U Libru di u Celu

 http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html

 Volume 3

 

Mentri eru in u mo statu di solitu, di colpu mi truvò fora di u mo corpu, in una chjesa.

Ci era un prete chì celebrava u Sacrificiu Divinu.

Ellu pienghje amaramente è disse :

"A culonna di a mo Chjesa ùn hà locu per riposu!"

 

Cum'ellu hà dettu questu, aghju vistu una culonna chì a so cima tocava u celu.

À a basa di sta culonna eranu preti, vescovi, cardinali è altri dignitarii. Anu sustegnu a colonna. Stava fighjulatu assai vicinu.

À a mo sorpresa, aghju vistu chì, trà queste persone,

- unu era assai debule,

- un altru mediu putridu,

- un altru storpiu,

- un altru cupertu di fangu.

Pochi pochi eranu in pusizioni di sustene a colonna.

 

In u risultatu, sta povira colonna vacillò.

Ùn pudia stà fermu per via di i colpi ch'ella pigliava.

 

In a so cima era u Santu Babbu chì,

-cù catene d'oru è raghji chì emanavanu da a so persona sana, hà fattu tuttu

-à stabilizzà a culonna e

- per ligà è illuminate a ghjente sottu

(  Ancu se certi sò scappati per esse più liberi di putriri o   fangu).

Hà pruvatu ancu à ligà è illuminazione u mondu sanu.

 

Mentre fighjulava tuttu questu, u prete chì celebrava a messa

(Pensu chì era Nostru Signore, ma ùn sò micca sicuru) mi chjamò vicinu à ellu    è disse    :

 

"A mo figliola  ,

fighjate chì statu pietosu hè a mo Chjesa  !

E listesse persone chì sò supposti chì sustenenu u sguassanu. L'anu battutu è vanu finu à a vilipendia.

 

L'unicu rimediu per mè hè di ottene assai sangue

-furmà cum'è un bagnu per pudè fà

-lavà stu fangu putridu e

- guarisce queste ferite prufonde.

 

Quandu, per stu Sangue,

- queste persone seranu guarite, rinfurzate è belle,

- ponu esse strumenti capaci di mantene a mo Chjesa stabile è ferma ».

 

Hà aghjustatu:

"Ti aghju chjamatu per dumandà sè vo vulete

- esse una vittima è, dunque,

- esse un guardianu per sustene sta colonna in questi tempi incorregibili ".

 

Prima, mi sentu un friddu per mè, perchè aghju avutu a paura di ùn avè micca a forza.

Allora aghju prupostu.

Mi vidia inturniatu da parechji santi, anghjuli è anime in purgatoriu chì, cù fruste è altri strumenti, mi turmentavanu.

 

Prima aghju avutu paura. In seguitu,

- più aghju soffrittu, più u mo desideriu di soffre è cresce, è

-Aghju tastà u soffrenu cum'è un nettaru dolce.

 

Stu pensamentu hè vinutu in mente:

"Quale sà ? Forse sti dulori seranu una manera di cunsumà a mo vita è di fà mi piglià u mo ultimu volu versu u mo solu Bonu !"

 

Ma dopu avè soffrendu duramente, aghju vistu, assai à u mo disgrazia, chì sta soffrenza ùn hà micca cunsumatu a mo vita.

Oh Diu, chì dolore à vede

chì sta carne fragile m'impedissi di unisce à u mo Bene eternu !

 

Allora   aghju vistu una massacra sanguinosa nantu à e persone chì stavanu à u fondu di a colonna.

Chì horrible disastru !

Quelli chì ùn eranu micca vittimi eranu assai pochi.

L'audacia di i nemici   hè ghjunta à u tentativu di tumbà u Santu Babbu  !

 

Allora mi pareva cusì

-ssu sangue spargugliatu è sti vittimi eranu a via per fà quelli chì sò stati forti,

-per ch'ellu pò sustene a culonna senza flickering.

 

Ah! Quantu ghjorni felici dopu nascenu !

Ghjorni di triunfu è di pace.

A faccia di a terra paria rinnuvata.

 

A culonna hà acquistatu u so splendore è u so splendore originale. Da luntanu, salutu issi ghjorni felici ch’elli purteranu

tanta gloria à a Chjesa   e

tantu onore à stu Diu chì hè u so   capu !

 

Sta mane, u mo gentile Ghjesù hè ghjuntu è m'hà purtatu fora di u mo corpu in una chjesa.

Allora m'hà lasciatu quì, solu.

Truvendu in a prisenza di u Santu Sacramentu, aghju fattu a mo adurazione di solitu.

Fendu cusì, eru tutti l'ochji per vede s'ellu ùn vede micca u mo dolce Ghjesù.

Precisamente, l'aghju vistu nantu à l'altare in a forma di un zitellu chì mi chjamava cù e so belle mani.

Quale puderia avè descrittu u mo cuntentamentu?

Aghju volatu versu ellu è, senza più pinsà ci, l’aghju abbracciatu è basgiatu.

 

Ma durante issi gesti simplici hà pigliatu un aspettu seriu.

M'hà dimustratu ch'ellu ùn hà micca apprezzatu i mo basgi è hà cuminciatu à alluntanassi. Tuttavia, senza attentu à questu, aghju andatu avanti è li disse:

 

U mo caru Amore, l'altru ghjornu avete vulsutu mustrà à mè cù basgi è

basgi è ti aghju datu libertà cumpleta. Oghje sò eiu chì mi vogliu manifestà à voi. Ah! Dà mi a libertà di fà! "

 

Tuttavia, hà cuntinuatu à ricusà mi. Videndu chì ùn aghju micca firmatu, hè   sparitu.

Quale pudia dì quantu mortificatu è ansiosa eru quandu mi truvò   in u mo corpu ? Pocu dopu,   tornò.

 

Siccomu vulia dumandà perdonu per a mo impertinenza,

M'hà pardunatu mustrannu a so tenerezza. Mi disse   , basgiendu mi:

"Delizia di u mo core, a mo Divinità abita continuamente in tè.

Cume inventate e cose novi per fà i mo delizie, cusì vogliu fà versu voi. "Allora aghju realizatu chì era un scherzu ch'ellu avia ghjucatu à mè.



 

U mo Ghjesù, ùn essendu apparsu sta mane,

u diavulu hà pruvatu à vede à mè pigliendu a forma di Ghjesù.

 

Ùn avè sentitu l'effetti di solitu, aghju cuminciatu à avè dubbitu. Aghju firmatu mè stessu, è dopu aghju fattu u segnu di a croce nantu à ellu.

Videndu ellu cicatrice, u dimòniu tremò  .

L'aghju ricusatu subitu, senza fighjà.

 

Pocu dopu, u mo caru Ghjesù hè ghjuntu.

Ma, teme chì hè sempre u spiritu malignu,

Aghju pruvatu à caccià ellu invucandu l'aiutu di Ghjesù è Maria. Per rassicurarmi,   Ghjesù m'hà dettu  :

 

"A mo figliola,   per sapè s'ellu hè mè o micca,

-  a vostra attenzione deve esse focu annantu à l'effetti interni chì senti,

-  dumandassi s'ellu vi spinghjenu à virtù o viziu  .

 

Siccome, essendu virtù,

- A mo natura ùn pò micca cumunicà nunda, ma cose virtuose à i mo figlioli ".

 

U mo bellu Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu.

M'hà mostratu strade piene di carne umana. Chì carnage !

Sò horrified solu per pensà à questu. M'hà dimustratu qualcosa chì era accadutu in l'aria. assai sò morti subitu. Era u mese di marzu.

 

Sicondu a mo custumi, aghju pricatu à ellu

-sta ti calmu è

- prutegge e so imagine da tali tormenti crudeli è guerri sanguinanti.

 

Mentre portava a so corona di spine,

L'aghju pigliatu è l'aghju messu in capu, per calmà.

Ma, assai à u mo disgrazia,

Aghju vistu chì quasi tutte e spine sò state lasciate rotte nantu à u so Santu Santu,

tantu ch'ellu ci era assai pocu per fà mi soffre.

 

Ghjesù era severu, quasi ùn mi prestava attenzione. M'hà purtatu à u mo lettu.

Aghju vistu i mo braccia stese è soffrenu i dulori di a crucifixion. Pigliò i mo braccia, li attraversò è li legava cù una piccula corda d'oru.

 

Senza cercà di capisce u significatu di questu, è di rompe u so aria severu, li dissi : " Amore mio dolce, vi pruponu.

- i gesti di u mo corpu, - i gesti chì tù stessu avete fattu, e

-Tutti l'altri gesti chì possu fà per u solu scopu di piacè è glurificà vi.

 

Oh si !

Vogliu i muvimenti

-di e mo palpebre, -di i mo labbre è -di u mo sanu sanu fattu solu per piacè !

Concede, o bon Ghjesù,

- Chì tutti i mo ossi è nervi tistimunieghjanu in permanenza u mo amore per voi ! "

 

M'hà dettu :

"Qualcosa chì hè fattu per u solu scopu di piacè mi brilla cusì luminosu davanti à mè chì attira u mo sguardu divinu. Amu tantu questi atti,

- ancu s'ellu hè solu per move una palpebra,

-chì li dugnu u valore ch’elli avarianu s’ellu li facia mè stessu.

 

À u cuntrariu

agisce bè in sè stessu, è ancu grande,

- chì ùn sò micca fatti solu per mè,

Sò cum'è l'oru arrugginitu, splattered,

- chì ùn brilla micca.

Ùn la guardu mancu ! "

 

Allora dicu: "Ah! Signore!

Quantu hè faciule chì a polvara contaminà e nostre azzioni ! "

 

Ghjesù continuò:

"Ùn avete micca nutatu u polu perchè serà scuzzulatu. Ciò chì avete bisognu di nutà hè l'intenzione ".

Quandu ellu disse questu, Ghjesù liò i mo braccia. Aghju dettu à ellu: "O Signore, chì faci?"

 

Ellu hà   rispostu  :

"A facciu perchè, quandu site in a pusizione di crucifixion, mi calmate.

È postu ch'e vogliu castigà a ghjente, li ligu i vostri braccia cusì. "Avè dettu questu, hè sparitu.

 

Per parechji ghjorni aghju oppostu à Ghjesù perchè l'aghju dumandatu à esse liberatu è ùn vulia micca.

Calchì volta si mostrava dorme, qualchì volta m'obligava à stà zittu.

Sta mane u mo cunfessore m'hà urdinatu più d'una volta di dumandà à Ghjesù di liberà mi. Ma Ghjesù ùn era micca attentu.

 

Forzatu da ubbidenza, dicu à Ghjesù:

"U mo gentile Ghjesù, quandu avete violatu l'ubbidienza? Ùn sò micca eiu chì vogliu esse liberatu,

hè u cunfessore chì vole ch’ùn pisate di fà mi soffre a crucifixion.

 

Perciò cundescende à sta virtù di ubbidienza cusì predominante in voi, sta virtù

-chì hà tissutu tutta a to vita è

-chì t'hà purtatu à u to Sacrificiu nantu à a Croce ».

 

Ghjesù hà rispostu  : "Vogliu veramente fà mi viulenza fendu usu di l'anellu di ubbidienza, quellu chì hà unitu a mo Umanità à a mo Divinità!"

 

Dopu avè dettu questu, hà pigliatu a sumiglia di u Crucifissu è hà spartutu cun mè i dulori di a crucifixion. Chì u Signore sia sempre benedettu è tuttu sia fattu per a so Gloria !

Allora mi sentu liberatu.

 

Mentre era in u mo statu di solitu, di colpu mi truvò fora di u mo corpu.

è mi sentu cum'è viaghjà per tutta a terra.

Oh! Chì era l'iniquità. Era terribile di vede !

 

In un locu aghju trovu un prete chì portava una vita santa.

À un altru, una vergine chì a so vita era santa è   inevitabbile.

 

Tutti i trè scambiati assai   punizioni

chì u Signore inflige è nant'à i tanti altri ch'ellu hè da fà. Li dicu: "Chì fate? Avete adattatu à a ghjustizia divina?"

 

Anu rispunniu :

"Semu cuscenti

-di tutta a gravità di sti tempi tristi è

- quellu omu ùn rinuncia micca,

ancu s'è un apòstulu hè risuscitatu o se u Signore hà mandatu un altru Saint Vincent Ferrier

chì, cù miraculi è grandi segni, pruvò à purtàlu à cunversione.

 

L'omu hè ghjuntu

- una tale ostinazione e

- un tali gradu di pazzia

chì ancu i miraculi ùn l'avianu mossa da a so incredulità.

 

Dunque, per stretta necessità,

per u bè   di l'omu,

per sbarcà stu mare putrettu chì inunda a terra,   è

per a gloria di u nostru   Diu indignatu, l'umanità hè cunfruntatu cù a   Ghjustizia.

 

Pudemu solu pricà è offre noi stessi cum'è vittime per chì sti punizioni portanu à a cunversione di   i populi ".

 

È aghjunghjenu:

"E voi, chì fate? Ùn site micca adattatu à a ghjustizia divina cum'è noi?"

 

A quale aghju rispostu:

"Oh no! Ùn possu micca.

L'ubbidienza mi impedisce, ancu s'è Ghjesù vuleria.

 

È postu chì l'ubbidienza deve prevalere nantu à tuttu, hè necessariu chì mi sia in uppusizione à u beatu Ghjesù, chì m'afflige assai ".

 

Dicenu: "Avete da cunfurmà à l'ubbidenza".

Dopu à quessa, aghju vultatu in u mo corpu ancu s'ellu ùn avia ancu vistu u mo caru Ghjesù, vulia sapè d'induve in u mondu venenu stu prete è sta vergine.

Ghjesù m'hà dettu ch'elli eranu di u Perù.

 

Sta mane u mo bonu Ghjesù hè ghjuntu è mi pigliò fora di u mo corpu.

È aghju vistu qualcosa chì saria spustatu da u celu per toccu a terra. Eru tantu paura chì aghju gridatu è disse: "Ah! Chì faci Signore?

Chì distruzzione accadrà se questu succede! Dici chì mi ami è mi vulete spaventà ?

Ùn fate micca! Nuvesimu! Ùn pudete micca fà questu! Ùn vogliu micca! "Compassionevule,   Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola,

Ùn àbbia paura! Quandu, allora, accetterete chì aghju fattu qualcosa ? Ùn vi mustraraghju nunda quandu punisce a ghjente ?

Forteraghju u to core cum'è un troncu d'arburu

affinchì tù possu suppurtà ciò chì vedi ».

 

À quellu mumentu hè surtitu da u mo core cum'è un troncu d'arburu.

In cima c'eranu dui rami chì formavanu una furchetta. Unu di i rami s'alzava in l'aria è s'attaccava à ciò chì si moveva. Cusì, a cosa hè stata fermata. L'altru ramu paria toccu a terra.

