuncorsi d'amore in l'immensu mare di a Voluntà Divina.

Farai cum'è a nave:

- quand'ellu vole attraversà u mare, si precipita è l'acque si alluntananu per lascià passà,

- corre è abbanduneghja una pista in u mare.

- pocu à pocu u chjassu sparisce è ùn ci hè traccia di u so passaghju.

Tuttavia, u battellu hà scappatu in mare è ghjunse induve vulia. Similmente, se l'anima vole amà,

- si tuffarà in u mare di u mo divinu Fiat è

- formarà a so razza amorosa.

 

A so corsa serà per l'eternità

Ùn serà micca per ella cum'è per a nave

chì ùn lascia nunda in u mare induve hè passatu.

Perchè l'acque, fieri, si chjudenu daretu à ellu senza traccia. Invece, in u mare di a mo Divina Voluntà,

- quandu l'ànima s'affaccia in ellu per fà a so corsa,

- i nostri acque divine sò gurgling è

-in a so forma di bubuli u solcu chì ùn sparisce micca

U so signu ferma è mostra à tutti a razza amorosa di a criatura in u nostru mare.

 

Allora pudete dì:

"Hè quì chì ella chì campa in a nostra Voluntà passò à fà a so razza d'amore.

Perchè ciò chì fate quì ferma indelebile. "

 

simile,

- s'è vo vulete fà a vostra adorazione, - s'è vo vulete esse abbellitu,

- s'è vo vulete esse santificatu, - s'è vo vulete esse putente è sàviu, immerse in a nostra Voluntà.

Mentre corre, resterete tuttu l'amore, tuttu bellu, tuttu santu acquisterete a cunniscenza di quale hè u vostru Creatore.

Tutti i vostri muvimenti seranu adorazioni prufonde.

Lasciarete in u nostru mare tanti solchi quant’è correrete in u Fiat divinu,

assai da dì:

"In sta razza chì a piccula figliola di a nostra Divina Volontà hà fattu in u nostru mare,

hà furmatu u solcu di a santità, è l'avemu santificata è ferma santu.

In questa altra razza si tuffò in u mare di a nostra bellezza è hà furmatu u so solcu,

l'avemu abbellita è ferma bella.

 

In st'altra razza hà furmatu u solcu di a nostra cunniscenza, è ci cunniscia, avemu parlatu cun ella è ci facemu cunnisciuti parlendu cù ella longu di u nostru Essere divinu.

A nostra parolla l'ha legata, si identificava cun noi.

 

Sentemu l'irresistibile bisognu

-per fà sapè di più in più, e

-di dà li u grande rigalu di mustrà li e nostre verità.

 

Dunque, per ogni razza chì fate in u nostru Fiat Supremu, pigliate sempre da ciò chì hè u nostru.

U nostru amori bubbling ci parla di voi è ci mostra a vostra spezie cù i so bubuli cum'è segnu chì avete intrutu in u nostru mare divinu. "

 

Pensava à u mumentu chì u mo dolce Figliolu Ghjesù, tremulu d'amore, esce da u ventre di a so Mamma celeste. Chì gioia per ella di pudè abbracciàlu, basgillu è cumpete in amore cù quelli chì l'anu tantu caru.

Ma siccomu tanti pinseri m'invadiavanu à a mente nantu à a santa nascita di u Divinu Figliolu, u sentu esce da mè per mettesi in braccia è, stendendu e so manutte versu u mio collu, mi disse :

 

"A mo figliola,

-Anche tu mi abbracci e tienimi vicinu à tè,

-cumu ti basgiu è ti tengu vicinu à mè.

Amemu l'altru cumpetendu cù l'amore senza mai piantà. "

È abbandonendu si in braccia cum'è un ziteddu, era zittu.

Ma quale pò dì l’abbracci d’amore è i teneri basgi ? Pensu chì hè megliu ùn parlà micca.

Allora, sempre parlante, aghjunse:

 

A mo figliola

a nascita in u tempu era a rinascita di a mo Voluntà Divina in a mo Umanità.

Per esse rinatu in mè, hà purtatu a bona nova di a so rinascita in generazioni umane.

U mo Fiat hè eternu.

Ma si pò dì ch'ellu hè natu, cusì dì, in Adam per furmà a longa generazione di rinasce in a criatura.

Ma siccomu Adamu ricusò sta Voluntà Divina, impedì cusì   i tanti rinascimenti ch’ellu avia da avè in ogni criatura.Cun amore constantu è invincibile, a mo Voluntà Divina aspittava a mo Umanità per ch’ella possi rinasce in   a famiglia umana.

 

Dunque, tuttu ciò chì aghju fattu in a mo vita

- E lacrime di u mo Figliolu, i mo lamenti è i mo vaghjime ùn eranu   chè rinascite di a mo Divina Volontà.

furmatu in mè   per rinasce in criaturi.

 

In fatti, postu chì a mo Voluntà Divina rinascita in mè era in u mo pussessu,

Aghju avutu u dirittu è u putere di rinviviscia in a criatura.

Allora, chì facia a mo Umanità

i so passi, e so opere, e so parolle è e so suffrenze, u mo soffiu è a mo   morte

tuttu chistu furmari lu rinascimentu di u mio Divine Volontà per i criaturi chi avissi a riceve a benedizzione di a rinascita di u mio   Divinu Fiat.

Cume sò u capu di a famiglia umana è aghju chjamatu i mo membri in i mo azzioni, aghju chjamatu in mè i numerosi rinascimenti di a mo Voluntà divina.

per vince elli è rinasce in i mo membri, i criaturi. Dunque, ùn hè micca un attu unicu chì aghju realizatu.

 a mo vita sacramentale, ogni ostia cunsacrata,

hè a rinascita cuntinua di a mo Voluntà Suprema preparata per a criatura.

Sò u veru sacrifiziu di sta santa causa: chì u mo Voluntà regnu. Eiu sò quellu chì hà furmatu u so regnu in mè.

Resuscitandulu in mè quante volte ch'ellu rinascerà in criaturi, aghju furmatu u so imperu più santu è regnu trà i mo membri.

 

A mo figliola

- dopu avè assicuratu u regnu di a mo Voluntà Divina in a mo Umanità,

-Aviu avutu à manifestà per fà cunnosce.

Per questu sò ghjuntu à voi è aghju cuminciatu à cuntà a longa storia di u mo Fiat Divinu.

È duvete sapè chì aghju fattu è cuntinuà

per fà parechje   manifestazioni,

per dì tante   verità,

pronunzia tante parolle quante ci sò   rinascite, cum'è a mo Voluntà hà fattu in a mo   Umanità.

A so rinascita in mè è e so verità chì vi manifestu seranu in equilibriu perfettu.

 

Ogni rinascita fatta in mè in a mo Voluntà Divina è ogni ostia cunsacrata

- truverà per ellu stessu una manifestazione è una verità

-chì a cunferma è a farà rinasce in a criatura.

 

 A nostra Parola hè u portatore di a vita.

Ùn hè forse a nostra parolla   "Fiat"   chì, prununziandu si, hà creatu

i celi, u sole   è

tuttu ciò chì pò esse vistu in tuttu l'universu,   è

a vita stessa di l'omu?

Finu à chì u "Fiat" hè statu pronunziatu, tuttu era in noi.

-pienu i celi è a terra cun un gran numaru di belli opere degne di noi, è

- hà iniziatu a longa generazione di parechje vite umane.

Vede cumu tuttu ciò chì vi dicu nantu à a mo Divina Voluntà,

- cù a forza di a mo parolla creativa,

- purterà in a famiglia umana e so numerose nascite fatte   in mè.

Questa hè a grande ragione di una storia cusì longa è di i mo discorsi continui.

 

Questu equilibra

tuttu ciò chì hè statu fattu da noi in a Creazione,   è

tuttu ciò chì aghju fattu in a   Redenzione.

 

È s'è à volte mi pare di stà zittu,

- ùn hè micca ch'e aghju finitu di parlà,

- hè chì mi riposu.

 

In fatti, questu hè ciò chì di solitu fà cù e parolle è l'atti chì esce da mè.

Cum'è aghju fattu in a Creazione, ùn aghju micca sempre parlatu.

Aghju dettu "Fiat" è po m'aghju firmatu. Aghju pronunzianu u mo Fiat di novu

 

Eccu ciò ch’e aghju fattu cun voi : parlu, vi dugnu a mo lezziò è pigliu una pausa

prima, per gode di l'effetti di e mo   parolle,

dopu à priparà voi à riceve a nova vita di a mo   lezioni.

 

Dunque siate attenti è chì u vostru volu in a mo Divina Voluntà sia cuntinuu.

 

Sentu a mo piccula intelligenza catturata è purtata à fighjà u novu Ghjesù in u ventre di a mo Mamma celeste.

a volte   pienghje,

a volte lamenti,   o

tutti intorpiti e tremanti di   freddo.

Oh! quantu a mo ànima chjuca vulia fusione in amore per scaldàlu   è calmà e so lacrime.

U mo Figliolu celeste è graziosu m'hà chjamatu vicinu à ellu in i braccia di a so Mamma

M'hà dettu :

 

A mo figliola di a Voluntà divina, venite à sente e mo lezioni.

Cumu discendu da u celu à a terra per furmà a Redenzione, aghju avutu à   furmà u novu Eden.

Aviu avutu à ristabilisce, in a mo Umanità,

- u primu attu e

- u principiu di a creazione di l'omu. Betlemme era dunque u primu Eden.

