U libru di u celu
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html
Volume 29
A mo vita, u mo dolce Ghjesù, oh ! venite in mio aiutu, ùn m'abbandunate micca.
Cù u putere di a to santa Volontà,
-Investi a mo povera ànima è caccià da mè tuttu ciò chì mi disturba è mi turtura !
- fate nasce in mè stu sole novu di pace è d'amore !
Altrimenti, ùn sentu micca a forza di cuntinuà à fà u sacrifiziu di a scrittura. Dighjà a mo manu tremula è a mo penna ùn corre più nantu à a carta.
Amore mio, s'è tù ùn m'aiuti, s'è tù ùn mi pigli a to Ghjustizia
- chì mi mette in u terribili statu in chì sò,
Mi sentu incapace di scrive ancu una sola parolla di novu.
Inoltre, aiutami è pruvaraghju à ubbidisce u più pussibule.
chi mi cumanda di scrive tuttu ciò ch'è tù m'hai dettu di a to santa Voluntà. Siccomu sò cose di u passatu,
Cuglieraghju tuttu ciò chì riguarda a vostra Voluntà Divina.
Mi sentu oppressu è inundatu da una amarezza intensa. Allora u mo dolce Ghjesù si fece vede in mè
Mi pigliò in braccia per sustenemi.
M'hà dettu :
Figlia mia, fate curagiu, pensate
una Divina Voluntà regna in tè è
ch'ellu hè a fonte di felicità eterna è gioia.
L'amarezza è l'oppressione
- formanu nuvuli attornu à u sole di a mo Voluntà e
- impedisce chì i so raghji brillanu nantu à u vostru esse
A mo Voluntà ti voli fà felice.
Sentu chì a felicità ch'ellu vole dà vi hè rifiutata da a vostra amarezza. Avete un sole divinu à a vostra dispusizione .
3
Ma per via di a to amarezza, si senti sta piova
-chì ti opprime è
- chì ti riempia l'anima finu à l'orlo.
Duvete sapè
- chì l'anima chì vive in a mo Voluntà hè in u centru di a sfera di u Sole divinu
-è chì si pò dì : « U sole hè mio ».
Ma quellu chì ùn campa micca in ellu hè in a circunferenza di a luce chì u sole divinu sparghje in ogni locu.
A mo vuluntà, cù a so immensità, ùn pò è ùn ricuserà à nimu. Hè cum'è u sole chì hè custrettu à dispensa tutta a so luce,
ancu s'è micca tutti volenu ricevelu.
È perchè ?
Perchè a mo Voluntà hè Luce.
È postu chì a natura di a Luce hè di dà si à tutti,
- à quelli chì ùn volenu micca
- à quellu chì vole.
Ma chì hè a grande differenza trà
- l'anima chì campa in u centru di u mo sole divinu e
- Chì ghjè in a so circunferenza ?
Hè chì u primu pussede i beni di a Luce, è sò infiniti.
A luce a difende da tutti i mali
cusì chì u peccatu ùn hà micca vita in questa luce.
Se l'amarezza s'alza, hè cum'è i nuvuli chì ùn ponu micca avè a vita eterna.
Basta una brisa di a mo Voluntà per sparghje e nuvole più pesanti. È l'anima hè immersa in u centru di u so Sun chì pussede.
Tantu più chè l'amarezza di quelli chì campanu in a mo Voluntà hè sempre per a mo causa .
Puderaghju dì
-chì mi sentu amarezza cun voi è
-chì s'è ti vecu pienghje, pienghje cun tè
perchè a mo Voluntà mi rende inseparabile da quellu chì campa in ella. Sentu i so suffrenze più chè s’elli eranu i mei.
In fatti a mo Voluntà chì reside in questa anima
chjamà a mo Umanità in quellu chì soffre per fà ripetiri a so vita terrena Oh ! chì maraviglie divine succedenu:
4
novi currenti aperti trà a terra è u celu per via di sta nova vita di soffrenu
chì Ghjesù pò campà in a so criatura !
U mo Cori hè umanu, ma hè ancu divinu è pussede a più dolce tenerezza. Quandu vegu soffrendu una criatura chì mi ama, l'attrazioni è e tenerezza di u mo Cori sò cusì putenti!
Allora u mo amore più teneru licuisce u mo Cori.
È si riversa nantu à i soffrenze è nantu à u core di a mo criatura amata.
Dunque sò cun voi in u soffrenu è in dui modi:
- cum'è un attore di soffrenza e
- cum'è un spettatore.
Allora possu gode di i frutti di u mo soffrenu chì vogliu sviluppà in a criatura.
Per quellu chì campa in a mo vuluntà,
ci sò Suns à u centru di a so vita è simu inseparabili . Sentu chì pulsa in mè.
È sente a mo vita palpitante in l'intimità di a so ànima.
In quantu à quellu chì vive in a circunferenza di a luce : u sole di a mo Divina Volontà si estende in ogni locu.
Ma sta criatura ùn hà micca a luce.
Perchè ci hè solu pusessu veru
-si una pruprietà reside in sè stessu e
-sè nimu vi pò caccià, nè in sta vita nè in l'altra.
A pruprietà fora hè sottumessa à periculu è ùn pò micca furnisce a sicurità.
Cusì l'anima soffre di debulezza, inconstancy è passioni.
A turmentanu finu à u puntu di sentenu luntanu da u so Creatore.
Quì perchè
Ti vogliu sempre in a mo vuluntà
per fà mi cuntinuà a mo vita nantu à a terra.
Allora aghju cuntinuatu i mo picculi atti
adorazione, amore, lode è benedizzione
in u Fiat divinu à u mo Criaturi.
A Volontà Divina allora li sparghje in ogni locu.
Perchè ùn ci hè un locu induve ùn hè micca.
U mo sempre gentile Ghjesù aghjunse:
5
Caru figliola di a mo Voluntà, duvete sapè chì a mo Volontà ùn face nunda à mezu. Face tuttu cusì perfettamente chì pò dì:
«Induve a mo Voluntà hè ancu u mo attu. "
A nostra Divinità vede in a nostra Voluntà Divina u cultu è l'amore di a so criatura. Cusì trova u so riposu in ogni locu in a so immensità.
A criatura in a nostra Voluntà diventa una pausa per noi. Nunda ùn hè più diliziosu per noi chè stu restu.
Stu restu hè u simbulu di u restu chì avemu pigliatu dopu à creà tuttu di a Creazione.
Tutte e cose nantu à a terra è in u celu sò pieni di a nostra Voluntà Divina.
Sò cum'è veli chì a piattanu, ma veli silenziosi. In u so silenziu parlanu eloquente di u so Creatore.
Hè precisamente a mo Voluntà ammucciata in e cose create chì parla per questi segni:
- à u sole da u calore è a luce,
- in u ventu dominante,
-in l'aria chì forma u soffiu di i criaturi.
Oh! s'è u sole, u ventu, l'aria è tutte e cose create puderanu avè u bonu di a parolla, quante cose puderianu dì à u so Criaturi !
Chì ghjè u travagliu di l'Essere Supremu capace di parlà ? Hè a criatura. L'avemu amatu tantu in a creazione chì l'avemu datu u grande bonu di a parolla.
A nostra Voluntà hà vulsutu esse parlatu in a criatura. Ci vulia à lascià u silenziu di e cose create.
È hà furmatu l'urganu di a parolla in ella per pudè cunversà cun ella.
Hè per quessa chì a voce di e criature hè un velu chì parla. A mo Voluntà dialoga in modu eloquente è sàviu cun ella. A criatura ùn dice micca sempre o fà a listessa cosa cum'è queste cose creatu
-chì ùn cambia mai a so azzione e
-chì sò sempre in a so pusizioni per fà a listessa azzione chì Diu aspetta da elli.
Cusì a mo Voluntà pò multiplicà continuamente i modi di agisce di a criatura.
Pudemu dì chì Diu ùn parla micca solu in a voce,
ma ancu in l'opere, in i passi, in a mente è in u core di i criaturi.
Ma ciò chì ùn hè micca a nostra tristezza quandu vedemu chì sta creazione parlante usa u gran bonu di a parolla per offendeci.
6
Avemu vistu ch'ellu usa stu rigalu
- offend u donatore e
- per prevene u grande prodigiu di grazia, amore, cunniscenza divina è santità chì possu rializà in u travagliu parlante di a criatura!
Ma per quellu chì vive in a mo Voluntà, sò voci chì parlanu. Oh! quante cose li manifestu !
- Sò continuamente in azzione,
Aghju una libertà cumpleta di fà è dì cose sorprendenti è
Aghju fattu u prodigiu di a mo Voluntà chì parla, ama è agisce in a criatura. Allora dammi piena libertà.
Allora vi vede ciò chì a mo Voluntà pò fà in tè.
Pensu à tuttu ciò chì u mo dolce Ghjesù m'avia dettu. U mo amatu Signore hà ripetutu:
A mo figliola, a sustanza di u nostru Essere divinu hè una immensità di luce assai pura.
chì pruduce una immensità d'amore.
Questa luce pussede tutti i beni, tutte e gioia, felicità infinita è bellezza indescrivibile.
Questa luce investe tuttu, vede tuttu, capisce tuttu.
Perchè per ella ùn ci hè nè passatu nè futuru, ma un attu unicu, sempre in prugressu. Stu attu pruduce una multiplicità di effetti capaci di riempie u celu è a terra.
L'immensità di l'amore pruduciutu da a nostra luce ci face amare
- u nostru Essere è
- tuttu ciò chì esce da noi
di un amore capace di fà di noi amanti perfetti.
Ùn simu capaci di nunda altru ch'è amà, dà è dumandà l'amore.
L'eco di a nostra luce è di u nostru amore
- risona in l'anima di a criatura chì campa in a nostra Voluntà
- trasfurmà in luce è amore.
Quantu simu felici di furmà i nostri mudelli cù e nostre mani creative! Sè vo vulete fà u vostru Ghjesù felice,
- Attenti è
- assicuratevi chì a vostra vita hè fatta solu di luce è amore.
Aghju fattu tuttu per rende à a Voluntà Divina.
Pensu à tutte e verità nantu à a so santa Voluntà chì u mo amatu Ghjesù avia manifestatu à mè.
Ogni verità abbracciava l'infinitu è cuntene abbastanza luce per riempie u celu è a terra.
7
Sentu u putere di a luce è u pesu di l'infinitu m'invade cù un amore indescrivibile. M'anu invitatu à amassi è à fà li mei mettenduli in pratica.
A mo mente era persa in una luci cusì grande. U mo dolce Ghjesù m'hà dettu : Figlia mia,
u nostru travagliu nantu à a criatura principia cù a Creazione.
Cuntinuà in u mondu. Questu cuntene a nostra forza creativa
chì parla è forma a più bella è maravigliosa di l'opere.
In u travagliu di i sei Fiat chì formanu a grande macchina di l'universu, aghju inclusu l'omu chì duvia campà quì è esse u rè di tutte e nostre opere. Ma dopu avè messu tuttu in ordine, u nostru amore ci hà invitatu à riposu.
U restu ùn significa micca chì u travagliu hè fattu. Hè una pausa prima di vultà à u travagliu.
Vulete sapè quandu turnemu à u travagliu ? Ogni volta chì manifestemu una Verità, intraprendemu u travagliu di a Creazione.
Tuttu ciò chì era dettu in l'Anticu Testamentu era una rielaborazione da u travagliu.
A mo ghjunta à a terra ùn era altru chè un ritornu à u travagliu per l'amore di e criature.
A mo duttrina, e parechje verità parlate da a mo bocca, dimustravanu chjaramente u mo intensu travagliu per i criaturi.
Cum'è in a Creazione, u nostru Essere Divinu riposava.
Cù a mo morte è a mo risurrezzione, aghju vulsutu riposu ancu
per dà tempu à u mo travagliu per dà fruttu trà e criature. Ma era sempre una pausa è micca a fine di u travagliu.
Finu à a fine di i seculi,
u nostru travagliu serà una alternanza di travagliu è riposu, riposu è travagliu.
Allora vede, a mo figliola cara, u travagliu longu ch'e aghju avutu à fà cun voi per manifestà tutte queste verità nantu à a mo Voluntà Divina.
U nostru Essere Supremu cerca prima di tuttu di fà cunnosce . Allora ùn aghju micca risparmiatu nunda in un travagliu cusì longu
Aghju spessu pigliatu picculi mumenti di riposu
-per dà u tempu di riceve u mo travagliu e
-per preparà per altre sorprese nantu à u travagliu di a mo parolla creativa.
In cunseguenza
cura di mantene è ùn perde nunda di u travagliu di a mo Parola.
8
U so valore hè infinitu è abbastanza per salvà è santificà un mondu sanu.
U mo abbandunamentu in u Fiat divinu cuntinueghja, ancu s'è aghju campatu in l'incubo
- amarezza intensa,
- pienghje cuntinuu e
- in un clima di agitazione malsana
chì mi privà di a mo solitudine di pace è serenità.
Mi rassegnu, basgiu a manu chì mi tocca.
Ma sentu u focu chì mi brusgia è e tante timpeste ch’ellu scatena in a mo povera esistenza.
U mo Ghjesù, aiutami, ùn mi abbandunate micca!
Ghjesù spessu strappa i veli di i nuvuli grossi chì mi circundanu dicendu uni pochi di parolle d'incuragimentu, ma devu stà in questu statu.
Allora u mo dolce Ghjesù m'hà sorpresu. M'hà dettu :
Figlia mia cara, pigliate curaghju .
Ùn àbbia paura chì ti lasciaraghju mai.
sentu a mo vita in tè è s'ellu vi abbandunate, sta vita seria
-senza manciari per fà cresce,
- senza luce per fà a so felice.
Ùn averia più a prucissioni di a mo vita divina ch’e aghju furmatu in tè.
Duvete sapè
-chì a mo vita in mè stessu ùn hà bisognu di nunda per cresce è
- chì a mo vita ùn pò micca diminuisce.
Ma a vita chì forma in a criatura deve cresce
- riceve nutrimentu divinu
- per chì à pocu à pocu a vita divina pò riempia tutta a criatura. Dunque, ùn ti possu micca lascià.
S'ellu vi pare chì sò andatu è tuttu hè finitu trà noi,
Di colpu tornu à a mo zitella per dà li l'alimentariu di a mo Voluntà.
Avete bisognu di sapè
- chì a mo Voluntà hè Luce è
-chì quellu chì ci campa acquista e so pruprietà.
9
Allora quandu travaglia,
- i so opari sò chini di luce à u puntu di sboccu e
- apparisce cù e proprietà di a luce di u so Creatore.
s'ellu sò e pruprietà di l'amore divinu, riempienu l'amore di a criatura,
se a criatura venera, e pruprietà di u cultu divinu empianu u cultu di a criatura. In cortu, ùn ci hè micca un attu di a criatura chì ùn hè micca cumpritatu da e proprietà divine.
In a mo Voluntà a vulintà umana sparisce. È e pruprietà divina fermanu à a so dispusizione.
Oh, si tutti pudianu sapè
- ciò chì significa campà in a mo Voluntà Divina, e
- u grande bè chì hè ottenutu in u modu più simplice pussibule!
Allora aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu.
Ùn pudia dì nunda altru ch'è u mo " Ti amu" in l' opere di Diu. Pensu:
"Ghjesù, u mo amore, u mo ' ti amu' scorri in u to respiru, in a to lingua, in a to voce è in e più chjuche particelle di a to Persona adorable ".
In questu modu, l'amata di a mo vita hè stata vistu mettendu a meia
" Ti tengu caru " in u so Cori, dentru è fora di a so Persona divina. Li piacia tantu chì m'hà incuraghjitu
-di ripetiri tutti i " Ti amu " ch'e aghju pussutu vede in tuttu u so Essere.
Allora, abbracciandumi, mi disse :
Figlia mia, l'amore hè a vita.
Quandu questu amore esce da l'anima chì vive in a mo Voluntà,
pussede a virtù di furmà a Vita d'Amore in Diu stessu. A sustanza di a Vita divina hè Amore.
Cusì a criatura forma una altra Vita divina in Diu. È si sentemu furmatu in noi da a criatura.
Hè a Vulintà Divina chì permette à a criatura di furmà a Vita Divina, a Vita d'Amore in Diu. Sta vita, chì a criatura hà furmatu cù u so amore unitu cù a nostra Voluntà, hè u triunfu di Diu è di a criatura.
Pigliemu stu triunfu di a Vita Divina furmatu da a criatura per dà stu bè à tutte e criature.
L'avemu datu cum'è un rigalu preziosu di u zitellu di a nostra Voluntà.
10
Ùn pudemu micca aspittà ch'ellu vene cù u so amore per furmà altre Vite divine in u nostru Essere Supremu.
A mo figliola, u nostru Amore ùn hè micca sterile.
Contene a sumente capace di generà a Vita cuntinua.
Quandu avete dettu u vostru " ti amu" "
- in u battitu di u mo core,
- in u mo respiru,
Aghju generatu un altru battitu di core, un altru respiru è cusì. Sentu in mè a generazione di u vostru " Ti amu "
chì furmò a nova Vita di u mo Amore.
Oh! cum'è era felice di pensà
Chì a mo figliola formi a mo vita in mè, tuttu l'amore!
S'è tù solu sapia quantu muvimenti stu attu di a criatura hè.
chì dà Diu à Diu cù u so amore ! Quantu ci face piacè !
È in u nostru rapimentu damu un altru amore
per avè a satisfaczione di avè da ripetiri a nostra nova vita d'amore.
Dunque ,
amuri, amassi assai è vi farà u vostru dolce Ghjesù più felice.
Vivu ghjorni assai amari è a mo povera esistenza hè un incubo. Ghjesù mio, aiutami !
Ùn mi abbandunate micca !
Avete sempre statu cusì bonu per mè
M'ai sustinutu cù tantu amore in e lotte di a mo vita, ah ! ùn m'abbandunate micca quandu l'attacchi sò avà i più furiosi !
Amore mio, mostra u vostru putere! Vede, Ghjesù,
- chì ùn sò micca dimònii
ch'e pudia mette in fuga cun un segnu di a croce,
-ma sò superiore chì solu pudete mette in questa pusizioni.
Sò u poviru cundannatu è mè stessu ùn sò micca ciò chì aghju fattu.
11
Oh! chì a mo storia hè trista. Dicianu
-chì mi vulianu mette sottu à a direzzione di un altru prete delegatu da u vescu è chì purterà i medichi per avè tutte e prove ch’ellu vole.
Seraghju abbandunatu da l'altri è postu sottu à a so autorità. Eiu scoppiu in lacrime amparandu questu, incapace di piantà.I mo ochji sò cum'è funtane.
Passu a notte pienghjendu è prighendu à Ghjesù
-per dà mi forza è
- per mette fine à sta timpesta.
"Vedi u mo amore," li dissi, "Aghju battutu da più di dui mesi:
- lotta cù e criature,
- luttà cun voi per ùn fà mi cascà in u soffrenu. "
Quantu mi costa a lotta cù u mo Ghjesù! Ma
- no perchè ùn vulia micca soffre,
-ma perchè ùn possu più suppurtà a situazione
Smetteraghju di pienghje quand’ellu accunsente à liberà mi da i mo guai cù stu prete. Perchè hè sempre a guerra.
È pienghje cusì amaramente chì mi sentu u sangue scorri cum'è velenu per e mio vene, cusì mi sentu spessu mortu è ùn pudia respira.
Aghju continuatu à pienghje è pienghje. Eru in quellu mare di lacrime. U mo Ghjesù m'abbracciò è disse teneramente, cum'è s'ellu era per pienghje ancu:
mia cara figlia,
ùn pienghje più. Ùn possu più sopportu.
E to lacrime sò ghjunte à u fondu di u mo Cori è a to amarezza hè cusì viva ch’ella hè per scoppia.
Curagiu, figliola mia,
sà chì ti tengu caru assai è chì st'amore mi face viulenza per suddisfà.
S'è sin'à avà t'aghju suspesu à qualchì volta da u statu di soffrenza, era per fà sapè ch'ella hè a mo Voluntà chì cuntinueghja à tenevi cum'è aghju fattu per quarantasei anni.
Ma avà chì volenu mettevi à u pede di u muru,
mi mettenu in a cundizione in quale aghju aduprà a mo Voluntà permissiva per suspendevi da u statu di vittima.
Dunque, ùn àbbia paura.
12
Per avà ùn vi comunicheraghju più e mo suffrenze.
Ùn vi stenderaghju più ind'è voi di manera chì resterete rigidu è immobile. Cusì ùn avete più bisognu di nimu.
Ùn vi preoccupate, figliola mia ..
Ùn volenu più ch’è tù casti in u soffrenu è ùn la faraghju più.
Ci vole à sapè chì u statu di soffrenza in u quale vi aghju messu era a mo Umanità chì vulia cuntinuà a so vita di soffrenza in tè. A mo Voluntà ferma avà a cosa più impurtante in voi.
Avete da dà a vostra parolla
- chì tù camperai sempre in ella,
- chì sarete u sacrificatu, a vittima di a mo Voluntà.
Assicuratevi, a mo figliola cara, chì ùn trascurarete nunda chì vi aghju amparatu à fà. È cuntinuà ciò chì avete fattu finu à avà cù u mo Fiat.
A cosa più impurtante per u vostru Ghjesù hè
- per assicurà in a to ànima i diritti di a mo Voluntà. Allora dimmi chì mi darete satisfaczione.
È eiu:
"Gesù mio, prumettu, ghjuru, vogliu cuntinuà à fà ciò chì m'hà amparatu,
ma ùn avete micca à lascià mi.
Perchè possu fà tuttu cun voi, ma senza voi ùn sò micca bè à nunda. ".
Ghjesù disse:
Ùn vi preoccupate micca, ùn vi lasceraghju micca.
Sappiate chì ti tengu caru è chì sò stati elli chì m'anu spintu à piantà di fà cascà in stu statu di soffrenza. Hè u mo amore per tè, videndu ti pienghje tantu, chì a mo Voluntà hà vintu per fà ch’ellu dì abbastanza.
Ma sapete chì e calamità pioveranu avà. Li meritanu.
S'elli ùn accettanu micca e vittime chì vogliu è cumu i vogliu, meritanu esse puniti severamente.
È ùn pensate micca chì l'aghju da fà u stessu ghjornu.
Lasciate passà un pocu di tempu è vi vede ciò chì a mo ghjustizia hà preparatu.
Aghju passatu u primu ghjornu senza discutiri cù Ghjesù
chì m'avia assicuratu ch'ellu ùn mi facia micca cascà in u soffrenu.
Allora ùn aghju più bisognu di dumandà per pudè accettà e soffrenze chì Ghjesù mi vulia dà. Ma s'è a lotta era finita, eru lasciatu cù u timore chì u mo amatu Ghjesù puderia piglià per sorpresa.
Per rassicurarmi m'hà dettu :
13
A mo figliola cara, ùn abbiate paura, Ghjesù hà dettu abbastanza.
Ùn sò micca una criatura per rompe a mo parolla. Sò Diu è quandu aghju parlatu, ùn aghju micca cambiatu.
T'aghju dettu chì ancu s'elli ùn si calmanu, ùn ti faraghju micca cascà in u soffrenu. È cusì serà.
È ancu s'è u mondu hè vulsutu per via di a mo Ghjustizia chì vole punisce i criaturi, tenaghju a mo parolla.
Perchè duvete sapè chì nunda ùn pò appacià a mo ghjustizia è cambià i più grandi punizioni in rescripti di grazia, eccettu u soffrenu voluntariu.
È i veri vittimi ùn sò micca quelli chì soffrenu
- per necessità, malatia o ferita. Perchè u mondu hè pienu di sti suffrenze.
I veri vittimi sò quelli chì anu accettatu di vuluntà di soffre.
- chì vogliu chì soffrenu,
- è cumu mi piacerebbe.
Sò e vittime chì mi parenu.
U mo soffrenu era interamente voluntariu.
Ùn mi pudianu micca fà u minimu dulore s’ellu ùn l’avia vulsutu.
Hè per quessa ch'e vi dumandu guasi sempre, quand'ellu avia da fà cascà in u soffrenu, s'è vo l'accettassi vuluntà.
U soffrenu furzatu o necessariu ùn hè micca assai davanti à Diu.
Ciò chì hè capaci di piacè è ligà à Diu stessu hè u soffrenu voluntariu.
S'è tù sapiassi quantu m'ai feritu u mo Cori mettendusi in e mio mani cum'è un agnellu per ch'e possu ligà ti è fà cun voi ciò ch'e vulia !
Aghju pigliatu u to muvimentu, t’aghju petrificatu.
Possu dì chì vi aghju fattu sperimentà a soffrenza murtale è mi lasciate fà.
Era ancu nunda.
Perchè u peghju era chì ùn puderebbe esce da u statu chì u to prete t'avia messu, s'ellu unu di i mo ministri ùn era micca venutu à ricurdà l'ubbidienza.
Questu hè ciò chì vi hà fattu una vera vittima. Mancu à un malatu o à un prigiuneru,
a pussibilità di dumandà aiutu in casi di estrema necessità ùn hè micca eliminata.
Era per voi solu chì u mo amore avia preparatu a più grande croce.
Perchè aghju vulsutu è vogliu sempre fà cose grandi cun voi.
U più grande u mo scopu, u più inusual a croce chì forma.
14
Puderaghju dì chì ùn ci hè mai statu una croce in u mondu cum'è quella chì u vostru Ghjesù hà preparatu per voi cù tantu amore.
Dunque a mo tristezza hè indescrivibile à vede mi turbatu da e creature,
- qualunque sia a so pusizioni d'autorità,
circa cumu vogliu trattà cù l'ànima.
Vulenu dettami e lege cum'è s'è i soi eranu più impurtanti cà i mei.
U mo dulore hè dunque grande è a mo ghjustizia vole punisce isse persone chì sò a causa di tante soffrenze per mè.
Aghju seguitu e mo azzioni in a Voluntà Divina chì aghju prisentatu
- i sacrifizii offerti da i Santi di l'Anticu Testamentu,
- quelli di a mo Mamma celeste,
- tutti i sacrifici di u mo amatu Ghjesù, cù tuttu u restu.
A vuluntà divina li mette tutti in ordine davanti à a mo mente, li offre cum'è u più bellu tributu à u mo Creatore.
Aghju fattu questu quandu u mo dolce Ghjesù si manifesta in mè è m'hà dettu :
A mo figliola
in tuttu ciò chì i santi anu fattu o soffrenu in u cursu di a storia mundiale,
ùn ci hè micca sacrificiu in quale a mo Voluntà ùn hà micca participatu cù a so Forza, Aiutu è Supportu.
Quandu l'anima offre questi sacrifici à Diu in umagiu à a gloria
- ramintendu a mimoria di stu sacrifiziu è di st'opera, a mo Voluntà Divina li ricunnosce è dà virtù.
per duppià a gloria di stu sacrifiziu.
Un veru bè ùn cessà mai di esiste, nè in celu nè in terra.
Hè abbastanza per una criatura per chjamà torna è offre:
- a gloria hè rinnuvata in u celu e
- l'effetti di stu bonu falanu nantu à a terra per u bè di e criature.
15
In verità, ùn hè micca questu u cortu cursu di a mo vita nantu à a terra ?
- chì hè a vita di a mo Chjesa,
- quale l'alimenta è hè u maestru ?
Puderaghju dì chì questi sò
-mi suffrenze chì u sustenenu e
-I mo Doctrine chì l'insignanu, chì tuttu u bonu aghju fattu
- nun mori,
-ma cuntinueghja à campà, à cresce è à dà si à quelli chì a volenu.
È quandu a criatura li ricorda ,
hè digià in cuntattu cù a mo pruprietà.
Quandu li pruponenu , duppianu u so duplicatu per dà si à ella.
È sentu a gloria di ciò chì aghju fattu per l'amore di e criature.
Quella chì travaglia in a mo Voluntà Divina acquista questa virtù di rinascita. Ma Fiat s'apprecia à piantà a sumente di luce chì hà a virtù di rinasce ogni mumentu è ogni attu,
cum'è u sole chì nasce per ogni pianta è per ogni fiore Perchè ùn dà listessa cosa à tutti :
-Produce un effettu nantu à a pianta e
- dà un culore à u fiore, è à ognunu un culore distintu.
Cusì hè per l'atti fatti in a mo Voluntà Divina:
- si esponi à i raghji di u mo sole divinu e
- ricevenu a sumente di luce chì suscita in ogni attu di a criatura una varietà di bellezze è culori distinti.
È un attu richiede un altru.
Cusì chì quellu chì vive in a mo Voluntà cù a sumente di a luce hè risuscitatu
- mi dà sempre cose novi è
- stà sempre in l'attu di rinvivisce l'amore, a gloria è a Vita di u so Creatore.
Dopu à quessa, aghju continuatu i mo travaglii in a Voluntà Divina
Vuliu abbraccià tuttu per mette tutta a creazione in u mo cultu, in u mo amore, in a mo gratitùdine per Quellu chì m'avia tantu amatu è chì avia creatu.
tante cose per u mo amore. U mo dolce Ghjesù aghjunse :
A mo figliola
grande hè l 'Amore di u mo Fiat per quellu chì campa è travaglia in u mio Voluntà Divina quandu ellu vede a piccula di a criatura chì và à tutte e cose creatu.
16
- per mette in ordine i so picculi atti
- chì ùn solu amassi sta Voluntà Divina, ma
-chì vole ricunnosce tutte e so azzioni cum'è parechji segni d'amore.
L'amore porta un altru amore
A mo Voluntà dà à l'anima i diritti di i beni divini.
Cusì ogni attu realizatu da a criatura
hè un dirittu ch'ellu acquista nantu à a pruprietà di u so Creatore.
Hè dunque di dirittu ch'ella si sente amata da l'Essere Supremu. Perchè hà postu u so amore in amore eternu.
È hà acquistatu u dirittu di esse amatu.
L'amore di a criatura è l'amore divinu fusionanu in questu modu.
È i partiti si sentenu ognunu u dirittu di amassi. Hè per dirittu chì a criatura
- riceve u sole,
- respira aria,
- beie acqua,
- si alimenta di i frutti di a terra, è cusì.
Oh, quantu hè grande a diffarenza trà quelli chì godenu u dirittu di i beni divini ! Pò esse chjamatu una zitella, mentri l'altri sò solu domestici.
È a criatura chì tene sti diritti li dà à Noi
- l'amore di un zitellu,
- amore altruista,
- un amore chì parla d'amore veru.
Dunque vive sempre in a mo Voluntà
per sente in tè tuttu l'amore di a paternità divina.
Continuu à campà in l'amarezza di u mo statu attuale. Pensu
- chì u mo amatu Ghjesù piove calamità è
-chì a ghjente hè nuda è affamata mi tortura.
17
L'idea
-chì u mo amatu hè lasciatu solu in u so suffrimentu è
- ch'ùn participi più cun ellu hè un turmentu per mè.
Mi pare
- Ghjesù attentu à ùn fà mi cascà in u soffrenu cum’è prima, e
-chì piatta in sè tutte e soffrenze per lascimi liberu.
Videndu mi afflittu, mi pare chì u so amore intensu li face mette da parte e so suffrenze per vultà à a mo afflizione è mi dice :
A mo figliola, a mo figliola, curaggiu.
U vostru Ghjesù ti ama sempre è u so amore ùn hè micca diminuitu in ogni modu. Questu hè perchè ùn era micca voi chì m'hà ricusatu di soffre. Innò, a mo figliola ùn averia mai fà quessa è l'anu furzata.
È eiu, per dà a pace è fà vede
-chì sò eiu chì t’aghju tenutu tanti anni in stu statu di suffrienza
- ùn era nè una malatia nè una causa naturale, ma era a mo bontà paterna chì vulia avè una criatura
-chì puderia cumpensà i mo suffrenze terrestri, è questu per u bè di tutti-
È avà m'anu furzatu per via di e so dumande
- per piantà a to soffrenza fendu ti piglià una pausa.
Questu mostra chjaramente chì u vostru Ghjesù era l'autore di u vostru statu.
Ma ùn possu micca ammuccià u mo dulore chì hè cusì grande chì possu dì chì i criaturi ùn m'anu mai causatu nunda cusì in tutta a storia di u mondu. U mo Cori hè tantu strappatu da stu dulore chì sò custrettu à ammuccià a lacrima prufonda da voi per ùn cresce a vostra amarezza.
Videndu l'indifferenza di certi - è sapete quale sò -
- chì si cumportanu cum'è s'ellu ùn m'avia fattu nunda,
aumenta u mo dulore è forza a mo ghjustizia à cuntinuà sta pioggia di calamità.
Figlia mia, l'aghju digià dettu,
s'ellu vi deve suspende per un mese da u vostru statu di sofferenza,
videranu quanti punizioni cascanu nantu à a faccia di a terra.
È mentre a mo Ghjustizia farà u so cursu,
18
- Continuaraghju à fà cunnosce a mo Voluntà Divina e
- vi riceverete i benefici di a so cunniscenza.
Perchè ogni cunniscenza face cresce in tè a vita di a mo Voluntà. Ogni attu realizatu in questa nova cunniscenza di u mo Fiat estende cusì u so Regnu in a vostra ànima.
In particulare chì e criature ùn ponu micca entra in a mo Voluntà Divina.
- per disturbà noi è
- per dictate e so lege à noi.
Seremu dunque liberi di fà ciò chì vulemu in piena libertà. Attenti dunque à cuntinuà à traversà i so mari infiniti.
Quand'ellu dicia questu, a mo piccula intelligenza si sentia trasportata in un abissu inaccessibile di luce. Questa luce piattava tutte e gioia è e bellezze.
Paria esse lumera, ma guardendu in l'internu, ùn ci era micca pussidimentu ch'ella ùn pussede micca. U mo dolce Ghjesù aghjunse:
Figlia mia, u nostru Essere Divinu hè una luce assai pura ,
- una lumera chì cuntene tuttu, riempie tuttu, vede tuttu, cumpiendu tuttu,
-una luce di quale nimu pò vede limiti, altezza è prufundità.
A criatura hè persa in a nostra luce.
Perchè ùn vede micca e so banche o e so porte per esce.
È se a criatura piglia sta luce, sò solu picculi gocce chì a riempia finu à ch'ella sbocca.
Ma a nostra luce ùn diminuisce in ogni modu
perchè hè subitu rimpiazzatu da a risurrezzione di a nostra luce.
Cusì chì u nostru Essere Divinu hè sempre à u listessu livellu, in equilibriu perfettu, pudemu dà quantu vulemu
-si pudemu truvà l'anime chì volenu piglià da ciò chì hè u nostru, senza chì noi perdemu nunda.
Veramente, se truvamu un'anima chì vole piglià, avemu da travaglià.
Perchè avete bisognu di sapè
- chì ci hè riposu assolutu in noi,
-chì ùn ci hè nunda à fà è
-chì ùn ci hè nunda da sguassà o aghjunghje.
A nostra felicità hè cumpleta è cumpleta.
I nostri gioie sò sempre novi è a nostra Voluntà una, ci dà un riposu perfettu cù e beatitudini di u nostru Essere divinu, chì ùn hà nè principiu nè fine.
19
Cusì chì questu abissu di Luce chì vede cuntene un abissu
-di gioia, putenza, bellezza, amore è tante altre cose Noi, in a nostra beatitudine, riposamu in elli
Perchè pò esse chjamatu riposu veru è assolutu
- induve nunda ùn manca e
- à quale nunda ùn deve esse aghjuntu.
Invece di a nostra Divinità,
hè u nostru travagliu chì và à u campu, è quellu campu hè i criaturi. Queste stesse qualità divine chì,
- in noi, dà riposu,
- fora di noi sò à u travagliu.
E poi mettemu a nostra Voluntà à travaglià per u bè di e criature. Hè stu Fiat divinu chì mettemu in azzione in a Creazione,
- da quale tutte e cose sò sorti,
chì ùn abbanduneghja mai u so travagliu è travaglia incessantemente: travaglia per a preservazione di tutte e cose,
u laboratoriu
- chi vole esse cunnisciutu,
-chì vole regnà, un travagliu
-chì porta à a luce altre ànime in u mondu induve si forma i so disegni maravigliosi
per sviluppà u so travagliu è per pudè travaglià sempre.