 

Allora aghju vultatu à u mo corpu. Aghju dumandatu à Ghjesù per calmà. Mi paria ch'ellu s'era rinunziatu cusì bè à a mo dumanda ch'ellu hà spartutu cù mè i pene di a Croce.

Allora hè sparitu.

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù pareva inquietu. Era solu vene è andava. À un certu puntu hè stata cun mè.

U mumentu dopu, attrattu da u so Amore ardente per i criaturi, andava à vede ciò chì facianu.

 

Simpatizava assai cun elli per ciò chì soffrenu, assai

chì fù pigliatu da e so suffrenze più chè da elli.

Parechje volte, cù i so puteri sacerdotali, u mo cunfessore hà furzatu à Ghjesù à fà mi soffre e so pene per ch'ellu si calmà da e mo suffrenze.

 

Ancu s'ellu ùn pareva micca dispostu à esse appaciatu, Ghjesù diventò più tardi grati.

Gentilmente ringraziò u prete per avè cura di piantà u so bracciu vindicatu. M'hà fattu sparte una suffrenza, dopu un altru.

Oh! Quantu era commovente di vedelu in stu statu ! Hà ruttu u mo core cù cumpassione.

 

Parechje volte mi dicia : « Cunforme à a mo ghjustizia, perchè ùn possu più frenà. Ah ! L'omu hè troppu ingrata !

Da tutti i lati, mi obbliga à castigà lu.

Ellu stessu strappa i punizioni da e mio mani.

Se tu sapiassi cumu soffrenu quandu sviluppò a mo ghjustizia.

 

Ma hè l'omu stessu chì mi forza.

Per u fattu chì aghju compru a so libertà per u prezzu di u mo Sangue, deve esse grati  .

 

Ma, à u cuntrariu,

per   fà più male,

inventà novi modi per fà   u mo Sangue inutile ".

 

Quand'ellu dicia questu, pienghje amaramente.

Per cunsulallu, li dissi : " U mo dolce Bonu, ùn vi dispiace micca. Vecu chì u to dulore hè più ligatu à u bisognu chì si sente di castigà a ghjente. Oh nò ! Ch'ellu ùn sia mai cusì.

 

Siccomu sì tuttu per mè, vogliu esse tuttu per voi.

"Dunque mandate i vostri punizioni nantu à mè.

-Sò una vittima sempre à a vostra dispusizione.

Pudete fà mi soffre tuttu ciò chì vulete.

 

Cusì, a vostra ghjustizia sarà appaciata uni pochi di gradi.

È vi cunsulate in l'afflizzioni chì vi sentirete quandu vi vede criaturi soffrenu.

 

Sò sempre statu contru à l'applicazione di a vostra Ghjustizia. Perchè quandu l'omu soffre, soffre più chè   ellu.

 

U mo bonu Ghjesù hà cuntinuatu à esse afflittu. A nostra Regina Mamma hè ghjunta cun ellu sta mane  .

Mi paria chì Ghjesù mi portava.

per mè di calmà lu   è

chì cun ella u pregu di fà mi soffre per salvà a   ghjente.

 

Mi dice chì in l'ultimi ghjorni,

-sè ùn aghju micca intervenutu per impedisce l'applicazione di a so Ghjustizia, e

- si u cunfessore ùn avia micca usatu i so puteri sacerdotali

à dumandà li di fà mi soffre, secondu a so intenzioni,

- parechji disastri succederanu.

 

In quellu mumentu aghju vistu u cunfessore

è subitu aghju pricatu per ellu à Ghjesù è a Regina Mamma.

 

Tuttu teneru,   Ghjesù disse  :

"In quantu ellu hà da piglià cura di i mo interessi

- mi implora è

- s'impegna à rinnuvà l'autorizazioni per ch'e vi possu fà soffre per salvà a ghjente,

tandu mi curaraghju di ellu è li risparmiaraghju. Sò prontu à fà stu trattu cun ellu ".

 

Dopu à quessa, aghju vistu u mo dolce Bonu.

Aghju vistu ch'ellu avia dui lampi in manu.

-Unu rapprisentava un grande terrimotu è

- l'altru, una guerra accumpagnata da parechje morti subite è malatie contagiose.

 

L'aghju pricatu di lanciari sti lampi nantu à mè. Quasi li vulia piglià cù e so mani.

Ma, per impediscemi di piglià elli, si alluntanò da mè.

 

Aghju pruvatu à seguità ellu è, in u risultatu, aghju trovu fora di u mo corpu. Ghjesù hè sparitu è ​​sò lasciatu solu.

Allora, sò andatu per una spassighjata è

Mi truvò in i lochi induve era a stagione di cugliera.

Ci pareva esse rumuri di guerra quì. Vuliu andà quì per aiutà a ghjente,

ma i dimònii m'hà impeditu d'andà induve queste cose avianu da succede. Mi anu battutu per impedisce di aiutà a ghjente.

Hanu utilizatu tanta viulenza chì m'anu furzatu à retrocede.

 

U mo adorable Ghjesù hè ghjuntu.

Prima di a so ghjunta, a mo mente pensava à alcune di e cose ch'ellu m'avia dettu in l'anni passati (è chì ùn m'arricordava micca bè).

 

Un pocu per ricurdà à mè,   mi disse  :

 

"A mo figliola,

l'orgogliu divora a grazia.

In u core di i fieru,

ci hè solu u viotu pienu di   fumu,

chì produce   cecità.

 

L'orgogliu face una persona u so idolu. U fieru ùn hà micca u so Diu in ellu stessu, per via di u peccatu, u distrughje in u so core.

En érigeant un autel dans son cœur, il se place au-dessus de Dieu et s'adore ».

 

O Diu, chì mostru abominable hè stu viziu ! Mi pari cusì

- s'è l'ànima era attenta à ùn lascià entre, saria libera da ogni altru viziu.

 

Ma s'è, à a so più grande disgrazia,

si lascia duminatu da sta mamma mostruosa,

ella dà nascita à tutti i so figlioli inguvernabili

- chì sò l'altri peccati.

 

O Signore, salvami da l'orgogliu !

 

U mo assai gentile Ghjesù era ghjustu ghjuntu sta mane è m'hà dettu:

 

"A mo figliola  ,

tuttu u vostru piacè deve esse di fighjà in mè  .

Se fate questu tuttu u tempu, vi attraerete

tutte e mo   qualità,

a mo fisionomia è e mo   caratteristiche.

In ritornu, u mo piacè è u mo più grande cuntentamentu serà di fighjà in tè. "

 

Dittu chistu, hè sparitu.

Mentre meditava ciò ch'ellu avia appena dettu à mè, si vultò di colpu.

Mettendu a so manu santa nantu à a mo testa, mi voltò a faccia à a so è   aghjunse  :

"Oghje vogliu ralegrà un pocu fighjendu in tè". Allora, in una grande emuzione, rivive tutta a mo vita.

Un tale terrore m'accapava chì mi sentu morendu. Perchè aghju vistu chì mi guardava assai intensamente,

- guardendu in mè,

- vulendu gudiri i mo pinsamenti, i mo sguardi, e mo parolle è tuttu u restu.

 

dentro mi dissi :

"O Diu, sò cuntentu o amaru?" In quellu mumentu   a nostra cara Regina Mamma  ghjunse in mio aiutu   .

Tenendu un vestitu assai biancu in e so mani, disse assai gentilmente:

"  A mo figliola ùn hà micca paura.

Vogliu vi veste cù a mo Innocenza.

Cusì, fighjendu in tè, u mo Figliolu caru truverà in tè

i più grandi delizie chì ponu esse truvati in una criatura umana ".

 

M'hà vistutu di stu vestitu è ​​m'hà presentatu à u mo caru Bonu, dicendulu :

 

"U mo caru Figliolu, accettala per mè è rallegrate in ella". Tutte e mo paure m'anu lasciatu è Ghjesù si rallegra in mè è io in ellu.

 

Sta mane u mo dolce Ghjesù hè ghjuntu è m'hà pigliatu da u mo corpu.

Videndulu pienu d'amarezza, l'aghju pricatu di versà in mè quella amarezza. Ma, ancu s'ellu l'aghju pricatu assai, ùn l'aghju pussutu fà.

Tuttavia, u mo respiru hè diventatu amaru,

postu chì m’era avvicinatu à a so Bocca per riceve a so amarezza.

Intantu, aghju vistu un prete more. Ùn era micca sicuru di quale era,

postu chì andava à pricà per un prete malatu.

Ùn pudia dì s'ellu era ellu o qualcunu altru.

 

È aghju dettu à Ghjesù: "Signore, chì faci?

Ùn si vede micca a mancanza di preti in Coratu per vulè piglià un altru da noi ! ».

Senza fà attente à mè è cù una manu minacciata, Ghjesù disse : I distrughjeraghju ! Distrughjeraghju ancu di più ! "

 

Mentri soffriva assai, u mo bonu Ghjesù hè ghjuntu, si misi u so bracciu daretu à u mio collu cum'è per sustene mi. Essa assai vicinu à ellu,

Vuliu adurà i so membri santi, cuminciendu cù u so capu santu.

 

A stu mumentu   m'hà dettu:

"A mo amata, assetata di Jai  .

Lasciami caccià a mo sete in u to amore, perchè ùn possu più frenà ".

 

Allora, assumendu a forma di un zitellu, si pusò in i mo braccia, cuminciò à manghjà,

è pareva ancu piglià un grande piacè in questu. Era cumplettamente riposatu è stintu.

 

Allora, quasi vulendu ghjucà cun mè,

Mi attraversò u core da una parte à l’altra cù una lancia ch’ellu tenia in manu. Sentu un dulore assai grande, ma era assai cuntentu di soffre, soprattuttu perchè era in e Mani di u mo solu Bonu !

 

L'aghju invitatu à fà mi soffre cù lacrime ancu più grandi. Perchè, da quì, hè vinutu u piacè è a dolcezza ch’aghju tastatu.

 

Per fà mè più felice, Ghjesù mi strappò u core, u pigliò in manu. Cù a stessa lancia,

-L’hà tagliatu à mezu è

-  Ci truvò una croce assai bianca è brillanti.

 

Pigliendula in manu, si rallegra assai è   mi dice  :

 

"  L'amore è a purità cù quale avete patitu hà pruduttu sta croce.

Sò assai cuntentu di cumu soffrete. Ùn solu mè, ma ancu u Babbu è u Spìritu Santu ».

 

In un mumentu aghju vistu e trè Persone Divine

chì, intornu à mè, si ralegria à fighjulà sta croce.

 

Ma aghju lagnatu dicendu: "Grande Diu, u mo soffrenu hè troppu chjucu. Ùn sò micca felice solu cù a croce, vogliu ancu e spine è i unghie.

S'ellu ùn li meritu perchè ùn sò micca degnu è peccatore,

pudete certamente dammi l'arrangiamenti per ch'e li meritu ".

 

Mandandumi un ragiu di luce intellettuale, Ghjesù m'hà fattu capisce ch'ellu vulia chì mi cunfessi i mo piccati.

Mi sentu quasi devastatu davanti à e trè Persone Divine. Ma l'umanità di Nostru Signore m'hà datu fiducia.

 

Vultendu à ellu, aghju dettu u cunfettu è dopu aghju cuminciatu à cunfessi i mo piccati. Mentre era immersa in e mio miseria,

Una voce ghjunse trà elli è mi disse :

"Vi pardunemu. Ùn peccate più  ".

 

Credu chì aghju ricevutu l'assoluzione di u Nostru Signore. Ma quandu u tempu hè ghjuntu, hè sparitu.

Pocu dopu, vultò in forma di Crucifissu è sparte cun mè i dulori di a Croce.

 

Sta mane, u mo caru Ghjesù ùn hè micca vinutu.

Dopu à parechje difficultà, l'aghju à pocu pressu.

Per lagnà u so ritardu, li dissi: "Benedetto Signore, perchè avete statu cusì tardi?

Avete scurdatu chì ùn possu esse senza voi ? Averaghju persu a to grazia, per ùn vultà mai più ?

Interrompendu u mo discorsu lamentu,   mi disse :  « Figlia meia, sapete ciò chì face a mo grazia ?

A mo grazia ti rende felice

- anime chì anu a visione beatifica

- cum'è i viaghjatori in terra, cù questa differenza:

- l'anime chì anu a visione beatifica si diverte è si rallegran

-I viaghjatori nantu à a terra travaglianu per a mo prumuzione.

 

Quellu chì pussede a grazia porta u Paradisu in sè stessu.

Perchè pussede a gràzia ùn hè nunda altru chè pussede mè stessu.

 

E postu chì sò solu l'ughjettu incantatu

-chì incanta tuttu u celu è

- chì forma tutta a felicità di i beati per pussede a grazia,

l'anima hà u so Paradisu induve si trova ".

 

U mo deliziosu Ghjesù hè venutu, pienu di affabilità.

Era cum'è un amicu strettu chì complimenta assai u so amicu è li mostra u so amore.

E prime parolle chì m'hà dettu sò state:

 

"A mo amata, s'è tù sapia quantu ti amu! Mi sentu assai attrattu per amà ti.

I mo semplici termini à vene

necessitanu assai sforzu   è

Quessi sò novi ragiuni chì mi facenu vene à chjappà di novi grazie è di   carismi celesti.

 

Se puderia capisce quantu ti amu,

U vostru propiu amore vi parerebbe imperceptible paragunatu à u meiu ".

 

Li dicu : « U mo dolce Ghjesù, ciò chì dici hè vera, ma ancu ti amu tantu.

È s'è tù dici chì u mo amore cù u rispettu à u vostru hè appena perceptible, hè perchè u vostru Power hè illimitatu è u mio assai limitata.

Possu fà solu ciò chì mi avete datu. Questu hè cusì veru chì

quandu aghju a brama di soffre di   più

per mostrà megliu u grande amore chì aghju per tè,

- s'è tù ùn mi permette di soffre,

ùn hè micca in u mo putere è mi sò custrettu à rassignà à esse inutilità, cum'è sò sempre statu solu.

 

U soffrenu hè in u vostru   putere.

Qualunque modu chì vulete dimustrà u vostru   amore, pudete fà quandu   vulete.

 

U mo amatu, dammi u vostru propiu putere.

È vi mustraraghju ciò chì possu fà per vede u mo amore. In a misura in quale mi dete u vostru amore, in a stessa misura vi daraghju u mio ».

 

Ascoltò cun grande piacè e mio parolle stupide è, cum'è per pruvà mi,

m'hà purtatu fora di u mo corpu à l'entrata di un locu prufondu,

neru è pienu di focu liquidu (a vista stessa di stu locu m'hà causatu orrore   è paura).

 

M'hà dettu   :

 

"  Questu hè u   purgatoriu   induve si riuniscenu parechje anime  .

Andarè in stu locu per soffre è liberà quelli anime chì mi piacenu. Farai per u mo amore ".