Mi sentu in a mo piccula Umanità

- tutta a forza di u nostru putere di creazione,

- l'ardore di u nostru amore cù quale l'omu hè statu creatu.

Sentu e fibre di a so innocenza, di a so santità, di u regnu chì era investitu.

Sentu stu omu felice in mè - oh ! quantu l'aghju amatu Da ch'ellu avia persu u so postu d'onore, aghju pigliatu di novu u so postu. Perchè era apprupriatu

- chì aghju messu prima in mè l'ordine in quale l'omu hè statu creatu,

-pù falà in a so disgrazia per alzàlu è salvà.

 

Allora ci hè in mè

- dui atti cuntinui, fusionati in unu

- l'Eden di a felicità cù quale aghju avutu à mette in forza tutta a bellezza, a   santità, a sublimità di a creazione di l'omu

Era santu è innocente

Eiu, u superante, ùn era micca solu innocente è santu, ma a Parola eterna.

Avè in mè

- ogni putenza pussibule è imaginable, e

- una Voluntà immutable, aghju avutu

riorganizza cumplettamente u principiu di a   creazione di l'omu,

è alza l'omu cadutu.

 

Altrimenti

-Ùn avissi agiscenu in Diu è

-Ùn l'avaria mancu cum'è u nostru travagliu, liberatu è creatu in l'ardore di u nostru amore.

U nostru amore s'era sentitu fermatu è impotente - chì ùn pò esse -

s'ellu ùn hè statu riparatu cumplettamente

- u destinu di l'omu cadutu, e

- u destinu di a manera chì hè statu creatu.

 

Chì

- saria statu un tagliu in a nostra Creazione

- ci avissi accusatu di debule

s'è no aviamu restauratu cumplettamente omu.

 

Dunque, Betlemme era u mo primu Eden induve aghju creatu è abbracciatu.

tutti l'atti fatti da stu innocent Adam,   è

quelli ch'ellu avia fattu s'ellu ùn era   cascatu.

 

A nostra Divinità aspittava bè a mo riparazione in u so locu, ripetendu ciò chì l'innocent Adam avia fattu,

Aghju falatu   è

Aghju stesu a mo manu per alzàlu da u so omu cadutu.

 

Dunque, fermendu quì è quì, a mo Umanità ùn

-chì per furmà u novu Eden

perchè in mè ci eranu tutti l'atti di u principiu di a creazione di l'omu.

Induve mi firmò cù a mo innocenza è a santità, puderia furmà novi Edens.

 

Cum'è què

L'Eggittu era Eden, Nazareth era Eden, u desertu era Eden, Ghjerusalemme era Eden, u Calvariu era Eden.

Questi Eden chì aghju furmatu anu chjamatu u regnu di a mo Voluntà Divina.

 

Questu hè una prova chjara chì,

cum'è aghju rializatu   u Regnu di a Redenzione   è face u so giru per stallà in tuttu u mondu,

 

questi Eden, ancu questi paradisi terrestri,

in quale tutti l'atti sò stati fatti da mè, cum'è s'è l'omu ùn era micca cascatu,

- l'atti di Redemption seguiranu e

- andaranu intornu à stabilisce   u Regnu di u mio Fia Divina  t.

 

Dunque, ti vogliu sempre cun mè per pudè

-Seguitemi in tutte e mo azzioni e

- offre tuttu

cusì chì a mo Voluntà Divina regna è domina. Perchè questu hè ciò chì interessa più u vostru Ghjesù.

 

Allora aghjunse:

 

A mo figliola

a mo Voluntà Divina hà agitu cum'è Regina in mè, perchè in verità hè sempre stata. In fatti, hè a mo regina per natura.

In a nostra Divinità occupa u primu locu, regula è regna nantu à tutti i   nostri attributi.

Ùn ci hè micca un solu di i nostri atti in u quale ùn occupate micca u so rangu di regina.

Hè dunque Regina di u Celu, di a terra, di a Creazione. Regna in ogni locu è sopra tutte e cose.

 

Dunque, vulendu quellu omu

- fà a nostra Voluntà Divina e

- li dà u gradu di regina

era l'onore più grande è l'amore più insuperabile chì li demu.

Cum'è una sola è sola Will regnava,

l'avemu permessu di pusà à a nostra tavola divina per sparte i nostri beni cun ellu.

L'avemu vulsutu cuntentu, vulemu gloria

per vede cuntentu quellu chì avemu criatu cù tantu amore cù e nostre mani criatrici.

Cusì a nostra Voluntà divina è u nostru amore ùn pudianu micca

- nè esse cuntentu

- nè simpricimenti attaccà à u travagliu di redenzione.

Vulenu cuntinuà finu à chì u travagliu hè finitu. Moltu di più

-chì ùn sapemu fà nunda à mezu e

-chì pudemu avè tuttu ciò chì vulemu, avè i seculi à a nostra dispusizione.

 

 

 

U mo abbandunamentu in u Fiat cuntinueghja.

Mentre cuntinueghja a mo visita di e so opere, mi sentu circundatu. Ognunu di elli aspetta chì mi ricunnosce cum'è u travagliu di u mo Creatore

per unisce cù un ligame inseparabile.

Mi paria chì a Voluntà Divina, cù a so luce,

flussu in tutta a creazione cum'è u nostru sangue scorri per i nostri vini,   è

- ch'ella curria ancu in l'opere, in e parolle, in i passi, in e soffrenze è in e lacrime   di Ghjesù.

 

Sò andatu à circà tutte e cose cum'è se tutte mi appartenessenu,

amassi   è

à ricunnosce li. l'aghju fattu   .

U mo dolce Ghjesù m'hà dettu:

A mo figliola

quellu chì vive in a nostra Voluntà Divina

hè in cumunicazione cù tuttu ciò chì avemu creatu, perchè a mo Voluntà hè in tuttu è appartene à tutte   e cose.

 

Unu hè a Voluntà chì domina è agisce.

Cusì tutte e cose sò à a mo Voluntà cum'è membri in relazione à u corpu.

U Capu hè Diu, chì hà una tale cunnessione cù tutte e cose chì sò inseparabili da ellu.

Perchè hè a nostra Voluntà divina chì scorri cum'è u primu attu di a vita.

Solu a vulintà umana, s'ella vole agisce sola, senza unione cù a nostra,

pò rompe sta unione maravigliosa, stu ligame di inseparabilità trà Diu, cose creatu è criaturi.

 

In cunseguenza

a mo Voluntà Divina hè purtatore di a criatura

di tutte e nostre azzioni realizate in Creazione è Redenzione

 

Hè indicativu di i nostri sicreti.

A nostra Voluntà hè una cù a criatura chì campa in ella, cumu si pò ammuccià ?

È eiu, a mo figliola,

quantu miserable mi sentu s'è tù ùn ti facessi cuscenza

- di e mo lacrime,

- di e mo suffrenze più intime,

- di ciò chì aghju fattu quandu era in terra.

 

In a mo tristezza diceraghju :

"U zitellu di a mo vuluntà ùn hè micca cunnisciutu

- tuttu ciò chì aghju fattu è soffre

-per riceve u ritornu di l'amore da u so picculu 'I love you' ripetutu è

- dà li ciò chì mi appartene. "

 

In cunseguenza

Vi dugnu tuttu

-chì sapete hè u mio è

- chì amate cum'è appartene à voi stessu.

 

dicu cun gioia :

"Aghju sempre qualcosa da dà à a mo figliola è ella hà sempre qualcosa.

per quessa, seremu sempre inseme. Perchè avemu datu, eiu, è ella riceve. "

 

Eppo

-Aghju cuntinuu   u mo giru in tutti i boni atti   realizati da u principiu di a Creazione di   tutte e   criature, cumpresu u mo primu babbu   Adam,

- per offre à ottene u Regnu di a Voluntà Divina nantu à a terra.

 

U mo dolce Ghjesù, manifestatu in mè, mi disse :

 

A mo figliola,   ùn ci hè nunda di bonu chì ùn vene micca da a mo Voluntà Divina

 

Tuttavia  ,

 ci hè una sfarenza trà l'atti è l'effetti di a mo Voluntà Divina.

 

A creazione   era un attu di u mo Fiat

Oh! quante belle cose ne sò sorti :

celi, soli, stelle, aria chì anu da esse usatu per a vita naturali di a criatura. U mare, u ventu, tuttu era pienezza è multiplicità d'opere.

 

In fatti, un unicu attu di a mo Voluntà Divina hè capaci di rializà è di cumpiendu tuttu.

 

A creazione di l'omu   era un attu di u mo Fiat

Chì ùn hà micca messu in a piccula circunferenza di l'omu?

L'intelligenza, l'ochji, l'audizione, a bocca, a parolla, u core è ancu a nostra sumiglia, cù quale l'avemu fattu purtatore di u so Creatore.

Quante meraviglie ùn cuntene micca? Micca solu.

Tutta a Creazione hè stata piazzata intornu à ellu per serve.

Hè cum'è s'è un primu attu di u nostru Fiat fattu in a creazione vulia serve u secondu attu rializatu da a creazione di l'omu.

 

Un altru attu di a nostra Voluntà Divina era  a creazione di a Vergine. 

 Immaculata

E  meraviglie realizate in ella eranu cusì grandi chì u celu è a terra eranu maravigliati.

 

Tantu cusì ch'ellu hà sappiutu   portà a Parolla divina à a terra  , ch'ellu furmaru   un altru attu di u mio Fiat -   è era  a mo Incarnazione .  