Funziona ancu chjamendu l'ànime in l'eternità.
A nostra Voluntà Divina hè u travagliadore infaticabile
chì ùn risparmia sforzu, mancu per quelli chì ùn a ricunnosce micca.
U nostru Amore hè à u travagliu cum'è a nostra Misericordia, u nostru Pudere, è ancu a nostra Ghjustizia per u bè di e criature.
Altrimenti u nostru Essere Supremu ùn saria micca equilibratu è perfettu.
Perchè ci saria una debulezza in ellu s'ellu a nostra ghjustizia hè stata messa da parte quandu ci hè ogni ragiuni per lascià esse.
Vidite chì i criaturi sò u nostru travagliu. Perchè per l'entusiasmu di u nostru amore,
u nostru amore ci porta à travaglià per amassi sempre. Perchè se u nostru travagliu di Amore deve cessà,
A creazione cascassi in nunda.
U mo abbandunamentu cuntinueghja in u Fiat divinu
Aghju fattu e mo azzioni in ellu per pudè unisce à e so azzioni. Allora tutta a creazione si allineava davanti à a mo mente.
M'hà dettu in a so lingua silenziosa
- chì a Voluntà divina m'avia amatu quante volte avia creatu e cose è
-chì era avà u mo turnu d'amà ellu in ogni cosa creata, è di rinvià tante atti d'amore
per chì u so amori è u meiu ùn restanu micca isolati, ma si tenenu cumpagnia.
Intantu, u mo dolce Ghjesù avia penetratu cusì prufondamente in a mo ànima chì ùn era micca pussibule di vedelu, è mi disse :
Figlia mia, u nostru amore per a criatura era in noi ab aeterno, L'avemu sempre amatu.
Ma u nostru primu amore hè stata esternalizata fora di noi in a Creazione. U nostru Fiat in prununzia criò u celu, u sole, etc., puntu per puntu,
- cusì esternalizza in ogni cosa creatu
u nostru cuntenutu amore di tutta l'eternità per i criaturi.
Ma sai, figliola mia, chì un amore chjama un altru .
U nostru amore esterno in a creazione di l'universu hà sperimentatu quantu dolce hè l'espressione di l'amore.
Hè solu per l'esternalizzallu
-chì l'amore si sprime è
- chì sapemu quantu hè dolce à amà.
Hè per quessa chì u nostru amore hà cuminciatu à manifestà.
- ùn cunniscia più a pace prima di creà quella per a quale avia cuminciatu à esternalizà suminendu l'amore in tutte e cose create.
Cusì l'amore scorri putenti in Noi in a so Voluntà.
per fà un attu cumpletu di Amore , chjamendu l'omu da nunda
Per
- dà l'esse è
-creà a nostra vita d'amore in ellu.
Senza crià a Vita d'Amore in ellu per esse reciproced,
21
ùn ci saria statu ragiò, divinu o umanu, per sprimà tantu Amore versu l'omu.
Se l'avemu amatu tantu, era raghjone è ghjustu chì ci hà amatu. Ma ùn avè nunda di so propiu,
- hè adattatu à a nostra saviezza è à noi stessi
crea a Vita d'Amore per esse ricivuta da a criatura.
Vede, figliola mia, l'eccessu di u nostru Amore:
Prima di creà l'omu,
ùn era micca abbastanza per noi di esternalizza u nostru amore in a Creazione.
Ma manifestendu u nostru Essere divinu, e nostre qualità,
- avemu dispiegatu mari di putenza è l'amu amatu in u nostru putere.
-Avemu sbulicatu mari di santità, bellezza, amore, etc. è l'avemu amatu in a nostra santità, bellezza è amore
Issi mari avianu da esse aduprati per trapassà l'omu da pudè
- per truvà in tutte e nostre qualità l'eco di u nostru putere d'amore è
- amateci cù stu putere d'amore,
d'un amore santu, d'un amore di bellezza incantevule.
È hè stata dopu à sti mari di e nostre qualità divine esce da noi chì avemu creatu l'omu arricchendulu cù e nostre qualità.
quantu puderia tene per
ch'ellu hà ancu un attu capace di ritruvà
- in u nostru putere,
- in u nostru amore,
- in a nostra bontà, è
chì ci pò amassi cù e nostre qualità.
Vulemu l'omu
- micca cum'è un servitore, ma cum'è un zitellu,
- micca poviru, ma riccu,
- micca fora di a nostra pruprietà, ma in i nostri beni.
In cunferma di tuttu questu,
l'avemu datu a nostra Voluntà cum'è Vita è cum'è Legge.
Per questu amemu a criatura tantu: perchè vene da Noi. Ùn amate micca ciò chì vene da sè stessu
- straneru à a natura e
- contru à a ragione.
Mi sentu a mo povera mente immersa
in a Luce infinita di a Voluntà Divina. Aghju pruvatu à seguità i so azzioni in a Creazione, aghju dettu à mè stessu:
"Vogliu esse u celu per pudè estenderà in ogni locu è sopra tuttu u mo amore, adorazione è gloria à u mo Creatore.
Mi piacerebbe esse u sole è avè abbastanza luce per riempie u celu è a terra, per cunvertisce tuttu in luce è per scaccià u mo gridu continuu di
' Ti amu, ti amu.' "
U mo spiritu hà dettu sta sciocchezza quandu hà vistu u mo dolce Ghjesù è m'hà dettu :
A mo figliola, tutta a Creazione
simbulizeghja Diu, l'ordine di a diversità di santi è anime.
a so armunia,
- l'unione chì tutta a creazione pussede,
- ordine,
- inseparabilità,
tuttu simbulizeghja a ghjerarchia celeste cù u so Creatore in capu .
Fighjate u celu chì si stende in ogni locu è chjude tutte e cose create sottu à a so volta turchina. Regna sopra tuttu.
In tale manera chì nimu pò scappà di a so vista è di u so imperu.
Oh! ciò chì simbulizeghja Diu chì stende u so imperu in ogni locu da quale nimu pò scappà.
Stu celu chì cuntene tuttu, però, hà una larga varietà di cose creatu. Certi sò vicini cum'è l'astri chì, vistu da sottu,
- parenu chjuchi ancu s'elli sò assai grande e
- cù una varietà di culori è bellezza.
In a so corsa vertiginosa cù tutta a Creazione
-formà una sinfonia è a più bella musica.
U so muvimentu produce una musica cusì bella chì nisuna musica quì nantu à a terra pò paragunà cun ella.
Sti stelle parenu campà da u celu è s'identificanu cun ella.
Hè u simbulu di l'anime chì camparanu in a Voluntà Divina:
- sò cusì vicinu à Diu è cusì identificatu cun ellu
23
chì riceverà tutte e varietà di qualità divina
- di quale viveranu per furmà l'ornamentu più bellu di u celu per u so Creatore.
Figlia mia, guarda di novu.
Sottu à u celu, ma cum'è s'ellu si staccava da ellu è trà u celu è a terra, si vede u sole , una stella creata per u bè di a terra.
A so luce scende è scende
cum'è s'ellu vulia abbraccià u celu è a terra.
Si pò dì chì quandu u so lume toccu u celu, campa da u celu
Hè un simbulu di quelli anime scelti da Diu
- per lascià e gràzie falà da u celu è li rinvianu à a terra cum'è una chjama à vive in a Voluntà Divina
A prima di queste anime scelte hè a mo Mamma celeste ,
- unicu cum'è u sole,
- chì stende e so ali di luce
A so luce s'arrizzò in su è cascate per fà
- per unisce Diu è l'omu,
-cuncilià ellu cù u so Criaturi e
- per guidàlu versu ellu cù a so luce.
L'astri parenu campà per elli stessi, uniti à u celu divinu. Ma u sole vive nantu à Diu per dà si à tutti.
A so missione hè di fà bè per tutti.
Tali hè u Sun di a Regina Sovrana .
Ma stu Sun ùn sarà micca solu. Perchè nasceranu tanti altri picculi Soli chì tiraranu a so luce da stu grandu Sole. Seranu isse poche ànime chì averà a missione di fà cunnosce a mo Divina Vulintà.
Allora ciò chì hè sottu, a terra, u mare, i pianti, i fiori, l'arburi, a muntagna, i boschi fioriti, simbulizeghjanu tutti i santi è tutti quelli chì entranu per a porta di a salvezza.
Ma fighjate a grande differenza:
-u celu, l'astri, u sole ùn anu micca bisognu di a terra, invece sò quelli chì danu assai à a terra. Li dannu a vita è u sustenenu.
Ancu di più, tutte e cose create da Noi in l'altitudine
- sò sempre in a so pusizioni,
- mai cambià,
24
- ùn cresce o diminuite.
Perchè a so pienezza hè tale chì ùn anu micca bisognu di nunda.
À u cuntrariu, a terra, i pianti, u mare, etc., cambianu.
Calchì volta si vede bè è poi sparisce cumplettamente Hanu bisognu di tuttu, acqua, luce, calore,
sementi da ripruduce. Chì differenza !
Cose create in altezza
-possu dà è
- anu solu bisognu di Diu per priservà. Per d 'altra banda, a terra
- ùn solu bisognu di Diu,
- ma tuttu u restu.
Se una manu umana ùn vinia micca à travaglià cun ella, ferma sterile senza pruduce assai. Eccu a diferenza:
- l'anima chì vive in a mo Voluntà hà bisognu solu à Diu per campà.
ma quellu chì inizialmente ùn hà micca imploratu l'aiutu è u sustegnu di tutti. S'ellu ùn manca stu sustegnu
- ferma cum'è a terra chì ùn sà micca pruduce un gran bonu.
In cunseguenza
s'è vo vulete solu bisognu di u vostru Ghjesù, chì
a vostra vita è u principiu di tutte e vostre azzioni sò solu in a mo Voluntà. Mi truverete sempre prontu, più bramosu di dà à voi chè voi di ricevelu.
À u cuntrariu, l'aiutu è u sustegnu di i criaturi hè datu tristemente è riluctante, perchè quelli chì li ricevenu sentenu a so amarezza.
U mo aiutu, à u cuntrariu, porta gioia è felicità.
Dopu à quale aghju cuntinuatu u mo " I love you " in u divinu Fiat
Pensu: "Ma u mo amore hè puru?" È u mo amatu Ghjesù aghjunse :
Figlia mia, un sguardu in sè stessu vi dicerà s'ellu mi dà amore puru:
-Se u to core batte, sospira è solu brama u mo amore,
-Se e vostre mani travaglianu solu per u mo amore,
-Se i to pedi camminanu solu per amore,
-Se a to vulintà vole solu u mo amore,
-Se a vostra intelligenza hè sempre in cerca di una manera di amà mi, allora sapete ciò chì face u vostru " I love you "?
25
Riunisce tuttu l'amore chì avete in tè
per fà un attu d'amore puru è cumpletu per u vostru Ghjesù.
A vostra parolla solu esternalizza l'amore chì avete in voi. Ma
- si tuttu in tè ùn hè Amore e
- si manca a funtana di l'amore,
questu Amore ùn pò esse puru o cumpletu.
U mo abbandunamentu in a Voluntà Divina cuntinueghja.
Ma e circustanze in quale mi ritruvu sò cusì numarosi chì a mo povera vulintà umana pari di vulè esce.
- da tutte e parte di u mo esse
avè ogni attu di vita.
È mi sentu schiacciatu è rottu sottu à u pesu enormu di a mo vulintà umana. Oh! cum'è vera ch'ellu hè u più crudele di i tiranni
U mo Ghjesù, aiutami, ùn mi abbandunate micca, ùn mi lasciate micca sottu à l'autorità di a mo vulintà!
Se vulete, pudete mette sottu à u dulce imperu di a vostra Voluntà Divina.
È u mo amatu Ghjesù si vide in mè dopu à sente mi.
M'hà dettu :
Figlia mia, curaggiu, ùn vi preoccupate tantu.
U soffrenu sottu u pesu di a so propria vulintà hè una suffrenza assai dulurosa.
È s'o l'avissi vulsutu, ùn saria più soffrenu è si trasformeria in satisfaczione.
Sentu a so vulintà hè una cosa. Vulendu a so vulintà hè un altru.
Allora sguassate da a vostra mente l'idea chì sempre peccate perchè sente a vostra vuluntà.
Dunque, ùn àbbia paura. Ti vegu.
È quandu vecu chì a to vulintà vole avè a so vita in tè, ti facciu soffre per fà more di soffrenu.
26
Fiducia in u vostru Ghjesù, perchè ciò chì vi ferisce più hè a sfiducia. Ah! hè sempre a vulintà umana chì disturba l'anima,
ancu quandu a tengu !
È sta soffrenza
- sente u pesu di a vulintà umana, quantu u to Ghjesù si senti !
Perchè ella m'hà accumpagnatu tutta a mo vita.
Dunque unisce a to vulintà cù a meia.
Offrili per u trionfu di a mo Voluntà in l'ànima.
Mettite tuttu da parte è venite à riposu in a mo Divina Volontà.
Ella vi aspetta cun tantu amore in u centru di u mo Cori per amassi.
È l'amore più bellu chì ti vole dà hè u restu in i to suffrenze.
Oh! quantu hè dolce vede a nostra zitella riposu,
-quellu chì ci ama è
- ci piace !
È mentre tù riposi, a mo Voluntà ti vole fà a rugiada celeste di a so piovana ligera. In l'unità di a so Luce, faci sempre un attu senza mai cessà di fà,
è un attu chì si pò dì chì hè cumpletu. Perchè ùn hè micca sottumessu à alcuna interruzzione.
Stu attu ùn hà mai firmatu
- dice tuttu,
-abbraccia tuttu e
- amate tutte e criature.
Da i so alti induve stu attu ùn dice mai "abbastanza",
Prughjetta una infinità d'effetti chì li facenu tene u celu è a terra in manu. È cumunicà a rugiada celeste di l'effetti
- Vostra Santità,
- u so amore è
- da a so vita divina à i criaturi.
Ma hè
- per chì a criatura li cunvertisce in atti per ch'ellu sente l'attu in ellu stessu
- di a vita divina,
- a Luce di a nostra santità e
- di u so Amore.
A criatura chì campa in a mo Voluntà
27
-furmà a so vita è l'alimentu quì, è
- cresce sottu a pioggia di rugiada celeste di l'attu unicu di u so Creatore.
È questi effetti trasfurmati in atti in a criatura formanu u so picculu Sole chì dice cù i so picculi riflessioni :
"Amore, Gloria è Onore continuamente à quellu chì m'hà creatu".
Tantu cusì chì u sole divinu è u sole furmate da a mo Voluntà Divina in a criatura
- scontra in permanenza,
- ferite l'un l'altru.
U picculu Soli hè trasfurmatu in l'immensu Sole di l'Eternu.
Inseme formanu a vita di un amore mutuale è mai interrottu.
Stu amore cuntinuu intoxicates è numbs a vulintà umana. Fornisce u più bellu riposu à a criatura.
Dopu quì aghju seguitu e mo azzioni in a Voluntà Divina. Aghju capitu cumu,
quandu simu pronti à fà un attu,
prima di pudè fà questu attu, a Voluntà divina mette u so primu attu nantu à questu.
-per dà Vita à l'attu in a criatura.
U mo dolce Ghjesù aghjunse :
Figlia mia, ogni attu di a criatura hè triplice:
Prima di tuttu, l'attu hè furmatu in a Forza Creativa
Basatu annantu à l'Attu di a Forza Creativa, a criatura forma l'attu di u so amore chì si alimenta di a Forza Creativa.
Sicondu l'intensità di l'amore di a criatura, a so prolixità, questu attu avarà un bonu, un valore.
È cusì riceve più o menu cibo da a Forza Creativa. Nunda ùn hè più diliziosu, più piacevule è più piacevule à Diu chì nutrisce l'opere di a criatura.
Perchè quandu avemu vistu chì hè noi in l'attu umanu, sentimu a so pruprietà.
Ricunnisciutu da elli, li sentimu cum'è affiliati,
- micca cum'è figlioli distanti, ma vicinu, uniti cun noi,
furmendu per noi una corona di zitelli chì volenu ghjustu ciò chì hè u nostru.
Hè cun gioia chì cù tuttu u nostru amore nutremu e so azzioni in modu chì sò nutriti da noi,
diventanu figlioli nobili degni di u so Babbu celeste.
Dopu à l'attu di a forza creativa
è l'attu d'amore di a criatura vene l'attu di cumpiimentu di l'amore.
28
Un attu ùn hè micca realizatu è u so valore ghjustu ùn pò esse attribuitu s'ellu manca ancu una virgola, un puntu, di ogni sfumatura.
Si nulle valeur ne peut être attachée à une œuvre inachevée, elle ne peut récolter ni honneur ni gloire.
Dunque, l'amore attore hè seguitu da l'amore grate. Hè una quistione di ringrazià è dà à Diu ciò chì appartene à Diu.
A criatura hà ricevutu l'attu primordiale da Diu.
Cuntinuò à purtà u so amore. Ma nutrita da Diu, ella face cun amore ancu più grande. È rende à Diu ciò chì avia a so origine in Diu.
Questu hè l'ultimu puntu è a più bella sfumatura di l'attu di a criatura. À l'ultime Diu stessu cuncede a so apprezzazione divina.
Il se sent honoré et glorifié par le petit cadeau qu'il a reçu.
Per via di questu, dà à a criatura altre occasioni per fà novi atti.
per tene sempre vicinu à ellu è mantene in cuntattu cun ella.
Mi ritrovu in l'incubo di u mo soffrenu di solitu. Dopu à un mesi di tregua induve u mo dolce Ghjesù ùn m’hà più immobilizzatu, tornu à u puntu di partenza.
Duranti stu tempu era cum'è s'ellu m'era sviutata di tutti i mo peni. Perchè u mo dolce Ghjesù ùn mi teneva più rigidu o immobile.
Nanzu, in u mo statu di soffrenza, a vita paria chì mi vulia lascià. Tantu hè statu suffucatu. Ùn aghju più u minimu cuntrollu di mè stessu. Aghju aspittatu cù una pacienza chì solu Ghjesù puderia dà à mè, u cunfessore.
Duvia chjamà mi à l'ubbidienza è mi restituisci u mo muvimentu è caccià mi fora di l'abissu in quale eru.
Allora mi sentu liberu.
Ancu s'ellu mi piace à sparte e soffrenze di Ghjesù, a mo natura hà triunfatu. Soprattuttu chì ùn aghju più bisognu di nimu.
29
Hè per quessa chì, ritruvendu me ligatu è ritenutu in l’abissu cum’è prima, a mo povera natura si senti tantu ripugnanza.
Sì u mo dolce Ghjesù ùn vene micca in u mo aiutu, ùn mi rinforza micca, ùn mi attrae micca cù grazia speciale, ùn sò micca ciò chì puderia fà per ùn cascà in stu statu di soffrenu.
Ah! u mo Ghjesù, aiutami ! Tù chì m'hà sustinutu durante tanti anni di dulore intensu !
Oh, s'è tù voli ch'e mi cuntinueghja, sia u mo Supportu è aduprate a vostra misericordia versu stu poviru peccatore per ùn oppone micca à a to Santissima Volontà !
Mi sò ritruvatu à mezu à a ripugnanza è a paura di ritruvà in i mo soffrenze di solitu.
Allora u mo adorabile Ghjesù , chì si mostra assai tristu, mi disse : Figlia mia, chì hè ?
Ùn vulete più soffre cun mè ? Vulete lascià mi solu ?
Vulete caccià i diritti ch'è vo m'hà datu tante volte per pudè fà ciò chì vogliu cun voi ?
A mo figliola, ùn mi causa micca stu dulore, abbandunà ti in i mo braccia è lasciami fà ciò chì vogliu.
Eiu: "U mo amore, scusate, sapete e lotte ch'e conduciu è in quali profonde umiliazioni sò stata lanciata.
Sì e cose eranu rimaste uguali, vi aghju mai rifiutatu?
Pensa dunque, u mo Ghjesù, à ciò chì faci è in quale labirintu mi scaccii s’è tù mi faci ritruvà in i mo soffrenze di solitu.
S'ellu vi dicu Fiat, vi dicu cù forza, ma mi pare ch'e sò more. Ghjesù, Ghjesù, aiutami ! "
A mo figliola cara, ùn abbiate paura,
- l'umiliazione porta gloria,
- u disprezzu di i criaturi porta l'apprezzazione divina e
- abbandonu à u so disprezzu rammenta a cumpagnia fideli di u vostru Ghjesù.
Inoltre, lasciami fà.
Se sapiassi com'è a ghjustizia armata,
-ùn t’opputerai micca e
-preferite mi dumandate di fà vi soffre per risparmià in parte i vostri fratelli.
Altre regioni seranu devastate è a miseria hè nantu à a porta di e cità è di e nazioni. U mo core sente tanta tenerezza quandu vegu u statu di desolazione è di sconvolgimentu à quale a terra hè ridutta.
A mo tenerezza cusì sensibile à i criaturi hè offesa da a durezza di
30
core umanu. Oh! quantu hè intollerabile a durezza di u core umanu ! Soprattuttu perchè a meia hè tutta tenerezza è gentilezza versu elli.
Un core duru hè capaci di tutti i mali
Veni à scherzi di u soffrenu di l'altri.
Trasfurmà a tenerezza di u mo core per ellu in soffrenu è ferite prufonde.
A più bella prerogativa di u mo core hè a tenerezza.
E fibre, l'affetti, i desideri, l'amore, i battiti di u mo Cori tutti nascenu da a tenerezza.
Tantu chì
- e mo fibre sò tenere,
- i mo affetti è i mo desideri sò assai teneri,
- U mo amore è u mo battitu di core sò cusì teneri chì u mo Cori si scioglie cun tenerezza.
Stu teneru Amore mi face amassi tantu i criaturi
ch'e sò cuntentu di soffre mè stessu piuttostu chè di vede li soffre.
Un amore chì ùn hè micca teneru hè
- cum'è un alimentu senza cundimenti,
- cum'è una vechja bellezza chì ùn sà micca attruverà qualcunu à amare,
- cum'è una fiore senza prufume, un fruttu aridu è senza gustu.
L'amore duru è senza rispettu hè inaccettabile
Ùn hà micca a virtù di esse amatu da nimu
Cusì chì u mo Cori soffre tantu quandu vegu a durezza di i criaturi, chì venenu à cambià e mo grazia in calamità.
Di colpu, mi sentu abbattutu da una forza suprema.
chì ùn pudia resiste. Malgradu a mo grande ripugnanza, mi rinunziò à a Voluntà Divina, u mo solu rifugiu.
È Ghjesù, per dà mi forza, si vide per un pocu mumentu. M'hà dettu :
A mo figliola, in a creazione di l'omu, a nostra Divinità hà esternalizatu: Santità, Amore, Bontà, Bellezza, è cusì.
Permettenu a criatura
- divintà santu, bonu,
-avè scambii d'amore cun noi.
31
Ma i nostri pussidimenti ùn sò micca stati pigliati interamente da l'omu è aspettanu chì qualchissia vene à piglià.
Allora, venite à i nostri pussidimenti, venite à piglià e briciole di santità, amore, bontà, bellezza, fermezza.
Parlu di briciole paragunatu à ciò chì lascià. Perchè i nostri beni sò immensi.
Ciò chì a criatura pò piglià hè paragunabili à i briciole, ancu s'ellu hè pienu di elli à u puntu di sopra.
U nostru amore hè tandu cuntentu di vede a criatura amata, ind'è i nostri beni, piena à u bordu.
Quelli briciole ch'ellu porta à a nostra tavola celeste,
sò tanti platti divini, ognunu sfarente cum'è l'altru, chì si nutre.
Quand'ellu ci dà e so opere, nutrite di briciole divine,
chì pussede santità, bontà, fermezza, amore è grande bellezza. Ricunnoscemu subitu u nostru nutrimentu divinu in elli.
Oh! Quantu simu felici di riceve sti atti divini. Sentemu i nostri profumi,
Toccamu a nostra santità è a bontà, è
Ci sentimu ricumpinsati per e briciole chì li avemu datu.
U mo abbandunamentu cuntinueghja in a Santa Volontà.
Ma mi sentu a mo ripugnanza viva è bè chì cascu in u statu di soffrenu abituale. Sti ripugnanze sò causate da e lotte ch'e aghju da suppurtà è e cundizioni ch'elli m'imponu.
In l'amarezza di a mo ànima, aghju dettu à u mo Ghjesù:
" Amore, mi vulete fà cascà in u soffrenu è ancu in l'offesa, ma ùn vogliu micca oppone a mo vulintà à a toia. Vulete fà, è aghju da fà. Ma solu, ùn vogliu micca fà. qualcosa ".
Tutti tristi Ghjesù m'hà dettu:
Figlia mia, chì puderaghju fà cù u to soffrenu senza a to vulintà ?
Ùn pudia fà nunda. Ùn mi pudianu micca serve per disarmà a ghjustizia divina o per appacià u mo disprezzu ghjustu.
32
Perchè a cosa più bella è preziosa chì a criatura pussede hè a vulintà . Hè oru è tuttu u restu hè solu superficiale è senza sustanza. A sofferenza in sè ùn hà micca valore.
Sè, invece, u filu d'oru di a vulintà spontanea scorri in u soffrenu, hà a virtù di cambià in oru puru, degnu di quellu chì hà patitu vuluntariamente finu à more per l'amore di i criaturi.
S'ellu vulia soffre senza vuluntà, hè tantu spargugliatu in u mondu chì puderia suppurtà si vulia.
Issi suffrenze mancanu di u filu d'oru di a vulintà Ùn mi attranu micca, ùn ferite micca u mo Cori.
Nè trovu quì l'ecu di a mo suffrienza vuluntaria. Dunque ùn anu micca a virtù di trasfurmà e calamità in grazia.
U soffrenu senza vuluntà hè viotu ,
senza pienezza di grazia, senza bellezza, senza putere nantu à u mo core divinu.
Un quartu d'ora di soffrenza vuluntaria supera a soffrenza più atroce di u mondu. Perchè l'ultimi sò umani in natura.
Mentre chì u soffrenu voluntariu hè divinu.
Dunque da a zitella di a mo vuluntà,
Ùn aghju mai accettà u so soffrenu senza a spontaneità di a so vulintà.
Diritta
- chì t'hà fattu bella è graziosa,
- chì hà apertu u currente di e manifestazioni di a mo Voluntà Divina.
È chì, cù a forza magnetica, m'hà incitatu à visità a vostra ànima cusì spessu.
A vostra vuluntà sacrificata voluntariamente per u mo amore era u mo surrisu è u mo piacè. Hà avutu a virtù di trasfurmà e mo pene in gioia.
Preferite tene e soffrenze per mè
piuttostu chè di fà soffre senza l'accunsentu spontaneu di a vostra vuluntà.
T'averebbe degradatu è ti purteria in a prufundità di a vulintà umana, perdendu dopu u titulu di nobili è a preziosa caratteristica di
figlia di a mo vulintà !
L'attu furzatu ùn esiste micca in a mo Voluntà.
33
Nimu l'hà furzata à creà u celu, u sole, a terra, l'omu stessu.
Hà fattu tuttu vuluntariamente, senza chì nimu li dicia nunda, per amore di i criaturi.
Eppuru u mo Voluntà sapia ch'ellu avissi da soffre per a so causa. Hè per quessa chì ùn vogliu micca furzà nimu à campà in a mo Voluntà.
Esse furzatu hè a natura umana.
A forza hè impotente, hè cambiabile, hè u veru caratteru di a vulintà umana.
Allora stai attentu, a mo figliola cara.
ùn cambiamu nunda è ùn facemu micca stu dulore à u mo core digià tantu afflittu.
Affucatu in a mo amarezza, li dissi :
"Gesù mio, ma quelli chì sò sopra à mè mi dicenu:
' Comu hè questu pussibule? Per quattru o cinque persone chì vulianu fà u male, mandaria tantu punizioni ? U nostru Signore hè raghjone.
Hè perchè ci sò parechji peccati chì ci sò tutte queste calamità ". È ci sò parechje altre cose chì dicenu è sanu. "
È Ghjesù, tutta a bontà, rispose :
Figlia mia, quantu sò sbagliati !
Ùn hè micca per u peccatu di quattru o cinque chì cù una tale perfidia sò ancu ghjunti à calunnia - questi seranu puniti individualmente -
ma era per u sustegnu ch'elli m'anu cacciatu .
U to soffrenu mi serve di sustegnu.
Sì stu sustegnu mi hè toltu, a mo Ghjustizia ùn truvà nimu per sustene.
Restendu senza sustegnu, pioveva,
-Durante u tempu chì avete statu liberatu da i vostri soliti soffrenze, una piovana custante di terribili calamità.
S'ellu ci fussi statu stu sustegnu, ancu s'ellu era accadutu calamità, ci saria statu un decimu o un quintu.
Sempre più
-chì stu sustegnu hè statu furmatu da una soffrenza vuluntaria desiderata da mè è
-chì in u soffrenu vuluntariu, entra in una Forza divina.
In tale manera chì puderia dì chì mi susteneva in i vostri soffrenze per sustene a mo ghjustizia.
Senza i to suffrenze, mi manca u materiale per furmà un sustegnu è a mo Ghjustizia ferma libera di fà ciò ch'ella vole.
34
Questu duverebbe fà capisce u grande bè chì aghju fattu.
- à tutti è à u mondu sanu
ti mantene per parechji anni in un statu di soffrenza vuluntaria.
Allora s'è vo ùn vulete chì a mo ghjustizia cuntinueghja a scuzzulate a terra,
- ùn mi negate micca u vostru soffrenu vuluntariu. Vi aiuteraghju. Ùn àbbia paura. Lasciami fà.
Dopu à quale aghju abbandunatu sanu sanu cù paura à u Fiat divinu.
-per pudè ricusà qualcosa à Ghjesù e
- ùn fate micca sempre a Voluntà Divina. Sta paura strappa a mo ànima è mi sbatte.
Hè solu in presenza di Ghjesù chì aghju trovu a pace.
Ma s'ellu persu di vista,
Torna in a tempesta di paure, paure è ripugnanze. Per cunsulà mi, u mo dolce Ghjesù aghjunse:
Caru figliola, vai, alzati, ùn ti abbassà.
Vulete sapè cumu a luce di a mo Voluntà Divina hè furmatu in a vostra ànima?
I desideri ripetuti sò cum'è tanti respiri. Soffiendu nantu à a vostra ànima, chjamanu
picculi fiammi,
e piccule gocce di luce chì si illuminanu in tè.
U più intensu i desideri, più respira ci sò per nutriscia è intensificà a piccula fiamma.
Se a respirazione si ferma, a piccula fiamma pò esce.
Cusì, per furmà è accende a piccula fiamma,
- duveranu avè sti brami veri è incessanti. Perchè a luce cresce è si sviluppa,
- piglia l'amore cuntenutu in a sumente di luce.
Puderete in vanu cù i vostri desideri si mancava materiale infiammabile da i vostri respirazioni ripetuti.
Ma quale mantene sta piccula fiamma sicura
- per rende imperitura,
-senza u risicu di estinzione ?
L'atti fatti in a mo Divina Volontà.
Piglianu a materia ardente di a piccula fiamma di a nostra Luce eterna,
35
- chì ùn hè micca sottumessu à l'estinzione.
A mantenenu viva è sempre crescente.
È a vulintà umana hè eclissata è accecata davanti à sta Luce.
Ceca, ùn si sente più autorizata à agisce è lascia sola a povera criatura.
Dunque, ùn àbbia paura, vi aiuteraghju à respira. Salperemu inseme.
A piccula fiamma diventerà più bella è più luminosa.
U mo abbandunamentu cuntinueghja in l'arme di a Santissima è Suprema Volontà.
Sò sottu à i nuvuli grossi di l'amarezza inesprimibile
chì mi toglie a bellezza di a Luce divina chì mi sentu piatta daretu à i nuvuli,
Quandu dicu u mo " I love you " è fà u mo travagliu in u Fiat, forma u tronu.
Mandendu lampi, strappa i nuvuli. À traversu queste aperture, a Luce luminosa
- entre in a mo ànima e
- portami a luce di a Verità chì Ghjesù vole manifestà à a so piccula criatura.
Mi pari cusì
più ripete u mo "ti amu",
più tronu è lampi strappanu i nuvuli per tuccà u mo Ghjesù chì mi manda a so Luce per annunzià a so visita à a so zitella piena d’amarezza.
Eru in questu statu quandu u mo amatu Ghjesù hè ghjuntu, cumpassione è afflittu.
E ferite gravi ch'ellu avia ricivutu li avianu rottu i braccia.
Gittandusi ind’u meiu, mi dumandò aiutu à mezu à tante soffrenze.
Ùn sò micca cumu resiste.
Abbracciallu, mi sentu ch'ellu mi comunicava e so suffrenze,
ma à un tale puntu
ch'e mi sentu mori.
Era cascatu in l'abissu di u mo statu di soffrenu. Fiat!...
Tuttavia, u pensamentu di pudè allevà à Ghjesù cù i mo picculi suffrenze m'hà datu pace.
36
Ghjesù m'avia lasciatu solu in i mo suffrenze. Allora hè vultatu è m'hà dettu:
A mo figliola
U veru amore ùn pò micca
- ùn fà nunda
- nè soffre nunda senza chì quelli chì mi amanu participianu.
Quantu dolce hè a cumpagnia di quelli cari à noi in u soffrenu !
A so prisenza mi libera da e mio suffrenze è mi sentu chì mi rendenu a mo vita
Riturnà à a vita per via di u soffrenu hè u più grande amore chì possu truvà in a criatura, in cambiu li restituisci a mo vita.
L'amore hè tandu cusì grande chì scambianu u Donu di a Vita.
Ma sapete ciò chì m'hà attiratu in i vostri braccia per dumandà aiutu in u mo soffrenu ? Era u tronu cuntinuu di u to « ti tengu caru » è u lampu chì m’hà fattu vene è mi ghjittassi in i to braccia per dumandà di aiutà mi.
Duvete ancu sapè
- a mo Voluntà Divina hè u Celu è chì a vostra umanità hè a terra.
Facendu e vostre opere in a mo Voluntà Divina, pigliate u Celu.
U più vo fate u travagliu, u più vi piglià u vostru postu in u celu di u mio Fiat.
È cum'è tù pigliate u celu, a mo Voluntà piglia a vostra terra.
U celu è a terra si fusione è cusì restanu persu l'un in l'altru.
Dopu à quale aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Fiat Divinu.
U mo amatu Ghjesù hà vultatu cù u so Cori apertu da quale u sangue scorri liberamente.
In stu Coru divinu,
tutte e soffrenze di Ghjesù
- subitu tutte e parte di a so persona divina sò stati centralizzati.
Perchè ci hè
- la sede centrale e
- u principiu
di tutte e so suffrenze
Circulanu in tutta a so più santa Umanità
cum'è tanti fiumi chì s'arrizzanu à u so Cori santu
37
È portanu cun elli i turmenti di a so Persona divina.
Ghjesù aghjunse :
A mo figliola
quantu soffre ! Fighjate stu Cori:
- quante ferite,
- quantu dolore,
- quanta soffrenza nasconde.!
Hè u rifugiu di tutti i suffrimenti.
Ùn ci hè micca dulore, spasmu di dulore o offense chì ùn si alza micca in questu Cori.
I mo soffrenze sò cusì numerose. Ùn pò più suppurtà a so amarezza,
-Cercu a criatura chì accunsente à piglià una piccula parte di ella per dà mi un suspiru di sollievu.
Quandu l'aghju trovu, u tengu cusì strettu ch'ùn sò micca lascià.
Ùn mi sentu più solu. Aghju qualchissia
- à quale possu fà capisce i mo suffrenze,
- à quale possu affidà i mo sicreti e
- in quale possu versà e mo fiamme d'amore chì mi cunsuma.
Hè per quessa chì vi dumandu spessu d'accettà alcune di e mo suffrenze. Perchè ci sò tanti.