 

Trimulendu un pocu, li dissi : " Per voi sò prontu à tuttu. Ma vi tocca à vene cun mè, perchè, s'è tù mi lasci,

Ùn ti possu truvà è mi farai pienghje assai ".

 

Ellu rispose :

"Sò vengu cun voi, chì serà u vostru purgatoriu ?

Cù a mo prisenza, i vostri dulori si trasformeranu in gioia è cuntenta ».

 

Aghju dettu: "Ùn vogliu micca andà solu. Anderemu inseme in stu focu, sarete l'ultimu di mè; per quessa ùn vi veghju micca è accettà sta soffrenza".

Allora sò andatu in questu locu pienu di bughjura densa. Hè vinutu dopu à mè. A paura ch'ellu puderia lascià mi, aghju pigliatu e so mani è li tengu

U mo spinu.

 

Quale puderia discrive i dulori chì soffrenu queste anime ?

Sò certamenti inspiegabili à e persone vistute di carne umana. Per a mo prisenza in stu focu, sti dulori eranu diminuite è a bughjura hè stata dispersa. Parechje ànime escenu è l'altri sò stati risuscitati.

Dopu à esse stati circa un quartu d'ora, andemu partutu.

 

Tuttavia, Ghjesù geme assai.

Li dissi : "Dìmi, u mio Bonu, parchì gemmi? Vita caru, possu esse a causa.

Forse hè perchè ùn vulia micca andà in stu locu di dulore ? Dimmi, dimmi, ai patitu assai quand’è tù vidi sti anime soffrendu ? Cumu ti senti? "

 

Ellu hà rispostu  :

« Caru mio, mi sentu tuttu pienu d'amarezza, tantu ch'ùn li possu più cuntene.

Aghju da versà nantu à a terra ".

 

Io li dissi : " Innò nò, u mo dolce Amore, li varerete nantu à mè, nò ?

Allora aghju andatu à a so Bocca è hà versatu in u mio un licore assai amaru in tale abbundanza chì ùn pudia micca cuntene.

L'aghju pregatu di dà mi a forza di mantene.

Altrimenti avaria fattu ciò ch'ùn vulia micca ch'ellu facia, chì hè chì l'avaria versatu nantu à a terra è avaria assai dispiaciuta d'avè fattu.

 

Pare chì m'hà datu forza, ancu s'è u suffrimentu era cusì grande chì mi sentu debilitatu. Pigliendumi in braccia, Ghjesù m'hà sustinutu è m'hà dettu :

"Cù voi, duvemu necessariamente sottumette.

Diventate cusì sgraditu chì mi sentu custrettu à fà piacè. "

 

U mo bellu   Ghjesù   hè ghjuntu cum'è di solitu. Sta volta l'aghju vistu mentre era   à a colonna  .

Staccandusi, si ghjittò in braccia per avè pietà. L'aghju pressatu nantu à mè.

E aghju cuminciatu à asciucà è à mette nantu à i so capelli tutti caked with blood.

I fucked them, as well as his eyes and face, è facia diversi atti di riparazione.

Quandu aghju ghjuntu in e so mani è li tolse a catena, cun grande maraviglia,

Aghju nutatu chì,

-Ancu s'è   u Capu era quellu di Ghjesù  ,

-  i membri eranu di parechje altre persone,   principalmente religiose.

 

Oh! Quantu membri infettati anu datu più bughjura chè luce !

 

À a manca   eranu quelli chì anu fattu più soffre à Ghjesù, era quì

-membre malati, pieni di ferite prufonde pieni di vermi, es

- altri chì eranu appena attaccati à stu corpu da un nervu.

Ah! Cumu sta Capa Divina hà patitu è ​​vacillatu annantu à questi membri!

 

À u latu drittu   eranu quelli chì eranu megliu, vale à dì i membri sani è brillanti,

-cupertu di fiori è di rugiada celeste,

- emana odori deliziosi.

U Capu Divinu, sopra à i membri, hà patitu assai.

 

Hè vera chì ci eranu membri brillanti

- chì eranu cum'è luce à a testa,

- qui l'a ressuscité et lui a donné une grande gloire. Ma u più altu numeru eranu membri infettati.

 

aprendu a so bocca dolce,

Ghjesù m'hà dettu  :

 

"A mo figliola, quantu dolore mi dannu questi membri! Stu corpu chì vede hè   u corpu misticu di a mo Chjesa  , di quale mi sò fieru di esse u Capu.

 

Ma chì lacrime crudeli facenu sti membri in u corpu.

Sembra chì si stimulanu l'un l'altru per turmentarmi di più ".

 

M'hà dettu altre cose di stu corpu, ma ùn mi ricordu micca bè. Mi fermu ancu quì.

 

Eru assai angustiatu per alcune cose chì ùn sò micca permessu di dì quì.

U mo bonu Ghjesù, vulendu cunsulà mè, hè ghjuntu in una manera completamente nova. Mi paria vistutu di celu celu, tutti adornati di campane d'oru.

-chì ghjocanu quand'elli sbattevanu è

- chì facia un sonu mai intesu prima.

 

À stu spettaculu è u sonu fascinante di e campane,

Mi sentu incantatu è liberatu da a mo afflizione chì, cum'è u fumu, si dissipava.

Mi avissi statu quì in silenziu (i puteri di a mo ànima eranu cusì maravigliati),

se u benedettu Ghjesù ùn avia micca rumpitu u silenziu   dicendumi  :

 

"A mo figliola amata, sti campane sò tante voci

-chì vi parla di u mo Amore è

- chì vi invita à amami.

 

Avà mostrami quante campane avete

-chì mi parla di u to amore è

- Quale mi chjama per amassi! "

 

Blushing, aghju dettu: "Oh! Signore, chì dite? Ùn aghju nunda, ma i mo difetti di solitu."

 

Pietà a mo miseria  ,   continuò  :

"Ùn avete nunda, hè vera, ma ti vogliu adornà cù e mo campane per avè parechje voci cù quale chjamà mi è mustrà u to amore".

 

Tandu mi paria ch’ellu circundava a mo vita d’una banda adornata di sti campane. Tandu stau zittu.

 

Aghjunghjia  : "Oghje aghju u piacè di esse cun voi ; ditemi qualcosa " L'aghju dettu : " Sapete chì tutta a mo felicità hè d'esse cun voi ! Quandu t'aghju, aghju tuttu ! Quandu t'aghju pussede ! Mi pare chì ùn aghju nunda d'altru à vulè o dì ".

 

Cuntinuò  : "Lasciami sente a to voce chì si rallegra di u mo sente. Parlemu un pocu. Vi aghju parlatu à spessu di a croce. Oghje, lascià mi sente chì mi cuntassi.

 

Mi sentu assai cunfusu. Ùn sapia micca chì dì.

Ma ellu, per aiutà, m'hà mandatu un raghju di luce intellettuale, è aghju cuminciatu à dì :

 

Caru mio, quale vi pò dì ciò chì hè a croce è ciò chì face ? Solu a to Bocca pò parlà degnu di a sublimità di a croce ! Ma postu chì vulete ch'e vi dicu, l'aghju.

 

A croce chì avete suppurtatu, Ghjesù Cristu,

- mi libera da a schiavitù di u diavulu e

- mi unisce à a Divinità cun un ligame indissoluble.

A croce hè fertili è dà nascita à grazia in mè.

A croce hè ligera, sò disillusionatu da a tempesta è   mi palesa l'eternità. A croce hè un focu chì riduce in cendra tuttu ciò chì ùn hè micca di Diu, à u puntu di sviutata u core di ogni pocu polvara chì puderia esse.

A croce hè una munita inestimabile. Se sò abbastanza furtunatu di pussede lu,

-Sò arricchitu cù una munita eterna capace di fà di mè u più riccu

Paradisu.

Perchè i soldi chì circula in u celu venenu da e croci patite nantu à a terra.

 

A croce mi porta à cunnosce mè stessu. Mi dà ancu a cunniscenza di Diu. A croce hà ingrastatu tutte e virtù in mè.

 

A croce hè a sede nobile di a Sapienza increata chì m'insegna

- e duttrine più alte, più sottili è sublimi. Ella mi rivela

- i misteri più sicreti, e cose più nascoste,

i più   perfetti perfetti,

tutte e cose ammucciate da i più sapienti è sapienti in u   mondu.

 

A croce hè quella acqua benefica chì mi purifica è nutre e virtù in mè. Li fa cresce.

Mi lascia dopu avè guidatu à a vita eterna.

 

A croce hè quella rugiada celeste chì guarda è embellishes u bellu gigliu di purità in mè.

A croce alimenta a speranza.

A croce hè a torcia di a fede attiva.

A croce hè quellu legnu solidu chì sempre guardà è mantene accesu u focu di a carità.

A croce hè quellu legnu seccu

- chì face svanisce è sparghje u fumu di l'orgogliu è di a gloria vana, e

-chì pruduce in l'anima l'umile viole di l'umiltà.

 

A croce hè l'arma più putente

-attaccà i dimònii e

- difende mi da tutte e so stende.

 

L'anima chì pussede a croce fatta

l'invidia è l'ammirazione di tutti l'anghjuli è i santi,   è

a rabbia è a rabbia di i   dimònii.

 

A croce hè u mo celu nantu à a terra.

Cum'è s'è u celu di sopra era piacè, u celu sottu era soffrenu.

 

A croce hè a catena d'oru più pura

-chì mi lega à tè, u mo Bene più altu, è

-chì forma l'unione più intima chì ci pò esse

fendu mi trasmutà in tè, u mo ughjettu amatu,

finu à chì mi sentu persu in tè è campà cù a vostra propria vita ".

 

Dopu avè dettu questu - ùn sò micca sapè s'ellu hè una sciocchezza - u mo bonu  Ghjesù   si rallegra assai.

Pigliatu da un trasportu d'Amore, mi scopa in ogni locu è   m'hà dettu :

 

"Bravu, bravu, u mo caru! Avete parlatu bè!

U mo Amore hè u focu, ma micca cum'è u focu di a terra

-chì rende sterile tuttu ciò chì penetra è riduce tuttu in cenere.

 

U mo Focu hè fertili è rende sterile solu ciò chì ùn hè micca virtù. Dà a vita à tuttu u restu.

Germina belli fiori,

- dà frutti assai squisiti è

-formendu u più deliziosu giardinu celeste.

 

A croce hè cusì putente.

È aghju cumunicatu assai grazie à ellu

chì hè più efficace chè i sacramenti stessi  .

 

Questu hè chì quandu u sacramentu di u mo Corpu hè ricevutu, i dispusitivi è l'assistenza libera di l'anima sò necessarii.

- per chì pudemu riceve e mo grazia. Spessu ponu esse mancanti.

Mentre a croce hà u putere di disposti l'anima à a grazia ".

 

Sta mane, rumpendu un longu silenziu, u mo gentile   Ghjesù mi disse  :

"Sò u receptaculu di l'ànima pura".

Dicendu questu, m'hà datu una luce intellettuale chì m'hà fattu capisce assai cose nantu à a purità.

Ma possu mette in parolle assai pocu o nunda di ciò chì sentu in u mo   intellettu.

 

Tuttavia, l'onorevole Signora Obbedienza vole chì scrive qualcosa, ancu s'ellu pò esse   senza significatu.

Per piacè ella, ella sola, diciaraghju u mo scioccu di purità.

 

Mi pare chì a purezza hè u più nobile ghjuvellu chì un'anima pò pussede.

L'ànima chì pussede a purità hè investita cù una luce bianca.

 

Fighjendu ellu, Diu vede a so propria Image.

Si sente cusì attrattu da st'anima chì s'innamora.

U so amore per ella hè cusì grande chì li dà u so Cori più puri cum'è rifughju.

 

Inoltre, solu ciò chì hè puru è immaculatu pò entre in u so Cori.

L'anima chì pussede a purezza conserva in sè u primu splendore chì Diu hà datu à u mumentu di a so creazione.

 

Nunda di questu hè bruttu o disprezzu.

Cum'è una regina chì brama u matrimoniu di u Re celeste,

sta ànima conserva a so nubiltà finu à chì u fiore nobile chì hè trasplantatu in u giardinu celeste.

 

Stu fiore virginale hà un odore distintivu!

Si alza sopra à tutti l'altri fiori, sopra à l'anghjuli stessi.

Si distingue per una bellezza diversa,

tantu chì tutti sò pigliati da a stima è l'amore per ella !

A lascianu passà liberamente per pudè ghjunghje à u Sposa Divinu.

 

U primu postu cù u Nostru Signore hè datu à sta nobile fiore. Hè per quessa chì u Nostru Signore si rallegra tantu di marchjà trà issi gigli chì prufumanu a terra è u celu.

 

Li piace di più à esse circundatu di sti gigli,

chì ellu stessu hè u primu, u più nobile è l'esempiu di tutti l'altri. Oh! Quantu hè bellu di vede un'anima vergine !

 

U so core ùn respira altru soffiu chè quellu di Purità è Innocenza. Ùn hè micca oscuratu da alcunu amore chì ùn hè micca di Diu.

 

U so corpu trasmette ancu purezza. Tuttu hè puru in ella.

Hè pura

- in i so passi, in i so azzioni,

- in u so discorsu, in i so sguardi,

- in i so muvimenti.

Solu fighjendu si riceve u so fragranza.

 

- Chì carismi, chì grazie,

- chì amore mutuale, chì amanti ingenu trà l'anima pura è u so Spose Ghjesù!

 

Solu quelli chì a cunnosci ponu dì qualcosa. Tuttavia, micca tuttu pò esse dettu.

 

È ùn mi sentu micca autorizatu à parlà ne. Per questu sò zittu è passa.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn hè micca vinutu. Tuttavia, dopu avè aspittatu assai tempu,

Hè apparsu parechje volte, ma assai rapidamente, quasi cum'è un lampu. Mi paria chì aghju vistu una luce piuttostu chè Ghjesù.

Da sta luce, a prima volta ch'ella hè ghjunta  , aghju intesu una voce chì mi diceva :

"Ti attrae in trè manere per chì mi possu amà:

da i mo   benefici,

da a mo attrazione   e

per   persuasione".

Quale puderia dì quante cose aghju capitu allora ? Per esempiu, chì

per attruverà u nostru amore, u beatu Ghjesù manda   una piovana di benedizioni nantu à noi  .

 

E videndu chì sta piovana benefica ùn riesce à attruverà u nostru   amore, diventa piacevule è   incantevule.

Chì sò i so mezi   d'attrazione  ?

Quessi sò i dolori patiti per u nostru amore,

- per ghjunghje à   mori nantu à a Croce   sguassendu un fiume di Sangue

induve hè diventata cusì attrattiva è cusì piacevule

- chì i so boia è i so nemichi più feroci si sò innamurati di ellu.

 

È   per   persuadeci   di   più è per rende u nostru amore più forte è   più stabile,

Ci hà lasciatu a luce

- di i so esempi santu è di a so duttrina celeste

chì dispels a bughjura di sta vita è ci porta à a salvezza eterna.