Sapete quantu hà purtatu tutti i benefici à a famiglia umana.

Tuttu u restu di i benefici trà e criature

-  virtù, preghiere, opere boni, miraculi -

sò l'effetti di a mo Voluntà Divina.

 

Agiscenu secondu e dispusizioni di e criature.

Sò sempre limitati è mancanu di quella pienezza capace di riempie u celu è a terra.

 

Da l'altra parte

l'atti di u mio Fiat divinu sò indipindenti di sti dispusizioni

Allora pudemu vede a grande diferenza trà l'atti è l'effetti.

 

 questu pò esse vistu assai bè in u sole è l'effetti chì pruduce.

U sole  ,   cum'è un attu, hè sempre fissu in a so pienezza di luce

chì, di maestà, riempia a terra.

Ùn smette mai di dà a so luce è u so calore

L'effetti di u sole dipendenu di e dispusizioni di a terra è sò volubili Pudemu vede a terra à volte coperta di fiori multicolori, à volte nudi è senza bellezza,

Hè cum'è s'è u sole ùn avia micca u putere di cumunicazione per sempre cumunicà i so effetti maravigliosi à a terra.

Si pò dì chì hè a culpa di a terra.

U sole ùn manca nunda.

Cum'è  eri, hè sempre oghje è serà dumane.

 

Ma quandu vi vede ancu vultà   in l'effetti di u mo divinu Fiat  ,

-cum'è s'è vo vulete ùn mancassi nunda per chjude tuttu in ellu è

-di rende u tributu, l'amore è l'effetti ch'ellu pruduce,

- per dumandà ellu di vene in terra per regnà nantu à ella,

disposti di a nostra Voluntà per furmà un altru attu di u nostru Fiat divinu.

In fatti, duvete sapè

 U Fiat Voluntas Tua nantu à a terra cum'è in u celu serà un altru attu di

 u nostru supremu Fiat

Ùn  serà micca un effettu, ma un attu

-   ma cun tale magnificenza chì tutti seranu maravigliati.

 

Duvete sapè chì

l'omu hè statu creatu da noi cù stu prodigiu:

avia da pussede in ellu l'attu cuntinuu di a nostra Voluntà Divina.

Rifittendulu, hà persu l'attu è restò cù l'effetti. Perchè avemu cunnisciutu

- cum'è a terra ùn pò campà senza almenu l'effetti pruduciuti da u   sole,

- s'ellu ùn vole micca campà in a pienezza di a so luce è di u so calore, l'omu ùn pudia campà senza almenu l'effetti di a nostra Voluntà Divina.

perchè avia ricusatu a so vita.

In cunseguenza

u Regnu di a nostra Voluntà Divina ùn serà altru chè

- a memoria di l'attu cuntinuu di u nostru Fiat divinu chì opera in a criatura.

È questu hè u mutivu di u mo longu discorsu nantu à u mo Fiat.

Questu hè solu u principiu di l'attu cuntinuu di u mo divinu Fiat,

chì ùn finisci mai quandu ellu voli operà in a criatura, è

chì hè tanti in opere, in bellezza, in grazia è in luce

chì i so limiti sò quantu l'ochju pò vede.

 

In cunseguenza

cuntinuà u vostru giru in tuttu ciò chì u mo Divinu Fiat hà fattu è pruduttu. Ùn stanca mai, sè vo vulete ottene un Regnu cusì santu  .

 

Allora aghjunse:

A mo figliola

tuttu cum'è l'effetti sò pruduciuti da u mo unicu è solu Will,   è

- chì agisce secondu e disposizioni di e criature,

l'atti di a nostra Voluntà Divina, malgradu sti dispusizioni, sò pruduciuti da l'unità di l'unicu attu di u nostru Fiat Divinu.

Cusì, in noi, l'attu hè sempre unu.

Perchè in noi ùn ci hè micca prugressu di l'atti Puderà pare à a criatura chì facemu

qualchì volta l'attu di a   Creazione,

à volte di a Redenzione,   e

chì avà vulemu furmà u regnu di a nostra Voluntà Divina trà e criature,

 

Hè a manifestazione chì li facemu di ciò chì u nostru unicu attu pussede,

in tale manera chì

à elli, li pare chì facemu è facemu parechji atti separati,

ma per noi era tuttu cuntenutu in un attu unicu.

In l'Unità di a nostra Voluntà Divina, chì cuntene un attu unicu, nunda pò scappà.

Cumprendu tutte e cose, face   tuttu,

abbraccia tuttu, è

hè sempre un attu unicu.

 

In cunseguenza

l'effetti chì u nostru Fiat pruduce   e

l'azzioni di u nostru   Fiat

venenu sempre da l'unità di u nostru unicu è unicu attu.

 

Mi sentu abbandunatu in u Fiat Supremu è mi dissi :

"Chì puderia dà à u mo amatu Ghjesù?"

 

È ellu, subitu:

"A to vulintà".

 

È eiu : " Amore, l'aghju datu à tè.

Pensu ch'ùn sò più liberu di dà vi, perchè hè u vostru. "

 

È Ghjesù:

A mo figliola

ogni volta chì mi vulete dà u rigalu di a vostra vulintà, l'accettà cum'è un novu rigalu, perchè lassu a so vulintà libera à a vulintà umana per chì a criatura sia in l'attu cuntinuu di dà sempre à mè.

È l'accettà ogni volta ch'ella mi voli dà. Perchè ellu si sacrifica ogni volta chì mi dà.

E videndu a custanza di a criatura in stu rigalu cuntinuu, vecu chì ci hè   una vera decisione da a so parte è chì ella ama è valori u rigalu di a mo Voluntà.

È li dugnu u rigalu cuntinuu di a mo Voluntà cum'è ella mi dà u rigalu cuntinuu di a so.

Ampliendu a so capacità

perchè a criatura hè incapace di riceve tutta l'infinitu di a mo Voluntà   ,

Continuu   à cresce

santità, amore, bellezza, luce è cunniscenza di a mo Divina Voluntà.

 

Cusì, in u scambiu facemu

tu di a to vulintà è eiu di a   meia,

duppiemu e donazioni   e

a nostra Voluntà ferma unita quante volte è quante volte l’avemu scambiata.

Dunque, aghju sempre qualcosa da dà, è cusì. Perchè in a mo Voluntà e cose ùn anu micca fine è nascenu in ogni mumentu

Quandu mi dai a to vulintà,

acquista in cuntattu cù u mio e prerogative

-à esse capaci di dà sè cuntinuu à u vostru Ghjesù.

 

Dopu aghju seguitu

 l'atti di a Voluntà Divina chì li accumpagna cù u mo "Ti amu".

 

Puderaghju capisce a grande sfarenza di grandezza è grandezza trà l'opere di u Fiat divinu è u mo picculu "I love you".

 

Oh! quantu chjucu è veramente cum'è un nascitu davanti à stu Fiat chì sà fà tuttu è abbraccia tuttu.

È u mo gentile Ghjesù, abbracciandumi, mi disse :

 

A mo figliola

ella chì vive in a mo Voluntà Divina hè a mo banca ricca in terra.

 

Quandu dite u vostru "I love you", l'investite cù u mio. Picculu, diventa grande, si stende à l'infinitu,

cusì chì e ricchezze di u mo amore diventanu incommensurable. È li dipositu in u bancu di a to ànima.

È quandu continuate e vostre azzioni, l'investite cù a meia.

I dipositu in u vostru bancu per avè u mo bancu divinu nantu à a terra.

 

Dunque, i vostri picculi azzioni realizati in a mo Voluntà Divina serve

- per dà mi qualcosa à fà,

- Lasciamu fluire e nostre qualità divine, chì sò infinite,

in i to picculi atti induve si mischianu per diventà i nostri,

- è dipositu in u bancu di a vostra ànima

affinchì a nostra banca trova in voi u so paradisu.

 

Ùn sapete micca chì quellu chì deve campà in a nostra Voluntà Divina deve esse un nimbe di u celu ? Allora si calate à a terra

ma à u puntu di eliminà ogni distanza   -

finu à u puntu di a terra induve sta criatura felice hè, duvemu vede u celu, micca a   terra.

È a mo Voluntà Divina ùn vulia micca esse senza u so Celu. Allora formarà un celu per ellu stessu.

Les rideaux du ciel seraient abaissés pour rendre hommage à cette Fiat à laquelle ils reconnaissent devoir leur existence.

Hè per quessa chì tutti i Beati sò maravigliati quandu vedenu un halo da u celu nantu à a terra.

Ma u so maravigghiusu cessà subitu quandu u vedenu

- sta Voluntà Divina chì forma u so celu è tutta a so felicità

- hè presente è regna in sta criatura,

- ghjustu à u puntu ch'elli vedenu chì i cortini di u celu, falendu, circundanu sta criatura per cantà e lode di u mo Fiat Supremu.

 

Dunque sia attentu, figliola. Se vi dicu questu, hè cusì chì u sapete

-  quantu hè grande u rigalu di fà cunnosce a mo Vuluntà, e

-   cumu vole fà u so Regnu in tè,

 

affinchì mi pudassi ringrazià è esse grati.

 

Puru abbandunatu in u Fiat Divinu, mi sentu ancu annihiled, ma tantu ch'e aghju vistu più chjucu cà un atomu. Aghju pensatu:

"Quanto sò miserabile, chjucu è insignificante".