È s'ellu ùn vanu micca à i mo figlioli per l'aiutu, à quale deve cuntattà?
Restaria cum'è un babbu
- Senza figlioli,
-chì ùn hà micca discendenti, o
- i zitelli ingrati anu rinunciatu.
Ah, nò, nò, ùn m’abbandunerete micca, a me figliola ?
È eiu:
"Gesù mio, ùn ti abbandunaraghju mai.
Ma mi darete grazia, m'aiuterete in e cundizioni in quale sò avà.
Perchè sapete quantu sò difficili.
"Gesù mio, aiutami, perchè anch'eo ti dicu cù u mo core: Oh! Ùn m'abbandunà micca, ùn mi lasciate micca solu.
38
Oh! quantu aghju bisognu di voi viva ! Aiuta mi! Aiuta mi! "
È Ghjesù assumendu un aspettu assai dolce hà pigliatu a mo povera ànima in e so mani, è in u fondu di a mo ànima hà scrittu:
" Aghju messu a mo Voluntà in sta criatura,
cum'è u principiu, u mediu è a fine. "
Allora ripetè: Figlia mia,
Pocu a mo Voluntà Divina in a vostra ànima cum'è u principiu di a Vita . Da quì tutte e vostre azioni scenderanu cum'è da un puntu.
Stendu in tuttu u vostru esse, a vostra anima è u vostru corpu,
vi farà sentu a vita pulsating di a mo Divina Voluntà in tè. A mo Voluntà ammucciarà tutte e vostre opere in ellu cum'è in un santuariu, secondu u so principiu divinu.
Avè a mo Voluntà Divina cum'è principiu,
resterete interamente urdinatu à u vostru Creatore.
-Tu ricunnosce chì ogni principiu vene da Diu, è
-Ci darete a gloria è u scambiu d'amore
di tutte e cose create da e nostre mani creatrici.
Facendu questu,
-abbracciarete u travagliu di a Creazione
di quale Semu u principiu, a vita è a cunservazione .
Da u principiu, passerete per mezu . Duvete cunnosce quellu omu
- alluntanendu da a nostra Voluntà Divina
si ricusò di ricunnosce u principiu è divintò disordinatu. Firmava fragile, senza sustegnu, senza forza.
À ogni passu, si sentia inclinu à cascà cum'è
-si u tarrenu pudia sdrughje sottu à i so pedi e
- u celu puderia scaccià una terribili tempesta sopra u so capu.
Avà ci vole un mezzu per rinfurzà a terra è fà u celu surrisu. Hè a mo venuta à a terra chì hè questu ambiente,
chì riunisce
- Paradisu è Terra,
- Diu è omu.
À quellu chì cuntene a mo Voluntà Divina cum'è principiu, l'ambienti serà revelatu à ella.
Abbracciarà tuttu u travagliu di a Redenzione. Darà
39
- gloria è
- u scambiu d'amore
di tutte e soffrenze ch'e aghju patitu per riscattà l'omu.
Ma s'ellu ci hè un principiu è mezu, ci deve esse una fine . A fine di l'omu hè u celu.
Per quellu chì cuntene a mo Voluntà Divina cum'è principiu,
- tutte e so azzioni
flussu in u celu cum'è a fine induve sta ànima deve ghjunghje, u principiu di a so felicità chì ùn hà micca fine.
Avè a mo Voluntà Divina cum'è fine,
mi darete a gloria è u scambiu d'amore in questu felice sughjornu celeste chì aghju preparatu per i criaturi.
Dunque, a mo figliola, sia attentu. Segeraghju in a to ànima
a mo Voluntà Divina, cum'è principiu, significa è fine.
Questu serà a vita è una guida sicura per voi
chì vi purterà in i so braccia à a terra di u celu.
A mo vita cuntinueghja sottu à l'imperu di l'eternu Fiat, mi implica u corpu è l'ànima. Sentu u so pesu infinitu.
Cum'è un atomu persu in st'infinitu, sentu a mo vuluntà umana sfracciata è quasi morta sottu à l'imperu di una Voluntà Divina immensa è eterna.
«Gesù mio, aiutami è dami forza in u statu dulurosu in quale mi ritruvu, u mo poviru core sanguina è cerca rifughju à mezu à tante soffrenze. È solu tù, u mo Ghjesù, mi pò aiutà.
Oh! aiutami, ùn mi abbandunà micca "...
Mentre a mo povera ànima versava a so soffrenza,
u mo dolce Ghjesù si vide in mè accumpagnatu da sei anghjuli,
- trè dritta è
-Trè à a manca di a so bella Persona.
Ogni anghjulu tene una curona in e so mani, studded cù ghjuvelli brillanti, cum'è per offre à u nostru Signore.
Eru maravigliatu.
40
U mo dolce Ghjesù m'hà dettu:
Curaghju, figliola, u curagiu hè per l'ànime decise à fà u bè. Restanu senza sdegnu sottu a tempesta.
Ancu se u tronu è i lampi ponu fà trimà,
- stà in a pioggia è
- si usanu per lavà è esce ancu più bella, senza preoccupari di a timpesta.
Sò più decisi chè mai à ùn abbandunà u bè chì hè statu intrapresu.
U scoraggiamentu hè u travagliu di l'ànime senza risolve chì mai riescenu à fà un bonu. Curage apre a strada,
u curagiu spaventa tutte e timpeste, u curagiu hè u pane di i forti,
u curaggiu appartene à u guerrieru chì sà cumu vince tutte e battaglie.
Dunque a mo figliola, curagiu, ùn teme micca; è di chì avariate paura ?
Ti detti sei anghjuli per guardà nantu à tè.
Ognunu di elli hà u compitu di guidà vi in u viaghju infinitu di a mo Voluntà eterna.
per chì pudete esse in cumunione cun mè
- i vostri atti,
- u vostru amore,
- è ciò chì a Divina Volontà hà fattu pronunzianu i sei Fiat in creazione.
Ogni anghjulu tene dunque una Fiat è ciò chì hè sorti da quella Fiat ,
- per chjamà à scambià ognunu di sti Fiats, ancu à u sacrifiziu di a vostra vita.
Questi anghjuli recullanu e vostre azzioni. Formanu corone cun elli. Si prosterna , _
li offrenu à a Divinità
in cambiu di ciò chì a nostra Voluntà Divina hà fattu, perchè pò
-esse connu e
-formà u so Regnu nantu à a terra.
Ma questu hè micca tuttu.
À a testa di questi anghjuli, ci hè mè
- chì li guida è vi veglia in tuttu,
-chì forma in voi l'atti stessi è st'amore vulsutu da noi per pudè
41
- avè abbastanza amore è
- per pudè scambià cù tanti grandi opere di a nostra Voluntà Suprema.
Ùn si ferma ancu.
Avete assai da fà:
- vi tocca à seguità mi, ùn mi ferma mai.
- duvete seguità l'anghjuli, perchè volenu cumpiendu u compitu affidatu à elli, è duvete cumpiendu a vostra missione cum'è figliola di a nostra Divina Volontà.
Dopu, mi sentu preoccupatu è pensu:
"E circustanze di a mo vita sò assai dolorose.
Soprattuttu chì mi sentu spessu persu in mezu à una tempesta pare
- Ùn vogliu mai piantà, e
- intensificà ancu.
È se u nostru Signore ùn mi dà aiutu è grazia superabundante, a mo debulezza hè cusì grande chì puderia vulerà esce da a Voluntà Divina. È s'ellu succede, poviru mè, tuttu serà persu. "
Pensava à questu quandu u mo adorable Ghjesù stende i so braccia per sustenemi. M'hà dettu :
A mo figliola, duvete sapè chì l'atti realizati in a mo Voluntà Divina sò
- impérissable e
- inseparabile da Diu.
Sò u ricordu continuu
- chì l'anima hà avutu a felicità di travaglià cù a Voluntà Divina,
- chì Diu hà tenutu a criatura in ellu stessu per rializà stu travagliu cù a so Divina Voluntà.
Questa memoria felice, operativa è santa face:
chì avemu sempre a memoria di Diu in a nostra ànima. Tutti dui diventanu indimenticabili
Sì a criatura hà avutu a disgrazia di esce da a Voluntà Divina è di vaghjime luntanu,
- se ne andarà,
-ma senterà sempre nantu à ellu stessu u sguardu di u so Diu chì li rammenta teneramente.
Averà u so sguardu vultatu versu Quellu chì u fighjula in continuu.
S'ellu và vaginendu in u luntanu, si sente
- sta necessità irresistibile,
- sti catene solidi
chì a tira in i braccia di u so Creatore.
Questu hè ciò chì hè accadutu à Adam.
U principiu di a so vita hè accadutu in a mo Voluntà Divina.
Ancu s'ellu hà peccatu è hè statu cacciatu da u celu per campà a so vita, Adam era persu?
42
Ah! Innò!
Perchè ellu sentia nantu à ellu stessu u putere di a nostra Voluntà in quale avia travagliatu.
Sintia l'ochju chì u fighjulava è invitò i soi à fighjà noi.
È hà tenutu in a nostra Voluntà u caru ricordu di i primi atti di a so vita. Ùn pudete micca imaginà sè stessu
- ciò chì hè u travagliu in u nostru Will e
- tuttu u bonu chì rapprisenta.
L'anima acquista cusì pegni di valore infinitu
- per tutti l'atti fatti in a nostra Fiat. Queste prumesse restanu in Diu.
Perchè a criatura ùn hà nè a capacità nè u locu per metteli,
- cusì grande hè u valore chì cuntenenu.
Pudete mai crede
chì mentre mantenemu questi tokens di a criatura di valore infinitu,
- pudemu permette chì si perde,
À quale appartenenu sti preziosi impegni ? Ah! nuvesimu!...
Inoltre, ùn vi preoccupate.
L'atti fatti in a nostra Voluntà sò
- ligami eterni,
- catene chì ùn ponu esse rotte.
Sè vo site fora di a nostra Voluntà, chì ùn succede micca ?
- ti lasciarii, ma i to azzioni fermanu è ùn pudianu esce. Perchè sò stati fatti in casa nostra.
A criatura hà i diritti di ciò chì hè fattu
- in casa nostra, in a nostra Voluntà.
Lasciandu a nostra Voluntà, perderà i so diritti.
Ma sti atti averà u putere di ricurdà quellu chì li pussede. Dunque, ùn disturbate micca a pace di u vostru core.
Rendite à mè è ùn abbiate paura.
Aghju seguitu i mo azzioni in u Fiat divinu.
Oh! cumu vogliu nunda ùn mi scappa da ciò chì hè statu fattu,
43
-in Creazione cum'è
- in a Redenzione,
in modu di cumpete cù u mo picculu è incessante
"Ti tengu caru, t'adoru, ti ringraziu, ti benedica è ti pregu di purtà u Regnu di a to Divina Volontà in terra!"
Mentre pensava à questu, u mo gentile Ghjesù m'hà dettu :
A mo figliola, u nostru travagliu divinu hè cusì abbundante
chì a criatura ùn pò micca suppurtà a superabundanza di bè chì mettemu in a nostra Creazione.
Tuttavia, li dumandemu sempre una piccula participazione.
Sicondu a piccula o a grandezza di ciò chì faci,
- furnisce più o menu merchenzie
in u travagliu chì vulemu fà per u bè di i criaturi.
Perchè l'atti di a criatura ci serve cum'è un picculu pezzu di terra o un locu per dipositu i nostri beni.
Se u locu induve u spaziu hè chjucu, pudemu solu mette uni pochi di cose in questu. S'ellu hè grande, pudemu piglià più longu.
Ma s'è no vulemu mette ancu di più, a criatura ùn puderà micca piglià è capisce ciò chì hè stata datu.
Vi vede dunque a necessità di l'azzioni di a criatura
per chì e nostre opere ponu campà à mezu à e generazioni umane.
Quandu a criatura principia i so picculi atti, e so preghiere, i so sacrifici
- per piglià u bonu chì li vulemu dà,
tandu si mette in cumunicazione cù u so Criaturi. Cusì principia una spezia di currispundenza.
Dunque, tutte e so azzioni sò solu picculi lettere chì li manda. In questi a criatura à volte prega, à volte pienghje è à volte offre a so vita.
-di purtari u so Criaturi à cuncede lu bè ch'ellu li voli dà. Questu dispone a criatura per riceve è Diu per dà.
S'ellu ùn indica micca u casu, manca u modu, ùn ci saria micca cumunicazione. A criatura ùn sapia micca quellu chì vole dà.
Saria da dà è espose i nostri rigali à i nemici,
ch'ùn amu micca, - chì ùn ci amate micca Questu ùn si pò fà.
Quandu vulemu fà un travagliu,
-volamu sempre sopra a criatura chì amemu è chì ci ama.
Perchè hè Amore chì hè a sumente, a sustanza è a vita di e nostre opere.
44
Senza Amore, u travagliu hè corto di fiatu, ùn pulsa micca.
Quelli chì ricevenu u rigalu ùn l'apprezzanu micca è risicate di more à a nascita.
Vede dunque a necessità di e vostre azioni è u sacrifiziu di a vostra vita per chì a mo Voluntà Divina sia cunnisciuta è regna.
Ùn ci hè micca un travagliu più grande. Hè per quessa chì vogliu
- i vostri atti ripetuti,
- e vostre incessanti preghiere e
- u sacrificiu cuntinuu di una vita intarrata viva:
ùn hè altru chè stu grande spaziu induve possu dipositu un tali Bonu.
U vostru picculu fattu hè una lettera chì ci mandate è induve leghjemu:
"Ah! Iè, ci hè una criatura chì
- Vole a nostra Voluntà in terra e
- ci vole dà a so vita per fà regnu ! "
Dopu quì avemu cose, ringraziamenti è avvenimenti
chì riempia u vostru spaziu pocu. Aspittemu ch'ellu si espansione per deposità u grande rigalu di u Regnu di a nostra Voluntà.
Questu hè ciò chì hè accadutu in a Redemption.
Aghju aspittatu assai tempu prima di falà da u celu à a terra
per dà à u populu sceltu abbastanza tempu per preparà,
- cù e so azzioni,
- e so preghiere e
- i so sacrifici,
u picculu spaziu induve aghju pussutu mette i frutti di a Redenzione,
- cusì abbundante chì i criaturi ùn anu ancu pigliatu tuttu.
S'e aghju fattu di più, avaria datu più. Ma si vulia dà ancu di più,
-senza avè avutu prima mancu una virgola o un periodu di e so azzioni, saria statu cum'è per elli
- un libru incomprensibile, scrittu in una lingua scunnisciuta,
-un tesoru senza chjave chì u so cuntenutu hè scunnisciutu
Perchè l'attu di a criatura hè
-stu ochju chì leghje e
-sta chjave chì apre
per pudè piglià i mo rigali.
È dà senza fà cunnosce u bonu chì vi hè datu
- avaria patitu
45
- hè un attu indegnu di a nostra saviezza.
Dunque fate cura di seguità a mo Divina Volontà.
U più seguite, u più ricunnosce, è più vi darà merchenzie overabundant.
A mo figliola
u soffiu, u core, a circulazione è u sangue di a creazione ,
- hè u nostru Amore, a nostra Adorazione è a nostra Gloria.
Mettimu ciò chì simu in noi stessi. A nostra natura hè amore puru.
A nostra Santità hè cusì chì ciò chì issu Amore pruduce hè solu
- cultu prufondu e
- gloria eterna di u nostru Essere divinu.
Hè per quessa chì avemu avutu à mette ciò chì pussedemu in a Creazione. Ùn pudemu micca esce da noi stessi ciò chì ùn ci appartene micca.
Dunque, u soffiu di a Creazione hè Amore
Ogni palpitazione di u mo core l'adorna cù un amore novu chì a so circulazione ripete incessantemente: "Adorazione è Gloria à u nostru Creatore".
Quandu a criatura si volta à e cose creatu per mette u so amore quì, manifesta u so è piglia u nostru.
Questu porta un altru amore chì à u turnu aspetta di riceve è dà u so amore.
Allora ci hè u scambiu è a rivalità trà e cose create è a criatura chì si uniscenu l'una cù l'altru per dà amore, adorazione è gloria à u nostru Essere Supremu.
Allora, sè vo vulete amà,
pensate chì tutte e cose create anu un mandatu per dà l'amore
ogni volta ch'elli ricevenu u vostru.
A festa di u nostru Amore serà cusì mantene trà u celu è a terra. Sentirete a felicità di u nostru Amore.
U soffiu di l'amore, a palpitazione di l'adorazione è a gloria eterna scorriranu in u vostru sangue versu u vostru Creatore.
Duvete sapè chì e nostre opere sò piene di Vita.
A nostra forza creativa hà a virtù di diposità a sumente vitale in tutte e nostre opere è di cumunicà à e criature chì l'utilizanu.
A creazione hè piena di i nostri travaglii creativi.
46
A redenzione hè un campu illimitatu di i nostri atti realizati.
Perchè anu purtatu a vita è u bonu chì cuntenenu à e criature. Cusì chì simu circundati da a magnificenza di e nostre opere, ma cù u soffrenu
- ùn sò micca pigliatu è
-chì parechji ùn sò mancu cunnisciuti da i criaturi. Queste opere sò tandu cum'è a morte.
Perchè pruducenu frutti di vita solu à u puntu chì a criatura li usa.
È chì tanti di i nostri travaglii sò cumprumessi,
- chì, postu chì assai di e nostre proprietà ùn pruduceranu micca i frutti chì cuntenenu,
- è chì vedemu ancu a povera criatura debule è senza vita di i veri beni,
ci affligge tantu
-chì ùn pudete micca capisce a cundizione di u soffrenu in quale ci mette e criature.
Ci truvemu in a pusizione di babbu di parechji figlioli
-chì li prepara un pranzu.
In a preparazione si rallegra di sapè chì i so figlioli
- ùn sarà veloce è
- puderà manghjà ciò chì prepara;
Pone a tavola, preparanu una varietà di platti.
Allora chjama i so figlioli à tastà i piatti maravigliosi chì hà preparatu. Ma i zitelli ùn sentenu micca a voce di u babbu.
È u pastu ferma quì senza chì nimu u toccu.
Chì hè u dulore di stu babbu quandu vede i so figlioli
- ùn sò micca pusati à a so tavula e
- ùn manghjate micca i piatti chì hà preparatu per elli !
È vede a tavola coperta di manciari hè un dulore per ellu.
Questa hè a nostra situazione quandu vedemu chì i criaturi ùn anu micca interessatu.
-à i tanti travaglii chì avemu fattu per elli cù tantu amore.
Quì perchè
- più pigliate da ciò chì hè nostru,
-More Divine Life vi riceverete e
- u più felice ci farà.
Cusì guarirai in Noi a ferita prufonda di l'ingratitudine umana.
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinueghja.
U so dulce imperu porta à a mo povera vulintà, chì vuleria scappà di e circustanze dolorose in quale mi ritruvu.
Ma u Fiat onnipotente, cù a Forza irresistibile di a so Luce diretta à a notte di a mo vulintà,
- mi impedisce di fà e
-formà u ghjornu di Luce in a mo ànima
chì mi spinge à fà e mo piccule opere in a so Divina Voluntà.
Aghju pensatu:
"Perchè Ghjesù hè cusì caru?
ch'ùn smetta di ripetiri e mo azzioni in a so adorable Voluntà ? "
Ghjesù, tutta tenerezza è bontà, m'hà dettu :
A mo figliola
perchè tutti l'atti chì fate in sè stessu sò atti insignati è furmatu da mè.
Allora sò i mo azzioni.
Ùn vogliu micca stà daretu invece di cuntinuà cun mè.
Perchè avete da sapè
quandu facciu un travagliu in l' anima,
quandu parlu è insegnu,
U vostru Ghjesù hè cusì putente chì cunverta u bonu insignatu è furmatu in a criatura in natura.
È sta pruprietà in natura ùn pò esse distrutta.
Hè cum'è s'è Diu vi hà datu
- vedella cum'è una pruprietà di a to natura è ch'ella ùn era micca abituata à fighjulà,
- voce, mani, pedi,
è chì ùn eranu micca abituati à vede, parlà, travaglià è marchjà. Ùn saria micca cundannabile ?
Avà, in u listessu modu ch'e aghju attribuitu rigali in natura à u corpu, quandu parlu, a mo Parola creativa hà u putere di
per dà l'anima u rigalu chì vogliu fà cù a mo Parola.
Perchè solu unu di i mo Fiat pò cuntene un celu, un sole, una preghiera incessante è trasfurmà in rigali. in a natura di l'anima.
48
Questu significa chì ciò chì capisce in voi,
Quessi sò rigali naturali chì a mo parolla hà furmatu in voi.
Dunque, fate attenzione à ùn rende inutili e mo donazioni. I metti in tè cusì chì,
- cù questi atti ripetuti di a mo Voluntà,
pudemu dumandà inseme u grande Donu chì a mo Divina Volontà vene à regnà nantu à a terra
In più, a mo figliola caru, chì l'atti ripetuti sò cum'è a supa di a pianta:
senza ellu, a pianta si secca è ùn pò micca pruduce fiori o frutti. Perchè u sap hè u sangue vitale di a pianta chì
- ci circule, u conserva,
-fa cresce i frutti più belli è più gustosi per furmà a gloria è u prufittu di l'agricultore.
In ogni casu, sta sapa ùn hè micca furmatu da a pianta sola.
L'agricultore deve piglià cura di l'acqua è di cultivà a pianta, è micca solu una volta, ma constantemente, deve dà l'alimentu di ogni ghjornu chì li permette di fiurisce per dà fruttu per quelli chì u cultivanu. Ma se l'agricultore hè pigro, a pianta perde a so sapa è mori.
Avà vede ciò chì rapprisentanu l'atti ripetuti .
Sò u sangue di l'anima, l'alimentu, a preservazione è a crescita di i mo rigali.
Eiu, l'agricultore celeste, ùn smettu micca d'innaffià ! Ùn sò micca prubabile di esse pigra.
Siccomu sì tù chì ricevi sta linfa vitale, vene à voi quandu ripetite l'opere di a mo Voluntà in u fondu di a vostra ànima.
In quellu mumentu ti apre a bocca è ti versa u sangue in l'anima, per fà ti :
- calore divinu,
- cibo celestiali.
È aghjunghjendu i mo altri Parolle, vi tengu è cresce i mo rigali.
Oh! se a pianta era ghjustu è puderia ricusà di esse irrigata da u agricultore,
chì seria u destinu di sta povera pianta ?
Perdia a so vita ! È chì pena pè u poviru paisanu !
Ripetizione di l'atti significa:
- Vogliu campà è manghjà.
- hè di amà è apprezzà,
- hè di suddisfà i desideri
49
-hè di suddisfà, di fà felice u vostru Agricultore celeste
chì hà travagliatu in u campu di a to ànima cù tantu amore;
Quandu ti vecu ripete e vostre azzioni, solu o cun mè,
- mi dai i frutti di u mo travagliu e
-Mi sentu amatu è ricumpinsatu di novu per i tanti rigali ch'e aghju datu.
È sò prontu à fà vi più grande.
Dunque siate diligenti è lasciate chì a vostra constanza vi faci cunquistà è duminà u vostru Ghjesù.
Dopu à quessa, mi sentu chì aghju avutu a ricaduta in un statu abituale di soffrenu.
Viste l'imposizioni di u mumentu, mi sò riluttante à accettà, a mo povera natura tremava è mi sentu dì à u mo dolce Ghjesù :
"Babbu,
s'ellu hè pussibule chì sta tazza si alluntanassi da mè. Ma a to vulintà sia fatta è micca a meia. "
U mo amatu Ghjesù aghjunse:
a mo figliola,
Ùn vogliu micca una soffrenza forzata, ma una vuluntaria.
Perchè u suffrimentu furzatu perde a freschezza, a bellezza è l'incantu dolce di a so similitudine cù i suffrimenti di u vostru Ghjesù, tutti vuluntariamente patiti da mè.
U suffrimentu furzatu hè cum'è quelli fiori appassiti è quelli frutti sempre verdi chì u sguardu disprezza è a bocca si ricusa di inghiottirà, cusì insapore è dura.
Duvete sapè chì quandu sceglite un'anima,
-Aghju furmatu quì a mo residenza, e
-Vogliu esse liberu di fà ciò chì vogliu in a mo casa, di campà in ella cum'è mi piace senza alcuna restrizioni da parte di a criatura.
- Vogliu a libertà assoluta,
altrimenti sò infelice è imbarazzatu in a mo azzione.
Questa seria a più grande disgrazia,
-ancu per i più poveri, per ùn esse liberu in a so piccula masura.
Vuleria tandu cunnosce a disgrazia di un disgraziatu chì tandu
- anu furmatu una casa cun grande amore,
- l'anu attrezzatu è dispostu per campà,
sfurtunatamenti hè sottumessu à cundizioni è restrizioni.
Ci hè dettu:
"Ùn pudete micca dorme in questa stanza, in questu ùn pudete micca riceve è
50
in questu, ùn pudete micca passà. "
In cortu, ùn pò andà induve ellu voli o fà ciò chì vole.
Per chì u poviru si sente infelice perchè hà persu a so libertà. È si dispiace i sacrifici ch'ellu hà fattu per custruisce sta casa.
Sò quellu. Quante opere, quanti sacrifici, quante grazie
ci hà pigliatu per adattà una criatura è fà a mo casa !
È quandu aghju pigliatu pussessu di ellu, hè a mo libertà chì mi piace più di tuttu in a mo casa.
È quandu ritruvu a volte e ripugnanze, à volte e restrizioni,
invece d'avè una casa adattata per mè, sò eiu chì deve adattà à ella.
Nè possu sviluppà a mo vita o modi divini quì, nè possu cumpiendu u scopu per quale,
-Cu tantu amore aghju sceltu sta casa. Dunque, vogliu a libertà.
Sè vo vulete fà mè felice, lasciami fà ciò chì vogliu.
Sò sempre in a cara eredità di a Voluntà Divina.
Induv'è a mo mente gira, a vecu regna cù u so dulce imperu nantu à a mo povera ànima. È cù una voce cusì eloquente, cusì dolce, cusì forte è chì spirava tantu amore chì puderia accende u mondu sanu, mi disse :
Sò Regina è vi aspitteraghju in tutte e mo opere per vene à furmà è espansione u vostru picculu Regnu divinu in queste opere.
Fighjate, sò a regina è una regina hà u putere di dà à i so figlioli ciò ch'ella vole, soprattuttu da tandu.
- u mo Regnu hè universale,
- u mo putere senza limiti, e
-chì mi piace micca esse solu in u mo Regnu. Regina, vogliu
-a prucessiò, a cumpagnia di i mo figlioli è
-divide u mo imperu universale trà elli.
51
E vostre opere sò dunque scontri cù a vostra Regina celestiale
chì s'aspittava di pudè dà i so rigali cum'è un pegnu sicuru di u so Regnu.
A mo povera mente era immersa in l'immensa luce di a Voluntà Divina quandu u mo sempre gentile Ghjesù mi disse :
a mo figliola,
quellu chì vole riceve deve dà.
U rigalu dispone a criatura per riceve è Diu per dà. U vostru Ghjesù spessu si cumporta cusì:
-quandu vogliu qualcosa da a criatura, dugnu. Se vogliu grandi sacrifici, dugnu assai,
Cum'è què
- chì quandu aghju vistu tuttu ciò chì li detti,
- si vergognarà è ùn avarà micca u curaghju di ricusà mi u sacrifiziu chì li dumandu.
Dà
- hè quasi sempre u pegnu chì a persona riceve ancu,
- attira a so attenzione, u so amore. Dà
- hè un signu di apprezzamentu,
- hè a speranza,
- sveglia a memoria di u donatore in u core.
E quante volte e persone chì ùn si cunnosci micca sò diventate amichi grazia à una donazione ?
In l'ordine divinu, u donatore hè sempre Diu
Hè u primu à dà i so rigali à a criatura.
Ma s'ella ùn face nunda
per vultà à u so Criaturi, ancu un pocu amore, gratitùdine, un picculu sacrifiziu.
Ùn mandemu più nunda.
Perchè ùn ci dà nunda, interrompe u cuntattu è rompe l'amicizia maravigliosa chì i nostri rigali mutuali daranu nascita.
A mo figliola
dà è riceve sò i primi atti indispensabili
chì mostra chjaramente
-chì amemu a criatura è
- ch'ella ci ama.
Ma questu ùn hè micca abbastanza.
Deve sapè cumu riceve
52
- cunvertisce a pruprietà ricevuta in natura,
- manghjendu e
- masticallu perfettamente per cunvertisce u rigalu in sangue per l'anima.
È questu hè u mutivu di i nostri rigali: per vede u rigalu chì avemu datu cunvertitu in natura. Perchè i nostri rigali ùn sò più in periculu è sò pronti à fà più grande.
È a criatura chì hà cunvertitu u nostru rigalu in natura,
- u porta in salvezza,
- ferma u pruprietariu e
- senterà in ella u bonu, a surgente, di stu rigalu ricevutu cunvertitu in natura.
E postu chì i nostri rigali sò purtatori di pace, felicità, forza invincibile è aria celestiale,
sentirà a natura in sè stessu
- pace, felicità è
- di a forza divina chì formarà l'aria di u celu in questu.
Questu hè u mutivu
Restu zittu dopu avè datu u grande rigalu di a mo parolla
Questu hè perchè aspittà chì voi manghjate è masticate bè a mo parolla, per vede chì ciò chì vi aghju dettu hè cambiatu in voi in a natura.
Quandu vecu questu, allora mi sentu l'irresistibile bisognu di parlà cun voi di novu perchè un rigalu facciu un altru.
I mo rigali ùn ponu micca stà solu.
Sò sempre inclinatu à dà, parlà è agisce cù quellu chì cunverta i mo rigali in natura.
Dopu à quessa, aghju pensatu à a Voluntà Divina è à quantu difficultà mi paria chì u so regnu puderia vene. U mo amatu Ghjesù hà rispostu:
A mo figliola
Cum'è u levitu pussede a virtù di crià u pane, a mo Voluntà hè levitu di l'opere di a criatura.
Chjamendu a mo Voluntà Divina in e so opere,
ricevenu u levitu è formanu u pane di u Regnu di a mo Voluntà.
U levitu solu ùn hè micca abbastanza per fà assai pani.
Ci vole assai farina è qualchissia per mischjà u levitu cù a farina.
Ci vole à l'acqua per unisce è permette chì a farina si mischia cù u levitu per cumunicà a so virtù.
Tandu ci vole u focu per trasfurmà in pani chì pudete manghjà è digerisce.
U Libru di u Celu - Volume 29 - 53
Ùn ci vole più tempu è più azzioni per furmà u pane chè per manghjà ?
U sacrifiziu hè di furmà ellu.
U cunsumu hè fattu subitu è pudete savore u sacrifiziu.
Dunque, a mo figliola, ùn hè micca abbastanza chì u mo Fiat divinu hà a virtù di fermentà e vostre opere è di sviutata di vulintà umana per cambià in u pane di a Voluntà Divina.
Piglia a continuazione di atti è sacrifici, è per un bellu pezzu
- chì a mo Voluntà suscita tutti questi atti è forma assai pane è u mantene in riserva per i figlioli di u so Regnu.
Quandu tuttu hè furmatu, resterà à urganizà l'avvenimenti
Questu hè più faciule è pò esse fattu immediatamente perchè hè in u nostru putere di fà chì e cose succedenu secondu ciò chì vulemu.
Ùn hè micca ciò chì aghju fattu per a Redenzione ?
I mo trent’anni longhi di vita nascosta eranu cum’è un lievitu induve tutte e mo azioni suscitanu u gran bonu di a redenzione, a corta parte di a mo vita publica è di a mo Passione.
Hè u mo pane chì a Voluntà Divina hà furmatu è hà fattu lievitatu in i mo opere, affinchì per rompe u pane tutti
-Ricevi u pane di i riscatti e
-riceve a forza necessaria per salvà sè stessu.
Dunque, scurdate di questu.
Piuttostu pensate à fà u vostru duvere è ùn lasciate micca scappà ogni attu in quale ùn ci hè micca levitu di a mo Voluntà Divina per ch'ellu facia risurrezzione.
Aghju da piglià cura di tuttu u restu.
Allora aghju pensatu: "Ma chì u mo Ghjesù hà guadagnatu da mè in questu statu tristu è perchè ellu insiste tantu chì cascu in i mo soffrenze di solitu cù tutti i prublemi ch'ellu mi face dà à l'altri, ciò chì puderia chjamà u mo martiriu ?
Oh, quantu hè dura
per fà cù e criature,
per sente chì avemu bisognu di elli tuttu u tempu!
Mi umilia tantu chì sò annihilatu in u mo propiu niente. Pensava à questu è più quandu u mo dolce Ghjesù m'hà dettu:
A mo figliola, vulete sapè ciò chì aghju guadagnatu ?
54
A mo Voluntà Divina hè stata cumprita, è questu hè tuttu per mè.
Un unicu attu realizatu di a mo Voluntà Divina include tuttu u celu, a terra è tuttu mè stessu.
Ùn ci hè micca
- d'amore chì ùn aghju micca trovu in ellu,
- di bè ch'ellu ùn pussede,
- di gloria chì ùn mi torna micca.
Tuttu u restu ferma centralizatu in un attu realizatu di a mo Voluntà. A criatura felice chì face mi pò dì:
"T'aghju datu tuttu, ancu sè stessu, ùn ti possu dà nunda di più".
Perchè a mo Voluntà Divina cuntene tuttu, ùn ci hè nunda o bè chì li scappa. Fendu ciò chì vogliu, a criatura scopre chì hè a mo Voluntà chì hè in ella.
È possu dì: "Dendu ti a grazia di lascià fà un attu cumpletu di a mo Voluntà, ti aghju datu tuttu".
In verità, in a realizazione di stu attu,
- nasce u mo soffrenu,
- i mo passi, e mo parolle è e mo opere duppianu è cumincianu à dà si à criaturi.
Perchè a mo Voluntà Divina travaglia ancu in i criaturi
mette in muvimentu tutte e nostre opere per fà esce a nova vita. È mi dumandate ciò chì puderia guadagnà da ellu?
Figlia mia, pensate à fà a vostra vita un attu cuntinuu di a mo Voluntà .
Sò torna in u caru eredi di u Fiat divinu. Mi pare chì mi bisbigliate à l'arechja :
"Cumu era à u principiu, seraghju sempre, per sempre è per sempre.
È s'è vo vulete campà in a mo Voluntà Divina,
- sarete sempre uguali à voi stessu,
- ùn cambierete mai a vostra azzione,
- Farai sempre a mo Voluntà.
55
I vostri azzioni, pudete chjamà in a so varietà di effetti di u primu è solu attu di a mo Voluntà
- chì scorri in e vostre opere per fà una,
-chì hà a virtù di pruduce, cum'è u sole, a magnifica varietà di culori di l'arcubalenu, l'effettu di a so luce, senza cambià u so attu unicu di sempre dà luce.
Chì sensu di felicità in l'ànima per pudè dì:
"Facciu sempre a Voluntà Divina!"
A mo piccula è debule intelligenza hè stata assorbita à a luce di a Voluntà Divina. Sentu a so Forza unica è putente in mè preparendu una corona per mè per investisce in questu.
I so innumerevoli è multiplici effetti eranu promettenti
- gioia, pace, fortezza,
- gentilezza, amore, santità e
- di bellezza indescrivibile.
Sti effetti eranu cum'è tanti basgii di a Vita ch'elli davanu à a mo ànima. L'aghju sempre pussede. Eru maravigliatu.
U mo sempre gentile Ghjesù m'hà dettu:
a mo figliola,
tutti l'atti realizati da a criatura in a Voluntà Divina sò cunfirmati da Diu cum'è atti divini.
Sta cunferma forma a vita di sti atti. Sò marcati cù u sigillo divinu cum'è atti
Imperissable
sempre novu è
di bellezza incantevule.
Puderaghju chjamà l'atti fatti in a mo Voluntà Divina una nova creazione di a criatura. Quandu ellu eseguisce i so opere in u mo Voluntà,
u mo Fiat vene à impone u so Pudere Creativu è u so Attu li cunfirma.