 

A seconda volta ch'ellu hè ghjuntu  ,   mi disse  :

Mi manifestu à l'ànime attraversu

putenza,

nutizie,   e

Amore.

 

U putere hè u   Babbu Creatore.

A Nutizia hè a   Parola.

L'amore hè u   Spìritu Santu ».

 

Mi pare chì, per via di  u so putere  , Diu si manifesta à l'ànima per   tutta a   creazione.

L'omnipotenza di Diu si manifesta à traversu tutti l'esseri. U celu, e stelle è tutti l'altri esseri ci parlanu

- di un Essere Supremu, di un Essere increatu è di a so Omnipotenza.

U più sapienti di l'omi, cù tutta a so scienza, ùn pò mancu creà un vile mouse.

È questu ci dice chì ci deve esse un Essere increatu, un Essere assai putente, chì hà creatu, chì hà datu a vita è chì sustene tutti l'esseri.

 

Oh! Cumu l'universu sanu si manifesta à noi, in note chjara è lettere indelebili,

Diu è u so omnipotente !

Quellu chì ùn a vede hè cecu è vuluntariamente cecu.

 

Cù a so News  , mi paria solu cusì

Beatu Ghjesù, discendu da u celu, hè vinutu personalmente in terra

- per dà nutizie di ciò chì hè invisibule per noi. Quante manere ùn hà micca manifestatu!

 

Oh! Quante altre cose aghju capitu.

Ma a mo capacità di discrìvili hè troppu debule.

Credu chì tutti, solu, capiscenu u restu. Per quessa, ùn aghju micca stendu nantu à questu tema.

 

Aghju passatu un bonu numeru di ghjorni

- in a privazione quasi tutale di u mo più grande è solu bè,

- in a secchezza di u core,

senza pudè pienghje per a gran perdita ch’e aghju avutu, ancu s’è aghju offertu à Diu sta siccità dicendulu :

 

"Signore, riceve questu cum'è un sacrificiu da mè. Solu pudete dulce u mo core tantu".

 

Infine, dopu à un longu periodu di soffrenza,   a mo cara Regina Mamma

Hè vinutu

 purtendu u Figliolu Celeste nantu à u so grembo  ,

tutti tremuli e avvolti in una veste di tela.

 

Ella l'hà messu in braccia è disse :

"A mo figliola, scaldate cù u vostru affettu, perchè u mo Figliolu hè natu

- dans l'extrême pauvreté,

-in un abbandunamentu tutale di l'omi e

- in a massima austerità ".

 

Ah! Quantu era caru in a so bellezza celeste ! L'aghju pigliatu in braccia.

L'aghju strittu per riscaldallu, perchè era friddu,

- avè solu una copertina di tela simplice.

 

Dopu avè riscaldatu u più pussibule,

- e so labbra viola,

u mo teneru zitellu m'hà dettu :

"  Mi prumetti chì seraghju sempre una vittima per mè, cum'è sò per tè?"

 

Aghju rispostu: "Iè, u mo caru, vi prumettu".

 

Hà cuntinuatu  :

"Ùn sò micca cuntentu solu di a vostra parolla,

Vogliu un ghjuramentu è una firma cù u vostru sangue. "Allora aghju dettu:" Se l'ubbidienza vole, u faraghju ".

 

Paria assai felice è   cuntinuò  :

"Da u mumentu di a mo nascita, u mo Cori hè sempre statu offru in sacrificiu.

-   per glurificà u Babbu,

per a cunversione di i peccatori   e

per   e persone

chì mi circundava è

chì eranu i mo cumpagni più fideli in i mo dulori.

 

Dunque vogliu chì u vostru core sia in continuu in questa attitudine, in sacrifiziu per questi trè fini ».

 

Dittu questu, a Regina Mamma hà vulsutu chì u zitellu li rinfriscà cù u so dolce Latte. L'aghju datu è ella espose u so Pettu per portà à a Bocca di u Divinu Figliolu.

 

È eiu, intelligente, vulendu fà un scherzu, aghju cuminciatu à succhià cù a bocca. Da u mumentu ch'e aghju fattu, sò spariti, lascendu mi sia felice è tristu.

 

Chì tuttu sia

- per a gloria di Diu e

- per a cunfusione di u miserable peccatore chì sò.

 

Cuntinuò à mustrà si cum'è una ombra o un  fulmine. Cusì, aghju trovu in un mare  di amarezza.

In pocu mumentu, mi apparsu, dicendu:

"A carità deve esse cum'è un mantellu chì copre tutte e vostre azzioni, perchè tuttu in voi brilla cù carità perfetta.

 

Chì significa stu dulore chì senti quandu ùn soffre micca ? Significa chì a vostra carità ùn hè micca perfetta.

Perchè soffre per l'amore di mè o micca soffre per l'amore di mè (senza chì a vostra vuluntà intervene), hè a stessa cosa ".



 

Dopu hè sparitu, lascendu mi più amaru chè prima. Questu hè un sughjettu troppu sensitivu per mè per parlà quì. Dopu à pienghje lacrime amare

circa u mo statu cusì miserable è   ancu

per a so   assenza,

 

Hè vultatu è m'hà dettu :

"Cù ànime ghjusti, aghju agitu bè.

Moltu di più, li premiu doppiamente per a so ghjustizia

- indulgenduli cù e più grande grazie e

- dà li grazie di ghjustizia è santità ».

 

Mi sò ritrovu cusì cunfusu è dì chì ùn aghju micca osatu dì una sola parolla. Piuttostu, aghju cuntinuatu à pienghje per a mo miseria.

 

Ghjesù, vulendu infundirmi cunfidenza, hà messu a so manu sottu à u mo capu per tene.

(perchè ùn pudia esse sola) è m'hà dettu :

«  Ùn àbbia paura. Sò u scudu di i cumbattenti è di l'afflitti ".

 

Allora hè sparitu.



 

Siccomu l'ubbidienza m'avia dumandatu sta mane di pricà per una persona, appena aghju vistu à Ghjesù, aghju cunsigliatu quella persona à ellu.

 

Ellu m'hà dettu  : "L'umiliazione ùn deve esse micca solu accettata, ma ancu deve esse amata.

Hè da esse masticatu cum'è alimentu, per dì cusì. Cum'è in u casu di l'alimentu amara,

più si mastica, più si tastà a so amarezza.

 

Ben masticata,   l'umiliazione dà origine à a mortificazione  .

E sti dui mezi, umiliazione è mortificazione, sò assai putenti per

- superà certi ostaculi   e

- per ottene e   grazia necessariu.

 

Cum'è l'alimentu amara, l'umiliazione è a mortificazione

- parenu dannusu à a natura umana e

-Sembra di purtà u male piuttostu chè u bè.

 

Tuttavia, questu ùn hè micca u casu.

U più ferru hè battutu nantu à l'incudine, u più luminoso è purificatu.

Questu hè u casu di l'anima chì veramente voli camminà a strada di u bonu.

 

Più hè umiliata è battuta nantu à l'incudine di a mortificazione,

più ne nascenu scintille di focu celeste, più purifica ».

 

Mi ritrovu assai angustiatu da a privazione di u mo più grande è solu Bonu. Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, l'aghju finalmente vistu entre in l'internu di u mo core.

 

Pienghjeva.

M'hà fattu capisce

quantu hà patitu è ​​umiliatu quandu era circuncisu  .

Questu m'hà causatu una grande sofferenza, perchè mi sentu assorbitu da a so amarezza. Cumpassione à mè, u zitellu beatu mi disse :

 

Più l'anima hè umiliata è si cunnosce, più si avvicina à a   Verità  .

 

In a Verità prova di seguità a strada di e virtù, da quale si senti assai distante. È, in sta strada,

-percive a distanza ch'ellu hà ancu à parcorsu perchè sta strada hè infinita.

Hè infinitu cum'è sò infinitu.

 

L'anima chì hè in a Verità

- sempre pruvà à migliurà,

-ma ùn riesce mai à esse perfettu.

 

Questu porta

travaglià   in permanenza,

migliurà sempre di più, senza perde u tempu   in l'ozio.

 

È eiu, benedicendu stu travagliu, à pocu à pocu,

Aghju ritoccatu per pintà a mo maghjina in ella.

 

Eccu perchè vulia esse circuncisu:

Vuliu   dà l'esempiu di a più grande umiltà, chì hà maravigliatu ancu l'angeli di u celu ".

 

Aghju continuatu à vede mi stessu micca solu pienu di infelicità, ma era ancu preoccupatu.

Tuttu u mo internu era in turbulenza per a perdita di Ghjesù.

 

Pensu à mè mentre mi dicia

-chì i mo grandi piccati m'avianu guadagnatu chì Ghjesù m'abbandunò è

-chì, dunque, ùn l’aghju mai più vistu.

Oh! Chì morte crudele era per mè, più crudele chè qualsiasi altra ! Eru terribilmente sopraffattu

- ùn vede più Ghjesù,

- per ùn sente più a so dolce Voce,

- avè persu quellu di quale dipende a mo vita, da quale tuttu u bonu hè vinutu à mè ! Cumu campà senza ellu?

Ah! Dopu avè persu Ghjesù, era tuttu finitu per mè!

 

Affucatu in sti pinsamenti, mi sentu in l'agonia murtale è tuttu u mo internu era sbulicatu. Vuliu Ghjesù tantu!

Allora, in un lampu di luce,   si manifesta à a mo ànima è mi disse :

 

"Pace, pace! Ùn vi disturbate micca.

Cum'è un fiore assai profumatu prufuma u locu induve hè postu, cusì   a pace di Diu empie l'anima chì a pussede "  .

Allora scappò cum'è un lampu.

 

Ah! Signore, quantu bè site à u peccatore chì sò. Cù cunfidenza, vi dicu : « Ah ! Quantu sì singulari !

Ancu s'ellu ti perdi, ùn vulete micca chì mi sia sbulicatu o allarmatu.

È, s'ellu sò, fatemi sapè chì mi alluntaraghju da voi.

 

Perchè

-cù a pace, mi riempia di Diu.

- in guai, mi riempia di tentazioni diaboliche.

Oh! U mo dolce Ghjesù, chì pacienza ci vole cun voi! Perchè tuttu ciò chì mi succede,

ùn vulete mancu ch'e mi sia allarmatu o arrabbiatu.

 

Mi vulete una calma perfetta è pace  ".

 

Mentre era in u mo statu di solitu,

Mi sentu lascià u mo corpu è trovu u mo adorable Ghjesù.

Ma, oh!

Cume mi aghju vistu pienu di peccati in a so presenza !

Dentru mi sentu un desideriu assai forte di cunfessà à u   Nostru Signore.

 

Allora, vultendu versu ellu, aghju cuminciatu à dilla di i mo piccati. Mi stava à sente  . Quandu eru finitu, si vultò versu mè cù un sguardu pienu di dulore è  mi disse   :

 

"A mo figliola,

- s'ellu hè seriu, u peccatu hè velenu è un abbracciu mortale per l'anima. Micca solu per l'anima, ma ancu per tutte e virtù truvate quì.

 

S'ellu hè veniale, hè un abbracciu

- chì ferite è

-chì rende l'ànima debule è malata, è ancu e virtù chì ci si trovanu.

 

Chì velenu mortale hè u peccatu !

Solu, pò ferite l'anima è tumbà ! Nunda altru pò dannà l'anima.

Nunda altru pò rende brutta è odiosa davanti à mè. Solu u peccatu ".

 

Dicendu questu, aghju capitu a bruttura di u peccatu.

Aghju avutu tantu dulore chì ùn sò micca sapè cumu spressione. Ghjesù, videndumi tuttu strappatu da u dulore,

alzò a manu diritta è disse e parolle di assoluzione.

 

È   aghjunse  :

"U peccatu ferisce l'anima è li dà a morte.

 

U Sacramentu di a Cunfessione

- dà una nova vita,

- guarisce e so ferite,

- restituisce vigore à e so virtù e

questu, più o menu,   secondu e so disposizioni  .

Questu hè cumu funziona stu sacramentu ".

 

Mi paria chì a mo ànima pigliava una nova vita.

Dopu à l'assoluzione di Ghjesù, ùn aghju micca u stessu disturbu cum'è prima. Chì u Signore sia sempre ringraziatu è glurificatu !



 

Sta mane aghju ricevutu a cummunione.

Truvà cù Ghjesù, aghju trovu ancu a Regina Mamma. E quantu maravigliosu:

fighjendu a Mamma, aghju vistu u so Cori trasfurmatu in u zitellu Ghjesù;

Aghju guardatu u zitellu è aghju vistu a Mamma in u so Cori. Tandu m’arricordai chì era a festa  di l’  Epifania.

À l'esempiu di i Santi Magi, avaria vulutu offre qualcosa à u zitellu Ghjesù. Ma ùn avia nunda à dà.

 

Tandu, per via di a mo miseria, aghju pensatu à offre li,

-  cum'è a mirra  , u mo corpu cù tutte e soffrenze di i dodici anni durante i quali era statu in lettu, prontu à soffre è à cuntinuà cum'ellu avia vulsutu.

"  Com'è l'oru,   li aghju prupostu i dulori chì mi sentu quand'ellu mi priva di a so prisenza,

chì hè a cosa più dolorosa è dolorosa per mè.

Cum'è   l'incensu  , li aghju prupostu e mio poviri preghiere unenduli cù quelli di a Regina Mamma, per ch'elli fussi più piacevuli à u zitellu Ghjesù.

 

Aghju fattu a mo offerta in tutta cunfidenza chì u zitellu l'accetta. In ogni casu, mi paria chì ancu s'è Ghjesù hà accettatu a mo povera offerta cun grande piacè, ciò chì ellu amava di più era a fiducia cù quale l'aghju prupostu.

 

M'hà dettu  :

 

"  A fiducia hà dui braccia  .

Cù u primu  ,

- abbraccia a mo Umanità è

-Hè utilizatu cum'è una scala per ascende à a mo Divinità.

Cù l'altru,

-un abbraccia a mo Divinità è

- i torrenti di grazia celesti sò ottenuti da ella.

Cusì l'anima hè cumplettamente inundata di l'Essere divinu.

 

Quandu l'anima fiducia, hè sicuru d'avè ciò chì dumanda:

Tengu e braccia liate   è

Lasciu l'anima fà ciò chì   vole.

L'aghju lasciatu penetrà più prufonda in u mo Coru, lasciaraghju piglià ciò chì m'hà dumandatu.

Se ùn aghju micca, mi sentu in un statu di viulenza versu l'anima ".

 

Cum'ellu hà dettu questu, i flussi di licoru venenu da u Pettu di u zitellu (o da u Pettu di a Mamma).

(ma ùn sò micca esattamente ciò chì chjamu quì liquore) chì hà inundatu tutta a mo ànima. Allora a regina mamma hè sparita. .