È u mo adorabile Ghjesù, interrompendu u mo pensamentu è si fece sente è vistu, mi disse :

 

A mo figliola

grande o chjuca, appartene à a nostra famiglia divina. Siete un membru è questu hè abbastanza per noi.

Ancu megliu,

hè per voi u più grande onore è gloria chì pudete pussede.

È eiu:

"U mo amore, avemu tutti surtitu da tè è tutti appartenemu à voi, cusì ùn hè micca maravigghiusu chì appartene à voi".

 

È Ghjesù  :

Hè vera chì tutti i criaturi appartenenu à mè da ligami di creazione. Ma ci hè una grande diferenza trà quelli

- chì mi appartene micca solu per via di ligami di creazione,

- ma per un ligame di fusione di vuluntà,

vale à dì, a mo Voluntà hè a sola è sola vulintà.

Puderaghju dì chì questi appartenenu à mè per via di ligami familiari veri.

 

Perchè   a vuluntà

hè a cosa più intima chì pò esse in Diu cum'è in a criatura.

A vulintà hè a parte essenziale di a vita.

Tu sì u direttore.

Hè a regina chì hà a virtù di ligà à Diu è a criatura cù ligami inseparabili.

Hè dunque inseparabile

chì si pò ricunnosce chì appartene à a nostra famiglia divina.

 

Ùn hè micca u casu in un regnu ?

Tutti appartenenu à u rè, ma in quantu modi diffirenti:

- certi sò parti di u populu,

- altri di l'armata,

- certi sò ministri,

- altre sentinelle,

- certi sò cortigiani,

- ella hè a regina di u   rè,

- altri sò i so   figlioli.

Ma quale hè parte di a famiglia reale? U rè, a regina è i so figlioli.

Ùn si pò dì di u restu di u regnu chì hè parti di a famiglia reale.

Ancu s'è tuttu

appartene à u   regnu,

sò sottumessi à e so   lege,

è chì i ribelli sò messi in prigiò.

 

In cunseguenza

- ancu s'elli sò tutti di noi

- ma in quantu modi diffirenti

solu a criatura chì vive in a nostra Voluntà Divina vive trà noi.

 

U nostru Fiat divinu u porta à i so ghjinochji di luce in u fondu di u nostru senu divinu.

Ùn pudemu micca mette fora di noi stessi.

per questu duvemu caccià a nostra Voluntà divina da noi. Ùn pudemu micca è ùn faremu micca questu.

À u cuntrariu

simu cuntenti d’avè, di cocculu, cum’è un ricordu caru

quandu u nostru amori traboccante hà pruduttu a Creazione vulendula

a criatura vive in l'eredità di a Voluntà Divina   e

diverte u so Creatore cù i so surrisi innocenti.

 

È s'è tù ti vedi criatura, hè l'amore exuberante di u mo Fiat chì,

ti guarda gelosamente   ,

ùn permette micca un solu attu di a vostra vuluntà umana.

L'omu dunque ùn hà micca crescita è ti senti sempre chjucu. Questu hè perchè   a mo Voluntà vole formà a so vita in a vostra piccula.

Quandu a vita divina cresce, a vita umana ùn hà più un mutivu per cresce.

 Per quessa, vi tocca à esse cuntentu di stà sempre chjucu.

 

Allora aghju continuatu a mo rendizione in a Voluntà Divina è u mo dolce   Ghjesù aghjunse  :

 

 a mo figliola,

ella chì in u mio Fiat divinu campa in Diu.

Allora pussede è pò dà l'assi chì pussede. L'Essere Divinu l'entorna in ogni locu per ella

- ùn vede, - ùn sente micca è - ùn tocca nunda chè à Diu.

Ella trova i so piacè in ellu, capisce è cunnosce solu ellu. Tuttu sparisce per ella.

S'ellu hè in u so Diu, tuttu ciò chì hà lasciatu hè a memoria.

- esse sempre in pellegrinaggio,

- è chì un pellegrinu deve pricà per i so fratelli.

Per dà a pruprietà ch'ellu pussede, deve cuncede à elli secondu e so disposizioni.

Ricurdativi, anni fà,

- Vuliu mettevi in ​​u mo Cori è tuttu hè sparitu per voi,

- è ùn ne vulia più esce

 

Eiu, per ricurdà ch'è tù era in pellegrinaggiu, t'aghju piazzatu

-fora a porta di u mo Cori o

- in i mo braccia

per mustrà vi i mali di a spezia umana per pricà per elli. Ùn erate micca felice.

Perchè ùn vulia micca lascià u mo Cori.

 

Era u principiu di a vita in a mo Voluntà Divina

-Chì avete sentitu in u mo Cori

- prutettu da i periculi è tutti i mali.

Perchè Diu stessu hè intornu à a criatura felice per difendelu contru à tuttu è tutti.

Per d 'altra banda, e criature chì ùn sò micca a mo Voluntà Divina è ùn campanu micca in ella,

Sò in una pusizioni di pudè riceve, ma micca di dà. Siccomu campanu fora di Diu è micca in ellu,

vedenu a terra è sentenu e passioni chì

- li mette in periculu continuamente e

- dà li febbre intermittente,

cusì chì qualchì volta sò sani, à volte malati.

 

Vulenu fà bè.

È tandu si stancanu, s’annoianu, s’irritanu è rinuncianu. Sembranu criaturi

-chì ùn anu micca una casa per esse sicura, e

- chì campanu in mezu à a strada, esposti à u fretu, a pioggia, u sole ardente, i periculi è

- chì campanu di l'elemosina.

Solu punizioni per quelli chì puderanu campà in Diu, ma sò cuntentati di campà fora di ellu.

Aghju seguitu u Fiat divinu in u travagliu di a Creazione.

Cumu mi pareva

bella, pura, maestosa, ordinata è degna di Quellu chì l'hà criatu !

 

Mi paria chì ogni piccula cosa creata avesse in sè a so piccula storia   per parlà di stu Fiat chì l’avia datu vita. È quandu u Fiat li avia datu a luce di u ghjornu, avianu da fà cunnosce ciò ch'elli sapianu di a Voluntà Divina.

 

Tutti inseme avianu a cuntà a longa storia di stu Fiat. stu Fiat,

- micca solu sò stati creati,

- ma, cunservenduli, li hà affidatu u compitu di cuntà a so longa storia,

Hà datu à ogni cosa creata una lezione per esse dettu à i criaturi.

- per fà li cuscenza di sta Voluntà Divina chì l'avia criatu.

 

U mo poviru spiritu

- andavanu cuntemplando a Creazione è

- Ci vulia à sente tutti i boni stori

chì tuttu ciò chì hà creatu significava parlà à mè di u Fiat divinu.

 

Allora, u mo dolce Ghjesù si manifesta fora di mè.

Mi dice   :

Figliolu di u mo desideriu eternu, vogliu chì sapete

u travagliu di a Creazione, Redemption è Regnu di a nostra Voluntà

sò tutti i travagli di u nostru Fiat Supreme.

 

U Supremu Fiat hè l'Attore.

E trè Persone Divine anu participatu.

Hè à u nostru Fiat Divinu chì avemu affidatu u compitu

- per creà a Creazione,

-a furmà a Redemption e

- per restaurà u Regnu di a nostra Voluntà Divina.

 

In fatti, in l'opere chì venenu da l'internu di a Divinità,

- hè sempre a nostra Voluntà divina chì travaglia,

-Ancu s'è u nostru Essere Divinu participa sempre in questu.

 

Perchè a nostra Voluntà

pussede a virtù guida è operante,   e

hè rispunsevuli di tuttu u nostru   travagliu.

 

Cum'è avete mani per agisce è pedi per marchjà. Se vulete agisce, ùn aduprate micca i vostri pedi, ma e vostre mani, ancu s'è u vostru esse tutale participa à u travagliu chì vulete rializà.

 

U stessu hè veru di u nostru Essere Divinu.

Ùn ci hè micca una parte di noi chì ùn participa micca. Ma hè a nostra Voluntà Divina chì dirige è agisce.

 

Soprattuttu postu chì si trova in a Voluntà Divina, a so vita scorri in u nostru ventre.

Hè a nostra vita.

S'ellu esce da u nostru senu divinu - vale à dì, s'ellu esce è resta - porta fora di noi a virtù creativa di ciò chì vole fà, diretta è priservà.

 

Allora, cum'è vo vede, tuttu hè u travagliu di u nostru Fiat Divinu.

Dunque tutte e cose create sò cum'è tanti di i so figlioli.

chì volenu cuntà a storia di a so mamma.

 

Perchè

-senti a so vita in elli e

- sapendu da induve venenu,

ognunu sente u bisognu di dì

- Quale hè a so mamma,

- quantu hè bonu,

- quantu hè bella, è

- quantu cuntenti è belli sò perchè anu ricevutu a vita di una tale   Mamma.

 

Oh! se e creature avianu a mo Voluntà Divina per a vita,

amparanu assai   cose maravigliose nantu à ella,

è ùn li saria impussibile di ùn parlà d’ella. Dunque, avarianu solu fà

parla di a mo Voluntà Divina   e

Mi piace.

È darianu a so vita per ùn perde. Allora aghjunse:

A mo figliola

a nostra Voluntà Divina hè tuttu. Cum'è in ogni locu,

- l'anima chì campa immersa in questu solu piglia continuamente da Diu,

-è Diu in l'attu cuntinueghja à versà in ella So chì

- ùn solu u riempie, è ùn pudendu cuntene tuttu in sè stessu,

-formà i mari intornu à sè stessu.