Questu succede cum'è in Creazione:
a forza criatrice di a mo Voluntà s'apressò à creà tutte e cose chì fermanu immutable è ùn anu mai cambiatu.
Hè cambiatu u celu, u sole, e stelle ? Sò cumu sò stati creati.
Perchè induve a mo Voluntà mette a so forza creatrice,
- a vita eterna di questu attu ferma è,
- cunfirmatu, ùn pò mai cambià.
Allora vedi ciò chì significa agisce è vive in a mo Voluntà Divina:
- hè di campà sottu à l'imperu di una forza creativa
56
chì cunfirma è assicura tutti l'atti di a criatura chì li rende immubili.
Tantu cusì chì campendu in a mo Voluntà a criatura ferma cunfirmata
- in u bè chì faci,
- in a santità ch'ellu vole,
- in a cunniscenza ch'ellu pussede,
- in u triunfu di u sacrifiziu.
A divinità di a nostra Voluntà fatta spontaneamente ferma sottu à l'imperu di l'amore
- chi corre irresistibilmente,
- chì vole dà à a criatura.
Tantu cusì chì in l'entusiasmu di u nostru amore
l'omu hè statu creatu da i tocchi di e nostre qualità divine.
U nostru Essere Divinu, essendu u Spìritu più puru, ùn avia nè mani nè pedi. E nostre qualità divine anu servitu cum'è e nostre mani per furmà l'omu.
Versendu nantu à ellu cum'è un torrente chì si precipita, l'avemu furmatu
è toccu l'avemu infusu cù l'effetti di e nostre qualità supreme.
Sti chjavi sò stati in l'omu
Allora vedemu alcune qualità maravigliose in ellu
bontà, talentu,
intelligenza è altri
Sò a virtù di i nostri tocchi divini chì,
-cuntinuendu à furmà l'omu, pruduce i so effetti.
Sò i nostri segni d'amore cù quale l'avemu impastatu è chì, malgradu esse ellu
ùn s'arricorda micca e
forse ùn sapemu mancu, cuntinueghjanu u so uffiziu divinu di amà u nostru Essere divinu.
Ma se qualchissia tocca un oggettu o una persona,
quellu chì tocca sente l'impressione di a persona affettata. Siccomu i nostri tocchi di qualità divina sò stati in l'omu,
l'impressione d'avè tuccatu restava ind'è e nostre qualità supreme, tantu ch'ella a sentemu in noi stessi.
Allora cumu ùn pudemu micca amallu?
Dunque, in quantu l'omu agisce in a nostra Voluntà, a faremu
57
à scuntrà lu
cù novi invenzioni di l'amore è u nostru felice refrain di amassi sempre.
Aghju cuntinuatu i mo travagli in a Voluntà divina.
Eru unitu in l'opere realizate in a Creazione
- rende omaggiu, amore è adurazione per tuttu ciò chì hè creatu per l'amore di e criature,
U mo poviru spiritu hè statu trasportatu in Eden, in l'attu di a caduta di l'omu :
- cum'è u serpente infernale, cù a so astuzia è a so minzogna, spinse Eva à separà si da a Vulintà di u so Creatore,
- Cum'è Eva, cù a so adulazione,
hà incitatu Adam à cascà in u stessu peccatu. Hè tandu chì u mo amatu Ghjesù mi disse:
A mo figliola
u mo Amore ùn hè statu spentu da a caduta di l'omu. Si accende ancu di più.
Ancu se a mo ghjustizia l'hà punitu è cundannatu ghjustu,
u mo Amore, abbracciandu a mo Ghjustizia è senza l'intervenzione di u tempu, hà prumessu u futuru Redentore.
È disse à a serpente ingannosa cù l'imperu di a mo putenza:
"Avete usatu una donna per caccià l'omu da a mo Voluntà Divina.
I, à traversu una altra donna chì hà u putere di u mo Fiat in u so putere, vi distrughjini u vostru orgogliu è Ella vi sfracicà a testa cù u so pede immaculate. "
Queste parolle
- a serpente infernale brusgiava più chè l'infernu stessu e
- mette tantu rabbia in u so core chì ùn si pudia più piantà.
Ùn smetteva micca di vultà è di vultà a terra per scopre quellu chì avia da sfracicà u capu,
- ùn sfracciate micca,
-ma per pudè, cù e so arti infernali,
per u so truccu diabolicu,
- per fà falà quellu chì avia da scunfighjà,
- debilitallu è imprigionàlu in a bughjura di l'abissu.
58
Per quattru mila anni hà viaghjatu a terra
Quandu hà vistu donne più virtuose è megliu,
- luttava a so battaglia,
- li hà pruvatu in tutti i modi.
Allora li lasciò dopu avè assicuratu, per qualchì debulezza o difettu, chì ùn era micca da elli ch'ellu avia da esse scunfittu.
Allora cuntinuò a so tour.
Ma a criatura celeste hè ghjunta è duvia sfracicà a so testa È u nemicu sintia in ella una tale Forza chì i so gammi si debilitatu È ùn avia micca a forza di avvicinassi.
pazza di rabbia,
- hà tiratu fora tuttu l'arsenale di e so armi infernali per luttà contra ellu,
- pruvatu à avvicinassi à ella,
-ma si sentia debilitatu, i so gammi rotti, è fù custrettu à ritirassi.
Allora era da luntanu ch’ellu spiava
e so virtù admirabili,
u so putere è
Sua Santità.
È eiu, per cunfonde è interrugatu,
L'aghju fattu vede cose umane in a Signora sovrana celeste,
cum'è manghjà, pienghje, dorme, etc., è si cunvinta chì ùn era micca ella.
Perchè una persona cusì putente è santa ùn pudia esse sottumessu à i bisogni naturali di a vita.
Allora u dubbitu u riportò è vulia turnà à l'assaltu. Ma in vain.
A mo vuluntà hè u putere è debilita tutti i mali è tutti i puteri infernali.
Hè a Luce chì si face cunnisciuta à tutti è face sente u so Pudere induve regna.
Cusì chì ancu i dimònii ùn ponu ricusà di ricunnosce.
Hè per quessa chì a Regina di u Celu era è ferma u terrore di tuttu l'infernu.
Ma u serpente sente nantu à a so testa e pochi parolle ch'ellu hà intesu in Eden A mo cundanna irrevocabile chì una donna li sfracicà a testa.
È sà chì avè u capu sfracicatu,
59
- u so regnu nantu à a terra serà sfondatu,
-chì perderà u so prestigiu, è
- chì tuttu u male chì hà fattu in Eden per mezu di una donna serà riparatu da una altra donna.
È ancu chì a Regina di u Celu
- l'hà debilitatu,
- si strinse a testa , è
chì eiu stessu l'aghju attaccatu à a croce
- per ch'ellu ùn sia più liberu di fà ciò ch'ellu vole,
pò sempre avvicinà certi disgraziati per fà li pazzi.
Soprattuttu chì ellu vede
- chì a vulintà umana ùn hè ancu sottumessa à a vulintà divina,
- chì u so Regnu ùn hè ancu furmatu.
È teme chì una altra donna duverà finisce di brusgià i so tempii.
tantu chì a sentenza li face « sfracicà u capu à i pedi di a Regina Immaculata »
trova u so cumpiimentu.
Perchè ellu sà chì quandu parlu,
a mo Parola pussede virtù cumunicativa à l'altri criaturi.
Di sicuru ciò chì teme era a Beata Vergine Maria,
è incapace avà di cummattiri, ripigliò u so giru.
Cercate in ogni locu s'è una altra donna avia ricevutu da Diu a missione di fà cunnosce a Voluntà Divina per ch'ella regnu.
Cum'ellu vi hà vistu scrive assai nantu à u mo Fiat,
- l'unicu dubbitu ch'ellu puderia esse l'avete fattu alzà in l'infernu contru à voi. Questu hè u mutivu di tuttu ciò chì avete patitu - usendu omi maligni chì inventanu calunnie è cose chì ùn esistenu micca.
Ma vi vede pienghje tantu,
- i dimònii sò cunvinti chì ùn site micca voi
- chì teme tantu,
-chì hè capaci di guidà u so regnu male à e ruine.
Tantu per a Regina di u Celu nantu à a serpente infernale. Avà vogliu dì ciò chì di e criature nantu à ellu.
A mo figliola, a Criatura celeste era povera.
I so rigali naturali eranu apparentemente ordinariu, à l'esternu nunda inusual apparsu. Elle épousa un pauvre artisan qui gagnait son pain quotidien grâce à son modeste travail.
Supposons qu'on sait à l'avance, parmi les médecins et les prêtres, qu'il serait le
60
Mamma di Diu, chì era ella, trà tutti i grandi di stu mondu, per esse a Mamma di u futuru Messia.
Si feranu una guerra infaticabile contr'à ellu, nimu ci crederia è dicenu :
"Hè pussibule chì ùn ci sò micca stati è ùn sò micca avà altre donne in Israele,
è chì era sta povera donna chì avia da esse a Mamma di a Parola Eterna ? Ci era Judith è Ester, è assai altri. "
Nimu l'avia cridutu è avarianu suscitatu dubbii è ostaculi senza numeru.
Anu avutu dubbitu nantu à a mo Persona Divina
-ùn crede ch'ellu hè u Messia longu aspittatu.
Parechje anu sempre à crede ch'e aghju falatu in terra
- malgradu i tanti miraculi chì aghju fattu
- per incuragisce i più increduli à crede in mè !
Ah! quelli chì u core hè induru, stubborn, incapaci di riceve bè. E verità, i miraculi stessi sò per elli cum'è morti è senza vita.
Hè più cusì per a Mamma celeste quandu nunda di miraculosu era manifestatu fora.
Avà, figliola, stammi à sente.
Anu trovu i dubbii più seri, e difficultà più gravi in i vostri scritti
sò in realtà i seguenti:
Vi aghju dettu chì vi aghju chjamatu à campà in u Regnu di a mo Voluntà Divina dendu a missione speciale è unica di fà cunnosce u mo Regnu.
L'aghju dettu stessu in u Pater Noster è a Santa Chjesa u dice torna :
"Venu u to regnu, a to Voluntà sia fatta in terra cum'è in celu".
In questa preghiera ùn si dice micca chì stu Regnu hè in terra, ma chì vene . Ùn avissi micca cumpostu sta preghiera s'ellu ùn avia avutu i so effetti.
Avà, per ghjunghje, ùn aghju micca bisognu di sceglie una altra donna,
- ella chì teme tantu a serpente infernale,
quellu chì hà persu l'umanità per via di a prima donna ?
È io per cunfundà, aghju aduprà a donna
-à riparà ciò chì m'hà fattu perde e
-ritornu per tuttu u bonu ch'ellu hà pruvatu à distrughje.
61
Da quì u bisognu
-preparazione, -grazie,
- e mo visite è - e mo cumunicazioni.
Quelli chì leghjite ùn anu micca piaciutu è da quì sti dubbiti è difficultà: Ùn hè micca pussibule
-chì à mezu à tanti santi grandi nimu hà campatu in u Regnu di a mo Voluntà e
-chì hè ella sola chì ellu preferisce à tutti l'altri.
Quandu anu lettu chì ti stava mettendu accantu à a Sovereign Queen
- perchè avè campatu in u regnu di u mo divinu Fiat, pudete imitellu,
- vulendu fà sè stessu una maghjina chì li pare, e
ch'e ti possu in e so mani per guidà ti, aiutà ti, prutegge per ch'ella possu imitarla in tuttu,
li paria assai assurdu.
Per una interpretazione falsa è maliziosa di u significatu,
anu dettu chì sarete dichjarata regina. Quanti sbagli!
Ùn aghju micca dettu chì site cum'è a Regina di u Celu, ma vogliu chì site cum'è ella.
Cum'è l'aghju dettu à parechje altre anime caru à mè chì vogliu ch'elli esse cum'è mè.
Ma questu ùn li hà micca fattu Diu cum'è mè.
Inoltre, essendu a Signora di u Celu a vera Regina di u Regnu di a Mo Voluntà,
tocca à ellu aiutà è insignà i criaturi felici chì volenu entre è campà quì.
Pare chì per elli,
Ùn aghju micca u putere di sceglie quale vogliu è quandu vogliu.
Ma u tempu dirà.
Cum'è ùn ponu ricusà di ricunnosce chì a Vergine di Nazareth hè a mo Mamma, ùn ponu ricusà di ricunnosce.
- ch'e aghju sceltu per u solu scopu di fà cunnosce a mo Voluntà, è
-chì per mezu di tè effettueraghju a preghiera "Venga u to regnu" .
Di sicuru
-chì i criaturi sò arnesi in manu è
- chì ùn vecu micca quale sò.
Ma se sò chì a mo Voluntà Divina hà decisu di operare per mezu di stu strumentu,
hè abbastanza per mè per cumpiendu i mo scopi più altu.
62
È in quantu à i dubbiti è e difficultà di e criature,
-Aghju aduprà cù u tempu è u locu per cunfonde è umiliate,
Ma ùn mi ferma è cuntinuu u travagliu chì vogliu fà per mezu di a criatura.
Dunque seguitemi ancu è ùn ritirate micca.
Per u restu, pudemu vede da u so modu di pensà
-chì anu cunsideratu solu a vostra persona.
Ma anu ignoratu ciò chì a mo Voluntà Divina pò è fà.
È quandu a mo Voluntà decide di operà in una criatura per i so scopi più grandi trà e generazioni umane,
- nimu ùn li dicta lege,
- nimu ùn vi dice quale deve esse sceltu, nè u tempu nè u locu, ma hè in l'assolutu chì agisce.
Ùn piglia ancu micca in contu certi picculi menti chì
- Ùn sò micca risuscitatu in l'ordine divinu è soprannaturale,
- nè s'inchina à l'opere incomprensibili di u so Creatore è chì, vulendu ragiunà cù a so ragione umana,
- perde a ragione divina è resta cunfusa è incredula.
A mo povera mente nuotava in u mare immensu di l'eternu Fiat. Fluiu in ellu cum’è un fiumu è in a mo piccula ci vulia à abbraccià a so immensità pè empiemi cumplettamente di a so santa Voluntà è avè a satisfaczione di dì :
"U mo picculu esse ùn hè chè un attu unicu di a Voluntà Divina, u mo picculu flussu hè pienu di sta Vuluntà chì empie u celu è a terra. O santa Volontà, siate vita, attore è spettatore di tutti i mo atti per chì rivivendu tuttu in tè. diventa a chjama di tutti l'atti di criaturi per rinasce in u vostru Fiat è chì u so regnu si stende à tutte e criature ! ».
Ma cum'è aghju fattu, aghju pensatu à mè stessu:
"Chì facciu bè
chjamà l'opere di e criature per rinasce in a Voluntà Divina? U mo gentile Ghjesù m'hà dettu:
63
A mo figliola
u bonu ùn hè sottumessu à a morte
Quandu a vita di u bonu apparisce, stà in difesa di tutti i criaturi. È se e creature sò disposti à piglià stu bonu,
- ùn sò micca solu difesi.
-ma piglianu a vita di stu bonu.
È u bonu apparisce è forma tante vite quant'è criaturi chì u piglianu.
È per quelli chì ùn sò micca disposti à fà cusì,
ferma in a so difesa finu à ch'elli si preparanu.
L'atti fatti in a mo Voluntà
-acquistà a sumente di a Luce. cum'è luce,
- Ancu s'ellu hè unu,
- pussede virtù
per dà luce à ogni ochju chì vole u bonu di a luce per fà u so propiu. cusì chì i più picculi atti fatti in a mo Divina Volontà,
-chì hè immensu è cumprendi tuttu, diventa luce è difesa per tutti.
Inoltre, a criatura rende cusì à u so Creatore
- l'amore, a gloria è l'adorazione ch'ellu hà u dirittu di aspittà è di dumandà da e criature.
L'atti fatti in a mo Voluntà sò sempre un prodigiu è dicenu per elli:
"Semu a difesa di ogni criatura.
Stammi trà u celu è a terra per difende e criature A nostra luce hè a luce di ogni spiritu.
Semu i difensori di u nostru Creatore cù a riparazione, cù i nostri atti eterni
per l'offese chì nascenu da a terra. "
È u bonu hè sempre bonu.
Credu chì tuttu ciò chì aghju fattu mentre era in terra hè statu pigliatu da e criature? Quantu ne restanu !
Ma ùn pudemu micca dì chì stu restu ùn hè micca bonu.
Passaranu seculi è seculi.
U tempu venerà quandu tuttu u bonu ch'e aghju fattu hà da vene à a vita trà e criature. Chì ùn hè micca pigliatu oghje,
-altri criaturi pudaranu piglià dumane è à altri tempi.
A vita vera di u bonu ùn si stanca di aspittà.
L'atti di a mo Voluntà dicenu cun aria di trionfo:
64
"Ùn simu micca sottumessi à a morte
Dunque u tempu serà sicuru chì daremu i nostri frutti chì daranu nasce à parechje altre vite chì s'assumiglianu à noi. "
Credi chì postu chì ùn vede micca l'effettu di tutte e vostre azioni in a nostra Voluntà Divina,
nunda di bonu ne venerà?
Certamente, questu pare esse u casu oghje.
Ma aspittà chì i tempi venenu è diceranu u gran bonu chì ne vinarà.
Inoltre, continuate è ùn vi scuraggiate .
Avete da sapè chì solu l'abbundanza di bè hè a prova più certa chì assicura à Diu è l'ànima di u statu in quale si trova.
Un statu prolongatu di pacienza in u soffrenu
- è situazioni dolorose in a vita,
- una preghiera ripetuta senza mai stancu di ripetela,
-fidelità, custanza è ugualità di l'anima in tutte e circustanze, questu hè ciò chì forma spaziu abbastanza,
- annaffiatu cù u sangue di u core,
induve Diu si senti chjamatu da tutti l'atti di criaturi
-chì li dà a certezza ch'ellu pò compie i so prughjetti maiò quì.
È a criatura si senti in l'abbundanza di e so opere
- u so cuntrollu nantu à ellu stessu e
- a certezza ch'ellu ùn vacillarà.
A bellezza di un ghjornu ùn dice nunda.
Hè bonu oghje, sicuru, ma micca dumane quandu si dice debule è inconstanza, frutti di a vulintà umana.
Un bonu volubile dice chì per a criatura, stu bonu, sta virtù, ùn hè micca a so pruprietà. Dunque un bè chì ùn li appartene hè trasfurmatu in u male, è a virtù in viziu.
Allora vede chì l'anima, per esse sicura di pussede un bonu o una virtù, deve sente a vita di quella virtù in sè stessu.
È, cù custanza di ferru, annu dopu annu è in tutta a so vita, deve praticà stu bonu.
È Diu hè allora assicuratu ch'ellu pò dipositu u so bonu quì è travaglià grandi cose in a custanza di a criatura.
Hè ciò chì aghju fattu cù a Regina di u Celu .
Vuliu chì a custanza di quindici anni di vita pura è santa, tutta in a Voluntà Divina, falà da u celu à a terra in a virginità di u so ventre.
65
Puderia fà prima, ma ùn vulia micca.
Vuliu prima i so atti di certezza è custanza di a so vita di santità, cum'è per dà u dirittu di diventà a mo Mamma.
È aghju vulsutu aspittà chì a mo Sapienza infinita mi dimustrassi u dirittu di avè fattu maraviglie incredibili in questu.
È ùn hè micca u mutivu
per a durata di u vostru soffrenu, e
Perchè vulia esse sicuru di sè stessu, micca cù parolle, ma cù fatti ?
Ùn hè micca questu ciò chì spiega e mo numerose visite è tutte e verità chì vi aghju manifestatu in a custanza di a vostra vita sacrificata?
È possu dì chì aghju prisentatu è vi parlava in u centru di u focu di u vostru sacrifiziu.
È quand'eo ti sentu dì: "Comu hè pussibule, u mo Ghjesù, chì u mo esiliu hè tantu longu? Ùn avete micca pietà di mè? È eiu, sapete ciò chì dicu?
"Ah! A mo figliola ùn cunnosci micca bè u sicretu di un sacrifiziu prolongatu, è chì u più longu hè, più grande sò i scopi per esse cumpletu.
Dunque, fiducia in mè è lasciami fà. "
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinueghja.
A mo povera mente si ferma quì è culà, cum'è s'ellu vulia riposà in ognuna di l'effetti.
di a Voluntà Divina, chì sò innumerabili ancu chì u so attu hè unu.
Per ch'ellu ùn li possi mai truvà tutti, assai menu capiscenu.
È videndu chì esse troppu chjucu, ùn sò micca permessu di basgià tutti, mi fermu à unu di i so effetti per u mo piacè è u mo riposu.
U mo dolce Ghjesù, chì hè cusì cuntentu di truvà mi in a so adorable Volontà, si ferma à a so vita è mi dice:
A mo figliola
quant'è dolce di truvà ti in a mo Divina Volontà, micca cum'è quelli criaturi chì ci sò
- perchè sò custretti à fà cusì,
- per necessità e
- perchè ùn ponu fà senza,
è chì, malgradu esse in ella, ùn a cunnosci micca, ùn l'amate micca, nè l'apprezzanu.
66
Ma tu, ci site vuluntariamente.
Sapete, ti piace è ancu riesci à truvà un dolce riposu quì, cusì sò assai attrattu da voi.
Dapoi u putere di a mo Voluntà esige chì u vostru Ghjesù si palesa, ùn possu micca ricusà nunda.
Perchè puderia dì chì l'unica felicità chì mi vene da a terra hè
- per truvà a criatura in a mo Voluntà Divina.
È quandu l'aghju trovu culà, li vogliu restituà quella felicità ch'ella mi dà.
- prima a rende felice
- poi appruntendulu è dispunendulu per fà un attu in u mo Voluntà. J Preparate u spaziu per questu.
Perchè a grandezza, a santità è u putere di un attu cumpletu in a mo Voluntà sò tali chì a criatura ùn puderia micca cuntene s'ellu ùn l'aghju micca datu a capacità.
Quella chì vive in a mo Voluntà hè dunque inseparabile da mè.
Perchè aghju fattu questu attu, aghju da preparà u prossimu attu per voi. Sempre più
-chì ùn aghju mai lasciatu a criatura induve hè vinuta è
- ch'aghju sempre fà cresce finu à ch'e possu dì :
"Ùn aghju nunda di più à dà. Sò cuntentu chì l'aghju datu tuttu".
Duvete sapè chì quandu a criatura face un attu in a mo Voluntà Divina,
- si immerse in Diu è
- Si immerse in ella.
Immersi l'un l'altru,
- Diu comunica u so novu attu mai interruttu,
- l'omu ferma sottu à l'autorità di a Voluntà Divina è a criatura si senti
- un novu amore,
- un novu putere è frescura cù tutti i riposu divinu,
cusì chì cù ognuna di i so atti a criatura si senti rinascita à una vita divina senza perde ciò chì hà ricevutu in l'atti precedenti,
- acquisisce è incorpora a nova vita chì hè stata cumunicata à ellu,
tantu ch'ella si sente elevata, cresciuta è nutrita da novi cibi.
Hè per quessa ch'ella vive in a nostra Voluntà
- sempre acquista una nova cunniscenza di u so Creatore.
Sta nova cunniscenza li porta u currente di u novu attu cuntinuu chì Diu pussede.
Ùn pudete micca vede u celu, e stelle è u sole ? Avete vistu qualchì cambiamentu in elli?
O dopu à tanti seculi ùn sò micca cusì ghjovani, cusì belli è ancu
67
novu da quandu sò stati creati? È perchè ?
Perchè sò sottu à l'influenza di a forza creativa di u nostru Fiat
- quale li hà criatu è
-chì campa in elli cum'è vita eterna.
Dunque a permanenza di a mo Vuluntà in a criatura pruduce per u so imperu una nova vita di pacienza, preghiera, sacrificiu è gioia infinita. Questu hè ciò chì a mo Voluntà vole fà cù a criatura chì vive in It.
Aghju continuatu à pensà à a Voluntà divina è u mo dolce Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
quandu a mo Voluntà Divina emette un attu,
- ella ùn si ritira mai e
- diventa eternu.
A creazione stessa dice cusì. Ella face continuamente questi atti chì a mo Voluntà hà postu in ella creenduli,
E cose create si ponu dì chì sò ripetitori di l'atti di a mo Voluntà Divina.
U celu ferma sempre allungatu senza mai ritirassi da alcun puntu, ripete cusì l'atti di a Voluntà Divina.
U sole dà sempre luce è compie l'innumerabili atti di a Voluntà Divina chì li sò affidati in a so luce. Ellu dà
- u culore è a fragranza di ogni fiore,
- gustu è sapori cù frutti,
- crescita di e piante,
- luce è calore à ogni criatura.
È si faci sempre in parechji altri atti.
Cuntinueghja a so corsa cù maestà, cumpiendu tutti l'atti chì li sò affidati,
Hè u veru simbulu di a maestà è l'imperu di a mo Voluntà.
U mare cù u so murmuriu,
l'acqua chì hè datu à i criaturi,
a terra chì diventa verde è pruduce piante è fiori, tutti facenu una multitùdine di atti di a mo Voluntà
- quale hè u mutore di tuttu è
-chì cuntene tutta a creazione in l'attu di cumpiendu a so Voluntà. È cusì sò tutti assai felici
Ùn perde micca a so pusizioni d'onore è ùn sò micca propensi à a morte perchè
A mo Voluntà chì opera in e cose create li dà a vita eterna.
68
Solu a criatura,
- ella chì più chè l'altri duverebbe tistimunià cumpiendu l'attu cuntinuu di a mo Voluntà, - ella sola s'alluntana da u mutore di a mo Volontà è
- vene ancu à oppone à sta santa Voluntà. Quantu tristu !
È chì contu ùn mi darà ?
U mo Ghjesù era zittu
Ritirannusi, mi lasciò à a luce di a so Voluntà.Oh!Quante cose ch’o pudia capisce !
Ma quale li pò dì tutti ?
Tantu più chè a so Voluntà parla di ellu cù parolle celestiali.
È truvendu in mè stessu, aghju da adattà sti parolle celestiali à a lingua umana.
Per paura di cunfusione, andu solu più
in a speranza chì, se Ghjesù voli, si adattarà à parlà cù e parolle di stu mondu.
Dopu à quale aghju cuntinuatu i mo travaglii in u Fiat divinu
U mo poviru spiritu si firmò in a piccula casa di Nazareth
- induve a Regina di u Celu, u Rè Celestial Ghjesù è San Ghjiseppu campavanu in u Regnu di a Volontà Divina.
Stu Regnu ùn hè dunque stranieru à a terra:
- a casa di Nazareth,
-a famiglia chì ci campava era di stu Regnu è ci regnò perfettamente. Pensava à questu quandu u mo grande Rè Ghjesù m'hà dettu :
A mo figliola, u Regnu di a Voluntà Divina hè digià esistita nantu à a terra. Hè per quessa chì ci hè una vera speranza chì ellu torna à u so pienu vigore.
A nostra casa in Nazareth era u so veru Regnu, ma ùn avemu micca persone.
Ma duvete sapè chì ogni persona hè un Regnu . Dunque a criatura chì face regnu in ella a mo Voluntà pò esse chjamata u picculu Regnu di u Fiat Supremu.
Hè dunqua una piccula casa in Nazareth chì avemu in terra.
È, quantunque petite ch'ella sia, cum'è a nostra Voluntà regna in ella,
u celu ùn hè chjusu à ellu e
hà i stessi diritti cum'è a terra celeste
ella ama cù u listessu amore,
69
manghja manghjà da quì sopra e
hè incorporatu in u Regnu di e nostre regioni infinite.
È per furmà u grande Regnu di a nostra Vulintà nantu à a terra,
prima custruiremu e casette di Nazareth,
- vale à dì l'anime chì volenu cunnosce a mo Vulintà per fà Regnu in elli.
Seraghju, cù a Sovrana Regina , à a testa di sti casini.
Per esse u primu à pussede stu Regnu nantu à a terra,
-Hè u nostru dirittu, chì ùn daremu à nimu, di esse i so amministratori.
Queste casette ripetenu a nostra casa di Nazareth. Allora entremu
- parechji picculi stati,
- assai pruvince.
Dopu avè statu ben furmatu è urdinatu cum'è tanti regni chjuchi di a nostra Voluntà,
si uniscenu inseme per furmà un Regnu è un grande populu.
Dunque, per fà e nostre opere più grandi,
u nostru modu hè di principià per agisce attraversu una criatura .
Dopu avè furmatu, facemu un canale, chì ci permette di cumprendi in i nostri travagli
-dui, poi trè criaturi più.
E poi espansione per furmà un picculu core
- chì cresce per include u mondu sanu.
I nostri travaglii cumincianu in isolamentu da Diu è da l'anima. Cuncludenu cuntinuendu a so vita trà i populi interi.
È quandu avemu vistu u principiu di una di e nostre opere, hè un signu sicuru chì ùn mori micca à a nascita.
À u più, restarà piatta per qualchì tempu. Allora ella cuntinuerà è formarà a so vita eterna.
In cunseguenza
Vogliu vede ti sempre avanzà, sempre di più, in a mo Voluntà Divina.
70
(1) Sò sempre in u mare di a Vuluntà Suprema. Oh! quante cose belle ci sò
Ci sò tutti l'atti di Ghjesù in azzione,
ci sò quelli di a Sovrana Regina, quelli di u nostru Babbu celeste,
- ciò chì hà fattu è
- chì farà.
Hè un mare chì ùn hè micca divisu, ma "unu", interminable. Questu hè tuttu.
In stu mare ùn ci hè nè periculu nè paura di u naufragiu perchè a criatura felice chì s’immersa in ellu abbanduneghja i so vechji panni è si veste di divinu.
Mentre eru in stu mare, u mo dolce Ghjesù m'hà fattu prisente à u mumentu di a so Passione quandu l'apòstuli
persu, fughje,
lascendulu solu è abbandunatu in manu di i nemici. È Ghjesù, u mo bonu più altu, m'hà dettu:
A mo figliola
- a più grande tristezza di a mo Passione,
- l'unghia chì più hà trafittu u mo core,
era l'abbandunamentu è a dispersione di i mo apòstuli.
Ùn aghju micca un solu amicu per fighjà.
Infatti, l'abbandunamentu, l'offese, l'indifferenza di l'amici supere, o quantu !
- tuttu u soffrenu è ancu a morte chì i nemici ponu infliggiri à noi.
Sapia chì i mo apòstuli avianu da dà mi stu chiovu è chì i vigliacchi fughjenu.
Ma l'aghju accettatu perchè, a mo figliola,
-chì vole fà un travagliu ùn deve firmà à soffrenu. Invece, hà da fà amici
- quandu tuttu va bè,
- chì tuttu li sorride,
-chì suminarà trionfi è meraviglie, è ancu cumunicà una forza miraculosa à quellu chì diventa l'amicu è u discìpulu.
Ognunu poi si vanta ch'ellu hè un amicu di quellu chì hè circundatu da gloria è onore.
È tutti speranu.
Quanti amichi è discìpuli volenu participà.
Perchè a gloria, i trionfi è i tempi felici sò magneti putenti chì attiranu e criature versu u triunfante.
Quale vole esse amicu è discìpulu di un disgraziatu chì hè calunniatu, umiliatu è disprezzatu ?
71
Nimu.
Tutti campanu tandu in paura è odiu per avvicinà à ellu.
Si ricusanu ancu di ricunnosce quellu chì era u so amicu prima, cum'è San Petru m'hà fattu.
Hè per quessa ch'ellu hè inutilità di sperà d'avè amici
quandu a criatura campa l'incubo di l'umiliazione, u disprezzu è a calunnia.
Hè dunque necessariu di fà amici durante
- lasciate u celu surrisu à voi e
-chì a furtuna ti vole mette nantu à un tronu
s'è no vulemu sta pruprietà, sti travaglii volenu, per pudè fà
- piglià a vita è
- cuntinuà in altri criaturi.
Aghju fattu amici mentre siminava miraculi è trionfi, finu à ch'elli cridunu.
ch'e aghju da esse u so Rè in terra è
chì essendu stati i mo discìpuli, avarianu occupatu i primi posti cun mè.
È ancu s'elli m'abbandunavanu duranti a mo passioni, quandu a mo risurrezzione hà sguassatu u mo trionfo,
- l'apòstuli si ritirò,
- raggruppati è cum'è triunfante,
- seguitanu a mo duttrina, a mo vita è furmò a Chjesa nascente.
S'ellu li avia rimproveratu d'avè mi abbandunatu senza fà elli i mo discìpuli à l'ora di i mo trionfi, ùn avissi avutu nimu chì mi parlassi dopu a mo morte è mi facia cunnosce.
Dunque u tempu felice, a gloria hè necessariu. Hè ancu necessariu
-per riceve unghie traforate e
-avè a pacienza di suppurtà elli per avè u materiale di e mo opere più grandi è ch'elli ponu vene à a vita trà e criature.
a sofferenza, l'umiliazione,
Ùn sò micca i calunnii è u disprezzu per quale si passanu in tutte e ripetizioni di a mo vita ripetizioni ?
Aghju intesu ripetì in tè u chiovu di l'abbandunamentu è di a dispersione di i mo apòstuli quandu aghju vistu chì cusì pochi restavanu à aiutà vi.
Vi aghju vistu abbandunatu è solu in i mo braccia
cù u chiovu di l'abbandunamentu di quelli chì t'avianu sustinutu. In u mo dolore aghju dettu:
"Mondu malignu, cumu sapete ripetiri i sceni di a mo Passione in i mo figlioli!"
72
È avete offrittu a vostra amarezza
- per u triunfu di a mo Voluntà e
- per aiutà à quelli chì avianu da fà cunnosce.
Curagiu, dunque, in e circustanze dolorose di a vita. Ma sapete chì u vostru Ghjesù ùn vi abbandunà mai.
Questu hè qualcosa chì ùn sò micca capaci di fà. U mo amore ùn hè micca volubile in natura.
hè fermu è custante è ciò chì a mo bocca dice esce da a vita di u core.
I criaturi, invece,
dicenu una cosa è sentenu una altra cosa in i so cori.
si mischianu ancu scopi umani, ancu mentre facenu amici. È li vede cambià secondu e circustanze.
Da quì a dispersione di quelli
-chì paria vulè risicà a so vita durante i tempi felici è
- chì fughjenu cowardly quandu vene u mumentu di umiliazione è disprezzu.
Quessi sò tutti l'effetti di a vulintà umana è hè a vera prigione di a criatura capace di furmà parechje camere chjuche.
- chì però ùn anu micca finestri
perchè ùn hà micca intenzione di creà aperture per riceve u bonu di a luce.
È e passioni,
- debulezze, paure,
- paure eccessive,
- inconstanza
sò tutte stanze scure in a so prigiò
in quale a criatura ferma chjusa, una dopu à l'altru .
A paura genera paura.
È tandu a criatura si alluntana da Quellu chì offre a so Vita per Amore per ella.
Da l'altra parte
l'anima induve regna a mo Voluntà vive in u mo palazzu induve ci hè tanta luce chì
soffrenu,
umiliazione e
a calunnia hè sola
scale di trionfo è gloria, e
realizazione di grandi opere divine. Invece di scappà è abbandunà u poviru martire
- precipitatu in polvera da a perversità umana,
s'avvicina cun pacienza aspittendu l'ora di u novu triunfu.
73
Oh, s'è a mo Volontà avia rignatu sanu sanu in l'apòstuli, certamenti ùn sarianu micca fughjiti à quellu tempu.
- induve aghju più bisognu di a so prisenza, di a so fideltà, in i mo tanti dulori,
à mezu à i nemichi chì mi vulianu divurà.
Mi piacerebbe avè i mo amici fideli intornu à mè.
Perchè ùn ci hè nunda più cunfortu chì avè un amicu vicinu à voi quandu ci hè amarezza. È avendu i mo apòstuli cari vicinu à mè, avissi vistu in elli i frutti di e mo suffrenze.