 

In seguitu, u zitellu è eiu intrì in a volta di u celu. Aghju vistu u so affascinante visu tristu.

Aghju dettu à mè : "Forse vulete e carezze di a regina mamma".

Aghju pressu u mo core è u zitellu Ghjesù hà pigliatu un sguardu exultant. Quale puderia dì ciò chì hè accadutu allora trà mè è Ghjesù ?

Ùn aghju micca a lingua per manifestallu o l'espressioni per discrìvilu.

 

Mi dissi internamente:

"Quale puderia dì quanti errori è errori cuntenenu queste cose chì scrivu?"

In quellu mumentu mi sentu cum'è perde a cuscenza è ghjunse u benedettu Ghjesù.

È m'hà dettu  :

 

"A mo figliola, ancu i vostri sbagli aiutanu à chjarificà chì ùn ci hè micca un ingannu intenzionale da a vostra parte è

ch'è tù ùn site un duttore (perchè s'è tù sì sapiate induve andate).

 

Faranu ancu più chjaru chì vi parlu

almenu per quelli chì ponu vede e cose   simpliciamente.

 

Ma vi assicuru ch'elli ùn truveranu micca

- micca una ombra di viziu,

- micca qualcosa chì dice "virtù".

Perchè quandu scrivi, eiu stessu guidu a to manu.

 

À u più, puderanu truvà qualcosa chì,

- à u primu sguardu, pare sbagliatu,

-ma chì, s'elli fighjanu più vicinu, currisponde à a Verità. Dittu chistu, hè sparitu.

 

Qualchi ore dopu,

- mentre mi sentu perplessu è scomodu annantu à ciò chì m'avia dettu,

Riturnò è   aghjunse  :

 

"  U mo legatu hè Fermezza è Stabilità  . Ùn sò micca sottumessu à alcunu cambiamentu.

Più un'anima s'avvicina à mè è avanza nantu à a strada di a virtù, più ferma è stabile si sente in u bonu.

 

In più

- più hè luntanu da mè,

- più hè inclinu à oscillare trà u bè è u male ".

 

Mentre era in u mo statu di solitu, u mo bonu Ghjesù si mostra à mè in un statu deplorable.

 

E so mani eranu ligate strette, u so visu era cupartu di sputum, è c'eranu parechje persone chì l'eranu sbattutu profusamente.

 

In quantu à ellu,

Era tranquillu è pacificu  ,

- senza muvimenti e

- senza fà una sola lagnanza.

Ùn hà mancu mossa una palpebra.

Cusì hà dimustratu ch'ellu vulia soffre di sti scandali,

- micca solu esternamente,

- ma ancu internamente.

 

Chì vista commovente, capace di rompe i cori più duri !

 

Quante cose m'hà dettu sta Faccia macchiata di fangu è di sputazioni disgustose !

Sò statu colpitu da l'orrore. mi tremava.

Mi aghju vistu pienu di orgogliu in u rispettu di ellu.

 

M'hà dettu :

« A mo figliola, solu i chjuchi si permettenu di trattà cum’elli volenu :

- micca quelli chì sò chjuchi per ragiuni umani,

-ma quelli chì sò chjuchi è chini di raghjoni divina.

 

Possu dì chì sò umile.

Ma ciò chì in l'omu hè chjamatu umiltà deve esse chjamatu autocunniscenza. Quellu chì ùn cunnosci micca ellu stessu cammina in a bugia ».

 

Dopu, per uni pochi di minuti, stava zittu. Aghju cuntemplatu.

È aghju vistu una manu cù una luce chì cercava in mè,

-in i lochi più intimi è ammucciati, per vede s'ellu li pudia truvà

-  autocunniscenza   e

-  amore di umiliazione, cunfusione è disgrazia  .

 

A luce hà trovu un vacu in u mo internu

È aghju vistu chì stu locu deve esse pienu di umiliazione è cunfusione, seguitu l'esempiu di u mo beatu Ghjesù.

 

Oh! Quante cose m'hà fattu capì sta attitudine ligera è sacra di Ghjesù, mi dissi à mè stessu :

"  Un Diu umiliatu è cunfusu per u mo amore.

Eiu, peccatore privatu di sti segni di distinzione !

 

Un Diu stabile è fermu   chì, di fronte à tante inghjustizie,

ùn si mova mancu per caccià u sputatu disgustatu chì li copre a faccia. Ah! S'ellu ci vulia à ricusà sti suffrenze, issi oltri, si pudia fà bè !

 

Capiscu

- ùn sò micca e catene chì u frenanu in questa situazione,

- ma a so Voluntà stabile chì vole salvà a razza umana à ogni costu!

 

È mè,   induve sò e mo umiliazioni ?

Induve hè a mo fermezza è a custanza in u travagliu per l'amore di Ghjesù è u mo vicinu !

Oh! Chì esseri dissimili sò Ghjesù è eiu! "

 

Mentre u mo picculu cervellu era persu in questi pinsamenti, u mo bellu   Ghjesù m'hà dettu  :

 

"A mo Umanità hè stata sopraffatta da a disgrazia è l'umiliazione, finu à u puntu di traboccante.

Hè per quessa, di fronte à e mo virtù,

-U celu è a terra tremanu è

- l'anime chì mi amanu usanu a mo Umanità cum'è una scala per ghjunghje à qualchì riflessu di e mo virtù.

 

"Dìmi: paragunatu à a mo umiltà, induve hè a toia? Solu mi possu vantà di a vera umiltà.

 

Unita cù a mo Divinità, a mo Umanità puderia avè fattu miraculi

- à ogni passu, cù parolle è atti, ma, vuluntariamente,

- Mi sò limitatu à i limiti di a mo Umanità,

- Mi dimustrai u più poviru,

"Sò ghjuntu à u puntu di esse cunfusu cù i peccatori.

 

] 'puderia esse realizatu a Redenzione in pocu tempu, è ancu in una sola parolla.

 

Ma

- per parechji anni,

- cù tante privazioni è suffrenze,

Vuliu fà mee e miserie di l'omu.

 

Mi vulia dedicà à parechje è diverse azzioni

cusì chì l'omu pò esse rinnuvatu è divinizatu, ancu in i so travaglii più chjuchi.

 

Portate queste opere umane à mè chì era Diu è omu

ricevutu un novu splendore   è

eranu marcati cù u sigillo di a   Divinità.

 

Ammucciatu in a mo Umanità,

a mo Divinità hè discesa tantu da mette si à u livellu di l'atti umani.

 

Mentre cun un attu simplice di a mo Voluntà, puderia avè creatu un numeru infinitu di mondi

-chì averia trascendita e miseria è debulezza di st’umanità !

 

Davanti à a ghjustizia divina,

Aghju sceltu di vede a mo Umanità cuperta di tutti i peccati di   l'omi per i quali aghju avutu à spiegà.

da u dulore incredibile è

sparghje tuttu u mo   Sangue !

Cusì   aghju realizatu atti continui di umiltà eroica  . A grande differenza trà a mo umiltà è quella di e criature

-chì, davanti à a meia, hè solu un'ombra - ancu quella di i mo santi-,

 

sò quelli criaturi

- sò sempre criaturi è

-Ùn cunnosci micca u veru pesu di u peccatu cum'è mè.

 

Eppuru

-alcune ànime eranu eroiche è

- in u mo esempiu s'offrunu à soffre i pene di l'altri, ùn sò micca sfarente di l'altri : sò fatti di a stessa argilla.

 

Pensamentu simplice

- chì u so soffrenu hè a causa di novi guadagni per elli, è

- glorificate à Diu,

hè un grande onore per elli.

 

Inoltre,   i criaturi sò limitati à u circhiu in quale Diu hà postu.

Ùn ponu andà oltre i limiti di stu cerculu. Oh!

S'ellu era in u so putere di fà è di annullà,

- quante altre cose ùn farianu micca. Tutti andavanu à e stelle !

 

À u cuntrariu, a mo Umanità divinizzata ùn avia micca limiti.

Tuttavia, era limitatu à i limiti umani.

cusì chì tutte e so opere sò intrecciate cù umiltà eroica.

 

A mancanza di umiltà di l'omu

era a causa di tutti i mali chì anu inundatu a terra  .

 

È io

- esercitendu sta virtù,

-Aviu avutu à attruverà tutti i beni di a Divinità à l'omi.

 

Nisuna grazia lascia u mo tronu, salvu per umiltà. Nisuna dumanda pò esse ricevuta da mè, salvu chì ùn hà a firma di umiltà.

Nisuna preghiera hè intesa da e mo Arechje nè move u mo Cori à cumpassione,

s'ellu ùn hè micca prufumatu cù umiltà.

 

"Se a criatura ùn viaghja micca finu à tuttu

-distrughje in ellu sta ricerca di l'onore è l'autostima (chì hè distrutta per amassi per esse odiatu, umiliatu è cunfusu),

- si senterà cum'è una treccia di spine intornu à u so core, è

- Avarà un vacu in core

chì sempre a suppurtà è a mantene assai dissimili da a mo santissima Umanità.

 

S'ellu ùn ama micca l'umiliazioni,

al più si pò cunnosce un   pocu,

ma ùn brillarà micca davanti   à mè,

vestitu di a bella è affascinante robba di l'umiltà ".

 

Quale puderia dì tutte e cose chì capiscu

-a virtù di l'umiltà e

-a correlazione trà l'autocunniscenza è l'umiltà?

 

Mi pare d'avè capitu a distinzione trà isse duie virtù, ma ùn aghju micca e parolle per sprimela. Per dì qualcosa nantu à questu, aghju aduprà   un esempiu  .

 

Imagine un poviru omu

- chì sà quale hè poviru è

- quale, per a ghjente

chi nun lu cunnosci e

quale puderia crede chì anu qualcosa,

- manifesta chjaramente a so miseria.

 

Pudemu dì di questu omu

- chì si cunnosce,

- chì dice a verità è,

- chì cusì serà più amatu.

Ellu attirà l'altri à a cumpassione per u so miserable statu. Tutti li aiutanu.

Questu hè ciò chì l'autocunniscenza pruduce.

Ma chì si stu omu,

- vergogna di manifestà a so miseria,

- si vantava d'esse riccu, quandu tutti sapianu

-chì ùn hà mancu a robba ch’ella porta e

- chi mori di fame. Tutti l'odieranu,

-nimu l'aiuteria è diventerà a risa di tutti quelli chì u cunnosci.

 

Stu disgraziatu andava di male in peghju è, eventualmente, more.

Questu hè ciò chì l'orgogliu pruduce davanti à Diu è davanti à l'omi. Quellu chì ùn si cunnosci micca

- s'alluntana automaticamente da a Verità e

- intraprende i chjassi di i bugie.

 

Ci hè una altra forma di umiltà eroica chì vene ancu da l'autocunniscenza.

 

Imagine un omu riccu,

natu à mezu à cunfortu è ricchezze,   e

chì hè bè ricunnisciutu com'è   tali.

Tuttavia, datu l'umiliazioni prufonde à quale u nostru Signore Ghjesù Cristu hà sottumessu per u nostru amore,

- s'innamora di l'umiltà santa,

- abbandunà a so ricchezza è cunsulazione,

- si toglie i so vestiti nobili è si copre di   stracci. Vite scunnisciute. Ùn dice à nimu quale   ellu hè.

Vive cù i più poveri cum'è s'ellu era u so   pari. Si rallegra in disprezzu è   cunfusione.



In st'omu truvamu ciò chì succede à i santi

-chì si umilianu di più in più e

Quale sà chì u Signore li riempia cusì cù e so grazia è i so rigali.

 

In questi esempi, vedemu

chì l'autocunniscenza senza umiltà hè   inutile,

chì l'autocunniscenza accumpagnata da l'umiltà diventa   preziosa.

 

Oh si ! Umiltà

- attirà a grazia,

-rompe e catene più forti e

- supera ogni barriera trà l'anima è Diu.

 

L'umiltà hè a pianta perenne è fiorente

-chì ùn hè micca propensu à esse manghjatu da i vermi, è

-chì ùn pò micca esse guastatu o strittu da u ventu, a grandina o u calore.

 

Ancu s'ellu hè a pianta più chjuca, sviluppa i più grandi rami chì penetranu in u Celu è uniscenu cù u Cori di u Nostru Signore. Solu i rami chì venenu da sta piccula pianta anu e so entrate libere in questu Cori adorable.

 

L'umiltà hè u sali

-chì staghjone tutte e virtù è

- prutege l'ànima da a corruzzione di u peccatu.

L'umiltà hè a piccula erba chì cresce vicinu à i camini.

Si sparisce quand'ellu hè calpestatu ma poi torna più bella chè prima.

L'umiltà hè quella graft domestica chì nobilita a pianta salvatica. Hè a munita di grazia.

L'umiltà hè a luna chì ci guida in a bughjura di a notte di sta vita. L'umiltà hè u mercante astutu

-chì sà vende a so pruprietà e

-chì ùn perde mancu un centu di a grazia chì li hè stata data. L'umiltà hè a chjave per u celu induve nimu pò entre senza ellu.

L'umiltà hè u surrisu di Diu è di tuttu u celu è u gridu di tuttu l'infernu.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è andatu senza parlà à mè. In seguitu, mi sentu ch'e aghju lasciatu u mo corpu.

 

A spalle volta,   mi disse  :

"In parechji ùn ci hè più ghjustizia. Dicenu:

"Fin chì e cose continuanu cusì, ùn averemu micca successu in i nostri prughjetti.

Allora fintemu a virtù, fingemu d'esse ghjustu, facemu finta d'amici veri. Cusì, serà più faciule per tesse a nostra reta è abusà.

Quandu venemu à elli per dannà li è divuràli,

- elli, credendu chì simu amichi, cascaranu spontaneamente in e nostre mani ".

Questu hè u livellu chì l'omu sneaky pò ghjunghje. "In seguitu, vulendu una riparazione speciale da mè,

U Beatu Ghjesù paria di piglià a mo vita presentendu à a ghjustizia divina.

 

Cù u so modu, pensu ch'ellu avia da fà lascià sta vita.

Hè per quessa ch'e aghju dettu: "Signore, ùn vogliu micca entre in u celu senza i vostri marchi di distinzione. Crucifighjami prima è poi portami".

 

"M'hà perforatu e mani è i pedi cù unghie. È mentre facia cusì, assai à u mo dispiaciu,

-Sò sparitu è ​​mi ritruvu in u mo corpu. Mi dissi internamente:

"Eccu di novu! Ah! Quante volte m'avete fattu questu, u mo caru Ghjesù.

 

Avete un arte speciale per piglià questu colpu per mè:

Mi fate crede chì mori,

-chì mi porta à ride di u mondu è di i pene

- dicendumi chì a separazione da voi hè finita.

 

Allora, quandu aghju cuminciatu à rallegra,

Mi ritrovu sempre chjosu in a prigiò di stu corpu fragile.