In fatti, a nostra Voluntà Divina ùn saria micca soddisfatta.

s'ellu ùn pudia involucà l'ànima chì campa in lu di tutti i particeddi di i nostri qualità divina, in quantu hè pussibule per una criatura.

In tale manera chì l'ànima deve esse capace di dì:   "Tu mi dugnu tuttu è ti dugnu tuttu. In a vostra Voluntà Divina vi possu dà tuttu di sè stessu   ".

Hè per quessa chì quellu chì abita in u nostru Fiat hè inseparabile da noi

 

- Sentemu a so piccula flussu   in u nostru putere  . Ella u riempie quant'ellu pò

L'onora perchè permette à u nostru putere di cumunicà à a criatura.

Sentemu st'anima chì scorri

in a nostra bellezza è hè   piena di a nostra bellezza,   in u nostru amore  , è hè piena di u nostru amore,   di a nostra santità  , è ferma piena d'ella.

Ma per esse realizatu, ci onora perchè ci mette in cundizione

- per abbellillu cù e nostre bellezze divine,

- per empillu di u nostru amore,

- per impressiunà a nostra santità nantu à ellu,

in tale manera di esce tutte e nostre qualità divine.

 

In corta, ci permette di agisce è di impronta nantu à ellu.

Perchè ùn hè micca cunvenutu per noi di mantene in a nostra Voluntà Divina senza avè a nostra sumiglia.

Pò esse chjucu è ùn pò micca cuntene tuttu u nostru Essere divinu in ellu stessu. Ma hè pussibule di sparte tutte e nostre qualità divine

quantu pussibule cù una   criatura

cusì chì nunda ùn manca. Ùn vulemu   nigà ellu   nunda

 

In più, saria a nigà lu à a nostra Voluntà Divina, à nigà à noi stessi.

Perchè hè ciò chì vulemu fà.

Dunque sia attentu, figliola. Truverete in u nostru Fiat

- u veru scopu per quale site statu creatu,

- a vostra origine,

- a vostra nubiltà divina

Truverete tuttu, riceverete tuttu. È in turnu ci darete tuttu.

 

Aghju fattu u mo giru in a Voluntà Divina.

Eru arrivatu à u puntu induve

a Regina di u Celu hè stata creata,   è   induve a Divinità hà postu i vestiti di a Ghjustizia.

Cum'è s'ellu purtava vestiti di festa, rinnuvava l'attu solenni di a Creazione. Chjamò à a vita a criatura chì

-vivendu in a Voluntà Divina, -u solu scopu per quale Diu avia creatu

omu

- ùn avissi lasciatu a casa di u Babbu.

 

Perchè solu a nostra vulintà umana ci mette

- fora di Diu, a so abitazione, i so beni, a so luce, a so santità.

Creendu a Beata Vergine  , Diu hà ripigliatu

- e feste di a Creazione,

- i so sorrisi dolci,

- i so santu cunversazione cù criaturi.

Ella sboccava di tantu amore ch'ella facia subitu a so Regina di tuttu l'universu, cumandendu tuttu è tutte e cose.

- per onorallu cum'è tali è, prostratu à i so pedi venerabili,

ricunnoscela cum'è Regina è canta e so   lode.

Inoltre, in u mo modu di solitu, aghju cantatu i lodi di a mo Regina Mamma, salutendula in nome di tutti.

-  Regina di u celu è di a terra,

-Regina di cori e

-Imperatrice Celestiale chì regna nantu à tuttu, ancu u so Creatore.

li aghju dettu :

"Per piacè regnu nantu à tuttu cù u vostru imperu universale.

cusì chì a vulintà umana rinuva i so diritti à a Voluntà Divina.

Regnu nantu à u nostru Diu cusì chì u Fiat divinu pò falà in cori è

regna in terra cum'ellu regna in celu. "

l'aghju fattu.

U mo dolce Ghjesù si manifestava in mè per cantà cun mè e lode di a Mamma celeste di u celu.

Abbraccialu, mi disse :

 

A mo figliola

quantu hè bella a vita in a mo Divina Voluntà !

Tene in mente tuttu ciò chì hè statu fattu da Diu. A criatura

- truvate tuttu ciò chì u Creatore hà fattu,

-participa à e so opere, e

- pò restituà à u so Creatore l'onori, l'amore, a gloria di questu attu.

 

Si pò dì chì l'anima vive in a Voluntà Divina

- ci mette in pusizioni di rinnuvà e nostre opere più belle, es

- hè a prova di e nostre vacanze.

A creazione di a Vergine dice chjaramente

- chì significa a nostra Voluntà Divina e

- chì pò fà.

 

Appena ch'ellu avia pigliatu pusessu di u so Cori virginale,

- senza aspittà un minutu,

-Avemu fattu subitu a so regina. Era a nostra Voluntà chì l'incurunava.

Perchè ùn era micca adattatu per una criatura

- pussede a nostra Voluntà

- ùn porta micca a curona di a regina è u sceptru di cummandu.

 

A nostra Voluntà Divina ùn vole micca ricusà nunda.

Ella vole dà tuttu à quelli chì a lascianu furmà u so Regnu in l'anima. È duvete sapè chì

cum'è tù truvari prisenti in u divinu Fiat la criazioni di la   Sovereign Lady   e

è lasciate cantà e so lode cum'è Regina,

- hà ancu trovu voi prisenti in u Fiat divinu è intesu u vostru cantu.

A Mamma ùn vole micca esse superata da a zitella chì hà cantatu i to lodi dapoi

- per onorà sta Voluntà Divina chì era di pussede voi

-è per rinvià a to canzona.

Quante volte dumanda u celu, u sole, l'anghjuli è tutte e cose

- cantate e lode di a so figliola chì vole campà in issu Fiat chì hà furmatu a so gloria, a so grandezza, a so bellezza è a so felicità.

 

Allora aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu. U mo dolce Ghjesù aghjunse:

 

A mo figliola

quandu a mo Voluntà Divina regna in l'anima, agisce è dirige tuttu ciò chì face.

Ùn ci hè nunda chì l'anima faci

- senza chì a mo Voluntà Divina mette u so primu attu

- chjamà u so attu divinu nantu à l'attu di a criatura.

Allora quandu ella pensa,

-Formate u vostru primu pensamentu e

- Chjama tutta a santità, tutta a bellezza, tuttu l'ordine di l'Intelligenza divina.

A criatura

- ùn hè micca capaci di riceve a nostra intelligenza, e

- ùn hà ancu abbastanza spaziu per quessa. Cum'è què

ogni volta chì u mo Fiat faci u so primu attu in l'intelligenza di a criatura,

-cù u so putere, stende a so capacità

 -per pudè circundà una nova intelligenza divina in u spiritu di a  criatura.

Si pò dunque dì chì induve regna a mo Voluntà

u primu à   respira,

u primu à   palpità,

u primu attu di circulazione di sangue, per   furmà

in a criatura  u so soffiu divinu  ,  a so palpitazione di luce  , e   

-  trasfurmazioni tutali di a circulazione di sangue  

 di a so Voluntà Divina in l'ànima è in u corpu di a criatura.

 

È fendu cusì, dà a so virtù è a rende capace.

- respira cù u soffiu divinu,

-batte cù u so palpitamentu di luce,

-per sente tutta a so Vita Divina, megliu cà u sangue chì circula in tuttu   u so esse.

Dunque, induve regna a mo Voluntà,

-hè a cundizione di una attrice chì ùn cessà mai di esse in l'affari. Diventendu un spettatore,

- piacè in i so sceni divini

-Chì ella stessa implementa in a criatura

chì presta u so esse cum'è a materia in e so mani per lascià si sparghje

- e scene più meravigliose è belle

- chì u mo Fiat vole rializà in l'anima induve regna è domina a mo Voluntà divina.

U mo volu in u Fiat divinu cuntinueghja.

Capiscu megliu cumu u Celu è a Terra sò pieni di elli.

Ùn ci hè micca creatu chì ùn porta micca una vuluntà cusì santa. A mo mente vagava in u Fiat

U mo dolce Ghjesù, manifestendu in mè, mi disse :

 

A mo figliola

tutte e cose creatu, da a mo Voluntà Divina in quale campanu, sentenu quandu a mo Voluntà Divina

vole pruvà

una verità chì li   appartene,

una cunniscenza di sè stessu, o fà una di e so   opere.

A Voluntà chì domina tutta a Creazione hè una.

Cusì l'opere sentenu in sè a virtù cumunicativa, creativa è cunservatrice chì vole agisce è si fa cunnosce.

Hè per quessa chì sentenu chì una altra surella vole unisce à elli è   celebranu a nova ghjunta.

Ogni Parolla manifestata nantu à a mo Voluntà Divina

-era   una Fiat   pronunziata da noi e

- hè ghjuntu in u mondu cum'è un zitellu da u pettu di a nostra Vulintà.

 

Stu Fiat hè listessu chì quellu di a Creazione  , chì,

-formendu u so eco,

- face sente a so forza vitale induve reside a nostra Voluntà.

 

Ciò chì succede quandu u nostru Fiat divinu voli agisce, pronunzianu, fà si cunnosce è manifestà altre verità, hè paragunabili à ciò chì succede quandu i membri di una famiglia vede chì a so mamma hè vicinu à dà nascita à altri nipoti.

 

Tutta a famiglia celebra perchè cresce.

Ogni volta chì un altru fratellu o surella hè aghjuntu, tutti si rallegranu è celebranu l'arrivu di i novi à mezu à elli.