È, o, quanti dolci ricordi ch’elli avarianu purtatu in u mio Cori, chì saria statu un balsamo in a mo amarezza immensa !
A mo Voluntà Divina cù a so Luce l'avaria impeditu di scappà è si sarianu ammucciatu intornu à mè.
Ma mentre ch'elli campavanu in a prigiò di a so vuluntà umana,
- a so mente si scura
- i so cori si friddi,
- a paura li invade,
è in ogni mumentu si scurdanu di tuttu u bonu ch'elli avianu ricevutu da mè. Ùn solu ùn m'anu abbandunatu, si separanu.
Eccu dinò l'effetti di a vulintà umana chì
- ùn sà cumu mantene u sindicatu e
- solu sapè cumu si sparghje in un ghjornu
u bonu chì hè statu fattu per parechji anni è cù assai sacrifici.
Dunque, lasciate a vostra sola paura di ùn fà micca a mo Voluntà.
Sentu a Forza putente di u Fiat Divinu chì mi chjama in ellu à seguità i so azzioni.
A mo piccula intelligenza si firmò in Eden in l'attu di a creazione di l'omu .
Chì attu solenni !
Questu hè accadutu dopu à a creazione di tutte e cose.
cum'è per festighjà quellu per quale avia datu nascita à tutta a Creazione, per diventà u palazzu, sumptuosu è còmode,
induve l'omu abitaria, senza mancà nunda. Il suffit de penser qu'il s'agissait d'une maison conçue
74
- da u nostru Babbu Celeste è da u Putere di u so Fiat Divinu. Pensava à questu è u mo dolce Ghjesù m'hà dettu:
Amatu ragazza, a mo gioia hè immensa quandu a criatura ricorda u mo Amore in a creazione di l'omu.
U nostru amore s'assumiglia à quellu di una mamma chì dà nascita à u so figliolu. U nostru amore si affrettò à chjude a criatura in sè stessu cusì chì in ogni locu,
- fora cum'è in ellu stessu,
si sente a voce di u nostru amore chì li dice : « Ti tengu caru, ti caru ».
U sonu dolce di u nostru amore
- bisbiglia à l'arechja,
-batte in u so core, e
-U basgiò ardente è
- risona forte nantu à e so labbra,
- l'abbraccia in braccia paterne cum'è per dì li triunfante chì u nostru amore, qualunque sia u prezzu, vole amà a criatura.
Tantu chì ùn ci hè nunda di più dolce, nunda di più piacevule,
per ricurdà cù quale amore avemu creatu l'omu è tutte e cose.
È u nostru piacè hè cusì grande chì, per a criatura felice chì vene davanti à a nostra adorable Maestà per ricurdà à noi un amore cusì grande,
- duppiemu i nostri legami d'amore per ella,
- li demu novi grazie, una nova luce, è
- a chjamemu quella chì rinnuva u nostru partitu.
Perchè in a Creazione tuttu era solu una festa per noi è per tutti.
È celebra a criatura chì ricorda ciò chì avemu fattu in a Creazione
- u nostru amore, u nostru putere, a nostra saviezza creativa chì hà criatu tuttu l'universu cun maestria inimitabile,
chì si superò in a creazione di l'omu.
Hè per quessa chì tutte e nostre qualità divine sò celebrate.
A criatura guarda ciò chì hà celebratu cù a so memoria è u so pocu scambiu d'amore.
E nostre qualità divine cumpetenu l'una cù l'altri per duppià
- a volte l'amore, a volte a bontà è à a volta a santità.
In corta, ognuna di e nostre qualità divine vole dà ciò chì hà
per ripetiri in a criatura ciò chì avemu fattu in a Creazione.
In cunseguenza
ripete spessu u dolce ricordu di l'amore insuperabile chì avemu avutu
75
in Creazione. Hè una criatura fora di noi,
una di e nostre imagine,
unu di i nostri figlioli chì avemu purtatu à a luce è à quale avemu dimustratu tantu amore.
Sveghjendu stu ricordu, l'amemu ancu di più.
Tantu cusì chì tutta a Creazione ùn hè nunda ma una manifestazione di a nostra Voluntà amante versu a criatura.
È in questa tistimunianza d'amore ripete : "Fiat, Fiat" per adornà a Creazione sana cù a so prucessione d'amore.
Tantu più chì ogni attu, parolla, pensamentu realizatu in a nostra Voluntà Divina forma l'alimentu di l'anima.
- chì guarda a vita,
-chì u face cresce è li dà a forza necessaria
per furmà abbastanza alimentu è per ùn avè micca fastidiu.
In effetti, l'atti cuntinui ùn sò dunque più cà l'alimentu preparatu da un ghjornu à l'altru.
per avè sempre qualcosa da manghjà.
Senza issi atti, a povera criatura ùn averà nunda per appacià a so fame è queste opere boni, sante è divine moriranu in ellu.
Sì l'atti ùn sò micca cuntinui, l'alimentariu hè scarsu. Quandu hè insufficiente, a vita di u bonu si debilita.
Sta debulezza vi face perde u vostru gustu è l'appetite per manghjà.
Per d 'altra banda, quandu l'atti sò cuntinui, ognuna di elli face a so cuntribuzione:
- produce cibo,
- questu porta l'acqua,
- l'altru u focu per coceli.
- altri ancu furnisce i toppings chì daranu gustu per suddisfà l'appetite.
In breve, atti ripetuti
ùn sò nunda altru ch'è a cucina divina chì pone a tavola celeste per a criatura.
Quantu hè bellu di vede a criatura
-preparate cibi divinu cù a continuazione di i so azzioni in u nostru Fiat, e
- alimentate cù i piatti di u nostru paese celeste !
Perchè avete bisognu di sapè
- chì un pensamentu santu chjama un altru,
-una parolla, una bona azzione invita l'altru à manghjà, È l'alimentu forma a vita.
76
Dopu ch'e aghju pensatu à a Voluntà Divina è à u grande bè chì unu riceve campendu abbandunatu in i so bracce.
U mo dolce Ghjesù aghjunse :
A mo bona figliola, hè u gran bonu di a Vita in a Voluntà divina
- incredibile è
- quasi incomprensibile à a criatura umana.
Avete da sapè chì tuttu ciò chì hè fattu bè è santu in a mo Voluntà Divina ùn hè nunda altru chè una sumente chì germina in u campu di l'anima.
-per dà una luce divina e
- per furmà un principiu chì ùn hà micca fine
Perchè tuttu ciò chì hè fattu in a mo Voluntà Divina hè suminatu,
- germina è cresce admirabilmente nantu à a terra mentre ch'ellu campa quì,
- è truverà u so rializazione in u celu.
L'ultimu sviluppu, a varietà di bellezze,
- Li daranu i toni, i culori più belli in a patria celeste.
Questu significa chì
ogni attu chì a criatura faci nantu à a terra li darà u dirittu à un postu più grande in a dimora celestiale, pussedendu in anticipu,
per ogni attu supplementu a criatura purterà cù e so novi beatitudini, novi gioie chì a mo Voluntà li averà cumunicatu.
U mo Fiat Divinu ùn ferma mai di dà à a criatura.
Ellu voli ch'ella cresce in santità, grazia, bellezza finu à u so ultimu soffiu di a so vita quì nantu à a terra.
È si riserva u dirittu di portà l'ultima spazzola per u cumpletu di u so triunfu in e regioni celesti.
In a mo Voluntà ùn ci hè micca tappe. E circustanze di a vita
a volte soffre,
a volte umiliazioni e
a volte gloria
formate i chjassi per ch'elli ponu sempre curriri in tè
- dà li via libera per suminà novi sementi divini in a criatura
chì commette u Fiat divinu
cultivà e
cresce admirabilmente,
finu à u so cumpiimentu in a gloria celestiale.
77
In fine, nunda principia in u celu.
Ma tuttu principia nantu à a terra è si faci in u celu ..
U mo abbandunamentu à a Voluntà Divina cuntinueghja ,
ancu s'è in l'incubo di e privazioni di u mo dolce Ghjesù.
Quantu turmentatu è turmentatu u mo poviru core ùn hè micca di truvà quellu chì u so soffiu celeste face batte stu core !
U mo Ghjesù, a mo vita, ùn avete micca dettu sè stessu:
ch'è tù vulia ch'e mi respiri u to soffiu divinu
-per pudè furmà a mo vita in u battitu di u to Cori
affinchì u mio possu campà u vostru, u vostru amore, i vostri suffrenze è voi tutti ?
Ma cum'è u mo poviru core hà versatu u so dulore à a privazione di u so amatu Ghjesù, aghju intesu a so voce chjara eccu in e mo arechje.
Disse cù una tenerezza indescrivibile:
"Patre Santu, pregu per i mo figlioli è per tutti quelli chì m'avete datu perchè ricunnoscu ch'elli sò i mei. L'abbracciu per prutegeli da a tempesta chì si prepara contr'à a mo Chjesa ».
Allora aghjunse:
A mo figliola
quante negazioni ci saranu, quante maschere cascaranu ! Ùn pudia più suppurtà a so ipocrisia
A mo ghjustizia era sopraffatta da tante pretensioni è ùn pudianu più tene a mascara daretu.
Dunque, prega cun mè
- chì quelli chì devenu serve per a mo gloria restanu salvu, è
- quelli chì volenu chjappà a mo Chiesa fermanu in a cunfusione.
Dopu à quessa era zittu.
A mo povera mente hà sappiutu vede parechje cose mortali è tragiche. Mentre pricava, Ghjesù, u mo bene più altu, ripete:
a mo figliola,
78
- per pudè cumunicà bè à l'altri,
hè necessariu di pussede a pienezza di stu bè.
Perchè l'anima chì a pussede cunnosce l'effetti, a sustanza, a manera di acquistà stu bè.
Avarà dunque a virtù chì li permette
- per inculcà stu bonu in l'altri,
-di pudè cuntà e bellezze, e prerogative è i frutti chì stu bè pruduce. Per d 'altra banda, si una anima ùn pudia acquistà
-chì un soru di stu bonu, di sta virtù, è
-chì vole cumincià à insignà à l'altri,
ùn cunnosci micca cumplettamente a pienezza di sta virtù.
Per quessa, ella ùn saprà micca
- cumu ripetiri u so grande bè
- nè dà manera di acquistà.
Serà una zitella chì hà appena amparatu i vucali è vole esse maestru davanti à l'altri :
- poviru zitellu, u so ghjocu si trasformerà in una farsa
Perchè ùn puderà cuntinuà u so insignamentu !
I veri santi cuminciaru à esse cusì pienu
- d'amore,
- cunniscenza divina,
- pacienza, etc.,
È quand'elli eranu pieni d'ellu à u puntu chì ùn pudianu più cuntene tuttu in elli,
-a pruprietà ch'elli pussedevanu overflowed per cumunicà cù l'altri. E so parolle eranu infiammate.
Era luce. È anu insignatu
- micca superficialmente
- ma in modu praticu è sustanziale a pruprietà chì pussede.
Hè per quessa chì parechji volenu diventà maestri, ma ùn facenu micca bè.
Per ùn avè micca abbastanza alimentu in elli, cumu puderianu alimentà l'altri?
Dopu à quale mi renditu à u Fiat Supremu. A mo povera mente era persa in questu
Di colpu mi ritruvu davanti à l'Essere divinu.
Da ellu emanava una luce infinita diffusa in raghji innumerabili.
-chì assai spessu chjuche luci intrecciate
- chì paria esse natu è manghjà uguali
per furmà a so vita è cresce cum'è Diu hà intesu.
79
Chì incantesimu sò questi Alture Divine!
A so prisenza incantu, l'ochju si perde in a so immensità Tanta hè a so bellezza, a multiplicità di e so gioie infinite,
chì pare cascà cum'è una piova abbundante di u so Essere divinu.
Restemu in silenziu è dunque ùn pudemu micca dì nunda. Eru immersa in ciò chì avia in mente.
Allora u mo amatu Ghjesù m'hà dettu :
Figlia di a mo Divina Volontà, fighjate sta luce immensa.
Ùn hè altru chè a nostra Voluntà chì emana da u centru di u nostru Essere divinu.
Quandu avemu pronunzianu Fiat, s'hè allargatu
per furmà tutte e cose creatu cù a so Forza creativa. Per chì nimu di elli ùn esce da a so Luce,
ciò chì esce da e nostre mani criatrici restava in ella.
I tessuti chì vede in i raghji di a nostra luce sò in realtà tutte e cose create:
- certi sò tenuti in a nostra luce per ùn avè micca sottumessu alcunu cambiamentu,
- altri, i criaturi chì campanu in a nostra Voluntà, ùn sò micca solu prutetti, ma sò constantemente nutriti da a Luce di Diu,
- s'intreccia, cù e so luci,
a listessa Voluntà divina per operà in elli
Sti luci picculi lascianu u campu apertu à u nostru Fiat Divinu per fà u travagliu in continuu in elli.
Ci lascianu sempre cù qualcosa da fà. Ci anu permessu di cuntinuà u travagliu chì avemu principiatu in a Creazione cù tantu amore.
Quandu a criatura ci dà l'uppurtunità di cuntinuà u nostru travagliu
- lascendu a libertà di travaglià in a so poca luce,
ci piace tantu chì ci hè pocu di luce in u nostru travagliu.
Ùn ci sentimu micca isolati da a criatura.
Ma godimu a bellezza di a so cumpagnia è ella a nostra.
Dunque, campendu in a Voluntà Divina, ùn ci lasciarete mai solu. È averete u grande piacè di gode di a nostra cumpagnia.
Aghju fattu u mo giru di a Creazione
per seguità l'atti realizati in questu da a Voluntà Divina. Mi paria chì in ogni cosa creata ci era,
80
cum'è una nobile regina,
l'adorable Will cum'è u centru di a vita
-per fà u so dolce scontru cù a criatura
Ma stu scontru hè fattu da quellu chì u ricunnosce in ogni cosa creatu.
In questa felice riunione,
-e cunnessione sò aperte da i dui lati,
- celebranu inseme, a Voluntà Divina dà è a criatura riceve.
A mo mente era persa in e cose create. Allora u mo bene più altu, Ghjesù, m'hà dettu:
a mo figliola ,
tutta a Creazione manifesta
paternità,
putenza,
Amore è
l'Armonia di Quellu chì l'hà creatu.
Ma sapete per quale ci sentimu Babbu ?
Per quellu chì si ricorda è ricunnosce chì tutta a Creazione hè a pruprietà di u so Creatore
chì, vulendu manifestà a so paternità à i criaturi, hà creatu assai belle cose per elli per amore
Hè dunque à u
chì u ricunnosce è
chì, per rimbursà è ringraziallu, s'affolla intornu à u so Babbu celeste
cum'è una zitella chì ricunnosce
- a so pruprietà è
-chì li hà criatu perchè voli chì a so figliola piglia pussessu di i beni di u Babbu.
Si cunnosci a nostra gioia
-sintu cum'è Babbu e
- vede i nostri figlioli chì s'affollanu intornu à noi grazia à e cose chì avemu creatu !
a criatura,
- Ricordendu è ricunnosce ciò chì Diu hà fattu per ella, Amateci cum'è Babbu è l'amemu cum'è a nostra figliola , sentimu chì a nostra paternità ùn hè micca sterile, ma fruttuosa.
Cum'è què
Mi sentu Redentore e
81
Aghju i benefici di a redenzione
à quellu chì ricunnosce è ricunnosce ciò chì aghju fattu è patitu in a mo vita è passione ,
È circundà a criatura felice cù i mo suffrenze, i mo travagli, i mo passi.
per aiutà à ella, santificà ella è fà sente l'effetti di a mo vita sana.
È in quellu chì ricunnosce ciò chì u nostru amore hà fattu è pò fà in l'ordine di grazia,
Mi sentu l'Amante appassiunatu è l'aghju fattu u patrone di u mo Amore Allora mi sentu tantu amore ch'ella ùn puderà più campà senza amassi.
Siccomu l'amore veru cunsiste à fà sempre a mo Voluntà, aghju realizatu un prodigiu di u mo amore è di a mo Volontà.
Quantu saria tristu per un babbu d'avè i zitelli è ùn li vede intornu à ellu per amà ellu stessu è gode di i frutti di u so ventre.
Questa hè a nostra Divinità.
Avemu allargatu a nostra paternità in a Creazione à l'infinitu. Cum'è Babbu, guardemu à i nostri figlioli per ch'elli ùn mancanu nunda.
I nostri braccia sentenu l'estremu bisognu di tene li vicinu à noi per dà l'amore è ricevelu.
Quandu vedemu a criatura chì corre versu noi per basgià noi, oh, quant'è felice simu
- chì a nostra paternità hè ricunnisciuta e
-chì pudemu esse Babbu à i nostri figlioli !
I membri di a nostra generazione sò innumerabili. Eppuru, quelli chì ci circondanu sò pochi.
Tutti l'altri sò luntanu, fisicamenti, vuluntarii, luntanu da a nostra sumiglia, luntanu da u core,
In u nostru dulore di vede cusì pochi zitelli intornu à noi, dicemu:
"E i nostri altri figlioli, induve sò?
Cume ùn si sentenu micca bisognu
- avè un Babbu celeste,
- per riceve e nostre carezze paterne,
- pussede a nostra pruprietà? "
Allora attenti à ricunnosce i nostri beni è e nostre opere
Sentirete a nostra paternità in u celu stellatu chì da u so scintillante dolce
ti chjamanu a so figliola
è rende tistimunianza di l'amore di u vostru Babbu .
82
A nostra paternità si estende à u sole chì cù a so luce vibrante ti chjama un zitellu è ti dice: "Ricunnosce in a mo luce u grande rigalu di u vostru Babbu chì ti ama tantu ch'ellu vole chì tu pussede sta luce".
A nostra paternità si estende in ogni locu:
- in l'acqua chì beie,
- in l'alimentariu chì pigliate,
- in a diversità di e bellezze di a natura. I nostri travagli anu una voce cumuna.
Tutti ti chjamanu "a figliola di u Babbu Celeste"
Siccomu sì a so figliola, volenu esse pussede da voi.
Chì serà a nostra felicità se in tutte e cose create da noi,
- à a nostra voce tenera chì ti chjama ragazza,
pudemu sente a to voce chì ci chjama "Patre" è dicenu:
"Questu hè un rigalu da u mo Babbu. Oh, quantu mi ama ! È ancu vogliu amà ellu assai, assai ».
Pensu à a Voluntà divina
Cumu pò stu Regnu mai vene à a terra?
In vista di e timpeste chì ci minaccianu è di a situazione di e generazioni umane, questu pare impussibile.
È mi pari chì sta impussibilità hè aumentata
- per l'indifferenza è l'indisposizione di quelli chì almenu dicenu chì sò boni,
-ma ùn anu micca interessu à fà cunnosce sta santa Voluntà è a so Vulintà chì ci vole cuncede a gran grazia di vulè regnu trà e criature.
Cumu hè pussibule di sustene un bonu chì ùn sapemu micca ? Pensu questu quandu u mo gentile Ghjesù m'hà sorpresu dicendu:
A mo figliola, ciò chì hè impussibile à l'ochji di l'omi hè pussibule per Diu.
Avete da sapè chì a più grande grazia chì avemu datu à l'omu in a so creazione era
- dà li a pussibilità di entre in a nostra Voluntà Divina
- per fà i so atti umani quì.
A vulintà umana era chjuca è a vulintà divina grande. Stu pussede virtù
assorbe u picculu in u grande e
per trasfurmà a vulintà umana in a Voluntà divina.
83
Hè per quessa Adam, à u principiu di a so creazione,
- intrì in l'ordine di a nostra Voluntà Divina è hà fattu assai atti quì.
S'ellu si ritirava da a nostra Voluntà, ellu esce da a nostra Volontà,
i so atti umani compiuti in a nostra Voluntà sò stati cum'è
- un impegnu è un dirittu umanu, e
- u principiu è a fundazione di un Regnu chì hà acquistatu.
In a Voluntà Divina ciò chì hè realizatu in ella hè indelebile
Diu stessu ùn pò annullà un unicu attu realizatu da a criatura in u Fiat Supremu.
Escendu da a mo Voluntà, Adam, u primu omu creatu,
- era dunque a radica, u troncu di tutte e generazioni umane per pudè eredite,
- quasi cum'è i rami chì esce da e radiche è u troncu di l'arbulu di l'omu.
Cum'è tutti i criaturi chì anu ereditatu in a natura
u germe è a sumente di u peccatu uriginale,
ereditatu i so primi atti compiuti in a nostra Voluntà è chì custituiscenu u principiu è u dirittu di u Regnu di a nostra Voluntà divina per i criaturi.
Hè in cunferma di questu chì a Vergine Immaculata hè ghjunta à operà è seguità l'opere di Adamu per compie tuttu u Regnu di a Voluntà Divina è esse u primu eredi di stu santu Regnu, è per dà u dirittu à i so cari figlioli. piglià pussessu di lu.
È per compie tuttu questu a mo Umanità hè ghjunta .
pussede a mo Voluntà Divina per natura
chì Adam è a Regina Sovrana pussedevanu da grazia
per cunfirmà stu Regnu di a Voluntà Divina cù u sigillo di e so opere .
Cusì chì stu Regnu esisti veramente
perchè una Umanità viva hà furmatu in ellu e so azzioni,
atti chì sò i materiali necessarii per a furmazione di stu Regnu per dà u dirittu à u restu di l'umanità di pussede.
È per cunfirmà ancu di più, aghju insignatu u Babbu Nostru .
cusì chì cù sta preghiera a criatura pò
- sguassà,
- acquistà i diritti di riceve, e
chì Diu sente u duvere di cuncede à ellu.
84
Insegnendu u Pater Noster, aghju messu in e so mani u dirittu di ricevelu. Aghju decisu di dà un Regnu cusì santu.
È ogni volta chì a criatura recita u Babbu Nostru, acquista una spezia di dirittu d'entrata in stu Regnu:
- prima di tuttu perchè hè una preghiera
insegnatu da mè è chì cuntene u valore di a mo preghiera.
-second t perchè l'amore di a nostra Divinità versu i criaturi hè cusì grande
chì avemu attentu à tuttu,
ch'avemu nutatu tuttu, ancu i più picculi atti, i santi desideri, e picculi preghiere,
per risponde cun grande grazie.
Pudemu dì ch’elli sò uccasioni, pretesti chì circhemu di pudè dì :
"Avete fattu questu è vi demu questu.
Avete fattu ciò chì hè chjucu è vi damu ciò chì hè grande. "
Cusì u Regnu esiste .
È s'ellu vi aghju parlatu parechje volte di a mo Voluntà Divina,
quessi eranu solu i priparazioni di parechji seculi di a mo Chiesa:
e cuntinue preghiere, sacrifici è recitazioni di u Pater Noster chì hà purtatu a nostra bontà
- sceglite una criatura
- per manifestà à ellu e tanti cunniscenze di a nostra Voluntà è di e so grandi maraviglie.
Cusì aghju legatu a mo Voluntà à e criature, dendulu novi promesse di u so Regnu.
È quandu avete ascoltatu è pruvatu à cunfurmà cù l'insignamenti chì vi aghju datu,
avete furmatu novi legami per ligà e criature in a mo Voluntà.
Avete da sapè chì sò u Diu di tutti
Quandu facciu bè, ùn aghju mai fà solu
Facciu per tutti, fora di quelli chì ùn volenu micca è ùn volenu piglià.
È quandu una criatura mi pari,
Ùn u vecu micca cum'è s'ellu era solu, ma cum'è chì appartene à tutta a famiglia umana, per chì u bonu di l'unu sia cumunicatu à l'altri.
Ma se u Regnu esiste,
- chì a mo Umanità viva l'hà pussede è campava in ellu,
- chì a mo Voluntà vole regnà trà e criature
85
i mo cunnisciuti dicianu chjaramente.
Cumu pudete pensà chì hè impussibile chì stu Regnu vene ?
Tuttu hè pussibule per mè .
Aduprà e tempeste stesse è i novi avvenimenti
- per appruntà quelli chì anu da travaglià pè fà cunnosce a mo Voluntà. E tempeste serviranu per purificà l'aria cattivu è evacuate ciò chì hè dannusu.
Hè per quessa ch'e mi sbararaghju di tuttu.
Sò ciò chì fà è aghju u tempu à a mo dispusizione. Allora lasciate u vostru Ghjesù fà
Viderete cumu a mo Voluntà serà cunnisciuta è cumpiita.
Aghju pigliatu u mo turnu in a Voluntà Divina per seguità e so azzioni. Eru ghjuntu à u puntu induve u Figliolu Celeste era in Egittu.
A so Mamma celeste u cullò à dorme
mentre ch'ella faci cù e so mani materne un picculu vestitu per u Divinu Figliolu.
Aghju unitu à a so Mamma per fà chì Ghjesù scorri à mezu à e so dite è in u filu u mo "Ti tengu caru" per tessi in l'abitudine.
À i pedi di a regina chì sbucciava a culla, aghju messu u mio
cusì ch'e aghju pussutu ancu scuzzulate è fà per Ghjesù ciò chì a so Mamma hà fattu.
È hè tandu chì u Ciucciu celeste, trà a veglia è u sonnu, dice : « E mo duie Mamma ?
Ricordendu questu è ciò chì hè scrittu in u libru vintiquattru, aghju pensatu à mè stessu:
"Ora u mo caru Ghjesù ripete queste dolce parolle "I mo dui mamme"".
Dopu à a tempesta cusì terribili
-chì avia devastatu a mo povera ànima cum'è una pioggia di grandine, è
- quale sà quanti altri sbagli ch'e aghju fattu,
Pensu chì Ghjesù ùn averebbe più quellu teneru amore per mè chì l'hà fattu dì cusì gentilmente:
"E mo duie mamme".
Ci stava à pensà è tandu u mo bonu Ghjesù m'hà dettu : Figlia mia, cumu ùn avete micca firmatu.
86
- Unisci continuamente à a nostra Mamma celeste,
-Pà mette u vostru "Ti tengu caru " in ciò ch'ellu facia per mè, puderaghju piantà di dì: "E mo duie mamme" ?
Allora ti avaria menu menu ch'è tù mi ami.
Mentre ùn aghju mai lasciatu esse vintu per amore di a criatura. Duvete ancu sapè
- chì tuttu ciò chì a criatura face in a mo Voluntà Divina,
- stu bè chì face a criatura hà a virtù di cunvertisce in natura. Un veru bonu in a natura ùn hè mai persu.
Inoltre, ùn ci hè micca difficultà à ripetiri quante volte chì vulete.
Avaristi difficultà à respira, toccu ? No, perchè hè in a vostra natura.
Se ùn vulete micca, avete da fà un sforzu è un sforzu chì vi pò custà a vita.
È questu hè u più grande prodigiu di a mo Voluntà:
-cunvertisce a preghiera, l'amore, a santità, a so cunniscenza in natura.
È quandu vecu chì a criatura s'hè messa sottu à l'autorità di a mo Voluntà,
- per chì a mo Voluntà puderia cambià a natura,
i mo beni divini, e mo parolle risonanu in l'ànima cù u mo putere criativu è dà a so maternità per natura
Cumu ùn ripetiri micca:
- E mo duie mamme ? Ciò chì dicu hè a realità.
Ùn hè vera chì a mo Mamma hè a mo Mamma secondu l'ordine di a natura è
Quale hè ancu a mo Mamma secondu l'ordine divinu in virtù di a Vulintà Divina ch'ella pussede ?
S'ella ùn avia pussede a mo Voluntà, ùn puderia micca esse a mo Mamma,
- micca in l'ordine umanu
- nè in l'ordine divinu.
Oh, quante cose a mo Voluntà hè capace di fà in a criatura chì si lascia dominare da ella !
A mo vuluntà sà cumu
- per calà l'ordine divinu in u umanu e
-cunvertisce l'ordine divinu in a natura.
Sapi fà meraviglie capaci di sorprenderà u celu è a terra.
Lasciatevi dominatu da a mo Voluntà è vi farà risuonà e mo dolce parolle :
"Cara Mamma, tene per mè u mo Fiat in terra".
Dopu à quale aghju seguitu u Fiat divinu in a Creazione è aghju dettu à mè stessu:
87
"Vogliu entre in u sole è sviutata di l'amore chì Diu hà postu quì per amore di e criature.
è nantu à l'ale di a so luce, portanu à u mo Creatore in cambiu di u mo amore.
Vogliu sviutà u ventu per rinuvà l'impetu, i lamenti è u duminiu di l'amore per regnu nantu à u Coru divinu
per purtà u Regnu di a Voluntà Divina à a terra.
Vogliu viotà u celu di l' amore chì cuntene per rinvià à u mo Creatore l'amore chì ùn finisce mai, chì ùn dice mai abbastanza,
è purtalla à ellu in cambiu di u mo amore per ellu in ogni locu è in tuttu. "
Ma quale pò dì tutte e follie chì aghju dettu di tutte e cose create. l'aghju fattu. Allora u mo dolce Ghjesù m'hà dettu :
Figlia di a mo vuluntà, quantu mi piace
l'anima chì entre in a mo Vuluntà per truvà tutte e mo opere !
È volendu da una cosa creata à l'altru, calcula secondu i so mezi bassi
quantu amore, amabilità, putenza, bellezza è altre cose aghju pussutu mette in ogni cosa creatu.
Perchè quellu chì hè in u mo Voluntà, ciò chì hè u mio hè u so.
Abbraccia tuttu è u porta à mè è intornu à mè in cambiu di u so amore.
Sentu di vultà à mè
- l'Amore chì mettemu in a Creazione,
- u putere, a bontà è a bellezza cù quale avemu dipintu tutta a creazione.
È in u nostru eccessu di amore dicemu:
« A figliola di a nostra Voluntà ci rende i nostri travagli, u nostru amore, a nostra bontà è tuttu u restu, mentre ch’ella ci li rende, li lascia à u so locu.
È sentimu gioia è felicità
cum'è s'è no rifacemu tutta a Creazione. "
Avà duvete sapè chì in a creazione di l'universu sanu, a varietà di tante cose diverse, avemu fattu un attu specificu è abbastanza per tuttu,
in modu chì nimu pò trapassà u limitu in u quali hè statu creatu.
Tuttavia, ancu s'ellu era un attu determinatu
-chì e cose create ùn ponu micca più, era un attu cumpletu.
Tantu cusì chì e criature ùn ponu micca piglià tuttu u bonu chì ogni cosa creata cuntene è ùn anu micca a capacità di fà.
Chì allora puderia veramente dì:
88
"Puderaghju tuttu u sole"? o:
"U celu sopra à a mo testa ùn hè micca abbastanza per mè"? o:
"Micca tutta l'acqua pò calmà a mo sete" ? o:
"A terra sottu à i mo pedi ùn hè micca abbastanza per mè"? è parechje altre cose.
È questu hè perchè quandu a nostra Divinità realiza un attu è crea cose:
- cusì grande hè u nostru Amore,
- tantu abbundante u lussu, a mostra è u splendore di ciò chì avemu !
Nisuna di i nostri travaglii pò esse definitu cum'è poviru. Tutti sò un grande avvenimentu,
- certi dà un lussu di luce,
- altri per u splendore di a so bellezza,
- altri sempre per a varietà di i so culori.
Pare chì significheghjanu in a so lingua muta:
"U nostru Creatore hè immensamente riccu, bellu, putente, sàviu.
Semu tutti, dunque, cum'è opere degne di Ellu, flaunt stu lussu in a funzione chì Diu ci hà datu. "
Avà, a mo figliola, ùn era micca cusì in a creazione di l'omu
Ùn avemu micca messu in ellu un attu definitu, ma un attu chì cresce sempre.
U nostru Amore ùn significava micca à l'omu chì hè abbastanza.
Saria statu cum'è un ostaculu à u nostru Amore, un frenu à u nostru entusiasmu.
No, nò, u nostru "abbastanza" ùn hè statu pronunzianu in a creazione di l'omu. Ùn hè micca finitu, ma un attu sempre crescente.
Allora chì e nostre manifestazioni d'amore ùn anu micca finitu, ma puderanu manifestà un splendore di lussu, grazia, santità, bellezza è bontà è tuttu ciò chì piace.
Avemu attaccatu u nostru attu di crescita à a so libera vuluntà
cusì chì ùn ci pò esse un ostaculu à u lussu di quale saria capaci.
È cusì chì u nostru attu cresce in l'omu
- pò avè tutti i supporti pussibuli è imaginabili,
Avemu ancu postu a nostra Voluntà Divina à a so dispusizione
- per permette di mantene à a spesa di a nostra Voluntà tuttu u lussu desideratu è a superabundanza di i beni di u so Creatore.
U nostru amore ùn s'adia à dì :
"Hè abbastanza per l'omu, u nostru zitellu - finu à quì pudete andà". Innò, ùn saria cum'è un babbu chì dice à i so figlioli :
"Finu à una certa data, pudete pusà à a mo tavula, è allora sarà finita".
89
Ùn saria micca l'amore di un babbu, ma di un maestru. Chì u zitellu vole piantà di riceve manghjà da u babbu, pò esse, ma u Babbu li dice:
"State in u digiunu", ùn sarà mai.
Tale hè a nostra bontà : ùn diceremu mai abbastanza à a criatura.
U nostru attu di crescita continuamente serve u so alimentu per cultivà è priservà.
M ma s'è a criatura ingrata ricusa di aduprà u nostru attu di crescita,
-ssu gran rigalu chì u so Criaturi li hà datu, averemu a tristezza di vede
u nostru caru figliolu chì digiuna, in miseria,
u nostru attu hè impeditu è senza vita.
È a criatura cambierà u nostru entusiasmu da l'amore à a tristezza.
Allora s'è vo vulete chì u nostru attu crescente hà a vita in voi,
- mai esce da a nostra Voluntà Divina
chi vi guarderà gelosamente per fà cresce sempre, sempre.
A mo povera mente pare di sapè nunda, ma di pensà à a Voluntà Divina.
Truva a so vita in tuttu ciò chì vecu, questu per l'internu.
Fora trova solu u Fiat divinu ch'ellu ama tantu è vole esse amatu. Sentu u bisognu di truvà in tutte e cose
- inspirate, sente e so pulsazioni di luce,
cum'è u sangue chì circula in l'anima è diventa a vita primordiale di u mo poviru esse.
È induve ùn sò micca sapè cumu truvà in tutte e cose, mi manca.
- pulsazioni cuntinue in u core,
- un soffiu d'aria fresca chì permette a vita di a Voluntà Divina in a mo ànima.
È aghju pricatu à Ghjesù per insignà à truvà ellu in tutte e cose per ùn mancassi mai a so vita eterna in mè.
U mo bene più grande, Ghjesù, mi dice in a so bontà:
A mo figliola
ella chì faci a mo Voluntà è campa u libru di u Fiat divinu in e so forme in a so ànima.
Ma stu libru
deve esse cumpletu è micca viotu, o cù pagine parzialmente piene.
90
S'ellu ùn hè micca cumpletu, finisce rapidamente di leghje.
Ùn avè nunda di leghje in stu libru, serà interessatu à altri libri.
A vita di a Voluntà Divina serà interrotta è cum'è rotta in a criatura.
Se, invece, u libru hè cumpletu,
- Avarà sempre qualcosa da leghje è
- s'ellu pare finitu, aghju aghjunghje più pagine ancu più sublimi per ch'ellu ùn li manca mai
vita, novi cunniscenza e
- l'alimentu sustanziale di a mo Voluntà Divina.
Ci deve esse parechje pagine in stu libru:
- pagine nantu à l'intelligenza, a vulintà è a memoria,
-una pagina nantu à u desideriu, l'affettu, u latu di u core, a parolla chì ci vole à sapè per ripetiri ciò chì hè statu lettu.
Altrimenti, serà un libru chì ùn farà micca bè à nimu.
Perchè per quelli chì facenu un libru, u primu scopu hè di sparghje.
L'internu di u libru deve dunque avè pagine scritte nantu à a mo Voluntà Divina.
U libru deve esse cusì pienu ch'ellu ùn trova nunda d'altru à leghje chè a mo Voluntà è voi solu.