 

In cunseguenza,

- scurdendu a mo gioia,

Ritornu à e mo lacrime, à e mo lagnanze è à e sofferenze di   a mo separazione da   tè.

Ah! Signore, torna prestu, perchè sò profondamente cunsternatu ".

 

Dopu avè vissutu ghjorni assai amari di privazione, u mo poviru core hà luttatu   trà a paura di avè persu Ghjesù per sempre   è

- a speranza chì forse u ritruveraghju.

 

Odiu ! Chì guerra sanguinosa avia da sustene u mo core ! A so suffrenza era tale

- chì in un mumentu si congelava è,

- à u mumentu dopu, era cum'è sottu à a stampa è disgustatu u sangue.

 

Mentre era in stu statu, mi sentu u mo dolce Ghjesù vicinu à mè. Si tolse u velu chì mi copria l'ochji è, infine, l'aghju vistu.

Aghju dettu subitu:

"O Signore, ùn mi amate più?"

 

Ellu rispose :

"Iè, iè, ti amu! Ciò chì ricumandemu hè a currispundenza à a mo grazia.

È, per esse fideli, ci vole à esse cum'è l'ecu

chì risona in l'atmosfera   e

chì, appena qualchissia principia à fà sente a so   voce, subitu, senza u minimu ritardu, ripete ciò ch’ellu   sente.

 

Questu hè cumu avete da fà.

Appena principiate à riceve a mo grazia,

senza mancu aspittà ch'e mi finisca di dà   à tè,

duvete immediatamente cumincià à ritruvà a vostra currispundenza ".

 

Aghju cuntinuatu à esse quasi totalmente privatu di u mo dolce Ghjesù.

A mo vita scorri in u dulore. Mi sentu una grande noia, una grande stanchezza di campà ! Dintra mè pensu : « Oh ! Quantu hè longu u mo esiliu !

Oh! Chì saria a mo felicità s'ellu pudessi scioglie i ligami di stu corpu. Cusì a mo ànima vularia liberamente à u mo bene più grande ! ».

 

Un pensamentu mi passava in mente : « E s’o andassi à l’infernu !

Per impedisce à u diavulu di attaccà à mè nant'à stu puntu, aghju prestu à dì :

"Allora, ancu in l'infernu, mandaraghju i mo sospiri à u mo dolce Ghjesù; ancu quì, mi piacerebbe".

 

Mentre mi intratteneva sti pinsamenti è tanti altri (mi piserà troppu longu per citalli tutti), u mo gentile Ghjesù si mostrò per un pocu tempu è, in un tonu seriu  , mi disse :

"U vostru tempu ùn hè ancu ghjuntu".

In una luce intellettuale, m'hà fattu capisce chì tuttu deve esse urdinatu in una anima.

 

L'anima hà parechje stanze chjuche,

- unu per ogni virtù,

- ogni virtù avendu cun ella tutte l'altri, in tale manera chì

- se l'anima pari di pussede una sola virtù,

-questu hè accumpagnatu da tutti l'altri.

 

Tuttavia, e virtù sò tutti distinti è ognunu hà u so postu in l'anima. Tutti venenu da a Santissima Trinità chì,

mentre esse   unu,

cumpostu di trè   persone distinti.

 

Aghju ancu capitu chì ognuna di e camere di l'anima hè,

- o piena di una virtù,

- o per u viziu cuntrariu.

 

S'ellu ùn ci hè virtù o viziu, ferma viotu.

 

Sentu chì a mo ànima era cum'è una casa chì cuntene

- parechje stanze,

- tuttu viotu.

- certi pieni di serpenti,

- un pocu di fangu,

- altri scuri.

Ah! Signore, solu tù pò mette in ordine a mo povera anima !

 

U listessu statu persistava.

Sta mane Ghjesù m'hà pigliatu fora di u mo corpu.

Dopu aspittatu tantu tempu, mi paria chì sta volta l'aghju vistu chjaramente.

Tuttavia, aghju vistu cusì male chì ùn aghju micca osatu dì una parolla.

 

Ci guardemu, ma in silenziu.

À traversu sti sguardi mutuali, aghju capitu chì Ghjesù era pienu d'amarezza.

Ma ùn aghju micca arditu à dì à ellu : « Versa in mè a to amarezza ».

 

Ma si avvicinò à mè è cuminciò à versà a so amarezza. Dopu avè ricivutu, ùn l'aghju micca pussutu cuntene è u ghjittò in terra.

 

Tandu   m'hà dettu :  "Chì ci faci quì ? Ùn vulete più sparte a mo amarezza ? Ùn vulete più calmà u mo dulore ?

 

L'aghju dettu: "Signore, ùn hè micca chì ùn vogliu micca. Ùn sò micca ciò chì mi succede. Mi sentu cusì pienu di a to amarezza chì ùn aghju micca spaziu per cuntene. Solu un prodigiu da a to parte pò. ingrandà u mo internu.

Allora possu riceve a vostra amarezza ".

 

Ghjesù hà fattu un grande segnu di a croce nantu à mè è hà versatu di novu a so amarezza. Sta volta mi paria di pudè cuntene.

 

Allora dice  : "

A mo figliola, a mortificazione hè cum'è u focu

-chì secca tutti i cattivi umore chì sò in l'anima è

-Chì l'inunda d'un statu d'animo di santità, dandu nascita à e più belle virtù".

 

Ghjesù hè vinutu parechje volte, ma sempre in silenziu. Sentu viotu in mè è dolore.

Perchè ùn pudia sente a so voce più dolce. Torna per cunsulallu,   mi disse  :

 

"  A grazia hè a vita di l'anima  .

Cum'è l'anima dà a vita à u corpu, cusì a grazia dà a vita à l'anima.

 

Ùn hè micca abbastanza per u corpu chì hà una anima per mantene a so vita,

hà ancu bisognu di manghjà per ghjunghje à a so statura sana.

 

Cusì, per l'anima, ùn hè micca abbastanza ch'ella hà a gràzia di mantene in vita, ma hà ancu bisognu di manghjà per pudè ghjunghje à a so statura sana.

 

È questu alimentu hè a currispundenza à a grazia.

A grazia è a currispundenza à a grazia formanu una catena chì porta l'anima à u celu.

In quantu l'anima currisponde à a grazia, i ligami di sta catena sò furmati ".

 

È   aghjunse  :

"Chì hè u passaportu per entra in u regnu di grazia? Hè umiltà.

L'ànima chì sempre guarda à u so nulla è percive ch'ellu ùn hè chè polvera è ventu

mette a so fiducia in a grazia chì diventa cum'è u so maestru.

 

Pigliendu u cuntrollu, a gràzia porta l'anima nantu à a strada di tutte e virtù

è li face ghjunghje à l'altitudine di a perfezione.

 

Senza gràzia, l'anima hè cum'è u corpu chì s'hè alluntanatu da a so ànima

-chì hè pienu di vermi è di putenza è chì hè terribili à l'ochju.

 

Cusì, senza gràzia, l'ànima diventa cusì abominable da affruntà u sguardu, micca di l'omi, ma di Diu stessu. "

 

Sta mane mi sò ritrovu in un statu di grande dispirazioni, soprattuttu perchè eru privatu di a prisenza di Ghjesù, u mo Bene supremu.

 

Il s'est présenté et m'a dit :

"U scoraggiamentu hè un statu di mente tossicu chì infetta i fiori più belli è u so fruttu più piacevule.

 

Stu umore tossicu penetra in e radiche di l'arbulu,

- l'impregna completamente,

- chì si secca è diventa repulsive.

Se qualchissia ùn guarisce micca da l'acqua cù l'umore oppostu, l'arbulu colapserà. Cusì hè cù l'anima chì si immerge in l'umore tossicu di scoraggiamentu ".

 

Dopu à ste parolle di Ghjesù, mi sentu sempre scoraggiatu, tuttu chjusu in mè stessu.

È mi vidia cusì male ch’ùn aghju avutu corru à ellu.

 

A mo mente hà dettu à sè stessu:

"Hè inutile per mè di sperà più in e so visite cuntinue, in e so grazia, in i so carismi cum'è prima. Per mè hè tuttu finitu ".

 

Quasi rimprovendumi,   Ghjesù aghjunse  :

"Chì faci? Chì faci?

Ùn sapete micca chì a mancanza di fiducia face mori l'anima ?

 

Pensendu ch'ellu hà da more, l'anima ùn sà

- cumu sguassate a vita,

- cumu acquistà grazia,

- cumu aduprà,

-cumu si faci più bella o

- cumu agisce per guarì sè stessu da u so fallimentu ".

 

Ah! Signore, mi pare di vede

stu fantasma di sfiducia,

- impuru, magre, paura è tremulu e

-chì, cù tuttu u so arte, senza altru strumentu chè a paura, porta l’anima à a fossa.

 

È ciò chì hè peghju, stu fantasma ùn si mostra micca cum'è un nemicu. Perchè tandu l'anima puderia smascherarlu.

 

Piuttostu, si mostra cum'è un amicu.

Si s'infiltra in sicretu, fintendu d'agonizà cù a so ànima è dicendu chì hè prontu à more cun ella.

È s'è l'ànima ùn hè micca attentu, ùn sapi micca cumu per sguassà stu ingannu.

 

Mentre cuntinuava in u listessu statu, ma cun un pocu di più curaggiu, u mo   caru Ghjesù  hè ghjuntu  è   mi disse  :

 

"Figlia mia, certe volte l'anima scontra u viziu faccia à   faccia. Se, cugliendu u so   curagiu,

- trionfa annantu à stu   nemicu,

- a virtù opposta diventa più luminosa è più arradicata in questu.

Ma   l'anima deve esse attentu

- ùn furnisce micca a corda chì pò esse agganciata,

-stu accordu hè a mancanza di cunfidenza.

 

Questu serà fattu

-  espansione u so core in fiducia,

- mentre ch'ellu abita in u circhiu di a Verità, chì hè   a cunniscenza di u so nunda ".

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a cummunione,

Aghju vistu u mo adorable Ghjesù, ma in una attitudine tutta nova. Paria seriu, riservatu, è circa à rimpruverà. Chì cambiamentu drammaticu.

 

Invece di esse alleviatu, u mo poviru core si sentia

- oppressatu,

- inquadratu

da sta attitudine inusual di Ghjesù.

 

In ogni casu, essendu statu privatu di a so prisenza in i ghjorni precedenti, aghju avutu un grande bisognu di sollievu.

 

M'hà dettu :

"Cum'è a calce hà u putere

- devore l'uggetti chì sò immersi in questu, cusì a mortificazione hà u putere

- devore l'imperfezioni è i difetti truvati in l'anima.

Va finu à a spiritualizazione di u corpu.

Hè postu vicinu à l'anima è sigilla tutte e   virtù.

 

Finu à avè divuratu bè l'anima è u corpu,

ùn hà da pudè sigillà perfettamente in tè i segni di a mo crucifixion ».

 

Allora e mo mani è i pedi sò stati trafitti.

(Ùn sò micca sicuru di quale era, ancu s'ellu mi paria chì era un anghjulu). Allora, cù una lancia ch'ellu tirò da u so Cori, Ghjesù hà trafittu u mo core,

chì m'hà datu un dulore severu.

Allora sparì, lascendumi più angustiatu chè prima.

Capiscu

- chì era necessariu chì a mortificazione sia un amicu inseparabile per mè,

-ma chì in mè ùn c’era mancu l’ombra di un’amicizia cun ella !

 

"Ah! Signore, ligami à a mortificazione cù una amicizia indissolubile. Perchè, solu, i mo modi sò tutti rustichi ".

 

Ùn si vede micca bè accoltu da mè,

- a mortificazione diventa tuttu u rispettu per mè;

- mi risparmia sempre, teme chì un ghjornu li vulteraghju cumplitamenti a spalle. Ùn finirà mai u so travagliu maestosu.

 

Mentre simu à i culteddi sguainati, e so mani prodigiose ùn mi ghjunghjeranu micca.

-travagliu nantu à mè e

-presentate davanti à Ghjesù cum'è un travagliu degnu di e so mani sante.

 

Sta mane, dopu avè rinnuvatu in mè i pene di a crucifixion, Ghjesù m’hà dettu :

"Da l'aria bona o cattiva chì una persona respira, u so corpu hè purificatu o infettatu.

 

A mortificazione deve esse l'aria di l'anima.

Da l'aria chì l'anima respira, ricunnoscemu s'ellu hè sanu o malatu.

 

Sì una persona respira un aria di mortificazione,

tuttu serà purificatu in   questu;

tutti i so sensi ghjucà cù u listessu   sonu cuncordante.

 

Ma s'ellu ùn respira un aria di mortificazione,

tuttu serà discordante in   questu;

averà un   respiru disgustu.

Mentre ella doma una passione, l'altra aumenterà. A so vita serà un ghjocu di zitellu ".

 

Mi pareva di vede a mortificazione cum'è un strumentu musicale chì,

-se e so corde sò tutte boni è forti, pruduce un sonu armoniu.

- se e vostre corde ùn sò micca di bona qualità,

tandu ci tocca à adattà unu, po un altru, è cusì incessantemente,

cusì avete sempre à aghjustà u strumentu senza mai pudè ghjucà.

È s'è vo pruvate à ghjucà, si sente solu sonu discordante.

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà pigliatu da u mo corpu. Aghju vistu parechje persone in azzione.

 

Ma ùn possu micca dì s'ellu era guerra o rivoluzione. In quantu à u nostru Signore,

- a ghjente era solu tesse curone di spine per ellu. Mentre aghju pigliatu cun cura unu da ellu,

- ne mettenu un altru ancu più dulore.

 

Ah! Mi pari chì a nostra età serà rinnegata per via di u so orgogliu ! A maiò disgrazia,

- perde u cuntrollu di a so testa.

Perchè, una volta chì una persona hà persu u cuntrollu di a so testa è u cervellu,

- tutti i so membri diventanu disabilitati,

- o diventate nemici l'un l'altru.

 

U mo paziente Ghjesù hà tolleratu tutte queste curone di spine.

 

Appena l'aghju purtatu, si vultò versu a ghjente è   li disse :

 

"Alcuni in guerra, altri in prigiò, altri durante i terremoti.

Pochi resteranu.

L'orgogliu hà guvernatu a vostra vita è l'orgogliu vi darà a morte ".

 

Dopu à quessa, esce da mè da mezu à issi pirsuni, u benedettu Ghjesù si trasformò in un zitellu.

L'aghju purtatu in braccia per ch'ellu possi riposu.

 

M'hà dettu  :

"Trà tè è mè,

- chì tuttu hè per mè; È

- chì ciò chì cuncederete à e criature ùn hè altru ch'è l'overflow di u nostru amore ".

 

U mo benedettu Ghjesù cuntinuava à vene.

Dopu avè ricivutu a cummunione, hà rinnuvatu i dulori di a crucifixion in mè. Eru cusì impressiunatu chì mi sentu u bisognu di sollievu.

Ma ùn aghju micca curatu di dumandà.