A creazione hè cusì.

Hè surtitu da u pettu di a mo Voluntà Divina. Tutte e mo opere formanu una famiglia.

Sò uniti l'una cù l'altru è li pare chì l'unu ùn pò campà senza l'altru.

A mo Voluntà li unisce à u puntu di rende inseparabili. Perchè sentenu chì a Vulintà chì li domina hè una.

 

Stà à sente

- tantu tempu di u mo Fiat

- di e tanti cunniscenze chì cuntinueghja à manifestà à voi,

anu a sensazione chì u numeru di a generazione divina di u mo Fiat hè crescente e

a famiglia di a Creazione si vede cresce

È celebra u preludiu à u Regnu di a mo Voluntà Divina.

In cunseguenza

-quandu vi parlu di u mo Fiat e

- quandu si pronunzianu manifestazione, i celi calanu cun reverenza

- per riceve a nova nascita di u zitellu trà elli,

- onoralu è celebrate a so venuta.

Figlia mia, quandu a mo Divina Volontà si vole prununzia,

-Si stende in ogni locu è

-Sente a so forza creativa è eccu in tutte e cose in quale regna.

 

Dopu quì aghju cuntinuatu à pricà à ellu

U Benedettu Ghjesù accelera a venuta di u Regnu aspittatu di a Voluntà Divina nantu à a terra.

 

U mo amatu Ghjesù, chì ellu stessu aspetta u trionfo di a Voluntà Divina cun tanta impazienza, pareva mossu da sta preghiera.

 

M'hà dettu :

A mo figliola, e preghiere fatte in a Voluntà divina per ottene a venuta di u so Regnu nantu à a terra esercitanu un grande imperu annantu à Diu.

Diu stessu ùn pò nè mette da parte nè ricusà di cuncede.

In fatti, quandu a criatura prega in u mio Fiat divinu, sentimu a forza di a nostra Voluntà chì prega cù a so propria Forza.

Si stende in ogni locu cù a so immensità.

Abbracciandu a forza universale, a preghiera si sparghje in ogni locu. In tale manera chì ci sentimu circundati da tutti i lati. Hè a nostra Voluntà chì prega in noi.

Sta preghiera diventa un cumandamentu è ci dice:

"Vogliu".

È cum'ellu regna cù u so dulce imperu nantu à u nostru Essere divinu, dicemu:

"A vulemu".

Per questu ponu esse chjamati e preghiere fatte in u nostru Fiat divinu

- decisioni,

- cumandamenti,

chì portanu u cuntrattu firmatu di ciò chì hè significatu

Se ciò chì hè significatu ùn pò micca esse vistu immediatamente,

hè perchè avemu arrangiatu cause secondarie in tale manera di purtà ciò chì avemu decisu fora di noi stessi.

Il ne s'agit donc pas de douter que, tôt ou tard, on verra descendre du ciel ce qui lui a été accordé par décision.

 

Dunque, se ti piace à vede u mo Regnu nantu à a terra, cuntinueghja a preghiera in u nostru Fiat:

-preghiere chì move u celu è a terra, è Diu stessu. Pregheraghju cun voi per questa intenzione.

Da più chè u mutivu ultimu di a Creazione hè precisamente chì a nostra Voluntà Divina regna nantu à a terra cum'è in u Celu.

 

Pensava à cumu u regnu di a Vuluntà Divina puderia vene nantu à a terra è cumu a so venuta puderia sviluppà.

Quale sarà capaci di riceve un bonu cusì grande prima?

È u mo Ghjesù, facendu si vede, mi abbracciò dandumi trè basgi è mi disse :

 

A mo figliola

a venuta di u regnu di a Voluntà Divina serà cum'è quella di a redenzione.

Si pò dì chì a Redemption face u so giru in u mondu sanu, un giru chì ùn hè ancu finitu perchè tutti i populi ùn cunnosci micca ancu a mo ghjunta in terra, è sò dunque privati ​​di i so bè.

A redenzione cuntinueghja

- à priparà i populi e

- per disposti à u Regnu di a mo Voluntà Divina.

 

Cusì, cumu cuminciò a Redenzione, micca in u mondu sanu, ma in u centru di Ghjudea, perchè in questa nazione era u picculu nucleu di quelli chì aspittàvanu a mo venuta:

Quellu ch'e avia sceltu cum'è a mo Mamma, è San Ghjiseppu chì saria u mo babbu di nutrimentu

hè in questa nazione chì

Mi avia manifestatu à i   prufeti

dicendu ch'e aghju vinutu in terra.

Era ghjustu chì, induve era cunnisciutu, eranu i primi à avè mè trà elli.

 

Ancu s'elli anu dimustratu ingratitudine è parechji ùn mi vulianu cunnosce,

- quale puderia nigà chì a mo Mamma celeste, l'Apòstuli, i   discìpuli, eranu parti di a nazione ebraica è

Puderanu esse i primi araldi chì anu risicatu a so vita per fà cunnosce à l'altri nazioni a mo venuta nantu à a terra è i benefici di   a mo Redenzione ?

Cusì serà per u regnu di u mo divinu Fiat:

e cità, e pruvince, i regni chì eranu i primi

- per amparà a cunniscenza di a mo Voluntà Divina e

-A so vuluntà espressa di vene è regnà trà e criature serà u primu à riceve i benefici chì u so Regnu purterà.

È po, seguendu u so percorsu cù a so cunniscenza, farà u so giru trà e generazioni umane.

 

A mo figliola

l'analogia hè fantastica

- trà a manera in quale a Redemption hà fattu e

- a manera chì u Regnu di a mo Voluntà Divina vene.

* Cusì,  in a mo Redenzione  , 

Aghju sceltu un Virgo, chì apparentemente ùn importa micca à   u mondu, chì   hà fattu

ellu hà designatu per via di a so ricchezza, altezza, dignità o pusizioni.

-A cità di Nazaret stessu ùn era micca impurtante.

-E hà campatu in una casa assai chjuca.

L'aghju sceltu in Nazareth. Vuliu chì sta cità appartene à a capitale,

Ghjerusalemme, induve si trova u corpu di i papi è i preti chì mi rapprisentanu è annunciavanu e mo lege.

 

Per u regnu di a mo Voluntà Divina  ,

-Aghju sceltu un altru vergine, chì apparentemente ùn importa micca in termini di ricchezza o altezza

di a so dignità.

-a cità di Corato stessu ùn hè micca impurtante, ma appartene à Roma induve u mo rappresentante in terra, u Pontificu Rumanu, da quale venenu e mo lege divina.

Cum'è ellu face u so duvere di fà cunnosce a mo Redenzione à tutti i populi, cusì farà ancu u so duvere di fà cunnosce u Regnu di a mo Voluntà Divina.

Si pò dì ch'elli prucederanu in u listessu modu per u Regnu chì vene di u mo Fiat Supremu.

 

Dopu à quale aghju cuntinuatu  u mo giru  in a Voluntà divina.  

Arrivatu in Eden,   aghju pricatu à Ghjesù

per restaurà u scopu di a creazione di l'omu appena esce da e so mani creatrici. U mo amatu Ghjesù m'hà fattu sente, manifestendu in mè, u so Coru divinu chì salta di gioia.

Tutta a tenerezza, mi disse :

 

A mo figliola

ogni volta chì parlemu di Eden,

u mo Cori trema di gioia è di tristezza cum'è mi ricordu

- cumu è in chì manera l'omu hè statu creatu,

- a felicità di a so cundizione,

- a so bella bellezza,

- a so suvranità,

- e nostre gioie innocenti e

- u so chì hà fattu a nostra gioia.

Quantu era bellu u nostru zitellu, una nascita degna di e nostre mani creatrici !

Stu ricordu hè cusì dolce è cusì piacevule à u mo Cori chì ùn possu micca di saltà di gioia è d'amore.

A nostra Voluntà Divina era a so prutezzione contru tutti i so mali,

Hà cunservatu a manera chì hè surtitu da e nostre mani creativi   è

U mette in cumpetizione cù u so   Creatore,

L'hà messu in cundizione di pudè dà u so amore è e so gioie innocenti à Quellu chì l'   avia creatu.

 

Videndu cusì cambiatu, spogliatu di a so felicità è in i mali di a so vuluntà umana,

videndulu infelice, u mo tremulu di gioia era subitu seguitu da una sensazione di dulore intensu.

E s'è tù sapia quantu mi piace à vede ti vultà à questu Eden.

- per mette davanti à mè ciò chì hè statu fattu bellu, santu è grandiosu in a creazione di l'omu ...

Mi dà a satisfaczione, u piacè di saltà di novu di gioia è di mette un calmante à u mo tremore di dolore  .,

 

Stu dulore hè cusì chì,

- s'ellu ùn era seguita da a speranza certa chì a mo figliola, in virtù di u mo Fiat,

deve vultà à mè cuntentu dandumi e so gioie innocenti, cum'è hè statu stabilitu da noi in a creazione di ellu,

- u mo tremulu di tristezza ùn averia micca tregua,

- è i mo chianci di dulore seranu adattati per fà pianghje u celu stessu.

 

Dunque, à sente u vostru coru cuntinuu:

"Vogliu u regnu di a vostra Voluntà Divina",

u mo Cori Divinu sente u so tremulu di dolore cessà.

 

Saltendu di gioia, dicu :

"A zitella di a mo Voluntà Divina vole è dumanda u mo Regnu". Ma perchè ella vole ?