È quandu l'anima hà pienu l'internu di u so libru,
cunnosci bè u libru esternu di a Voluntà Divina.
Tutta a Creazione ùn hè altru ch'è u libru di a mo Voluntà Divina.
Tuttu ciò chì hè creatu hè una pagina chì forma un libru assai grande cù parechji volumi.
Dopu avè furmatu u so libru internu è lettu bè,
l'anima hà da sapè à leghje bè u libru esternu di a Creazione.
È in tutte e cose truverà a mo Voluntà Divina in attu per dà
- a so vita,
- e so lezioni alte è sublimi e
- u so alimentu dilicatu è santu.
Per l'anima chì averà furmatu stu libru di u Fiat divinu in ella è l'averà leghje assai bè, serà cum'è ella chì avia un libru,
- l'hà lettu è rilettu,
- hà studiatu bè e parti più difficili,
- hà risoltu tutte e difficultà,
- punti oscuri chiariti,
in tale manera chì hà cunsumatu a so vita nantu à stu libru:
Sì qualchissia di l'esternu li porta un altru libru simili, certamenti cunnoscerà è ricunnosce u so propiu in stu libru. In particulare da a mo Voluntà Divina
91
hà chjusu a criatura in u so circulu santu e
pusò u libru di u so Fiat in a prufundità di a so ànima
È in a creazione u mo Fiat hà ripetutu stu libru divinu
cusì chì unu fa eco à l'altru è s'accordanu à maraviglia.
Allora vede chì hè necessariu
- ricunnosce in u fondu di a so ànima u libru di u Fiat divinu,
-leghjite bè per fà una Vita Eterna.
L'anima hà da pudè leghje cusì cun facilità e belle pagine di u grande libru di a mo Vulintà.
per tutta a Creazione.
Dopu à quale aghju continuatu i mo travaglii in a Voluntà Divina è u mo dolce Ghjesù aghjunse:
Figlia mia, a mo Voluntà Divina mantene u so attu cuntinuu chì ùn ferma mai di versà nantu à tutte e criature per vestilli cun un attu cuntinuu.
- luce,
- santità,
- bellezza,
- sustegnu,
- putere e
- di felicità.
U so amori hè cusì chì un attu ùn aspetta micca chì l'altru sguassate in torrenti più abbundanti ch'è a pioggia nantu à tutte e criature.
Stu attu cuntinuu hè ricunnisciutu è accoltu da tutti l'abitanti di a terra celestiale in modu di creà surprese sempre novi.
- gioia ineffable e
- felicità infinita.
Si pò dì ch'ellu forma a vita è a sustanza di a beatitudine di tutti i beati.
Avà, postu chì a mo Voluntà Divina pussede naturalmente stu attu cuntinuu, ùn pò micca è ùn cambierà micca u so regime.
Mentre ellu dà stu attu cuntinuu à u celu, dà ancu.
-à tutta a Creazione e
- à ogni criatura.
Ognunu riceve a vita da u so attu cuntinuu. S'ellu si ferma, a vita di tutti si ferma.
A più ci ponu esse cambiamenti in l'effetti.
Perchè a mo Voluntà Divina agisce secondu e disposizioni di ogni criatura. Dunque, stu stessu attu cuntinuu pruduce
novantadui
- à qualchì effettu e
- un altru effettu nant'à l'altri.
Ci hè ancu alcuni chì, sfurtunatamenti, malgradu esse cuntinuu sottu à a pioggia di st'attu cuntinuu di luce, santità, bellezza, etc.,
- ùn sò mancu bagnati
- nè illuminatu, nè santu, nè bellu,
- è chì cunvertisce stu attu cuntinuu di bontà in bughjura, in passioni è forse ancu in peccatu.
Ma a mo Voluntà ùn cessà, però,
a piovi nantu à ognunu u so attu cuntinuu di beni divinu.
Perchè hè ancu in a cundizione di u sole
-se l'omu ùn volenu riceve a so luce,
- nè l'arburi, i pianti è i fiori à quale puderia cumunicà
- les effets si nombreux et admirables qu'il contient son acte de lumière continue,
-vale à dì chì a dulcezza, u sapori, u magnificu arcubalenu cù tutti i so culori cuntinueghja sempre u so attu di luce.
Se u sole era dotatu di raghjoni, videndu tutti i benefizii ch'ellu pussede, in a rota di Ferris di a so luce è chì veramente dà, ùn sò micca ricevuti, chianciria lacrime di luce ardente cù u dulore.
A mo Voluntà Divina hè più cà u sole:
Cuntene in a so luce infinita tutti l'esseri è tutte e cose.
A so natura hè di vulerà sempre dà. È ella dà sempre.
Sè tutti vulianu piglià tuttu, sarianu tutti santi. U mondu diventerà felicità.
Ma per via di a so grande sofferenza, i so beni ùn sò micca ricevuti. Sò ancu rifiutati in a so luce.
Ma ùn si ferma è cun un amore teneru è insuperabile,
cuntinueghja u so attu cuntinuu di dà ciò chì a so Luce pussede.
Aghju seguitu i mo azzioni in a Voluntà Divina è pensu: "Cumu pudemu sapè s'ellu u Fiat Divinu regna in a criatura? È a mo povera anima hà u bonu di u so regnu o micca? Ma pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù. disse per mè:
U muvimentu hè un signu di vita
Induve ùn ci hè micca muvimentu, ùn pò esse vita.
Dunque , per sapè se a criatura pussede a mo Voluntà, hè necessariu chì si senti in l'intimità di a so ànima.
chì a mo Voluntà sola hè u primu muvimentu di tuttu ciò chì succede in ellu
Perchè s'ella regna,
a mo Voluntà farà sente u so primu muvimentu divinu
nantu à quale tutti l'atti interni è esterni seranu basati.
Sarà dunque a mo vuluntà
- u primu muvimentu,
- a password,
- u cumandante,
- u rè,
cusì chì ogni attu aspetta stu primu muvimentu prima di agisce è agisce.
Allora quandu a criatura sente in i so azzioni u primu muvimentu di u mio
Vulendu hè un signu chì a mo Voluntà regna in a so ànima .
Per d 'altra banda, se a criatura sente in u so primu muvimentu
- un scopu umanu, - u vostru propiu piacè,
- satisfaczioni naturali, - l'entusiasmu di piacè cù e criature, micca solu a mo Voluntà ùn regnerà, ma
Ella diventerà un servitore, serve a criatura in i so azzioni.
Perchè ùn ci hè micca attu chì a criatura pò fà
s'è a mo Voluntà Divina ci participa nè per duminà nè per serve.
Avà duvete sapè, figliola mia,
chì hè u passaportu per entre in u mo Regnu
- una vuluntà risoluta di mai fà a so vulintà,
qualunque u sacrifiziu, ancu à u costu di a so vita.
Questu attu risolutu ma veru hè cum'è a firma chì hè posta nantu à u passaportu per andà in u regnu di a mo Divina Voluntà.
Se a criatura face un segnu per mandà, Diu face un segnu per riceve.
Quest'ultima firma serà cusì preziosa chì tuttu u Celu vinarà per accoglie a criatura in u Regnu di a Vuluntà Divina.
94
Ognunu averà i so ochji fissi nantu à quellu chì hà a vita nantu à a terra in u regnu di a Voluntà divina chì pussede in u celu.
Ma u passaportu ùn hè micca abbastanza.
Hè ancu necessariu di studià
- lingua,
- morale è
- dogana
di stu regnu divinu.
Quessi sò
- a cunniscenza,
- prerogative,
- bellezze è
- u valore
contenuta in a mo vulintà.
Altrimenti, a criatura seria cum'è un alienu chì ùn pudia nè piglià l'amore nè esse amatu.
S'ellu ùn faci micca u sacrifiziu di studià per pudè parlà di questu
lingua ,
s'ellu ùn cunforme micca à i custumi di quelli chì campanu in stu regnu santu, camparà in isolamentu.
Perchè s'elli ùn capiscenu micca, l'evitaranu. È l'isulazione ùn rende nimu felice.
Dopu chì a criatura deve passà da studià à praticà ciò chì hà
amparatu .
Dopu un periudu di pratica, hè infine dichjarata citatina di u Regnu di a mo Voluntà Divina.
Allora tastarà tutta a felicità chì si trova in un Regnu cusì santu. Diventaranu a so pruprietà.
Avarà acquistatu u dirittu di campà in u Regnu cum'è in u so paese. Dopu chì Ghjesù aghjunse :
A mo figliola, ella chì campa in a mo Voluntà si face a creatrice di a Pace trà Diu è a criatura.
E so azzioni, parolle, preghiere è picculi sacrifici
-Sò tutti ligami di pace trà u celu è a terra, Sò armi di pace è d'amore
95
cù quale a criatura cumbatte u so Creatore per fà cusì
- di disarmà lu,
- per rende propizia e
-di trasfurmà e ferite in misericordia.
A vuluntà umana hà furmatu a guerra chì hà fattu contru à quellu chì l'hà creatu,
- venenu à rompe u pattu, l'ordine è a pace.
Cusì a mo vulintà,
-cù a forza di a so omnipresenza chì regna in a criatura, cunverta ciò chì a criatura faci
- in ligami di pattu, ordine, pace è amore.
Tantu cusì chì una piccula nuvola bianca si alza da a criatura
- chì si estende è ascende à u tronu divinu,
sbuccà in tante voci quant’è l’atti fatti da a criatura
- chì dice:
"Grande Diu, vi portu a pace di a terra è
- Mi dai a to Pace per rinvià cum'è un ligame di pace trà tè è a generazione umana. "
Questa nuvola s'arrizza è fala, scende è s'alza, è ghjoca u rolu di pacificatore trà u celu è a terra.
Mi sentu immersa in u Fiat.
U so aria hè cusì dolce, cusì rinfrescante chì mi sentu rinasce in ogni mumentu à una nova vita.
Ma chì si respira in st’aria di a Voluntà divina ?
Respiremu aria
- di luce, - d'amore, - di dolcezza,
- forza di l'anima, - cunniscenza divina, etc.
Cusì a criatura si senti restituita à una nova vita.
Questu aria benefica è balsamica ch'ella respira face cresce a vita divina in a criatura. Sta melodia hè cusì putente.
Ciò chì inhala cù ogni respiru hè abbastanza per dà a so vita. Hà da exhale u surplus. Ma chì hè questu overflow chì scade ?
96
Hè ciò ch'ellu ricivutu dopu à u pienu, vale à dì l'Amore, a Luce è a Bontà ch'ellu respirò è ch'ellu vole rende.
U mo poviru spiritu era persu in st'aria divina. Allora u mo dolce Ghjesù mi disse: Figlia mia,
tutte e boni azzioni realizati da a criatura in a mo Divina Voluntà cullà
à Diu.
Perchè ellu tene u putere divinu per attruverà à a terra celestiale ciò chì unu face in a so Voluntà.
Hè ellu chì cù a so putenza divina li fa cascà cù una piovana benefica nantu à a criatura.
In tale manera chì quandu a criatura ama, benedica, adora, ringrazia o lode. Diu risponde cù una piovana di Amore, Benedizioni è Thanksgiving. Perchè si sentia amatu è ringraziatu da a criatura.
È scoppia in una piovana di lode davanti à tutta a corte celeste.
Oh, quantu a nostra bontà divina aspetta l'adorazione, u dolce "ti amu" di a criatura per chì pudemu dà rinu liberu à u nostru amore è dì :
"Ragazza ti tengu caru". Ùn ci hè micca attu chì a criatura pò fà per noi chì a nostra tenerezza paterna ùn a faci micca multiplicà.
Dopu à quale aghju cuntinuatu i mo travaglii in u Fiat divinu. U mo amatu Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
a mo Voluntà divina porta a criatura in braccia.
U so amore hè cusì chì tene tutta a Creazione intornu à ellu stessu in un attu chì ellu crea sempre per fà
- per piacè,
-per fà a so felice e
- Per dì li :
"A mo forza creativa mantene a macchina sana di l'universu. S'ellu si ritirò, u sole sparissi.
À u listessu tempu, u celu è tuttu ciò chì hè in ellu cascanu in nunda. Perchè hè surtitu da nulla
È in a creazione, u mo Potenza Creativa a mantene continuamente.
Si pò veramente dì:
"Hè per voi chì aghju creatu u sole,
cusì chì a vostra vita, u vostru modu hè sprinkled with light
per u turchinu di u celu,
97
cusì chì u to sguardu s'alza è si diletta in a so estensione. Creu tuttu per voi.
Mantene tuttu in ordine perchè ti amu. "
A mo Voluntà Divina diventa Vita in l'attu di tutte e cose. Li sustene è li cunserva.
Li mette intornu à a criatura per fà sente à traversu tutte queste cose.
a so vita imperturbabile,
a so forza immutable,
u so Amore invincibile.
Si pò dì chì a mo Voluntà Divina l'abbraccia in ogni locu cum'è u trionfo di u so Amore.
È ùn solu mantene l'ordine esternu è tutte e cose in un attu di creazione. Mantene internamente, cù a so Forza Creativa,
tuttu in l'ordine di a criatura.
Cusì chì a mo Voluntà hè sempre in l'attu di creà
- battitu di core, respirazione,
muvimentu, circulazioni di sangue,
- intelligenza, memoria è forza di vuluntà.
Corre cum'è a vita in u battitu di u core, in u respiru è in tutte e cose.
Supporta è cunserva senza mai ritirassi da l'anima è u corpu. È mentre a mo Voluntà Suprema hè tuttu, face tuttu, dà tuttu, ùn si ricunnosce micca è piuttostu si scurda.
Puderia esse dettu cum'è aghju dettu à l'apòstuli:
- Sò tantu tempu cun voi, è ùn mi cunnosci ancu !
Sapenu assai cose chì ùn formanu micca a Vita di a criatura. Da a mo Voluntà ùn si sà nunda chì forma a vita è l'attu cuntinuu di a vita, senza chì a criatura ùn pudia campà.
Dunque, a mo figliola , sia attentu è ricunnosce
- in tè è fora di tè,
- in tutte e cose,
a mo Voluntà chì hè più cà a vostra propria vita.
Senterete cose admirabili, u so attu cuntinuu
-chì ti ama cun un Amore instancabile è
-chì, per questu Amore, vi dà a Vita.
Sò torna in braccia di u Fiat divinu.
Mi pare chì a so luce immensa mi circunda cum'è un mare. Facendu i mo atti d'amore, d'adorazione è di ringraziamentu,
Pigliu da questa luce l'Amore chì a Voluntà Divina pussede.
Tuttavia, pigliu solu quantu pussibule. Perchè hè cusì grande
-chì una criatura ùn pò piglià tuttu e
-chì ùn aghju nè a capacità nè u spaziu per cuntene st’amore infinitu chì mi riempia tuttu, cusì chì, malgradu esse una criatura, u mo amore per quellu chì m’hà creatu hè pienu è cumpletu.
Da quì a mo adorazione
Perchè l'atti realizati in a Voluntà Divina deve avè una tale pienezza chì a criatura deve esse capace di dì:
"U mo essa tutale si dissolve in amore è adurazione. Ùn ci hè nunda di mè ".
U Creatore deve esse capace di dì:
"Tuttu l'amore ch'ella puderia dà, mi l'hà datu. Ùn ci hè nunda per ella .
Cume aghju fattu i mo picculi atti in stu mare,
- picculi onde sò ancu furmatu in a mo intelligenza
- induve sò stati trasfurmati in a luce di a cunniscenza di a Voluntà Divina.
U mo sempre gentile Ghjesù m'hà dettu :
A mo figliola, ella chì vive in a mo Divina Volontà
hà sempre qualcosa à fà cù a luce, mai cù a bughjura.
Siccomu a luce hè fertili, dà nascita à a cunniscenza chì pussede in l'anima.
A virtù di a luce hè maravigliosa è miraculosa
S'è guardendu ùn si vede chè luce,
internu pussede a pienezza di merchenzie,
ma ùn li cumunicà micca à quelli chì li fighjanu solu
è solu à quellu chì si lascia toccu, furmà, abbracciatu, abbracciatu da i so basgi ardenti.
- tocca, purifica,
- basgiendu, chjude a so luce in l'anima è
-cù una fecundità chì ùn sapi micca esse oziosu, travaglia constantemente è cumunica u bellu arcubalenu di culori è bellezze divine,
99
- infuse cù e so bellezze e verità maravigliose è sicreti ineffable di u so Creatore.
Vivendu à a luce di a mo Voluntà Divina è ùn pudere micca esse
- a luce di e cose divine, di i nostri sicreti,
- ùn sente micca a virtù fecondante di a luce,
saria cum'è s'è Diu vulia separà a vita di a so criatura.
U nostru solu scopu era chì a nostra Voluntà era ancu quella di a criatura perchè vulemu campà stabile cun ella.
Hè per quessa chì saria assurdu
-viva in a mo Voluntà e
- ùn sente micca a fruttalità di i beni pussediti da sta luce, chì hè quella di fà a vita di Diu è di a criatura simili.
Allora aghjunse:
A mo figliola
vi vede dunque in a Creazione tutte e priparazioni per sta festa sulenne, quella chì a nostra Divinità vulia sulennizà cù a criatura da u principiu di a so esistenza.
Chì ùn avemu micca preparatu per chì sta festa sia a più sulenne ?
Stelle stellate, un sole radiante di luce,
venti di freschezza, mari,
fiori è frutti di una larga varietà di gusti è sapori. Dopu avè preparatu tuttu, avemu creatu l'omu
-per ch'ellu pò festighjà è noi cun ellu.
Era ghjustu chì u patronu di u partitu
- chì avia preparatu tuttu cù tantu amore pò gode cun ellu,
soprattuttu chì a sustanza di a festa hè stata furmata da a cumpagnia di l'invitati chì vulemu à sta festa.
Per chì sta festa ùn sia mai interrotta trà noi è l'omu, avemu datu a listessa Voluntà chì guvernava u nostru Essere Divinu.
cusì chì u regime è u guvernu trà Diu è a criatura pò esse unu.
Ma quandu l'omu s'hè alluntanatu da a nostra Voluntà,
- persu u nostru regime è u nostru guvernu,
- è i dui lati anu cessatu di celebrà.
In cunseguenza
Quandu fate u vostru travagliu in u nostru Will e
Quandu vi ricordate di tuttu ciò chì facemu in a Creazione per preparà a nostra festa cù a criatura,
- Sentimu chì u nostru Fiat hè a vostra dieta è a vostra regula.
100
Rinnuva i nostri ligami, ci spinge à furmà a nova festa è ci face ripete quella di a Creazione.
È io: "Gesù mio amatu, quantunque grande sia u mo desideriu di campà in a vostra Voluntà, è preferiscu more chè fà a vostra santa Volontà,
però, mi sentu male è bruttu. Cumu possu ripetiri sta festa à voi ? "
Ghjesù disse:
Tantu hè u nostru amore per quellu chì hà decisu di campà in a nostra Voluntà è per sempre, chì a nostra Voluntà stessu diventa un spazzola di luce.
Cù i so tocchi di luce è di calore, purifica a criatura di tutte e so macchie per ch'ellu ùn sia vergogna d'esse in a so presenza adorable.
Li permette di celebrà cun noi cun fiducia è amore.
Lasciate dunque esse dipinti da a mo Voluntà Divina, ancu à u costu di ogni soffrenza.
A mo Voluntà penserà à tuttu.
U mo abbandunamentu cuntinueghja in a Voluntà Divina.
Aghju capitu u grande bè chì a mo piccula anima si senti à campà sottu à l'autorità di sta santa Voluntà.
A so ghjilosia è l'amore sò tali chì vigilà nantu à e cose più chjuche è pare dì :
«Nimu u toccu fora di mè, è guai à quelli chì osenu. "
Aghju pensatu allora:
"Mi ama tantu.
Aghju mai avutu a disgrazia di oppone à una vuluntà cusì amable è adorable ?
Aghju seri dubbii
-in particulare in st'ultimu periodu di a mo esistenza e
- cù ciò chì hè accadutu,
ch'ellu ci hè statu qualchì rottura trà a mo vulintà è a Vulintà Divina. "
A mo povera mente hè stata devastata da stu tristu dubbitu.
Allora u mo dolce Ghjesù, incapace di suppurtà più di vedemi afflittu, in a so bontà, mi disse :
101
mia cara figlia,
"Sbarazzate di tutti i dubbiti è l'ansietà da a vostra mente.
Perchè ti debilitanu è rompenu u to volu versu sta Voluntà chì ti ama tantu.
Hè vera ch'ellu ci sò stati riflessioni, paure, mancanza d'abbandunamentu tutale, tantu ch'avete sentitu u pesu di a vostra vuluntà cum'è
s'ellu vulia lascià per andà à a so strada.
È sì diventata quella zitella chì hà paura di tuttu, cusì pienghje à spessu.
Allora ti tengu strettu in braccia
guardà sempre a vostra vuluntà per mantene a sicura.
Dunque ùn ci sò micca stati veri rupture trà a mo Voluntà Divina è a toia, a mo figliola.
S'è - ci manca u celu, figliola mia - questu puderia esse accadutu, avariate patitu a listessa disgrazia di Adamu.
Quante preparazioni precedevanu a so esistenza ! U nostru amore ùn ci hà lasciatu solu.
Eramu in furmazione
- un celu è un sole,
- un bellu giardinu è
- assai altre cose,
-tutti sti atti preparatori.
Avemu datu via libera à e nostre opere per l'amore di st'omu. È in a creazione, u nostru amore
- avemu versatu a nostra vita divina in ellu,
- hà fattu a vita di questu omu permanente.
Cusì ch'ellu si sentia a Vita Eterna in ellu stessu
cum'è da ellu stessu in e nostre opere create da l'amore per ellu.
U nostru amore era cusì grande chì diventò un revelatore di u nostru Essere divinu in l'omu. Perchè ellu avia stabilitu a nostra vita permanente in ellu.
È era apparsu fora.
Cusì tuttu ciò chì hà creatu era una rivelazione di u nostru Amore chì l'avia fattu per ellu.
In particulare da quandu in Creazione
- tutte e cose create sò state datu à l'omu,
- cum'è a nostra vita,
permanente è micca à intervalli.
Un amore chì dice sì oghje è no dumane hè un amore rottu. A natura di u nostru amore ùn hè micca adattatu à l'amore interrottu.
U nostru amore hè eternu è ùn dice mai abbastanza.
102
Hè per quessa Adam,
- separà noi stessi da a nostra Voluntà Divina,
hà spulatu tutta a Creazione cù a nostra Vita chì era in ellu.
Hè un offense assai seriu di ritirà da a nostra Voluntà Divina. Allora mettemu tutti i nostri preparativi da parte,
stu gran bonu chì avemu avutu furmatu.
Avemu ritiratu da l'omu.
Cun noi tutta a creazione hè stata offesa.
Tantu cusì chì quandu Adam hà furmatu a rottura cù a nostra Voluntà, hà offensu
- u celu, e stelle, u sole,
- l'aria ch'ellu respirava,
- u mare, a terra nantu à quale ellu caminava.
Tutti si sentia offesi.
Perchè a mo Voluntà Divina hè cum'è
- frequenza cardiaca e
- circulazione di sangue
di tutte e cose create.
Tutti sintìanu a tristezza di a rottura di a vulintà umana.
Anu sintia chì u Pulse chì a so vita è a preservazione ch'elli ricevevanu era statu toccu.
Allora s'ellu ci hè mai statu una pausa trà a to vulintà è a mo vulintà, l'averiaria da parte
-tutti i mo numerosi priparazioni fatti in a to ànima è
- e mo tante grazie cuncede.
È mi avissi ritiratu mettenduvi da parte.
Se cuntinuà à sente a mo Presenza, questu hè u segnu
- a mo Voluntà ferma ferma in tè, è
- chì a to vulintà stà in a so pusizioni.
Se sapia ciò chì significa micca fà a mo Voluntà !
A criatura osa
- prevene è tumbà stu muvimentu senza fine, e
- dà a morte à l'opere sante chì a mo Voluntà Divina hà stabilitu per fà in a criatura.
A mo Voluntà vole dà a Vita divina.
103
Sè vo vulete dà è
s'è a vulintà umana ùn la riceve è s'oppone,
a criatura face tandu u cuteddu per tumbà è suffocà sta Vita divina in a so ànima.
Li pari chì ùn fà a mo Voluntà ùn hè nunda. Mentre chì questu custituisce
- tuttu u male di a criatura e
- a più grande offesa à a nostra Suprema Maestà.
Dunque ,
siate attenti è lasciate chì u vostru abbandunamentu sia cuntinuu in a mo Voluntà.
Sò sempre quì, in u centru di u Fiat divinu,
ancu s'è in l'incubu di a privazione di u mo dolce Ghjesù. quantu dulore hè di sente à Ghjesù fughje, ellu
-chì m'aima è chì mi piace e
-chì forma a mo vita di forza, amore è luce, scappa a mo vita.
Oh! u mo Diu, chì pena per sente a vita, ma ùn hè micca a vita vera. Chì tortura, chì lacerazione !
È mentre mi sentu chì ripete : "Ùn ci hè dolore cum'è u meiu. U celu è a terra pienghjenu cun mè.
Ognunu m'implora per u ritornu di stu Ghjesù chì m'aima è chì mi piace ! "
Mi renditu ancu di più in stu Fiat divinu
chì nimu mi pò purtari, mancu Ghjesù stessu.
Si piatta è qualchì volta si alluntanassi da mè, ma a so Voluntà divina ùn mi lascia mai. Hè sempre cun mè.
A mo povera mente vaga tuttu ciò chì u divinu Fiat hà fattu è face sempre per u nostru amore.
Pensava à stu grande Amore manifestatu in a nostra creazione.
Allora u mo amatu Ghjesù esce da u piattu è mi disse:
"A mo figliola,
a creazione di l'omu era u centru
-induve a nostra Divinità cintralizzava in a criatura tutti i beni chì avianu da nasce.
104
Avemu messu in ellu a Vita Divina è a Vulintà Divina, a vita umana è a vulintà umana.
A vita umana avia da serve cum'è a nostra residenza.
E duie vuluntà unite anu da furmà una vita cumuna in perfetta armunia. A vulintà umana pigliarà a nostra Voluntà per furmà e so opere,
è a nostra Voluntà seria in l'attu cuntinuu di u rigalu di sè stessu per chì a vulintà umana puderia
ferma modellatu è
tutti infurmati in a Voluntà Divina.
Ma ùn ci hè vita,
- umanu è spirituale è divinu,
chì ùn hà micca bisognu di manciari per cresce, diventa più forte, abbellisce è rallegra,
tantu più chè no avia messu a nostra vita divina in l'omu.
Ùn pudendu riceve tutta a pienezza di l'Essere divinu, mettimu in ellu ciò chì puderia cuntene di a nostra vita,
- dà li a libertà di fà ellu cresce quant'ellu pudia è vulia.
A nostra vita in l'omu hà bisognu di l'alimentariu per cresce. Cusì era necessariu di mette una Voluntà Divina in ellu.
Perchè a nostra Vita divina ùn pudia mai avè adattatu à l'alimenti di a vulintà umana.
Hè per quessa chì tutti l'atti di a criatura sò realizati
-in virtù di a nostra Voluntà Divina e
- dentru,
servitu cù l'alimentariu è hà fattu a nostra vita divina cresce in questu
Allora, appena a criatura hà fattu i so atti in u nostru Fiat, hà pigliatu
- qualchì volta di u nostru amore è ci hà alimentatu cun ellu,
- qualchì volta di a nostra forza di mente,
- a volte di a nostra dolcezza infinita,
- qualchì volta di e nostre gioie divine per nutriscia.
Chì ordine, chì armunia trà l'omu è noi in a Creazione, à u puntu di dumandà à ellu u nostru propiu nutrimentu,
- micca perchè avemu bisognu, ma per mantene
- l'entusiasmu di l'amore,
- currispundenza,
- l'unione inseparabile trà ellu è noi !
105
Mentre ellu hà cura di noi, avemu cura di noi
- per nutrillu è priservà a nostra cara residenza,
-di fà li altri rigali maravigliosu in ordine di
- per fà ellu più felice,
- amassi di più è
- per fà ci amuri di più.
Ma vulete sapè quale sò i rigali più meravigliosi chì demu à a criatura ? Hè da pruvà
- una cunniscenza di u nostru Essere Supremu,
- una verità chì ci cuncerna,
- unu di i nostri sicreti,
questu hè u megliu rigalu chì li demu.
Ognunu di sti rigali forma un ligame supplementu trà a criatura è noi. È ogni verità hè una pruprietà chì avemu messu in a so ànima.
Hè chì in l'anima induve a nostra Voluntà regna, truvamu
- u nostru alimentu divinu,
- a nostra pruprietà in quantu hè pussibule per una criatura,
- a nostra residenza.
Hè dunque noi stessi chì truvamu
- in casa nostra,
- in u nostru centru,
- à mezu à e nostre pruprietà.
Allora capite ciò chì questu significa?
- lasciate regnu a nostra Voluntà, è
- u gran bonu di fà cunnosce e nostre verità ?
Ognuna di e nostre verità porta u so propiu bonu distintu:
- unu porta a so luce,
- l'altru a so forza,
- altri a so bontà, saviezza, amore, etc .;
ognuna di elli liga a criatura à Diu in una manera spiciale è Diu à a criatura.
Allora sapete cumu
- currisponde à tanti rigali chì u vostru Ghjesù hà datu,
- è campà sempre in a nostra Voluntà.
106
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinueghja.
Sentu a so forza incantevule chì s’impone dolcemente à mè, ma senza furzà.
Perchè ùn li piace micca e cose forzate. Ùn sò micca per ellu.
Quessi sò cose chì ùn appartenenu micca à ellu.
Hè per quessa chì assicura chì tutte e mo azzioni
- per riceve a vita di a Voluntà Divina e
- pò diventà cum'è e so azzioni.
Mi pare chì ogni attu realizatu in a so adorable Will hè una vittoria.
chì vince a piccula di a mo vulintà.
E pensu: "Quantu brutta hè a natura umana senza a Voluntà Divina". U mo dolce Ghjesù m'hà dettu:
A mo figliola
a natura umana chì campa senza a mo Voluntà hè brutta.
Perchè hè statu creatu da l'Essere Supremu per vive unitu cù u Fiat Divinu, per chì vive senza ellu pò esse un muvimentu in a natura umana:
in questu ordine di u muvimentu, a forza, l'amore, a luce, a santità, a raghjoni stessu sò tolti.
Tutti questi rigali meravigliosi sò quì in a criatura perchè Diu li hà postu quì cum'è in un santuariu. Ma ùn sò più in u so locu, tutti in disordine.
Ùn essendu più in u so postu, unu ghjoca contr'à l'altru :
- passioni cumbatte a santità,
- a debule lotta a forza,
- l'amore umanu cumbatte u divinu,
-a criatura u Criaturi, etc.
A natura umana senza a Voluntà Divina si trasforma in bruttura. Si volta.
In u so disordine, va in guerra contr'à u so Creatore.
L'anima è u corpu sò stati creati da Diu per vive inseme.
Se u corpu vulia avè una vita separata da l'anima,
Ùn saria micca sottumessu à una triste trasfurmazioni à u puntu di ùn ricunnosce più ciò chì era ?
In a creazione di l'omu, a nostra Divinità hà fattu participà a nostra Sapienza infinita,
- quellu di un artighjanu espertu
107
chì pussede tutta a scienza è l'arti di creà, è chì vede questu in a so omniscienza
- per questu omu per esse u nostru onore è degnu
- u travagliu di e nostre mani creatrici,
- di a nostra gloria è
- deve ancu ellu
- esse furmatu da un corpu è un ànima, e
-esse incaricatu di a nostra Voluntà cum'è a prima vita di l'ànima è di u corpu, per quessa
- chì hè l'anima per u corpu,
- a nostra Voluntà duvia esse per noi dui.
Dunque a criatura hè stata creata è hà avutu u so principiu: corpu, ànima, vuluntà umana è Voluntà divina, tutti inseme , chì avianu da avè una Vita in cumunu in u più grande accordu.
A nostra Volontà chì avia a primazia avia da esse fatta
- nutre,
- cunservatore e
- duminatore
di sta criatura.
Oru
- se a natura umana senza a nostra Voluntà Divina hè brutta,
- unita à a nostra Voluntà hè di bellezza rara è incantevule.
In a so creazione avemu postu u germe è a sumente di luce.
Megliu chè una mamma tenera, u nostru Fiat stende l’ali nant’à sta sumente. L'accarezza, li dà u so fiatu, l'abbraccia, l'alimenta, u fa cresce è cumunicà cù u so calore è a so luce tutta a diversità di e bellezze divine.
A natura umana chì riceve sta participazione hè sottu à l'impetu è à l'influenza cuntinuu di una forza, di una santità, di un amore sanu divinu. Cresce per diventà bella, amable è admirable à l'ochji di tutti.
Cusì a natura umana, cum'è creata da noi, ùn hè micca brutta, ma bella.
Ùn sapemu micca fà una cosa mala.
Ma pò esse bruttu
ùn resta micca in i modi per quale hè statu creatu è vulutu da noi.
Allora vede quantu hè necessariu per e criature per fà
108
- fà a nostra Voluntà e
- campà in a nostra Voluntà
cusì ch'ellu pò entre in u primu attu di a so creazione.
Perchè se questu hè distruttu, a criatura ferma sfigurata è senza vita vera. Tutte e cose sò state create in isolamentu.
Tuttu u bonu hè di priservà sè stessu cumu sò stati creati da Diu.
Questu hè u casu cù a scienza:
s'è una persona vulia amparà à leghje senza vulè amparà e vucali è a so unione cù cunsunanti,
- chì hè u principiu è u fundamentu, a sustanza da quale derivanu e scienze,
puderia mai amparà à leghje ?
Pò esse piace à i libri, ma ùn impara mai.
Allora vi vede e linee necessarie per seguità
- riguardu à a manera chì e cose sò formate à u principiu di a so esistenza,
s'è vo ùn vulete passà
- da u bè à u male,
- da u bè à u male,
- da a vita à a morte.
Chì bonu pò sperà a criatura
- chì ùn campa micca unitu à a nostra Voluntà
- in quale hè statu stabilitu u principiu di a creazione ?
Oh! se tutti pudianu capisce,
- quant’elli sarianu attenti à lasciassi duminati, nutriti, nutriti da a mo Voluntà,
chì essendu à u principiu di a so esistenza si furmassi in elli
tutta a bellezza, u bonu, a santità è a grande furtuna di a vita quì nantu à a terra,
è tandu a gloria maiò di a so vita quì sopra !
Dopu à quale aghju continuatu i mo opere in a Voluntà Divina. Mi paria chì sti atti avianu virtù tandu .
- unisce u celu è a terra,
- attirà tutti l'abitanti celesti per osservà a criatura chì si lasciò investita da a Voluntà Divina, per ch'ella puderia agisce in e so opere.
U mo dolce Ghjesù aghjunse:
109
Figlia mia, ùn ci hè nunda
- più bella,
- più santu,
- più graziosu
chì pussede una virtù è una forza più incantevule chè un’anima duminata da a mo Divina Volontà.
Hè u surrisu di u celu nantu à a terra .
Ognunu di i so atti hè incantu per u so Creatore chì sente in a criatura a dolce forza di a so Voluntà è
hè piacevule cuntentu, è
Tutti i beati sentenu chì nantu à a terra ci hè un'anima chì piacè a Voluntà di u celu
per fà ellu u so è campà in cumunu cun elli.
Oh! Ils sont doublement heureux de voir que cette Fiat qui les bat et leur apporte la suprême béatitude règne aussi dans un point de la terre, où elle opère et triomphe.
Avemu vistu in questu puntu di a terra
- una nuvola di celu,
- una Voluntà Divina à u travagliu,
-un surrisu di a Patria celeste chì attrae l'attenzione di tuttu u celu
per ch'ellu pò difendelu è gode di quellu surrisu chì forma a Voluntà Divina in sta criatura.
Perchè i santi sò inseparabili da tutte e so opere è participanu à questu secondu u so meritu. Siccomu l'atti fatti in a mo Voluntà Divina sò tante catene d'amore chì correnu trà u Celu è a terra è chì l'amate tutti senza eccezzioni.