 

Pocu dopu, Ghjesù vultò in a forma di un zitellu è mi basgiò parechje volte.

Da i so labbre purissimi sgorgava un latti assai dolce chì aghju bevutu in grandi gulps. Mentre facia questu  ,   mi disse  :

Sò u fiore di u Paradisu celeste

U perfume chì espiru cum'è tuttu u celu hè fragrante.

 

Sò a Luce chì illumina tuttu u celu  ; tutti sò imbutiti di sta Luce. I mo santi tiranu da mè e so lampade.

Ùn ci hè nisuna luce in u celu chì ùn hè micca attirata da sta Luce ".

 

Oh si ! Ùn ci hè micca prufume di virtù senza Ghjesù.

Senza ellu, ùn ci hè micca luce, mancu in u celu più altu.

 

U mo gentile Ghjesù hà ripresu i so termini di solitu. Ch'ellu sia sempre benedettu ! In verità, unu deve avè a pacienza di un santu per travaglià cun ellu. Quelli chì ùn anu micca sperimentatu ùn ponu micca crede.

Hè quasi impussibile di ùn avè una piccula discussione cun ellu.

Dopu avè avutu pacienza mentre l'aspittava per un bellu pezzu, infine hè ghjuntu è mi disse :

 

"A mo figliola,   u rigalu di a purità ùn hè micca un rigalu naturali, ma una gràzia acquistata.   L'ànima l'ottene diventendu attrattiva per a mortificazione è u soffrenu. Oh! Quantu l'ànime mortificate è sofferenti diventanu attraenti.

 

Aghju un gustu cusì per elli chì sò pazzu per questu. Ciò chì volenu, li dugnu.

Quandu vi sò privatu di mè

chì hè u soffrenu più dulurosu per voi, accetta sta privazione per u mo amore.

Averaghju per voi un Amore più grande chè prima è vi cuncederaghju grazie novi ».

 

Sta mane, quandu avia guasi persu a speranza chì Ghjesù vene, di colpu hè tornatu. Rinnovu in mè i pene di a crucifixion è mi disse :

"U tempu hè ghjuntu. A fine hè emergente, ma u tempu hè incertu".

 

Cum'è mi dumandava s'è sti parolle eranu in relazione cù a mo crucifixion o punizione cumpleta, aghju dettu:

"Signore, teme chì a mo cundizione ùn hè micca in cunfurmità cù a Voluntà di Diu".

 

Ghjesù cuntinueghja  : "U segnu più sicuru per sapè se un statu hè in cunfurmità cù a mo Voluntà,

hè quandu senti a forza di campà in quellu statu ".

 

Li dicu : « S’ellu fussi a to Vuluntà, ùn smettessi di vene cum’è prima !

 

Ellu hà rispostu  :

"Quandu una persona hè diventata familiarizata in una famiglia,

tutti issi cerimonii è tributi ùn sò più usati cum'è prima, quandu era sempre stranera.

 

È questu ùn hè micca un signu chì sta famiglia ùn vole più a persona, nè chì ùn l'amate più di prima. Cusì hè cun mè.

 

Dunque, assicuratevi; Lasciami fà.

Ùn torturate micca u vostru cervellu è ùn perde micca a pace di u vostru core  . À u tempu, capirete e mo opere ".

 

Sta mane mi ritrovu tuttu scantatu.

Pensu chì era tutta fantasia o chì u diavulu vulia abusà di mè. Hè per quessa chì aghju odiatu tuttu ciò chì aghju vistu è era infelice.

 

Aghju vistu chì u cunfessore pricava à Ghjesù per rinnuvà in mè i pene di a crucifixion.

è aghju pruvatu à resistà.

À u principiu, u beatu Ghjesù hà suppurtatu cusì, ma postu chì u cunfessore insistia:

 

M'hà dettu :

"A mo figliola, sta volta falleremu veramente in ubbidienza?

Ùn sapete micca chì l'ubbidienza deve sigillà l'anima è rende maleable cum'è cera,

per chì u cunfessore pò dà a forma ch'ellu vole ?

 

Dunque, ùn guarì micca a mo resistenza, m'hà fattu sparte i pene di a crucifixion.

 

È ùn resiste più à u cumandamentu di Ghjesù è u cunfessore

- (perchè ùn vulia micca accunsentu per paura chì ùn era micca Ghjesù '), aghju avutu à rende à u soffrenu.

Chì Ghjesù sia sempre benedettu è chì tutte e criature u glurificà in tuttu è sempre !

 

Dopu avè campatu per parechji ghjorni in a privazione di Ghjesù

(al più hè ghjuntu uni pochi di volte cum'è un'ombra, poi scappò), mi sentu tantu dulore chì scoppiau in lacrime.

 

Compassionatu di u mo dolore, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu, mi guardò attentamente è   disse  :

 

"A mo figliola, ùn abbiate paura, perchè ùn vi lascià micca.

Quandu site privatu di a mo Presenza, ùn vogliu micca chì perde u core. In verità, da oghje, quandu site privatu di mè,

Vogliu chì pigliate a mo Voluntà è rallegrate in ella  ,

- amandu è glurificà mi in ella,

cunsiderendulu cum'è s'ellu era a mo persona. Fendu cusì, mi averete in e vostre mani.

 

Chì forma a felicità di u Paradisu ?

- Di sicuru a mo Divinità.

E chì forma di a felicità di u mo amatu nantu à a terra? Di sicuru di a mo vuluntà.

Ùn scapperà mai da voi. L'avete sempre in u vostru pussessu.

 

Se resterete in a mo Volontà, vi sperimenterete gioie ineffabili è

puri piaceri. L'anima, senza lascià a mo Voluntà, diventa nobile, si arricchisce

È tuttu u so travagliu riflette u sole divinu, cum'è a superficia di a terra riflette i raghji di u sole.

 

L'anima chì face a mo Voluntà hè a mo nobile regina

Piglia u so manghjà è beie solu in u mo Voluntà. Per quessa, u sangue puru scorri in i so vini.

U so respiru espira un aromu chì mi rinfresca totalmente perchè vene da u mo propiu respiru.

 

Allora, ùn vogliu nunda da voi,

- solu chì fate a vostra beatitudine in a mo Voluntà, senza lascià, ancu per un istante.

 

Cum'ellu hà dettu questu, eru allarmatu è spaventatu da e parolle di Ghjesù chì sustenevanu

- chì ùn vene micca è

- ch'e aghju avutu à calmà in a so Voluntà.

 

O Diu, chì dolore, chì angoscia murtale ! Ma, dolcemente,   Ghjesù aghjunse  :

"Cumu possu lascià quandu site una vittima di l'ànima? Ferraghju di vene quandu smette di esse vittima di l'anima.

Ma finu à chì site una vittima, mi sentu sempre attiratu à vene da voi ".

 

Allora aghju trovu a mo calma.

Mi sentu cum'è eru circundatu da l'adorable Volontà di Diu,

in tale manera chì ùn pudia truvà nisuna via di scappata. Spergu chì ellu mi mantene sempre cusì imprigiunatu in a so Voluntà.

 

Mentre ch'e era completamente abbandunatu à a bona Voluntà di u Nostru Signore, aghju vistu cumpritamenti circundatu da u mo dolce Ghjesù, internu è esternu.

 

Aghju vistu mi stessu trasparente

In ogni locu ch'e aghju vistu, aghju vistu u mo più grande risorsu.

Ma, o meraviglia,

cum'è mi vidia inturniatu da   Ghjesù è fora,

Eiu stessu, cù a mo propria vulintà, aghju circundatu à Ghjesù in u listessu   modu, cusì ch'ellu ùn avia micca passaghju per ellu per   scappà.

Perchè, accumpagnata cù a so, a mo vulintà l’hà tenutu in catene.

 

O sicretu maravigliu di a Voluntà di u mo Signore, indescrivibile hè a felicità chì vene da tè !

 

Truvendu in stu statu, u   beatu Ghjesù mi disse  :

"A mo figliola, in l'anima chì hè cumpletamente trasfurmata in a mo Voluntà, trovu dolce riposu.

 

Quest'anima diventa per mè cum'è quelli letti morbidi chì ùn disturbanu in alcun modu quelli chì ci riposanu.

 

Stessa

- se e persone chì l'utilizanu sò stanchi, dolenti è secchi,

-a dolcezza è u piacè ch'elli trovanu sò tali chì quandu si sveglianu si trovanu forti è sani.

 

Questu hè l'anima per mè secondu a mo Voluntà. È cum'è ricumpensa,

Mi lasciu ligatu da a so vulintà   è

Facciu brilla u mo sole divinu quì cum'è à mezu   à meziornu ".

 

Dittu chistu, hè sparitu.

In seguitu, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, hè tornatu è mi pigliò fora di u mo corpu.

 

Vivu assai persone. M'hà dettu  :

"Dì à elli ch'elli facenu un gran male bisbigliandu l'un à l'altru. Attranu a mo indignazione.

È hè solu perchè,

- mentre ch'elli sò tutti sottumessi à e stesse miseria è debule,

- si s'accusanu solu.

 

Sè, à u cuntrariu, cù carità

si ghjudicanu l'un l'altru cun   cumpassione,

allora mi sentu attrattu per fà pietà per   elli ".

 

Aghju ripetutu queste cose à queste persone, è dopu avemu ritiratu.



 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, u mo dolce Ghjesù si mostra crucifissu à mè. In l'internu, mi sentu attiratu à fighjulà à mè stessu in ellu per pudè esse cum'è ellu.

È mi guardò ind'è mè per furmà mi per s'assumiglia à ellu.

 

Quandu aghju fattu questu, aghju avutu chì i dulori di u mo Signore crucifissu eranu infusi in mè.

 

Pienu di gentilezza  , mi disse  :

"Vogliu chì u vostru manghjà soffre,

- ma ùn soffre micca per sè stessu,

- ma soffre cum'è u fruttu di a mo Voluntà.

 

U basgiu chì ligherà a nostra amicizia serà l'unione di e nostre vulintà.

U ligame indissolubile chì ci ligherà in un abbracciu cuntinuu serà una suffrenza spartuta cuntinuu ».

 

Mentre ch'ellu dicia questu, u Beatu Ghjesù hè diventatu pocu affollatu. Pigliò a so Croce è si sparse in u mo corpu.

Sò diventatu cusì tensu chì mi sentu chì i mo ossi si rompenu.

Inoltre, una manu (ùn sò micca sapè quale era) hà traforatu e mani è i pedi.

.

È Ghjesù, chì si pusò nantu à a croce chjinatu in mè,

pigliò un gran piacè di vede mi soffre è di vede a persona chì mi trapassava e mani è i pedi.

 

Allora, disse:

"Avà possu riposu in pace.

Ùn aghju mancu à preoccupari di crucificà voi. Perchè l'ubbidenza farà tuttu questu per sè stessu.

Ti lassu liberu in manu di a signora ubbidiente ".

 

Lasciandu a Croce, si ripusò nantu à u mo core. Quale puderia dì quantu aghju patitu in questa pusizioni !

Dopu assai tempu, à u cuntrariu di l'altri tempi,

Ghjesù ùn avia fretta di liberà mi è di fà mi vultà à u mo statu naturali, ùn aghju più vistu quella manu chì m’avia crucifissu.

Aghju dettu à Ghjesù.

 

Ellu rispose  : "Quale vi hà messu nantu à a croce? Era mè?

Era l'ubbidenza, è l'ubbidienza vi deve liberà! "

Paria chì sta volta scherzava. È ellu stessu m'hà liberatu.

 

Sta mane, ritruvendu fora di u mo corpu,

Aviu avutu à circà à manca è à diritta per truvà u beatu Ghjesù.

Per casu, aghju intrutu in una chjesa

è l'aghju trovu nantu à l'altare induve u Sacrificiu divinu era offru.

 

Immediatamente, aghju corsi versu ellu è u basgiò dicendu :

"In fine t'aghju trovu !

M'ai permessu di circà quì è di là, finu à stanca, è eri quì !

 

Fighjendu mi gravemente, è micca in u so modu abituale benevolente  ,

M'hà dettu  :

"Sta mane mi sentu assai dulore è mi sentu un grande bisognu di ricurdà à a punizioni per caccià u mo pesu".

Aghju rispostu subitu:

"U mo caru, questu ùn hè nunda! Ripararemu avà!

Versarete a vostra amarezza in mè è cusì sarete alleviatu, nò ? "Allora hà versatu a so amarezza in mè.

 

Allora, pressu nantu à ellu stessu, cum'è liberatu da un gran pesu,

Hà aghjustatu  :

L'ànima cunfurmata à a mo Voluntà sà cumu duminà u mo Pudere cusì bè chì vene à ligà mi cumpletamente.

Mi disarma à vuluntà. Ah! Quante volte mi legate ! »

 

Dittu chistu, hà tornatu à u so solitu aspettu amable è benevolente.

 

Essendu un pocu inquietu per una certa cosa, a mo mente vagava quì è quì. Circava di rassicurarmi è di truvà a mo pace.

Ma u benedettu Ghjesù m'hà impeditu di ghjunghje u mo scopu.

Cumu insistia,   mi disse  :

"Perchè andate cusì?

Ùn sapete chì quale và contr'à a mo Voluntà ?

- si spegne da a luce e

- site incarceratu in u bughju ?

 

Cum'è per distrarmi da ciò chì cercava,

Mi pigliò fora di u mio corpu è, cambiendu u sughjettu, mi disse :

"U sole illumina a terra sana da un capu à l'altru,

per ch'ellu ùn ci sia locu chì ùn gode di a so luce.

Ùn ci hè nimu chì si pò lagnà di esse privatu di i so raghji benèfichi. Ognunu pò prufittà da ellu cum'è s'ellu avia solu per ellu stessu.

Solu quelli chì si piattanu in i lochi scuri ponu lagnà di ùn piace micca.

 

Tuttavia, cuntinuendu u so serviziu di carità,

lasciate passà un pocu di più raghji per elli. "

 

U sole chì illumina tutti i populi hè una maghjina di a mo grazia. Les pauvres et les riches,

l'ignoranti è i sapienti, i cristiani è i non-credenti ponu prufittà da ellu.

 

Nimu pò dì ch'elli sò privati ​​di questu

Perchè a luce di a Verità inunda u mondu cum'è u sole à meziornu.

 

Ma chì ùn hè micca u mo prublema per vede

-chì a ghjente passa per sta luce cù l'ochji chjusi è

- chì, sfidendu a mo grazia cù i so torrenti di iniquità, si alluntananu da sta luce è

campanu volontariamente in regioni scure trà i nemici crudeli.

 

Sò esposti à mille periculi perchè ùn anu micca luce.

Ùn ponu micca discernisce s'ellu si trovanu à mezu à l'amici o à i nemichi è, dunque, ùn sanu micca cumu svià i periculi chì li circundanu.