Perchè u cunnosci, l'ama è u pussede.

Dunque pricate chì altre criature ponu pussede.

 

Infatti, postu chì a mo Voluntà Divina hè à l'urìgine di a vita di l'omu,

Questu solu dà a capacità

-per pudè riceve tuttu da u so Criaturi, è

-di pudè dà torna tuttu ciò ch'ellu vole, è tuttu ciò chì u so Criaturi voli. U mo Fiat hà a virtù di cambià e cundizioni di l'omu, a so felicità.

Cù u mo Fiat,

tutte e cose li sorrisu, tutte l'amanu,

tutti volenu serve ellu è si cunsidereghja ricchi

- per serve a mo Voluntà Divina in l'omu,

- vale à dì, in a criatura induve a mo Divina Voluntà regna.

 

Continuu u mo abbandunamentu in a Voluntà Divina.

A mo povera mente pare sempre invadita da tuttu ciò chì tocca à una vuluntà cusì santa.

Aghju ancu l'impressione chì i mo pinsamenti s'immergenu in u so oceanu di luce per esce cum'è tanti messageri chì portanu una nutizia maravigliosa.

Un pensamentu significa una cosa, è un altru pensamentu dice un altru cosa di stu Fiat ch'elli   glurificanu

- à amparà   e

- riceve a so vita.

Sò felice di sente.

Hè spessu impussibile per mè dì in parolle a maravigliosa nutizia chì i mo pinsamenti mi portanu à u mare di luce di a Voluntà Divina.

Sentu u bisognu di esse guidatu da Ghjesù, di esse nutritu da e so parolle, altrimenti ùn pudia dì nunda.

D'altronde, mentre eru in u mare di u Fiat divinu, u mo dolce Ghjesù, vedendu chì mi aiutava à dì e parolle di ciò chì pensava a mo mente, mi disse:

 

A mo figliola

l'effetti di a vita in a mo Voluntà Divina sò admirabili.

U mo Fiat

mantene a criatura continuamente vultata à u celu   e

face cresce micca in terra, ma per u   celu

 

A mo vuluntà hè una cù a vuluntà chì travaglia in a criatura. Cusì sta Voluntà mette a criatura in ordine cù u so Creatore : cuntinueghja à manifestà

- quale hè quellu chì l'hà creatu,

- quantu l'ama, è

- cumu vole esse amatu.

Espunendu a criatura à riflessioni divini, u so Creatore si rallegra.

Pittura è face cresce a so Image in quellu chì pussede è sparte a listessa Voluntà di Quellu chì l'hà creatu.

U mo Fiat u mantene sempre vultatu versu u celu.

Ùn hà micca tempu di guardà a terra, essendu assorbita da l'Essere Supremu. Ancu s'ellu li fighjulava, tutte e cose nantu à a terra turnaranu in u celu.

Perchè induve ellu regna, a mo Voluntà hà a virtù di cambià a natura di e cose.

Cusì tuttu diventa u Celu per a criatura chì vive in a mo Voluntà Divina.

Cresce per u Celu perchè u Celu di a mo Divina Voluntà regna in a so ànima.

 

Da l'altra parte

a criatura chì campa da a vulintà umana   hè sempre vultata à sè stessu. Fighjendu si,

- a vulintà umana scopre constantemente ciò chì hè umanu è

- si mette in u riflessu di ciò chì esiste in u mondu inferjuri. In tale manera chì si pò dì

-chì campa in terra e

- chì cresce senza a sumiglia di quellu chì l'hà creatu.

 

A diffarenza hè tale chì se e creature puderanu   vede,

- tutti vulerianu è vulianu campà ardente in u mo Fiat,

- aborrianu a vita di a vulintà umana e

- cunsidereghjanu cum'è a più grande disgrazia ciò chì li face perde u scopu è l'origine di ciò chì sò stati creati.

Saria cum'è un rè

- chì mette a so corona, i so vestiti riali,

- scende da u so tronu pè veste di stracci, mancia cibo vile è campà in una stalla in cumpagnia di e bestie chì sò e so passioni.

Ùn saria pietà u destinu di stu rè ?

Tale hè a criatura chì si lascia duminata da a so vuluntà umana.

 

Dopu quì aghju continuatu à pensà

à tutte e cose chì u mo amatu Ghjesù avia fattu in a mo povera anima

à tutte e so     attenzioni affettuose

ch'ellu ùn saria impussibile per mè ancu elencu s'ellu ci vulia.

Ma quale pò dì ciò chì pensava è perchè a mo piccula intelligenza pareva sopraffatta da tuttu ciò chì m'era accadutu in u mo

vita?

Eru assorbita in tutti questi pinsamenti.

Allora u mo più grande è solu bonu, Ghjesù, tenendumi vicinu à ellu, mi disse cù una tenerezza inesprimibile :

 

A mo figliola

u mo modu di agisce in a vostra ànima simbulizeghja tutta a creazione.

A creazione era un grande travagliu. Siccomu i nostri travagli sò ordinati,

avemu creatu solu i picculi cosi prima

i celi, l'astri, u sole, u mare, i pianti è tuttu u restu, vale à dì chjuchi paragunatu à a creazione   di l'omu

-chì avia da vince tuttu è stabilisce a so supremazia annantu à tuttu.

 

Quandu e cose anu da serve à quellu chì deve esse u so signore è rè,

- per grande è putente ch'elli ponu parè,

-sti cosi sò sempre chjuchi paragunatu à ciò chì duveranu serve.

 

Allora quandu l'universu hè statu creatu è tutte e cose eranu in u so locu,

- aspittendu quellu intornu à quale, cum'è un esercitu ben urdinatu,

- avianu a fila per serve ellu è ubbidì à i so brami, avemu creatu l'omu.

 

Tutte e cose create, è u so Creatore stessu,

ella s'inclinò versu ellu per cantà u nostru amore eternu per ellu è dì :

«Tutti avemu l'impronta di u nostru Creatore è a purtemu nantu à voi, chì site in a so maghjina. "

 

U celu è a terra si celebravanu tutti.

A nostra Divinità stessu celebrava a creazione di l'omu cù tantu amore

-chì à a so memoria simplice

u nostru amore bolle cusì forte ch'ellu sbocca è forma mari immensi intornu à noi.

 

U Regnu di a mo Voluntà Divina hè più grande di u travagliu di a Creazione  .

Si pò dì chì hè una chjama à l'Essere divinu per operà più di a creazione stessa.

 

Allora, tuttu ciò chì aghju fattu in a vostra ànima simbulizeghja a Creazione.

Vuliu voi tutti per mè per esse liberu di fà ciò chì vulia.

Vuliu viotà a to ànima di tuttu, per pudè mette u mo paradisu.

È i mo tanti discorsi di virtù,

- praticatu da voi cumu vulia,

-eranu stelle ch'e aghju usatu per adornà u celu ch'e aghju stesu in tè.

 

Dunque, vulia

rifà tuttu in tè   e

per esse ricumpinsatu per tuttu ciò chì a famiglia umana avia fattu male   è indignu.

 

Per ricurdà u Sole di u mo Fiat Divinu, era necessariu di   preparà bè quellu chì avia da riceve prima a vita di a mo Divina Voluntà.

Per quessa aghju fattu scorri fiumi di grazia, i più belli fiori, quasi cum'è in a creazione di l'omu in quale u mo Fiat divinu avia da regnà.

Hè u listessu in voi:

tuttu ciò ch'e aghju fattu quì hè statu messu in attesa, cum'è un esercitu divinu,

per furmà a prucissioni di u Sole di a mo Voluntà Eterna.

 

È cum'è in a Creazione

-avemu creatu in abbundanza tante cose chì eranu destinate à serve l'omu

- perchè st'omu avia da fà regnu in ellu a mo Voluntà Divina.

 

Per tè ancu

tuttu hè statu fattu per chì a mo Voluntà possa truvà u so locu d'onore è di gloria.

Per questu era necessariu di preparà cù parechje grazie è insignamenti,

tutte e cose chjuche paragunate à u grande Sole di a mo Voluntà Divina chì, cù e so   manifestazioni,

- se faire connaître,

hà furmatu a so vita per regnu è furmà u so primu Regnu in a criatura.

 

Dunque, ùn vi maravigliate

Questu hè l'ordine di a nostra Sapienza è Pruvidenza chì faci prima cose chjuche è dopu i più grandi, per serve di prucessiò è dicurazione per   e cose grandi.

 

Ci hè qualcosa chì u mo Fiat divinu ùn si merita ? Qualcosa chì ùn hè micca duvuta à ellu?

È qualcosa chì ùn hè statu fattu da ellu ?

Dunque quandu si tratta di a mo Voluntà, o di fà cunnosce,

U celu è a terra s'inchinanu cun   reverenza,

è tutti adoranu in   silenziu,

ancu un unicu attu di a mo Voluntà Divina.

U mo poveru spiritu hè sottu à u dolce incantu di u sole splendente di l'eternu Fiat.

Oh! quante scene belle è commoventi si sò in mè, tantu chì, s'o pudessi discrivali cum'è i vecu, tuttu saria incantatu è diceria in coru :

"Vulemu fà a Voluntà Divina".

 

Ma hé, sò sempre u picculu ignurusu chì sà solu balbettà. Cumpresu

u gran bonu di sta Voluntà divina   è

mentre nuomu in e so onde gigantesche di luce di bellezza indicibile è   santità inaccessibile,

Aghju pensatu:

"Cumu hè pussibile chì un bonu cusì grande ùn hè micca cunnisciutu. È chì mentre natemu in ellu, ignoremu u grande bonu.