Siccomu a criatura li ama tutti, hè benvenuta per tutti.
Dunque, a mo figliola, sia attentu
Vola, corre sempre in a mo Voluntà Divina per furmà u surrisu di u celu in terra.
Hè bonu per vede u surrisu di u celu.
Ma postu chì a felicità è un surrisu sò e so proprietà, a terra hè rinunziata
- più bella,
- più attrattiva.
Perchè u surrisu celeste chì a mo Voluntà Divina forma in a criatura ùn hè micca a so pruprietà
U mo abbandunamentu in a Voluntà divina cuntinueghja
Pruvate di unisce quant'è possu i mo picculi atti cù quelli di a Voluntà Divina
per ch'elli sò unu cù i soi, à u puntu di pudè quasi dì :
"Ciò chì fate, aghju. Immersu in a vostra luce per pudè stende cun voi
è cusì possu abbraccià è amà tutte e criature cù a vostra stessa Voluntà. Aghju fattu questu quandu u mo amatu Ghjesù m'hà dettu :
A mo figliola, a virtù è u putere di l'atti fatti in a mo Voluntà Divina sò tali
ch'elli diventanu messageri divini chì lascianu a terra per a volta di u celu
Questi messageri surtenu da a mo Voluntà Divina, ma sò mandati da una criatura chì travaglia è vive in It. Cusì portanu cun elli u dirittu di entre in a nostra regione celeste.
Portanu a bona nutizia chì a terra vole u Regnu di a nostra Voluntà. Perchè un pocu esiliu chì opera è campa in a nostra Voluntà ùn face nunda di più
-chì usanu sta Voluntà chì regna in u celu
- per dumandà ellu di falà per regnà in terra cum'è ellu in u celu.
Sti messageri di luce, quanti sicreti ùn piattanu ! A luce di a nostra Voluntà Divina
- hè digià in sè stessu secretariu di tutte e cose divine è umane,
-è sà cumu guardà u veru sicretu.
Quandu si vede a luce in l'apparenza, si piatta in questa luce tutti i sicreti di tutte e cose. Nunda li pò scappà.
Questa luce cuntene u grande sicretu di tutta a storia di a Creazione. Affida i so sicreti solu à quelli chì volenu campà in a so luce.
Perchè a luce cuntene virtù
- per fà vive a criatura è capisce i sicreti divini,
- è, s'ellu hè necessariu, accuncià ella per offre a so vita
cusì ch'ellu pò dà vita à i so sicreti divinu è u scopu di a Creazione
chì era solu chì a nostra Voluntà regna in terra cum'è regna in celu.
Dunque, figliola mia, s'è vo vulete esse attentu à campà sempre in u mo Voluntà,
111
- ella vi affiderà tutti i sicreti di a storia di a Creazione,
-Farà depositu in a to ànima di tutte e so gioie è di i so dulori immensi. Cum'è u so sicritariu, cù a so luce vibrante, trasfurmendu in spazzola, pinghjerà u sole, u celu, l'astri, u mare è i magnifichi fiori in tè.
Perchè quandu si parla, a mo Voluntà ùn si cuntenta solu di parolle. Perchè e parolle ùn ponu esse abbastanza
- à u so amori unquenchable è
- à a so luce infinita. Ellu vole azzione.
Dunque, cù a so virtù creativa,
mentre cunfidendu i so sicreti,
parla è forma a nova Creazione in a criatura; A mo Voluntà ùn hè micca cuntenta di cuntà i so sicreti.
Ma ella vole fà opere chì cuntenenu i so sicreti.
Hè per quessa chì videremu in a criatura chì vive in a mo Voluntà
- Cieli novi,
- solu più luminosu chè in a creazione stessa.
Perchè duvete sapè chì hè in u mo Voluntà
- una sete, una brama ardente di vulè sempre esse à u travagliu.
Circate a criatura chì vole à sentela è riceve a so virtù creativa per ùn esibirà i so opere inutilmente.
Certamente cerca sta Voluntà in l'anima. Quand'ellu a trova, vede e so opere garantite da stu divinu Fiat. Ella ùn risparmia sforzu
Allora eseguisce e più belle opere è e più grandi meraviglie per voi.
Oh! putenza è omnipotenza di a mo Voluntà !
Sì tutte e criature ti cunniscenu, ti amaranu è ti lascianu guvernà. È a terra cambiassi in u celu !
Aghju fattu e mo opere in a Voluntà divina.
Aghju pricatu chì copre tuttu u mo esse.
affinchì tutti i mo batti di cori, respirazioni, parolle è preghiere ponu esce da mè cum'è atti ripetuti di a Voluntà Divina.
112
Oh! cumu mi piacerebbe esse un attu cuntinuu di a Voluntà Divina per pudè dì:
"Aghju tutte e vostre azioni è u vostru amore in u mo putere.
Allora facciu ciò chì fate è ti amu micca menu ch'è tù mi ami ! "
Mi pare chì l'amore veru ùn si pò limità
Ellu voli espansione à u puntu di vulè l'amore infinitu in u so putere.
Ùn essendu datu à a criatura per pudè abbraccià ella, ricorre à a Voluntà Divina per ottene.
Immerse in ella, a criatura disse cun suprema satisfaczione:
"Amu cun amore infinitu. "
A mo piccula intelligenza s'hè persa in u Fiat divinu. Allora quandu u mo gentile Ghjesù mi disse:
A mo figliola
quellu chì si cuntenta di u pocu amore chì a criatura pussede
- ùn cunnosci micca a natura di l'amore veru. In particulare questu amore hè sottumessu à l'estinzione.
S'ellu hè felice cun ella, a criatura ùn manca a fonte necessaria chì vivifica a fiamma di l'amore veru è l'alimenta.
Cusì vede, figliola mia, chì a nostra bontà paterna hà datu l'omu creendulu.
a libertà di vene à noi quante volte ch'ellu vulia
senza stabilisce limiti.
À u cuntrariu, per incuragiscelu à vene assai più spessu, li avemu prumessu chì à ogni visita,
ellu riceve a bella sorpresa di un novu rigalu.
Per u nostru amore inextinguishable saria statu un dulore s'ellu ùn avia micca sempre avutu qualcosa da dà à i so figlioli.
Ùn pò aspittà ch’elli ghjunghjinu per sorprendelli unu dopu à l’altru cù rigali più belli chè l’altri.
U nostru amore vole festa nantu à a criatura
Hè cuntentu di preparà e celebrazioni ellu stessu per avè l'uppurtunità di dà sempre.
Hè cum'è u babbu chì vole esse circundatu da i so figlioli
- ùn riceve micca,
-ma per dà è preparanu feste è banchetti per rallegrassi cù i so figlioli.
113
Chì puderia esse u dulore di un babbu amante
è sì i so figlioli ùn venenu micca o ùn avianu nunda à dà ?
Per a nostra bontà paterna,
- ùn ci hè micca periculu chì ùn avemu micca qualcosa da dà,
-ma ci hè ciò chì i nostri figlioli ùn venenu. U nostru amore diventa delirante perchè vole dà.
È per esse più sicuru induve a criatura depositarà i rigali,
ci vole à truvà in ellu a nostra Voluntà Divina chì priservà u valore infinitu di i nostri rigali.
A criatura cesserà di esse chjuca in u so amore, in e so preghiere è in i so atti, ma si senterà unitu à a nostra Vulintà chì scorri in ellu cum’è una vena infinita.
cusì chì tuttu diventa infinitu per a criatura:
u so amore, e so preghiere, e so azzioni è tuttu.
Amannuci, tandu senterà in ella a cuntintezza chì ùn hè altru chè noi.
Perchè ellu tene una Voluntà divina in u so putere, è hè ellu chì corre in i so azzioni.
Dopu à quale aghju cuntinuatu u mo giru in l'atti chì l'onnipotente Fiat avia fattu in a Creazione per amà, onore è ringrazià ciò ch'ellu avia fattu .
Aghju capitu l'ordine, l'unione è l'inseparabilità di tutte e cose create,
è questu solu perchè una Voluntà Divina li domina.
Cusì chì tutta a creazione pò esse chjamata un attu unicu è cuntinuu di a Vuluntà Suprema.
Stu attu, - postu chì a Voluntà chì regna hè una -,
mantene a pace, l'ordine, l'amore è l'inseparabilità trà tutte e cose create.
Perchè altrimenti, s'ellu ùn ci era micca solu una Voluntà ,
- ma più di unu chì li dominaria,
ùn ci saria una vera unione trà e cose create
U celu saria in guerra cù u sole, u sole cù a terra, a terra cù u mare, etc.
Imiterianu l'omi chì ùn si lascianu micca duminati da una sola Voluntà Suprema, perchè ùn ci hè micca una vera unione trà elli è l'un s'oppone à l'altru.
U mo Ghjesù, u mo amore, oh, cumu mi piacerebbe esse un attu unicu di a vostra Voluntà per esse in pace cù tutti è per pussede l'unione è l'inseparabilità di u celu, di u sole è di tutte e cose !
114
È truverete l'amore in mè
ch’è tù metti in u celu, in u sole è in tutte e cose. U mo dolce Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
tutte e cose chì avemu creatu pussede a forza unificante è u ligame di inseparabilità. U nostru Fiat Divinu sà cumu fà cose separati l'una di l'altru.
In tale manera chì una cosa creata ùn pò micca dì: "Sò cum'è l'altru".
U celu ùn pò dì chì hè sole è u sole ùn pò dì chì hè mare.
Ma ellu ùn sà
cumu fà e cose isolate è separate l'una di l'altru.
L'unione piace à u nostru Fiat Divinu tantu chì li mette in a cundizione in quale unu ùn pò micca siparà da l'altru.
Ancu s'elli sò distinti è ognunu hà a so propria funzione,
- l'ordine è l'unità in u so muvimentu sò tali
- chì stu muvimentu hè unu,
- è questu hè u so turnu incessante.
Ma perchè u mo Fiat face u so muvimentu è a so rivoluzione cuntinueghja ? Questu hè per
- dà li sta razza d'amore à quellu chì li hà criatu, è
-per fà li curriri versu criaturi à esercità a so funzione di offre l 'Amore di u so Criaturi chì li criò per elli.
Avà a criatura pussede a cunnessione di tutte e cose create Si gira cun elli.
Allora si respira,
hè l'aria chì vi face respira, palpate, circula u sangue in i vostri vini. L'aria ti dà u soffiu, u battitu di u to core.
Li piglia per rinvià à voi.
È cum'ellu ti dà senza cessà è ti toglie u respiru, gira è corre cù tutte e cose create.
È u to respiru gira è corre cù l'aria.
U to ochju, pienu di luce, corre versu u sole.
I vostri pedi correnu cù a terra.
115
Ma vulete sapè quale hà a bellezza di u sensu
-a forza, unione, ordine è inseparabilità di tutti i viventi creati, e
-a razza di tuttu u so esse versu u Criaturi?
Hè quella chì si lascia duminata è pussede a Vita di a mo Voluntà.
E cose ùn anu micca cambiatu è sò cum'è in u principiu. Hè a criatura chì hà cambiatu per ùn fà a nostra Voluntà.
Ma a criatura chì face a nostra Voluntà è si lascia dominata da ella occupa u locu d'onore cum'è creatu da Diu.
Dunque a truvamu
- à u sole,
- in u celu,
- in u mare
è in unione cù tutte e cose create.
Oh! quantu hè bellu di truvà lu in tutte e cose
-chì avemu criatu è
- qualcosa chì avemu fattu solu per amore per ella.
mio poviru spiritu,
- affruntendu l'atti realizati da a Voluntà Divina,
- traccia tutti quelli chì hà creatu
-li ricunnosce, amassi, apprezzà è
- per offre li cum'è u più bellu tributu à sta Voluntà Divina cum'è frutti degni di e so opere.
Aghju fattu questu quandu u mo dolce Ghjesù m'hà dettu:
A mo figliola, quantu piacevule è dolce hè à u mo core
- per sente ti traccia tuttu ciò chì a mo Divina Volontà hà fattu
- per ricunnosce , amassi è pruposti à noi cum'è u più bellu tributu di l'amore chì avemu avutu per i criaturi creendu tante cose !
A to ànima in traccia di elli sona a campana cum'è un appellu à tutte e cose chì sò isciutu da u nostru Fiat divinu è per dici : "Quante belle cose chì m'ai criatu per dà mè è cum'è pegnu di u to amore !
È à u turnu, li tornu à voi
cum'è rigalu è simbulu di u mo amore per voi. Allora ci sentimu
116
- a vita di a criatura chì pulsa in e nostre opere,
-U so picculu amore scorri in u nostru, è u scopu di a Creazione hè realizatu.
Sapete e nostre opere è u scopu per quale sò state fatte
hè u puntu di sustegnu di a criatura induve ellu trova una Voluntà Divina in u so putere.
Questa hè a nostra scusa per fà ellu altre sorprese, novi rigali è novi grazie.
È eiu : " Amore mio, un pensamentu mi affligge :
Temu chì mi manca a continuazione di e mo opere in a vostra Voluntà Divina e
chi s'offesa da l'interruzzione di u sonu di a mo campana,
mi metti da parte è smette di dà mi grazia di lasciami campà in a to Voluntà. "
Ghjesù aghjunse:
Figlia mia, nun abbi paura, duvete sapè
- chì un passu dà nascita à un altru passu,
- un bonu hè a vita è u sustegnu di un altru bonu e
- chì un attu dà vita à un altru attu.
È chì ancu u male, a culpa, hè a vita di un altru male è altri peccati.
E cose ùn restanu mai isolate, ma quasi sempre anu a so successione
U bonu hè cum'è a sumente chì cuntene a virtù generativa:
- finu à chì a criatura hà a pacienza di suminà in u pettu di a terra, pruducerà dece, vinti o centu volte di più.
Inoltre, se a criatura hà pacienza è vigilanza
- per include in a so ànima a sumente di u bè chì hà fattu,
avarà a generazione, a multiplicità, u centu volte di e boni atti chì hà fattu.
Se pudete sapè ciò chì significa fà una bona azione ! Ogni attu hè
- una prutezzione chì a criatura acquista,
-una voce davanti à u nostru tronu chì parlava in favore di quellu chì hà fattu u bè. Ogni bona azzione hè un difensore extra per a criatura.
Se per via di e circustanze di a vita,
si trova in situazioni difficili è periculose
- induve pare chì vulete vacillari è falà,
117
i boni fatti ch'ellu hà fattu sò diventati assaltanti chì ci fastidianu cusì chì a criatura chì
-Ci hà amatu è hà avutu una succissioni di boni atti ùn falta.
Ils se précipitent autour de la créature pour soutenir la créature afin qu'elle ne cede pas à un pericle.
È s'ellu ci era una sequenza d'atti realizati in a nostra Voluntà, ognunu di l'atti avaria un valore, una virtù divina chì difende a criatura !
Videmu a nostra Voluntà in periculu in ognuna di e so azzioni.
Allora diventemu difensori è sustenidori di quellu chì hà datu a vita à u nostru Fiat divinu in i so azzioni.
Can
- nigà noi stessi o
- nigà u travagliu di a nostra Vulintà in a criatura ? Nuvesimu.
Inoltre, ùn abbiate paura è rende cum'è un zitellu in i nostri braccia per sente u nostru sustegnu è prutezzione da e vostre azzioni.
Credu chì un bonu ripetutu è cuntinuu ùn hè nunda ?
Quessi sò pruprietà divine chì a criatura acquista,
armata chì sò furmati per a cunquista di e regioni celesti.
Quellu chì hà assai boni atti continuu hè simile à quellu chì hà acquistatu assai pruprietà.
Un scontru ùn pò micca ferisce assai.
Perchè e so parechje pruprietà cumponenu u vacu creata da stu scontru.
Quelli chì anu compru pocu cose o ùn anu nunda,
- basta u minimu scontru à scaccià lu in u pavimentu in a più sordida miseria.
Questu hè ciò chì hè cumu per fà assai bè, o solu un pocu, o micca in tuttu. Dunque, vi ripetu,
- stai attentu,
- esse fidu à mè;
È u vostru volu in u mo Voluntà serà cuntinuu.
Ghjesù aghjunse:
Figlia mia, duvete sapè chì preparendu à fà e vostre opere in a mo Voluntà Divina, ferma cuncipitu in u vostru attu.
Fendu cusì, li dete u campu liberu per furmà a so Vita in l'attu chì fate.
I vostri novi azzioni servenu cum'è alimentu per quelli chì sò digià fattu. Perchè a mo Voluntà Divina hè a Vita.
118
Quandu hè stata intrappulata in l'azzioni di a criatura, sente a necessità. aria, respira, battitu di core, cibo.
I novi atti sò necessarii perchè servenu à mantene
- a so aria divina,
- a so respirazione cuntinua,
- i so ritmi ininterrotti e
- cibo
per fà cresce a mo Voluntà in a criatura.
Vede, dunque, a continuazione di e vostre opere hè necessariu per fà a mo Voluntà vive è regnu in a criatura.
Altrimenti, a mo Voluntà si vergogna, senza u so triunfu cumpletu in tutti i so atti.
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinua. Facendu e mo azzioni, aghju pensatu:
"Ma hè vera chì Ghjesù amassi a cuntinuità di i mo picculi azzioni?" È Ghjesù si fece sente mi disse :
A mo figliola, un amore interrotta ùn pò mai purtà à l'eroisimu
Perchè ùn esse cuntinuu, forma assai vuoti in a criatura
- chì producenu debule è friddu,
-chì guasi spegne a fiamma accesa, togliendu a fermezza di l'amore.
L'amore cù a so luce mostra quale hè quellu chì ama.
Cù u so calore mantene a fiamma accesa è dà nascita à l'eroisimu di l'amore veru,
tantu ch'ellu hè cuntentu di dà a so vita per quellu chì ama.
Un amore cuntinuu hà a virtù di generà in l'anima di a criatura Quellu chì ama in permanenza. Sta nascita hè furmatu in u centru di u so amore cuntinuu.
Allora capisce ciò chì significa l'amore incessante ?
Hè furmendu a pira per brusgià è vi cunsumà per furmà a vita di u vostru amatu Ghjesù, questu hè: "U cunsumu a mo vita in un amore cuntinuu per fà quellu chì amu campà eternamente".
119
Oh! s'ellu ùn avia sempre amatu a criatura d'un amore chì ùn dice mai abbastanza,
Ùn saria mai falatu da u celu à a terra per dà a mo vita à mezu à tante soffrenze è eroisimu, per ella !
Era u mo Amore cuntinuu chì, cum'è una catena dolce, m'hà attrattu è m'hà fattu fà stu attu eroicu per ottene u so amore. L'amore cuntinuu pò accade à qualcosa, pò fà è facilità tuttu, è pò cunvertisce tuttu in amore.
À u cuntrariu, pò esse chjamatu un amore interrottu
- un amore di e circustanze, un amore egoista, un amore vile, chì succede spessu,
- se e circustanze cambianu,
nigà è ancu disprezzà a persona chì amemu.
Hè più cusì chì solu atti cuntinui formanu a vita in a criatura. Quandu si forma u so attu,
-luce, amore, santità, aumentu di l'attu stessu secondu l'attu chì compie. C.
Hè per quessa chì un amore interrottu o un bonu ùn pò micca esse chjamatu
nè amore veru
nè a vita vera
nè reale.
Allora aghjunse cun un accentu teneru:
Figlia meia, sè vo vulete chì u vostru Ghjesù rializeghja i so prughjetti d'amore in tè,
- lasciate u vostru amore è e vostre opere esse cuntinuu in a mo Voluntà.
Perchè hè in cuntinuità chì Questu
- pò disposti di u so modu divinu di agisce.
- pò participà à l'attu perenne di a criatura. Et il se précipite à faire ce qu'il lui a fixé,
Perchè per via di i so atti incessanti,
- dopu truvà u spaziu, i preparazione necessarii è a vita stessu induve pudete permette
-forma i so disegni admirabili è
-Cumplete e so più belle opere
Inoltre, ogni attu fattu in a mo Voluntà hè
- un ligame più riformatu trà a Vulintà Divina è a vuluntà umana,
120
- un altru passu in u mare di u so Fiat,
- un gran dirittu supplementu chì l'ànima acquista.
Dopu à quessa, aghju cuntinuatu à pricà davanti à u Tabernaculu di l'Amore.
Pensu à mè : "Chì faci, amore mio, in sta prigione d'Amore ?
Tutta a bontà, Ghjesù, m'hà dettu:
Figlia mia, vulete sapè ciò ch'e aghju fattu quì ? Aghju fattu u mo ghjornu.
Avete da sapè chì aghju chjusu tutta a mo vita passata quì nantu à a terra in un ghjornu.
U mo ghjornu principia cù cuncepimentu è dopu a nascita .
I veli di accidenti sacramentali servenu cum'è diapers per l'età di u zitellu.
Quandu l'omi mi lascianu solu per ingratitudine è pruvate d'offenda, aghju campatu u mo esiliu in cumpagnia di un'anima amante.
-chì cum'è una seconda mamma ùn sà micca staccassi da mè e
- mi teni fedelmente cumpagnia.
Da issu esiliu và in Nazareth per campà a mo vita piatta
in cumpagnia di e poche anime boni intornu à mè. Cuntinuendu u mo ghjornu,
quandu e criature si avvicinanu per ricevemi,
Rivivisce a mo vita publica ripetendu e mo scene evangeliche,
dendu à tutti i mo insignamenti u sustegnu è u cunfortu chì anu bisognu.
Attu cum'è Babbu, cum'è maestru, cum'è duttore è, se ne necessariu, ancu cum'è ghjudice.
Passu a mo ghjurnata aspittendu per voi è fà u bè à tutti.
È quante volte mi sò lasciatu solu senza chì un core batti à fiancu ! Sentu un disertu intornu à mè è stanu solu, solu à pricà.
Sentu a sulitudine di i mo ghjorni passati in u desertu quì nantu à a terra è, oh ! quantu mi fa male !
U mo amore ghjilosu cerca i cori è mi sentu isolatu è abbandunatu. Ma u mo ghjornu ùn hè micca finitu cù questu abbandunamentu.
Pochni ghjorni passanu senza chì l' anime ingrate venenu à offendemi è mi ricevenu sacrilegiamente,
Mi facenu campà u mo ghjornu cù a mo Passione è a mo morte in croce .
Ah! hè u sacrilegiu più spietatu è a morte chì aghju ricevutu in stu sacramentu d'amore.
Tantu cusì chì in stu tabernaculu,
Passu u ghjornu à ripiglià tuttu ciò chì aghju fattu in i trenta trè anni
a mo vita murtale .
121
È in tuttu ciò chì aghju fattu è in tuttu ciò chì aghju fattu, u primu scopu, u primu attu di a vita hè chì a vuluntà di u mo Babbu sia fatta in terra cum'è in u celu.
Allora in stu picculu òspite ùn facciu nunda chè supplica
Chì a mo Voluntà è quella di i mo figlioli esse unu,
È vi chjamu in questa Voluntà Divina in quale truvate a mo vita sana in attu.
È seguitendulu, meditendu nantu à ellu è offrendulu,
- unisce à u mo ghjornu eucaristicu
per ottene chì a mo Voluntà sia cunnisciuta è regna nantu à a terra.
È cusì pudete dì ancu voi: "Pascu u mo ghjornu cun Ghjesù".
A mo povera mente pare di sapè nunda, ma si perde in u Fiat divinu Et, oh ! Chì dulore quandu, ancu per un brevi mumentu, hè devastatu da l'ombra di un pensamentu di ùn esse sanu in a Voluntà di Diu !
Sentu, ahimè, u pesu di a mo disgraziata vulintà.
Sì, invece, ùn ci hè nunda chì hè intrutu in mè chì ùn hè micca a Voluntà di Diu,
mi sentu felice,
Vivu in l'immensità di a so luce,
Ùn possu mancu sapè induve finisce a so luce, chì forma per mè u sughjornu celeste di a pace eterna.
Oh! putere di a Vuluntà Suprema,
ùn mi lasciate micca un mumentu. Voi chì sapete cambià
l'omu in u divinu,
bruttura in bellezza,
soffre in gioia,
ancu s'elli cuntinueghjanu à soffre.
I to bracce di luce mi tennu cusì forte chì tuttu u restu, spargugliatu da a to luce, ùn ose più inchiegà mi nè rompe a mo felicità. Pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù, cum'è per appruvà è cunfirmà i mo pinsamenti, mi disse:
Figlia mia, a mo Voluntà Divina ùn hè micca bella !
Ah! ella sola porta a vera felicità è a grande fortuna di a povera criatura
chì, fendu a so vulintà, ùn face chè
122
- rompe a so felicità,
- cut off the current of light e
-cambià a so furtuna in una grande disgrazia.
È quandu a criatura hè pronta per fà a mo Voluntà, riabilita i beni persi.
Perchè a sustanza di a mo Voluntà Divina hè luce.
È tutte e so opere ponu esse chjamate effetti di sta luce.
Per chì in quelli chì si lascianu dominare,
l'attu serà unu,
ma cum'è una sustanza di a luce chì pussede.
A criatura senterà i so numerosi effetti
Perchè stu attu unicu pruducerà per effettu di a so luce:
- opere, parolle, pinsamenti,
- i palpitazioni di a mo Voluntà in a criatura chì puderà dì :
"Tuttu questu hè un unicu attu di Vuluntà Suprema.
È tuttu u restu ùn hè nunda, ma l'effetti di quella luce. "
L'effetti di sta luce sò admirabili Piglianu
- tutte e somiglianze,
- tutte e forme di travagliu,
- passi, parolle, sofferenze,
- preghiere è lacrime,
ma tuttu animatu da a luce
chì forma tali varietà di bellezza chì u vostru Ghjesù hè piacè.
In quantu à u sole
- chì anima tuttu cù a so luce senza distrughje nè cambià nunda,
-ma vene à parlà per ella stessa è
- cumunicà a varietà di culori, a diversità di sapori,
fendu li acquistà una virtù è una bellezza ch'elli ùn avianu micca.
Questa hè a mo Voluntà Divina:
- senza annunzià nunda di ciò chì face a criatura,
Embellishes l'ànima cù a so luce è cumunicà u so putere divinu.
Dopu à quale aghju continuatu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu, dopu à e so opere, u mo amatu Ghjesù aghjunse:
A mo figliola, tuttu u bonu vene da Diu à a maturità
Sta maturazione hè furmatu trà Diu è l'ànima.
Vidite, in a realizazione di e vostre azzioni, vi esponete à i raghji di u sole divinu Sottu u calore è a luce, i vostri azzioni.
- ùn stà micca seccu è senza gustu,
- ma sò maturu. È voi cun elli
- in amore è
- in a cunniscenza divina in tuttu ciò chì fate.
È io
- si vede maturu in questi atti,
Aghju preparatu in mè un altru amore è altre verità per dì vi. Nunda sterile esce da mè.
Ma tuttu hè fruttìvule è ben maturatu in a fiamma viva di u mo amore. Cusì ricevi virtù per furmà novi maturazioni in tè.
Hè per quessa chì spessu aspittà à a cunclusione di e vostre azioni per sorprenderà vi facendu cunnosce altre verità. Quessi, cum'è tanti soffi di calore è luce,
- agisce maturendu in a vostra ànima i beni è e verità chì u vostru Ghjesù hà cumunicatu à voi.
Cusì vede u bisognu di e vostre azzioni
- per appruntà à riceve altre cunniscenze da u mo Fiat Divinu
-per fà mi truvà in tè a continuazione di e vostre azzioni da fà maturà. Se no, chì possu fà ?
Restaria cum'è un sole chì viaghja a terra
- Ùn truverete micca un fiore o un fruttu per maturà.
Cusì chì tutti l'effetti maravigliosi chì u sole cuntene fermanu in a so luce. È a terra ùn riceve nunda.
Per quessa, u celu apre à l'anima operante u Miraculous Power of the Light di a mo Divina Voluntà,
micca à l'animi oziosi, ma à quelli
- chì travaglia,
- chì si sacrificanu, chì amanu,
-chì trova sempre qualcosa per mè da fà.
Avete da sapè chì e beatitudini di u celu tornanu in terra
- per andà à stallà in l'anima chì travaglia in a mo Voluntà.
Perchè ùn volenu micca lascià ellu privatu di gioie celestiale è di felicità mentre sta ànima forma una è sola Voluntà cù u celu.
124
Tuttavia, anime benedette,
s'elli sò immersi in gioia divina, ùn acquistanu alcunu meritu.
Per d 'altra banda, per l'ànima chì viaghja sempre, aghjunghje à a so felicità è i meriti.
Perchè per quellu chì face a mo Voluntà nantu à a terra, tuttu hè meritoriu:
- a parolla, a preghiera,
-u soffiu è e gioie stessu sò cunvertiti in meriti è acquisti novi.
Aghju seguitu e mo azzioni in a Voluntà divina. Aghju pricatu à u mo più altu bonu Ghjesù
- per fà u Sole di a Voluntà Divina s'arrizzò in ogni attu mio, per ch'e possu dà à ogni attu
amore, tributu è gloria.
Stu Sun si formarà per ellu in ogni ghjornu di i mo atti
di luce divina, amore è adorazione prufonda
cumunicà stu ghjornu in u mo attu per a so Voluntà.
Oh! cum'è vogliu dì in tutte e mo azzioni, sia chjuche o grandi:
"Faraghju un ghjornu per chì Ghjesù l'amare di più".
Aghju pensatu. Allora u mo amatu Ghjesù hà ripetutu a so piccula visita in a mo ànima. È mi dice
A mo figliola, a mo Voluntà Divina hè u veru ghjornu di a criatura. Ma per furmà stu ghjornu,
- a mo Voluntà deve esse chjamata in l'attu di a criatura
per piglià passi per fà cresce u so ghjornu divinu.
È hà virtù
-di trasfurmà l'attu, a parolla, u passu, l'alegrie è e soffrenze in i ghjorni più splendidi è incantu.
Quandu a criatura esce da u so sonnu,
A mo Voluntà aspetta. per esse chjamatu à furmà in ella u so ghjornu di azzione.
A mo Voluntà hè pura luce.
Ùn hè micca adattatu per operà in l'attu scuru di a vulintà umana.
Trasforma l'attu in ghjornu per furmà a so splendida ghjurnata sana - atti eroici è divini - cù un ordine è una bellezza degne solu di a so virtù vivificante è di travagliu.
Si pò dì chì a mo Voluntà aspetta daretu à e porte di l'attu di a criatura.
-cum'è u sole daretu à i finestri di e stanze.
Ancu se a luce hè abbundante fora,
questi restanu in u bughju
perchè e porte ùn sò ancu aperte.
Cusì, ancu s'è a mo Voluntà Divina hè a luce chì illumina tuttu,
- l'attu umanu hè sempre scuru
s'è u ghjornu di a mo Voluntà ùn hè micca chjamatu per nasce in ellu.
Dunque chjamate a mo Voluntà per risuscitarà in ogni vostra azzione, se vulete
- pò ella furmà u so magnificu ghjornu in tè, è
- affinchì possu truvà in tè è in ogni vostru attu i mo ghjorni d'Amore chì mi circundanu di gioie è dilizie per fà mi ripetiri :
"I mo piacè sò di esse cù i zitelli di a mo Voluntà Divina. "
Passaraghju i mo ghjorni felici in tè,
- no in a notte disgraziata di a vostra vuluntà umana,
-ma in u salottu di luce piena è pace eterna di a mo terra celestiale.
Ah! iè, ripeto:
"Sò felice in a criatura. Mi sentu in ella
l'ecu di u mo ghjornu passatu quì nantu à a terra e
l'ecu di u ghjornu chì passanu in a mo prigiò in u Sacramentu di l'Amore, tuttu pienu di a mo Divina Volontà. "
Hè per quessa, s'è vo vulete fà mi felice,
- lasciami truvà in tè a virtù di travagliu di a mo Divina Voluntà
-Chì sà fà per mè u ghjornu più bellu è più luminoso, tuttu stunatu di gioie ineffabili è felicità celestiali.
Siccomu a criatura, da u principiu di a so creazione, esce da Diu in u ghjornu felice è serenu di a nostra Voluntà Divina:
tuttu in ella era luce, meziornu pienu, dentru è fora.
In u so core, davanti à i so ochji, sopra à u so capu è ancu sottu à i so passi, hà vistu è sentitu a vita pulsanti di a mo Santa Volontà.
126
L'ultime, quand'ellu l'hà tenuta immersa in a pienezza di a luce è di a felicità, hà chjusu tutti i modi è i passi di a disgrazia umana.
È hè a criatura chì hè furmatu per fà a so vulintà umana
- esce,
- i percorsi disgraziati,
- passi dolorosi,
- a notte oppressiva fatta micca di riposu, ma di veglia di passioni, agitazioni è turmenti,
questu in a mo Divina Volontà stessu!
È questu hè chì a criatura hè stata creata solu per a mo Voluntà.
- per campà in tè è per tè,
Ùn ci hè micca scopu per ella, nè in terra nè in celu, nè ancu in l'infernu, fora di u mio Fiat divinu.
Hè per quessa chì a criatura chì vive in a mo Voluntà Divina
chjude sti uscite, cù ognunu di i so atti in tè
caccià i chjassi di u distinu chì hà furmatu,
fa sparire i passi dolorosi,
suffoca di notte.
Quì vene u restu chì mette fine à tutti i so mali.
Allora a mo stessa Voluntà chì vede chì a criatura vole campà in ellu
carezza,
si mette in festa è
l'aiuta à caccià i so modi.
Chjode e porte di i so mali perchè
Ùn vulemu è ùn piace micca chì a criatura sia infelice.
Hè per quessa chì ci disonora è forma u so è u nostru dulore.
Dunque, vulemu vede a so felice, è a nostra propria felicità. Oh! quantu dulore hè per u nostru core paternu
- pussede ricchezze immense, gioie infinite, è
- per vede i nostri figlioli in a nostra casa, vale à dì in a nostra Voluntà, in a miseria, in u digiunu è in l'infelicità.
Aghju fattu a mo volta in a Voluntà Divina
seguite tutte e so azzioni realizate per Amore versu noi
Arrivatu à l'Eden, aghju firmatu à l'attu in quale Diu hà creatu l'omu : chì mumentu solenni ! Chì entusiasmu per l'amore!
Un attu chì pò esse chjamatu
- assai puri,
- à compie,
- Amore divinu sustanziale è ininterrottu.
L'omu
hè statu furmatu,
avia u so principiu,
hè natu in l'Amore di u so Criaturi.
Era giustu ch'ella cresce cum'è stata impastata è animata da u soffiu,
-cum'è una piccula fiamma, da u soffiu di Quellu chì l'amò tantu.
Ci stava à pensà. Allora u mo dolce Ghjesù hà visitatu a mo piccula anima è mi disse:
A mo figliola, a creazione di l'omu ùn era nunda di più chè un effusione di u nostru amore. Tuttavia, era impussibile per ellu riceve tuttu in ellu stessu.
Ùn avia micca a capacità di riceve in ellu un attu da quellu chì l'avia datu nascita.
Hè per quessa chì u nostru attu si firmò ind'è è fora di ellu per ch'ellu l'hà utilizatu com'è alimentu per cresce davanti à Quellu chì l'avia creatu cù tantu amore è l'amò tantu.
In a creazione di l'omu, ùn eramu micca solu versà u nostru amore, ma
- tutte e nostre qualità divine,
- putenza, gentilezza, bellezza, etc.,
Si sparghjenu ancu in u mondu esternu.
Cù sta effusione di e nostre qualità divine
-a tavola celeste era sempre preparata per l'omu.
Quandu vulia, puderia vene è pusà à a tavula celeste
- à nutriscia di a nostra bontà, putenza, bellezza, amore è saviezza, e
- cresce davanti à noi cù sti stessi qualità divina è mudellu di a nostra sumiglia.
Ogni volta ch'ellu venia in a nostra prisenza per piglià un sorsu di e nostre qualità divine, l'avemu pigliatu nantu à a nostra volta per riposà è digerirà ciò chì avia pigliatu.
- per ch'ellu pò nutriscia di novu nantu à i nostri piatti divini
- per furmà a so piena crescita di bontà, putenza, santità è bellezza cum'è voluta da u nostru Amore è a nostra Voluntà.
Quandu facemu un travagliu, u nostru amore hè cusì grande
-chì demu è preparemu tuttu
128
cusì chì nunda ùn pò mancari di u nostru travagliu.
Eseguimu travaglii cumpleti, mai à mità.
Se qualcosa pare manca, hè per via di a criatura
chì ùn piglia micca tuttu ciò chì avemu servutu per u so bè è per a nostra gloria.
Dopu chì aghju cuntinuatu à pensà à a Voluntà Divina. U mo amatu Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
A vita in a Voluntà Divina hè un rigalu chì demu à a criatura. Hè un gran rigalu
chì supera ogni altru rigalu in valore, santità, bellezza è felicità, in una manera infinita è insuperabile.
Quandu damu stu rigalu cusì grande,
- tuttu ciò chì facemu hè apre e porte
per fà a criatura u pruprietariu di i nostri beni divini.
Hè un locu
-induve e passioni è i periculi ùn sò più vivi e
-induve nimu nemicu pò ferisce o ferisce.
U Gift cunfirma a criatura
- in a pruprietà,
- si innamurà,
-in a stessa Vita di u Criaturi.
U Creatore ferma cunfirmatu in a criatura Allora ci hè inseparabilità trà unu è l'altru.
Cù stu rigalu, a criatura senterà chì u so destinu hà cambiatu:
- da povera diventerà ricca,
- malata, si guarirà perfettamente,
- infelice, senterà chì tuttu hè diventatu per ella in felicità.
Vive in u rigalu di a nostra Voluntà hè assai sfarente di fà a nostra Voluntà .
U primu hè un prezzu, una prima. Questa hè a nostra decisione
- per cunquistà a criatura cù una forza invincibile è irresistibile,
- cumpiendu a vulintà umana in una manera sensibule cusì à
chì tocca cù a manu è cun chiarezza u gran bonu chì li vene,
129
Tu avissi a essiri pazzi per esce da un tali bonu.
Perchè finu à chì l'ànima hè in strada, e porte ùn si chjude micca daretu à u rigalu, ma fermanu aperte.
Per chì l'ànima pò campà in libertà è senza esse custretta à campà in u nostru Donu, di più chì cù stu Donu ùn farà micca a nostra Vulintà micca per necessità, ma perchè ellu l'amore è hè u so.
Invece , fà a nostra Voluntà ùn hè micca una ricumpensa, ma un duvere è un bisognu chì l'ànima deve sopportà, ch'ella li piace o micca.
E cose chì sò fatte per u duvere è a necessità, si ponu scappà, scappanu.
Perchè l'amore spontaneu chì ci face amà è ricunnosce a nostra Voluntà ùn li entre micca
cum'è degnu di esse amatu è cunnisciutu .
Bisognu
- piatta u bè chì cuntene e
- ti face sente u pesu di u sacrifiziu è u duvere.
À u cuntrariu, a vita in a nostra vuluntà
- ùn hè micca un sacrificiu, ma un successu,
- ùn hè micca un duvere, ma Amore.
A criatura si senti persa in u nostru rigalu. Li ama micca solu cum'è a nostra Voluntà,
ma ancu perchè appartene solu à ellu.
Ùn li dete u primu postu, u regnu, u duminiu, ùn saria micca amassi.
Avà, a mo figliola,
questu hè ciò chì vulemu dà à a criatura: a nostra Voluntà cum'è rigalu .
Perchè fighjendulu è pussedelu cum'è s'ellu era u toiu, li farà fàciule fà fà fà u so Regnu.
Stu rigalu hè statu datu à l'omu in Eden. L'hà rifiutatu cun ingratitudine. Ma a nostra Voluntà ùn hè micca cambiata. A mantenemu in riserva.
Ciò ch'omu ricusò, cù e grazie più surprenanti, simu pronti à esse datu à l'altri.
U tempu ùn importa micca. Perchè per noi i seculi sò cum'è un puntu. Tuttavia, grandi preparazioni sò necessarii da parte di e criature.
- di cunnosce u gran bonu di stu rigalu per suspirà.
130
Ma venerà u tempu quandu a nostra Voluntà serà pusseduta da a criatura cum'è un rigalu.
Mi sentu oppressu da e privazioni di u mo dolce Ghjesù.
Chì un chiodu straziante chì nimu ùn pò caccià o calmu per purtà un pocu di sollievu à un tali martiriu !
Solu u so ritornu è a so Presenza gentile pò magicamente trasfurmà u chiovu è u soffrenu in gioia pura.
Solu Ghjesù sapi cumu cumunicà à noi attraversu a so Presenza gentile.
Hè per quessa ch'e aghju abbandunatu solu in l'arme di a Voluntà Divina. Aghju pricatu chì ellu palesa quellu dopu à quale suspiru.
Eiu fattu questu quandu u mo bonu Ghjesù hà illuminatu a mo povera ànima cum'è un fulmine.
M'hà dettu :
Curagiu, a mo bona figliola,
ti travolge troppu è a to sopraffazione ti riduce à l'estremu, mettendu dubbitu in tè
-chì u to Ghjesù ùn ti ama micca è chì forse ùn vene mai più.
No, nò, ùn vogliu micca stu dubbitu.
L'oppressioni, i dubbiti, i timori sò feriti à u mo Amore.
È debilitatu u vostru Amore per mè
facendu perde u momentu è u volu per andà à mè è amami.
È u flussu di l'amore cuntinuu per mè hè interrottu,
-quì sì poviru è malatu è
-Ùn ritruvu più l’impulsu putente di u to amore ininterrottu chì mi attrae à tè.
Avete da sapè chì tutti l'atti di a mo Voluntà Divina, chì sò innumerabili, sò tutti ridotti à un puntu unicu è attu.
Hè a più grande maraviglia di u nostru Essere Supremu di furmà, pussede è vede ogni attu pussibule è imaginable in un attu.
Cusì tutti l'atti realizati da a criatura in a nostra Voluntà sò ridotti à un attu unicu.
Ma per avè a virtù di mette tutti l'atti in un attu, a criatura deve
131
per furmà è pussede in sè stessu Amore cuntinuu è a mo vuluntà eterna chì farà chì tutti l'atti principianu cù a virtù di un attu unicu.
Vede dunque chì tuttu ciò chì avete fattu in u mo Voluntà
- hè riunitu in un attu unicu, e
-furmà a to prucissioni, u to sustegnu, a to forza, a to luce chì ùn si spegne mai.
È ti amanu tantu chì fendu ti armi ti tenenu cum'è caru pupulari di u mo Fiat perchè hè in tè ch'elli sò stati furmati è ricivutu a vita.
In cunseguenza
- ùn ti sopraffacci micca,
godite i frutti di a mo Voluntà
Se vedi ch'e sò lentu à vene, aspettami cun amore paziente Quandu ci pensa menu,
-Vi sorpresu danduvi a mo piccula visita di solitu e
- Seraghju cuntentu di truvà in tè a mo Voluntà sempre in l’attu d’amà mi. Dopu, hà aghjustatu :
A mo figliola, a nostra Voluntà Divina hè grande, putente, immensa, etc.
Chì ùn hè micca surprisante postu chì tutte queste qualità divine sò i nostri per natura.
È tutti inseme formanu u nostru Essere Supremu. Cusì chì per natura simu
- immensu in putenza,
- immensu in amore, bellezza, saviezza, misericordia, etc.,
Siccomu simu immensi in tutte e cose, tuttu ciò chì esce da noi ferma in e rete di e nostre immense qualità divina.
Ma ciò chì suscita i più grandi miraculi,
- hè di vede chì l'anima chì vive in a nostra Voluntà Divina
cuntene in u so picculu attu l'attu immensu è putente di u so Creatore,
- hè di vede allinatu in i picculi atti di esse finitu
l'amuri immensu, l'immensa saviezza, a bellezza infinita, a misericordia senza limiti, a santità infinita di Quellu chì l'hà creatu.
Chì u picculu cuntene u grande hè più maravigliu chè u grande chì cuntene u picculu. I
Hè faciule per a nostra grandezza abbraccià tuttu, chjude tuttu. Senza bisognu di arti o industria,
postu chì nunda pò scappà a nostra immensità.
Ma cusì chì u picculu cuntene u grande,
ci vole un arti particulari, una industria divina
132
chì solu u nostru putere è u nostru grande amore pò esse furmatu in a criatura. S'è no l'avemu fattu solu, ùn saria micca capaci di fà solu.
Hè dunque a maraviglia di e meraviglie, a più grande di e meraviglie di a Vita in u nostru Fiat Divinu. L'anima diventa cusì bella è cusì brillanti chì hè un incantu per noi di vede.
Pudemu dì chì in ogni picculu attu cunverge unu di i nostri miraculi. Altrimenti u picculu ùn pudia cuntene u grande.
A nostra bontà hè cusì grande
-chì avete u massimu piacè da ellu è
-ch'ella aspetta cun tantu amore chì a criatura li dà l'uppurtunità di esercità l'arte divina di miraculi cuntinui.
Chì a vita in a nostra Voluntà sia per u vostru core più chè ogni altra cosa. Allora sarete cuntentu. È seremu più soddisfatti di voi.
Serete in e nostre mani creative u nostru campu d'azzione è u nostru travagliu cuntinuu.
S'è tù sapia quantu ci piace à travaglià in l'animi chì campanu in a nostra Voluntà, saria più attentu à ùn esce mai.
Dopu à quale aghju seguitu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu.
A tristezza m'hà accumpagnatu per tante cose distressing chì cluttered a mo povera mente è chì ùn hè micca necessariu di rapportà quì, perchè hè ghjustu chì Ghjesù solu cunnosce certi secreti intimi.
Cù l'accentu più teneru, u mo amatu Ghjesù m'hà dettu:
Figlia mia, duvete sapè:
in natura ghjornu è notte,
dinù l'anima hà a so notte, l'alba, u puntu di u ghjornu, u meziornu pienu è u tramontu.
A notte chjama u ghjornu è u ghjornu a notte.
Si pò dì chì si chjamanu.
A notte di l'anima , queste sò e mo privazioni.
Ma per quellu chì campa in a mo Divina Volontà, queste notti sò preziose, ùn sò micca riposu pigro, sonni inquieti.
No, nò, sò notti efficaci di riposu, sonnu tranquillu.
Perchè quand'ellu vede sta notte vene, s'abbanduneghja in i mo braccia.
-lascià u so capu stancu riposu nant'à u mo core divinu e
- à sente i so battiti,
-caccià un novu amore da u so sonnu è mi dici mentre dorme:
"I love you, I love you, my Jesus !"
133
U sonnu di quellu chì mi ama è campa in a mo Voluntà
s'assumiglia à quellu di u zitellu chì, chjusu l'ochji, chjama dorme :
"Mamma mamma."
Perchè ellu vole dorme i so bracce è i petti di a so mamma. Tantu chì quandu si sveglia,
-a prima parolla di u zitellu hè "Mamma", è
- u primu surrisu, u primu sguardu hè per a Mamma.
Questa hè l'anima chì vive in a mo Voluntà.
Hè a zitella chì, quandu vene a notte, cerca Quellu chì li piace à sparà
- una nova forza,
- un novu amore per amà ancu di più.
Quantu hè bellu di vede st'anima dorme dumandà, brama, suspirà per Ghjesù !
Sta dumanda è stu desideriu chjama l'alba, forma l'alba è l'arrivu di u grande ghjornu,
chì chjama u sole.
Mi alzu per furmà a corsa di u ghjornu è hè meziornu pienu.
Ma sai, figliola, chì quì nantu à a terra e cose si alternanu.
Hè solu in u celu chì hè sempre in u ghjornu
perchè u mo Presente hè eternu trà i beati.
Hè per quessa chì quandu vi vede ch'e aghju da andà, sapete induve andaraghju ?
Dentru voi.
Dopu avè insignatu a vostra ànima è vi dete e mo lezioni à a luce di a mo Presenza,
cusì
-pudete capisce assai bè è
-ch'elli ponu serve à manghjà è travaglià durante u ghjornu, mi ritiru è furmà u tramontu.
È mi piattu in tè durante a notte corta
- esse cum'è l'attore è u spettatore di tutte e vostre azzioni.
S'è per voi pò parè a notte, hè per mè u più bellu riposu perchè dopu avè parlatu, mi riposu in a mo Parola.
È aghju bisognu di l'atti chì fate
- Nanna,
134
- relief,
- difesa è
-dolce rilassazione in i mo spasmi d'amore.
Allora lasciami travaglià.
Sò quandu deve esse ghjornu o notte, per voi è mè, in a vostra ànima.
Vogliu a Pace eterna in tè
cusì ch'e possu compie ciò chì vogliu.
Sè vo ùn stà in pace, mi sentu fastidiu in u mo travagliu.
È hè cun difficultà, è micca più faciule, ch'e aghju realizatu i mo scopi.
U mo poveru mente gira intornu à u Sole di u Fiat Supremu da u quale u trovu circundatu
- tutti i travagli,
- i sacrifici,
-suffissu e
- eroismi
realizatu da i santi vechji è novi, da quelli di a Regina di u Celu è ancu
quelli chì anu rializatu per amore per u nostru beatu Ghjesù.
A Voluntà divina cunserva tuttu.
Primu attore di tutti i boni atti di criaturi, ghjilosu li guarda in depositu è li usa per a so gloria è quella di quelli chì l'anu fattu.
È eiu, videndu chì tuttu era di a Voluntà di Diu,
-comu hè ancu mè, tuttu era meiu
Dendu ogni attu, li prupostu cum'è mio.
- per glurificà megliu l'eternu Vulintà e
- per dumandà u so Regnu per vene in terra.
Aghju fattu questu quandu u mo gentile Ghjesù m'hà sorpresu è disse :
Figlia mia, ascolta u sicretu admirable di a mo Voluntà. Se a criatura vole truvà tuttu ciò chì hè statu fattu
- di bellezza, di bontà, di santità
135
in tutta a storia di u mondu
- da mè,
-da a Mamma celeste e
- da tutti i santi,
deve entre in a Voluntà Divina. Hè in ellu chì truvamu tutti l' atti.
Ricunnosce ogni attu,
- vi ricurdate chì,
- l'ai prupostu
Cusì i santi chì anu fattu stu attu, stu sacrifiziu, si sentenu chjamati da l'anima è anu vistu u so attu palpitante di novu nantu à a terra.
A gloria per u so Creatore è per elli stessi hè doppia.
È voi chì offre stu attu, site cupertu da a rugiada celeste di u bonu di questu attu santu
È sicondu a nubiltà è l'altitudine di u scopu cù quale hè stata pruposta, u più intensu è più grande a gloria è u bonu pruduce.
Quante ricchezze possede a mo Voluntà !
In elli sò tutti i mo atti, quelli di a Regina Sovrana,
-chì ognunu aspetta à esse chjamatu è offertu da a criatura per fà
-duppià i beneficii per i criaturi e
- per dà noi doppia gloria.
Questi atti volenu esse ricordati per pulsate una nova vita in i criaturi.
Ma per mancanza d'attenzione,
- ci sò quelli chì mori,
- altri sò debuli è sopravvive cù difficultà,
- certi sò congelati da u fretu o ùn anu nunda per suddisfà a so fame.
U nostru bonu, i nostri azzioni è i nostri sacrifici ùn escenu micca s'ellu ùn sò micca chjamati, perchè ricurdenduli è offrenduli, i criaturi s'arrangenu.
- li ricunnosce è
-per riceve u bonu chì i nostri azzioni cuntenenu.
Ùn ci hè dunque un onore più grande chì pudete dà à tuttu u celu chè à offre opere
chì anu fattu nantu à a terra per u scopu più nobile, più altu è sublime di purtà u regnu di a Voluntà Divina à a terra.
Dopu chì aghju cuntinuatu à pensà à a Voluntà divina. U mo amatu Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
ogni attu, preghiera, pensamentu, affettu, parolla,
136
-per esse accettatu, perfettu, urdinatu è cumpletu, deve risaltà à u scopu desideratu da Diu stessu.
Perchè quandu a criatura s'alza in u so attu à u scopu desideratu da l'Essere Supremu, abbraccia u principiu è mette in u so attu u scopu per quale Diu hà creatu.
Diu è a criatura allora si uniscenu à vuluntà è à fà u listessu.
Facendu questu,
- l'ordine divinu,
- l'attu divinu e
- u mutivu perchè Diu voli ch'ella fà u so attu entre in l'attu di a criatura.
Cusì u pianu divinu entra in azzione.
Diventa cumpletu, santu, perfettu è urdinatu è cusì l'autore di questu attu.
D'altra parte,
se a criatura ùn ghjunghje micca à u scopu volutu da Diu in u so attu,
- scende à u principiu di a so creazione e
- ùn senterà micca a vita di l'attu divinu in ella.
Pò esse realizatu assai atti, ma incomplete, difettu, disordinatu.
Quessi seranu atti chì anu persu u scopu destinatu da u Creatore. Hè per quessa chì a cosa chì ci piace più hè
vede u nostru scopu in l'attu di a criatura. Pudemu dunque dì chì cuntinueghja
-a nostra vita in terra e
- a nostra Voluntà Attiva
in e so opere, in e so parolle è in tuttu.
Mi sentu cumplettamente vestitu di a forza omnipotente di u Fiat divinu chì mi assorbe è mi trasforma in a so luce.
Sta lumera hè amore è face palpità in mè a vita di u Creatore.
Questa luce hè una parolla è mi dà a megliu nutizia nantu à questu
u principiu di a mo esistenza,
relazioni,
i ligami d'unione,
cumunicà virtù,
l'inseparabilità chì esiste sempre trà Diu è mè.
Ma quale tene tuttu questu in piena forza, se micca a Voluntà Divina ? Oh! U putere di u Supremu Fiat.
Prostrati in l'immensità di a to luce,
-Ti amu assai è
- u mo picculu hè persu in u vostru amore.
Pensava à questu quandu u mo dolce Ghjesù m'hà dettu :
mia cara figlia,
solu a mo Voluntà mantene è conserva intactu, cù un attu cuntinuu, u principiu di a creazione di a criatura.
U nostru Essere Supremu hà iniziatu è animatu a so vita cù u putere di u nostru soffiu divinu.
Questa respirazione ùn deve mai esse interrotta.
Soprattuttu chì quandu duvemu è fà un attu, ùn l'avemu mai ritiratu.
Serve à furmà u travagliu cumpletu di l'essere chì portamu à a luce.
Stu primu attu serve per inizià è furmà a Vita. Serve ancu per fà a criatura un attu realizatu.
Per mezu di u nostru respiru, formemu i nostri atti cuntinui in questu per compie a nostra Vita divina.
U nostru Respiru forma in picculi sorsi a crescita di a nostra Vita in a criatura.
Dà ellu stessu, forma u nostru attu cumpletu di santità, bellezza, amore, bontà, etc.
Quandu l'avemu pienu à u puntu chì ùn avemu più un attu per mette in ellu perchè hè limitatu, a nostra respirazione cessà è a so vita finisci in terra.
Per immortalizà u nostru soffiu in u celu,
- purtemu a nostra vita finita in questu, u nostru attu rializatu, in u nostru sughjornu celeste cum'è u trionfu di a nostra creazione.
Ùn ci hè micca bellezza più rara chè queste vite è atti realizati in u sughjornu celeste.
Queste vite sò i narratori
- u nostru putere,
- l'entusiasmu di u nostru amore.
Sò e voci
- chì dice u nostru soffiu onnipotente,
-chì pò solu furmà a Vita Divina, u nostru attu realizatu in a criatura.
Ma sapete induve pudemu furmà sta vita è questu attu realizatu chì sò i nostri ? In l'anima chì vive in a nostra Voluntà Divina è si lascia dominata da ella.
Ah, solu in questu pudemu furmà a vita divina è sviluppà u nostru attu cumpletu!
A nostra Voluntà dispone a criatura per riceve tutte e qualità è i culori divini.
A nostra respirazione ininterrotta, cum'è u pinnellu di l'artista, pitture i culori più belli cù una maestria admirable è inimitabile è forma l'imaghjini di u nostru Essere Supremu.
Senza sti imagine, ùn ci saria nimu
- ùn avia micca stu grande travagliu di a Creazione
- nè u grande travagliu di u putere di e nostre mani criatrici.
Crià u sole, u celu è l'astri è l'universu sanu saria statu un nunda magnificu à u nostru putere.
Ma à u cuntrariu,
- tuttu u nostru putere,
- tutte e nostre arti divine,
- l'eccessu indescrivibile di u nostru intensu amore,
hè di rializà u nostru attu realizatu in a criatura, furmendu a nostra Vita in ella.
A nostra gratificazione hè cusì
chì noi stessi stemu sottu à l'incantu di l'attu chì sviluppemu.
L'esekzione di un attu cumpletu in a criatura hè
- a più grande gloria chì più ci glorifica,
- l'amore più intensu chì più ci loda,
- u putere chì continuamente ci loda.
Ma hé, per quellu chì ùn campa micca in a nostra Voluntà,
- quanti atti rotti è micca cunvincenti,
- quante di a nostra vita divina appena cuncipita o chì à u più nascenu senza cresce !
I criaturi rompenu a continuazione di u nostru travagliu è liganu i nostri braccia.
Ci mettenu in a pusizione di un maestru
chì pussede a terra, ma chì i servitori ingrati impediscenu
- per fà ciò ch'ellu vole cù a so terra,
- suminà è pianta ciò chì vole.
Poveru maestru chì a terra hè sterile, senza u fruttu chì puderia riceve per via di l'iniquità di i so servitori !
I criaturi sò a nostra terra.
U servitore ingrate hè a vulintà umana chì, opponendu à a nostra, ci impedisce di furmà a nostra Vita divina in elli.
Avà duvete sapè chì nimu entre in u celu senza pussede
- a nostra vita divina,
-o almenu a nostra vita cuncipita o nata.
Tale serà a gloria, a benedizzione di u Beatu
secondu a crescita di a nostra Vita furmata in elli.
Chì serà a diffarenza
- per quellu chì à pena l'hà permessu di cuncepisce, di nasce o di cresce,
- in relazione à a criatura chì ci fa furmà una Vita cumpleta ?
A diffarenza serà tale da esse incomprensibile à a natura umana. Quessi seranu cum'è a ghjente di u Regnu Celestial.
Per d 'altra banda, quelli chì sò in a nostra maghjina seranu cum'è i prìncipi, i ministri, a corte nobili, l'armata reale di u grande Rè.
Dunque a criatura chì face a mo Voluntà Divina è vive in ella pò dì:
"Facciu tuttu è appartene ancu cum'è sta terra à a famiglia di u mo Babbu celeste".
A mo piccula esistenza hè sempre trasfurmata in a Voluntà divina. Sentu chì mi attira sempre più versu ellu.
Ogni parolla, luce o cunniscenza da a so parte hè
- una nova vita chì m'infusa,
-una gioia inusual mi sentu e
-una felicità infinita, più grande di ciò chì possu cuntene perchè hè troppu chjucu.
Mi sentu cum'è u mo core puderia scoppia cù gioia è felicità divina. Oh! Voluntà divina.
Fate cunnosce, pussede è amatu per chì tutti sianu felici, ma di felicità celeste è micca terrena !
Aghju pensatu.
Allora u mo dolce Ghjesù mi fece a so piccula visita è mi disse :
A mo figliola
ogni attu chì fate in a mo Voluntà Divina hè un passu chì fate versu Diu. Diu poi face un passu versu voi.
U passu di a criatura hè a chjama chì invita u passu divinu à scuntrà. Ùn ci permettemu mai di esse abbattuti o scunfitti da e so azzioni;
-sè ella face un passu, facemu cinque, dece.
Siccomu u nostru amore hè più grande di u so, ella si precipita è multiplica i passi per accelerà a riunione è immerse i dui in l'altru.
Spessu simu noi chì facemu u primu passu per invità a criatura à vene à noi.
Vulemu a nostra criatura.
Vulemu dà qualcosa di noi. Vulemu ch'ellu s'assumiglia à noi.
Vulemu fà ella felice.
Allora andemu assai per chjamà ellu.
Quellu chì hè in a nostra Voluntà, oh ! mentre ch'ellu sente u dolce sonu di i nostri passi è s'aprezza à vene à noi pè riceve i frutti di i nostri passi.
Vulete sapè ciò chì sò questi frutti? A nostra parolla creativa .
Perchè appena a riunione hè accaduta, a criatura si ghjetta in u centru di u nostru Essere Supremu.
A ricevemu cun tantu amore chì,
- incapace di cuntene, ci uniscimu cun noi.
Cù a nostra parolla, versemu a nostra Cunniscenza, facendu parte di u nostru Essere divinu.
Tantu cusì chì ogni nostra parolla hè un outlet.
I gradi di cunniscenza chì a criatura acquista per mezu di a nostra Parolla sò tutti i gradi di participazione chì riceve da u so Creatore.
Ogni attu chì fate in a mo Voluntà Divina diventa cusì un modu per questu passu per furmà voi tutta a Voluntà Divina.
A mo Parola vi aduprà cù a furmazione, a luce è a participazione à a nostra Divinità.
Dopu chì u mo abbandunamentu in u Fiat divinu cuntinuò. U mo dolce Ghjesù aghjunse:
Figliolu di a mo Voluntà, duvete sapè
u solu scopu di a Creazione era u nostru amore chì
- si manifesta fora di Noi,
hà furmatu u so centru per sviluppà u so scopu.
Stu centru era a criatura in quale avemu avutu
- fà pulsate a nostra vita e
- fatelu sente u nostru amore.
È tutta a Creazione deve esse a circunferenza di stu centru, cum'è i raghji di u sole.
-chì deve circundà, imbellisce è sustene stu centru
- chì, fissandosi in noi,
ci deve dà u campu di manifestà un novu amore
- per fà stu centru più bellu, più riccu, più maestosu, è
- nantu à quale u nostru amore puderia vede
per fà un travagliu degnu di e nostre mani creativi.
Tutte e criature devenu furmà, unite inseme, u centru di u nostru Amore manifestatu.
Ma parechji si sò alluntanati da u centru.
U nostru amore ferma suspesu, senza avè ciò chì fighjà
- à rializà u so scopu primariu, u mutivu assai di a so surtita. Ma l'ordine di a nostra saviezza, a vita attiva di u nostru amore manifestatu ùn pudia micca tollerà u fallimentu di u nostru scopu.
Duranti i seculi, ci hè sempre stata una anima chì Diu hà furmatu com'è u centru di tutta a Creazione.
Hè in ella
-chì u nostru amore era basatu è
-chì a nostra Vita hà battutu è ghjuntu à u scopu di tutta a Creazione.
Hè attraversu tutti questi centri
- chì a Creazione si mantene e
- chì u mondu esiste sempre.
Altrimenti ùn averebbe micca ragiò d'esiste.
Perchè ellu mancava a vita è a causa di tutte e cose.
Allora ùn ci hè statu è ùn ci sarà mai un seculu
induve ùn sceglieremu micca ànime care, più o menu impurtanti,
-chì formanu u centru di a Creazione e
- in quale faremu a nostra Vita palpitante è u nostru Amore travaglià.
Sicondu i tempi, i tempi, i bisogni è e circustanze,
- sò stati pruposti per u bè è a difesa di tutti, è
-solo anu sustinutu i mo diritti sacrosanti è
m'ai offrittu u campu in quale mantene l'ordine di a mo Sapienza infinita.
Avà duvete sapè chì queste anime sò state scelte da u nostru Essere Divinu in ogni seculu cum'è u centru di a Creazione.
- sicondu u bè chì avemu vulsutu fà è fà cunnosce, è ancu
- secondu i bisogni di i centri spargugliati,
da quì a diversità di e so azzioni, e so parolle è u bè chì anu fattu. Ma tutta a sustanza di queste anime era a mo Vita pulsanti è u mo Amore manifestatu à u travagliu in elli.
Vi avemu sceltu in stu seculu cum'è u centru di tutta a Creazione per fà cunnosce
- u grande bè cù più chiarezza è
- ciò chì significa fà a nostra Voluntà
affinchì tutti u bramassi è chjamà u so Regnu.
Cusì chì i centri dispersi ponu fà
- scuntrà in stu centru unicu e
- forma solu unu.
A Creazione hè una nascita nata da u Puteru di a mo Voluntà Divina . Hè ghjustu è necessariu per tutti di ricunnosce questu
-quale hè quella Mamma chì li hà parturitu cù tantu amore
per chì tutti i so figlioli ponu esse uniti à a Voluntà di a so Mamma.
Avè una Voluntà, serà faciule fà un centru unicu induve sta Mamma celeste palpitarà a nostra Vita divina è u nostru Amore à u travagliu.
In particulare chì u viziu predominante di stu seculu, l'idolu di parechji, hè a vulintà umana, ancu in u bè chì facenu.
Hè per quessa chì vedemu chì parechji difetti è peccati venenu da l'internu di stu bè.
Questu mostra chì a fonte chì li animava ùn era micca pura, ma viciosa. Perchè u veru bonu pò pruduce frutti boni.
Questu hè ciò chì sapemu se u bè chì facemu hè veru o falsu.
Ci hè dunque un estremu bisognu di fà cunnosce a mo Divina Voluntà,
- cunnessione sindacale,
- arma putente di a pace,
- restauratore benefica di a sucità umana.
Sò sempre in i braccia di a Vulintà Divina chì forma u so ghjornu di luce in a mo piccula anima, è ancu s'ellu si vede quellu ghjornu un nuvulu, u putere di a so luce hè fissatu nantu à ellu è u nuvulu, videndu si osservatu, scappa, si dissipa. è pare dì : "Omu vede chì ùn ci hè micca locu per mè in questu ghjornu per furmà a Vulintà Divina in a criatura". È pare ch'ella risponda :
Induve sò ùn ci hè locu per nimu perchè vogliu un attu di a mo Voluntà solu cù a criatura, chì ùn ammette nunda chì ùn mi appartene micca.
Oh! Volontà Divina, quantu maravigliosu, putente è gentile sì, è quantu grande hè a to gelosia induve regnu. Oh! sempre alluntanate e mio miseria, e mo debule è i nuvuli di a mo vulintà, per chì u mo ghjornu sia sempre eternu è u celu di a mo ànima sempre serena. Ma stava à pensà à questu quandu u mo bonu Ghjesù m'hà dettu:
A mo figliola, a Luce hè bona.
Sè stu bè hè rializatu in u mio Voluntà Divina, quantu raghji sò furmati comu boni opere, è u mo Fiat hè fissu nantu à sti raghji di luce in a circunferenza di a so luce eterna.
Cusì chì questi atti si facenu in i nostri atti è facenu una doppia funzione:
- unu di lode, adorazione è amore eternu versu a nostra adorable Maestà, è
un altru di difesa, misericordia, aiutu è luce per a generazione umana secondu e circustanze in quale si trova.
Da l'altra parte
s'è i boni atti ùn sò micca fatti in a mo vuluntà è cù u so putere, ancu s'elli sò ligeri,
ùn anu micca a forza di espansione per fighjà si in a circunferenza di a nostra luce, e
fermanu senza supportu cum'è raghji rotti è dunque senza vita eterna. Senza avè a fonte di lumera, ponu esce gradualmente.
Dopu u mo abbandunamentu in a Voluntà divina, mi sentu tuttu afflittu da a privazione di u mo dolce Ghjesù, a so privazione hè cum'è un martellu chì batte sempre per aggravà u mo dulore.
È smette di batte quandu l’invitatu divinu esce da u piattu per fà a so piccula visita à a so criatura amata : a so dolce prisenza, a so bontà rinviviscenu a gioia di a listessa tristezza. È u martellu cessà u so travagliu custanti è crudeli.
Ma appena u visitatore celestiale si ritira, cumencia à batte di novu è a mo povera ànima hè tandu in vigilia, in casu ch'ellu pò esse vistu è intesu novu. È aspettu à Quellu chì m'hà feritu è chì solu hà u putere di guarì sta ferita, sfurtunatamenti cusì dulurosa !
Ma stava cusì à versà u mo dulore, quandu u mo dolce Ghjesù vultò, abbracciandu a mo povera anima, mi disse :
Ragazza, sò quì. Rendite in i mo braccia è riposu.
A vostra rendizione in mè richiede a mo rendizione in voi è forma u mo dolce riposu in a vostra ànima.
L'abbandonu in mè forma a catena dolce è putente chì mi lega cusì forte à l'ànima ch'ùn mi possu più staccari, finu à custituisce u so caru è teneru prigiuneru.
Rendere in mè dà nascita à a vera fiducia
Allora l'anima si fida di mè è aghju fiducia in ella. Aghju fiducia in u so amore, chì ùn debilitarà micca,
Aghju fiducia in i so sacrifici chì ùn mi negheranu mai qualcosa chì dumandu,
è aghju piena cunfidenza chì possu rializà i mo scopi.
A rendizione in mè dice chì mi dà a libertà è chì sò liberu di fà ciò chì vogliu. Fiendu in ella, li revelu i mo secreti più intimi.
Per quessa, a mo figliola, ti vogliu completamente abbandunata in i mo braccia. Quantu più sarete abbandunatu in mè, più sentirete u mo abbandunamentu in tè.
È eiu : " Cumu possu arrendemi in tè s'è vo scappate ?
Ghjesù aghjunse:
A rendita hè perfetta quandu, videndu chì scappu , rinunzià ancu di più. Ùn mi rende micca più faciule per partì, ma mi lega ancu di più.
Allora aghjunse:
A mo figliola, a vita, a santità hè custituita da dui atti:
Diu dà a so Voluntà è a criatura riceve.
Dopu chì a vita hè stata furmata in ella da questu attu di a Voluntà Divina chì hà ricevutu per rinvià cum'è un attu di a so vulintà.
per ricevelu di novu.
Dà è riceve, è riceve è dà . Ci hè tuttu.
Diu ùn pudia dà più di l'attu cuntinuu di a so Voluntà à a criatura. A criatura ùn pudia dà più à Diu.
Perchè tuttu ciò chì a criatura pò riceve da a so Voluntà Divina hè stata ricevutu da ellu cum'è una furmazione di a Vita divina.
Tuttu l'internu di a criatura diventa
cum'è persone di u Regnu di a Vulintà Divina:
- intelligenza ,
genti fideli chì si vantanu di esse guidati da u cumandante in capu di u divinu Fiat
- a folla di pinsamenti chì s'affollanu è aspiranu à cunnosce è amà sempre più u grande Re chì si trova in tronu à u centru di l'intelligenza
di a criatura,
- desideri, affetti, palpitazioni chì esce da u core
aumentà u numeru di l'abitanti di u mo Regnu. Oh, cumu si affullanu intornu à u so tronu !
Sò tutti attenti, pronti à riceve ordini divini è à purtà fora à u costu di a so vita.
Chì un populu ubbidiente è urdinatu chì u Regnu di u mio Fiat Divinu! Ùn ci hè micca cuntruversia, nè dissensu.
Ci hè solu sta folla di persone dentru à sta criatura felice chì vole solu una è a stessa cosa.
Cum'è un esercitu ben addestratu,
si ponenu in a furtezza di u Regnu di a mo Divina Voluntà.
Cusì, quandu l'internu di a criatura diventa tuttu u mo populu,
-Esce da dentru è
-Aumentà a ghjente di e parolle, a ghjente di l’opere, a ghjente di i passi.
Si pò dì chì ogni attu chì stu pòpulu celestiale faci cuntene a parolla, l'ordine scrittu in lettere d'oru : "Volontà di Diu".
È quandu sta multitùdine di persone cumencia à realizà a funzione reciproca, piglianu a bandiera cù u mottu "Fiat", seguita da e parolle scritte cù una luce viva: "Avemu appartene à u grande Rè di u Fiat Supremu".
Vidite dunque chì ogni criatura chì si lascia dominata da a mo Voluntà forma un populu per u Regnu di Diu.
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html