- chi ci circonda,

- quale ci investe dentru è fora,

- chì ci dà a vita.

 

Solu perchè ùn l'avemu micca cunnisciutu, ùn godimu micca l'effetti admirabili di tutti i grandi benefici cuntenuti in questa santa Voluntà ?

O grazia, rivelati, fiat onnipotente, è a faccia di a terra serà cambiata.

 

È ancu, perchè u nostru benedettu Signore ùn vulia micca manifestà,

- à u principiu di a Creazione,

-e assai cose maravigliose chì u so SS. Vulerà fà è dà à i criaturi ? "

È mentre u mo spiritu vagava, cum'è piacè di u dolce incantu di a Voluntà divina, u mo amore, a mo vita, Ghjesù, u Maestru celeste, chì incanta cù a so parolla amable nantu à a so vulintà, m'hà dettu, facendu vede :

 

A mo figliola di a mo vulintà,

nè l'anima nè u corpu di a criatura pò campà senza a mo Voluntà Divina. Perchè hè u so attu primordiale di a Vita.

A criatura hè in cundizione

-o per riceve u so attu di vita cuntinuu

- o ùn pudendu avè una esistenza.

È cumu hè statu creatu l'omu

-per campà in l'opulenza di i beni di sta Voluntà Divina, a so eredità amata, l'omu hè dunque creatu per campà cun noi è in casa nostra, cum'è un figliolu chì campa cù u babbu.

 

Altrimenti, cumu puderia esse u nostru piacè, gioia è felicità s'ellu ùn campava vicinu à noi, cun noi è in a nostra Voluntà Divina ?

Un figliolu chì hè luntanu ùn pò fà a gioia di u babbu, u so surrisu, u so piacè.

À u cuntrariu, a distanza simplice rompe l'amore è porta l'amarezza di ùn   esse capace di gode di l'amata.

 

Cusì vede chì l'omu hè statu creatu per campà in a nostra intimità, in a nostra casa, in a nostra Voluntà Divina per pudè assicurà a nostra gioia è a felicità eterna cum'è a so.

Ma l'omu, u nostru figliolu, ancu s'ellu era cuntentu in casa di u Babbu,

-si ribellò è abbandunò a casa di u babbu, e

- fendu a so vulintà, hà persu u surrisu di u Babbu, e so gioie più puri.

Siccomu puderia campà senza l'aiutu di a nostra Voluntà Divina,

avemu agitu cum'è Babbu è avemu datu a so parte legale di a nostra Voluntà Divina

micca più cum'è una vita, chì u purtò in u ventre di u babbu per fà u cuntentu   è   santu, ma per mantenelu vivu senza fà u cuntentu cum'è prima,

t dà li bisogni basi basatu nantu à u so cumpurtamentu.

Senza a mo Voluntà Divina ùn ci pò esse vita.

È se u mo divinu Fiat hè cusì pocu cunnisciutu,

questu hè perchè e criature cunnosci solu a parte legale di questu. Spessu sta parte giuridica ùn hè ancu ricunnisciuta cumplettamente, perchè quellu chì campa nantu à sta parte giuridica ùn campa micca in a casa di u Babbu. Hè luntanu da u Babbu è spessu si trova in a pusizioni di defacing a parte assai legale chì hà ricevutu cù atti indegne.

 

Dunque ùn vi maravigliate chì pocu hè cunnisciutu di a mo Voluntà Divina.

se ùn vivi micca in ella,

s'è vo ùn site in l'attu cuntinuu di riceve a vostra vita

- chì ti rende felice, chì santifica, è

-chì, perchè hè vicinu à ellu, palesa i so sicreti, face cunnosce

- Quale hè ella,

-chì pò dà à a criatura e

- quantu voli piglià in u so ventre per furmà a so vita divina in ella.

 

Soprattuttu da quandu face a so vulintà,

- l'omu s'hè postu in a cundizione di un servitore. Un servitore ùn hà micca dirittu à l'eredità di u so padrone,

ma solu à una ricumpensa miserable chì li face campà una vita piena di prove.

 

Dunque, a mo figliola, pudemu dì

-chì aghju apertu e porte cun voi

- per lascià entre è campà in casa nostra, in a nostra Voluntà Divina micca più da a vostra parte legale, ma da a nostra felice eredita.

 

Dopu,   hà aghjustatu  :

A mo figliola

in più, postu chì in questu pocu

chì hè statu dettu di a mo Voluntà Divina in tutta a storia di u mondu,

 avendu cunnisciutu solu a parte legale, anu scrittu annantu à questu

- ciò ch'elli avianu cunnisciutu di u mo Fiat dopu à u peccatu,

-chì rilazioni hà cù i criaturi, ancu s'elli l'offendanu è   ùn campanu micca in casa nostra.

 

Ma nantu à a relazione chì esisteva trà u mo Fiat è l'innocent Adam prima di u peccatu,

ùn anu scrittu nunda.

 

Cumu puderanu scrive s'ellu nimu campava in a mo Voluntà Divina cum'è in a so casa ?

Cumu puderanu cunnosce i so sicreti è a grande maraviglia chì a vita di travagliu di una Voluntà Divina pò rializà in a criatura?

 

Per quessa ch'elli pudianu è pò dì circa mio divinu Fiat

- chì sbarazza di tuttu,

-chì cumanda e

- chì compete.

Ma cumu dì

cumu a mo Voluntà Divina travaglia in sè stessu, in a so casa,

u putere di a so immensità chì pò fà tuttu in un   mumentu,

- avvolge tuttu, in a criatura cum'è in sè stessu

questa hè una scienza chì a criatura ùn cunnosci micca finu à avà.

 

Ùn pudia esse scrittu

- chì per via di a manifestazione di u mo divinu Fiat,

- è ella chì hà chjamatu à campà in casa nostra cum'è a nostra figliola, assai vicinu à noi, in u mo Voluntà, è micca luntanu.

In tale manera chì, pudendu divertevi,

l'avemu fattu cunnosce i nostri secreti più intimi

 

E s'è no vuliamu pruvà

- chì cuncerna a nostra Voluntà in relazione à a criatura

-fin'à ch'ellu ùn campava in ella, ùn ci avissi micca capitu.

Saria statu cum'è un dialettu straneru è incomprensibile per ella.

 

 

A Voluntà divina cuntinueghja à occupà a mo piccula intelligenza.

Mentre mi immersu in ellu, sentu a so forza rinvigorante chì mi avvolge in l'internu è fora.

U mo Ghjesù, chì pare piattà daretu à l'immensi onde di luce di a so Divina Volontà, si move spessu in isse onde di luce.

Si mostra, cù una tenerezza indicibile, mi disse :

 

Figlia mia,   a mo Voluntà Divina hè una pulsazione senza cori  :

hè a criatura chì hè u core, è a mo Voluntà u battu di u core. Vede l'unione inseparabile chì esiste trà u mo Fiat è a criatura. U core ùn hè nunda, ùn hà micca valore senza u   pulsu

Cù a pulsazione a vita di a criatura hè custituita. Ma u pulsu ùn pò micca batte senza u core.

Questa hè a mo Voluntà Divina.

S'ellu ùn hà nunda in u   core di a criatura  ,

ùn hà micca locu per furmà a so pulsazione di Vita per stabilisce è furmà a so Vita Divina.

Allora,   senza cori, a mo Voluntà Divina u creò in a criatura

per avè u so core induve si pò furmà u so core.

 

Inoltre, a mo Voluntà Divina hè un soffiu senza corpu

-   a criatura hè u corpu, a mo Voluntà hè u soffiu  .

U corpu senza fiatu hè mortu.

Cusì, ciò chì forma u soffiu di a criatura hè a mo Vita divina. Si pò dunque dì chì :

"U corpu di a mo Voluntà Divina hè quellu di a criatura, è u so soffiu hè quellu di a mo Voluntà Divina".

Vede l'unione risultante trà i dui

-   un unioni ch'ùn si pò siparà Perchè s'è u fiatu si ferma, a vita si ferma.

Dunque a mo Vita divina hè tuttu per a criatura Ella hè a parolla senza bocca,

Hè luce senza ochji, hè sentu senza orechje, hè travagliu senza mani, hè passu senza pedi.

 

Dunque l'anima chì vive in a mo Voluntà Divina

serve cum'è a bocca, l'ochji, l'arechje, e mani è i pedi. A mo vulintà

- si sminuisce per pudè chjude si in a criatura,

- pur essendu immensu. Vittoriosa

forma u so Regnu in a   criatura,

l'utilice cum'è s'ellu fussi u so corpu in quale pulsa, respira, parla, agisce è   cammina.

 

Dunque u soffrenu di u mo divinu Fiat,

- u fattu chì e criature ùn si prestanu micca à fà fà tutte e so operazioni in elli hè incomprensibile.

Cun pacienza divina è indicibile,

- aspetta quelli chì deve campà in a so Voluntà

-per pudè ripiglià a so parolla è a so attività divina per furmà u so Regnu trà e criature.

In cunseguenza

- stai attentu,

- ascolta a mo figliola u discorsu di u mo divinu Fiat,

- dà a vita in tutte e vostre azioni,

è vi vede e meraviglie inespettate chì a mo Divina Voluntà farà in tè.

 

Chì tuttu sia per a gloria di Diu è u cumplementu di a so Santissima Volontà.

 

Grazie à Diu

http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html