 

Ah! Tout le monde serait terrifié si l'homme faisait ce genre d'affront au soleil,

spinghjendu a so ingratitudine à u puntu di strappà i so   ochji per offendelu è ùn vede i   raghji,

per esse più sicuru di campà in u bughju.

S'ellu pudia ragiunà, u sole mandaria geme è lacrime piuttostu chè a so luce, chì sbulicà a natura.

 

Ancu s'ellu seria horrificatu di vede stu fattu in quantu à a luce naturale, l'omu righjunghji tali estremi in quantu à a luce di a mo grazia.

 

Ma, sempre benevolente,

a grazia cuntinueghja à mandà i so raghji nantu à a bughjura umana.

 

A mo grazia ùn cunnosci à nimu !

Piuttostu, hè l'omu chì vuluntariamente u sulks.

È ancu s'ellu ùn hà più issa lumera ind'è ellu, li dà sempre a so scintilla. "

 

Quandu ellu disse questu, Ghjesù paria assai angustiatu.

Aghju fattu u mio megliu per cunsulallu, supplichendulu di versà in mè a so amarezza.

 

È aghjunse    "Precu per a vostra cumpassione, ancu s'ellu sò a causa di a vostra afflizione.

Perchè di tantu in tantu mi sentu u bisognu di allevà u mo dulore parlendu à e mo ànime amate di l'ingratitudine di l'omi.

Vogliu spustà queste ànime amiche

- per fà ammenda per tutti questi eccessi, è   ancu

- per purtà à a cumpassione per l'omi   stessi ".

 

li aghju dettu :

"Signore, mi piacerebbe chì ùn mi risparmiassi micca lascendu mi participà à i vostri dulori".

È, senza ch’e possu dì di più, hè sparitu è ​​m’hà fattu ripiglià u mo corpu.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju vistu u mo caru Ghjesù in a forma di un zitellu, cù una lancia in manu, bramosu di trapassà u mo core.

 

Siccomu avia dettu una certa cosa à u mo cunfessore,

Ghjesù  , vulendu rimpruverà   , m'hà dettu :   "Vogliu evità u soffrenu, ma vogliu principià una nova vita di soffrenza è ubbidienza !"

Cum'ellu dicia questu, hà trafittu u mo core cù a so lancia.

 

Allora aghjunse  :

"L'intensità di u focu currisponde à a quantità di legnu chì si mette in ellu. U più grande u focu,

- più grande hè a so capacità di brusgià è cunsumà l'ogetti cullucati quì,

-è più grande u calore è a luce si sviluppa.

 

Tale hè   ubbidenza  . U più grande hè, più hè capaci di distrughje ciò chì hè materiale in l'anima.

Cum'è una cera molle, l'obbedienza dà à l'anima a forma chì desidera ".

 

Tuttu andava cum'è di solitu.

Sta matina aghju vistu à Ghjesù più afflittu chè u solitu è ​​hà minacciatu a ghjente di morte.

Aghju vistu ancu chì in certi paesi parechji murenu.

 

In seguitu, aghju andatu   in u purgatoriu   è, avè ricunnisciutu un amicu mortu quì, aghju dumandatu cose diverse nantu à a mo cundizione.

 

In particulare vulia sapè

-se u mo statu currisponde à a Voluntà di Diu e

-si Ghjesù vinia o u diavulu.

L'aghju dettu: "Siccomu vi face a Verità è cunnosce e cose chjaramente senza esse ingannatu, pudete dì a verità nantu à a mo attività".

 

Ella rispose: "Ùn àbbia paura. U vostru statu hè secondu a Vuluntà di Diu è Ghjesù ti ama assai. Per questu si degna di manifestassi à voi ".

 

Allora, purtendu alcuni di i mo dubbii à ella, l'aghju pregata d'esse abbastanza gentile per esaminà queste cose davanti à a luce di a Verità è esse abbastanza caritatevule per vene à illuminami dopu. Aghju aghjustatu chì s'ellu facia, cum'è ricumpensa, avissi avutu una missa celebrata per i so scopi.

 

Ellu disse: "U Signore vole!

 

Perchè simu cusì immersi in Diu

ch'ùn pudemu mancu mosse e nostre palpebre senza u vostru accunsentu.

 

Vivemu in Diu cum'è persone chì vivenu in un altru corpu.

Pudemu pensà, parlà, travaglià, marchjà, finu à chì ci hè datu da stu corpu ausiliariu.

 

Per noi ùn hè micca cum'è per voi,

- chì hà libera scelta,

- quale hà a to vulintà.

Per noi, a nostra vuluntà persunale hà cessatu di funziunà.

 

A nostra vulintà hè solu di Diu, campemu in ella.

In ella truvemu tuttu u nostru cuntentamentu, tuttu u nostru bonu è tutta a nostra gloria ».

 

Allora, in un cumplimentu inesprimibile per a Voluntà Divina, avemu separatu.

 

U cunfessore m'avia dumandatu di pricà à u Signore per indicà a via.

- attirer les âmes vers le catholicisme e

- eliminà l'incredulità.

Aghju pricatu à Ghjesù annantu à questu puntu per parechji ghjorni è si degnava di trattà stu prublema.

 

Allora, sta mane, aghju trovu fora di u mo corpu, trasportatu in un giardinu.

Mi paria ch'ellu era   u giardinu di a Chjesa  .

 

Ci era parechji preti è altri dignitarii quì chì discutanu a materia.

Un ghjacaru tamantu è putente hè ghjuntu è lasciò a maiò parte di elli cusì spaventati è stanchi chì si lasciavanu muzzicà da a bestia. In seguitu, si sò ritirati da a riunione cum'è teme.

 

Tuttavia, u cane feroce ùn avia micca a forza di muzzicà

- chì avia Ghjesù in u so core

- cum'è u centru di tutte e so azzioni, pinsamenti è desideri.

 

Oh si ! Ghjesù era u scudu di queste persone.

A bestia hè diventata cusì debule davanti à elli chì ùn avia micca a forza di respira. Mentre a ghjente parlava, aghju intesu à Ghjesù chì diceva daretu à mè:

 

"Tutte l'altri cumpagnie sanu chì appartene à u so gruppu.

Solu a mo Chjesa ùn sapi quale sò i so figlioli.

 

U primu passu   hè di sapè quale appartenenu à ellu. Pudete cunnosce elli

- en mettant en place une réunion à laquelle seront invités les catholiques,

- in un locu ben sceltu per una tale riunione.

È quì, cù l'aiutu di i cattolici laici, stabilisce ciò chì deve esse fattu.

 

U sicondu passu   hè di furzà i cattolici prisenti à cunfessu, questu hè u principale.

-chì rinnuvà omu è

- face di ellu un veru catòlicu.

Questu hè micca solu per quelli chì assistenu, ma ancu per quellu chì hè u superiore.

Avarà ancu da furzà i so sughjetti à cunfessu.

Per quelli chì si ricusanu, avete bisognu di licenziamenti educatamente.

 

Quandu ogni prete hà furmatu u gruppu di i so cattolici, allora pudemu piglià altri passi.

 

È ricunnosce i tempi adatti per avanzà,

avemu da fà cum'è per l'arbureti chì deve esse pruned.

 

L'arbureti pruned producenu frutti di qualità

Ma se l'arbulu ùn hè micca pruned, mostra una bella mostra di rami è fiori foglia, ma ùn hà micca abbastanza sap è forza per trasfurmà tanti fiori in fruttu.

 

Allora, quandu vene una piovana forte o un soffiu di ventu, i fiori cascanu è l'arbulu diventa nudu.

 

Questu hè u casu   cù e cose di a religione  .

 

Prima  , duvete furmà un corpu di cattolici abbastanza per fà fronte à altri gruppi.

 

Allora   pudete unisce à l'altri gruppi per formà unu ".

 

Dopu avè dettu questu, ùn aghju mai più intesu da ellu.

Senza mancu à vedelu di novu, mi ritruvu in u mo corpu.

Quale puderia dì u mo dolore per ùn avè vistu Ghjesù benedettu tuttu u ghjornu

è tutte e lacrime ch'e aghju versatu !

 

Siccomu Ghjesù cuntinuava à esse assente,

-Eru cunsumatu di dulore è

-Aghju sentutu a mo frebba cresce à u puntu di diventà delirante.

 

U cunfessore hè vinutu à celebrà u sacrifiziu divinu è aghju ricevutu a cummunione. Tuttavia, ùn aghju micca vistu u mo caru Ghjesù cum'è di solitu quandu riceve a cummunione.

 

Eccu perchè aghju cuminciatu à parlà stupidu:

 

"Dìmi, u mo Diu, perchè ùn vi vede micca?

Mi pare chì sta volta ùn aghju micca causatu a to fuga ! Chì ? Mi lasci solu ? Ah!

Ancu l'amici di sta terra ùn si cumportanu micca cusì. Quandu anu da lascià, almenu si dicenu addiu.

È ùn dite mancu addiu ! Pudemu fà? Scusate se parlu cusì.

 

Hè a frebba chì mi fa delirà è mi fa cascà in sta pazzia ! « Quale puderia dì tutte e sceme ch’aghju dettu cusì ?

Eru disappuntu è pienghje.

À un certu puntu Ghjesù hà dimustratu una manu, un altru, un bracciu.

Aghju vistu u cunfessore chì m'hà datu permessu di passà a crucifixion. Cusì furzatu da l'ubbidienza, Ghjesù si mostra.

Aghju dettu: "Perchè ùn avete micca affaccatu?"

 

È ellu, in tonu severu,   mi disse  :

"Ùn hè nunda! Ùn hè nunda! Hè solu chì vogliu punisce a terra.

 

Esse in una bona relazione cù ancu una sola persona mi disarma è ùn aghju più a forza di mette a punizioni in muvimentu.

 

Quandu si vede chì vogliu mandà punizioni, cumencia à dì : "Pour it on me. Fate mi soffre".

Allora mi sentu scunfittu da voi è ùn vanu mai à punizioni. Ma, intantu, l'omu hè diventatu solu più pruvucante ".

U cunfessore m'hà permessu di passà a crucifixion. Ma Ghjesù era lento à procederà,

a cuntrariu di l'altri tempi hà subitu agitu.

 

Ellu disse  : "Chì vulete fà?"

Aghju dettu: "Signore, ciò chì vulete".

 

Vultendu à u cunfessore, li disse d’un tonu seriu :

- Vulete ligà ancu à mè dandula stu permessu di fà soffre ?

 

Dopu avè dettu questu, hà cuminciatu à sparte cun mè i pene di a Croce.

In seguitu, pacificatu, hà versatu a so amarezza nantu à mè.

 

Tandu disse  : « Induva hè u cunfessore ?

Aghju rispostu: "Ùn sò micca. Di sicuru ùn hè più cun noi".

 

Ghjesù disse:   "Vogliu vedelu perchè, perchè m'hà rinfriscatu, vogliu ancu rinfriscà".

 

Sta mane, u beatu Ghjesù m'hà mostratu u Santu Babbu cù l'ali stese. Circava i so figlioli per cullà sottu à e so ali.

 

Aghju intesu i so lamenti:

"I mo figlioli, quante volte aghju pruvatu à riuniscevi sottu à e mo ali, ma mi scappate.

Per pietà, ascolta i mo lamenti è simpatizzate cù u mo dolore! "

 

Pientò amaramente.

Paria chì ùn sò micca solu i laici chì si sviavanu da u Papa, ma ancu i preti. È li hà causatu ancu più dolore. Quantu dulurosu di vede u Papa in stu statu !

 

Allora aghju vistu à Ghjesù ritruvà i lamenti di u Santu Babbu, dicendu:

"Trà quelli chì sò stati fideli, certi campanu per elli stessi. Ùn anu micca u zelo di espunisce per a mo gloria è per u bonu di l'ànima. L'altri sò tenuti da u timore.

L'altri parlanu, pruponi è prumettenu, ma ùn agiscenu mai. "Eppo hè sparitu.

Riturnò pocu dopu è mi sentu devastatu da a so prisenza.

 

Videndu mi devastatu, mi disse : « Figlia mia,

più ti abbassi,

u più mi sentu attrattu à piegà nantu à tè è ti riempia di e mo grazia.

L'umiltà tira a mo luce. "

 

Dopu avè ricevutu a Santa Cumunione, aghju vistu u mo dolce Ghjesù.

Il m'a invité à sortir avec lui, à condition qu'il soit où nous allions,

- s'e aghju vistu ch'ellu era furzatu da i peccati à mandà punizioni,

- Ùn aghju micca ughjettu.

 

Allora andemu in u mondu.

Prima, aghju vistu chì tuttu era fastidiu in certi lochi. Aghju dettu à Ghjesù:

"Signore, chì feranu sti poveri s'ellu ùn anu micca da manghjà da manghjà ?

Oh! Pudete fà qualcosa.

Cum’è tù facissi seccari sti terri, facili fiurisce ».

 

Cum'ellu portava una corona di spine, aghju stesu e mani dicendu:

"Cara mia, chì t'anu fattu sta ghjente? Forse t'hanu messo quella corona di spine? Allora, dammi.

In questu modu vi cunsulate è li darete à manghjà per ch'elli ùn morenu ».

 

Pigliendu a so corona di spine, l'aghju pressatu à a mo testa. Mentre facia questu,   Ghjesù m'hà dettu  :

 

"Hè abbastanza ovvi chì ùn ti possu piglià cun mè.

Perchè piglià voi cun mè è ùn pudè fà nunda hè listessa cosa ».

 

Aghju rispostu: "Signore, ùn aghju micca fattu nunda!

Perdonami se pensate chì aghju fattu qualcosa di male. Ma, per pietà, tene mi cun voi ".

 

Ellu m'hà dettu :  "I vostri modi d'agire m'impegnanu cumplettamente!"

E aghju cuntinuatu: "Ùn aghju micca fà questu, sì tù stessu. Perchè, essendu cun tè, vecu chì tuttu ti appartene.

Mi pare chì, s'ellu ùn aghju micca cura di e vostre cose, ùn aghju micca cura di sè stessu.

di voi.

 

Dunque, duvete perdonami se agitu cusì.

Perchè u facciu per amore per voi. Ùn avete micca da caccià mi da voi per questu! "

 

Dopu avemu cuntinuatu u nostru tour.

Eiu fora di u mo modu per dì nunda per ùn dà micca l'uppurtunità di   licenziami.

Ma quandu ùn mi pudia aiutà, aghju cuminciatu à ughjettà.

 

Avemu ghjuntu à un puntu in Italia

induve avemu inventatu una manera di causà un grande colapsu. Ma ùn aghju micca capitu ciò chì era.

 

Aghju cuminciatu à dì: "Signore, ùn permette micca questu! Chì feranu sti poveri? Videndu chì mi era ansiosa è vulia impediscelu di agisce, mi disse cun autorità: "Fate un passu in daretu, fate un passu in daretu ! "

 

Pigliendu un cinturione pienu di unghie è spilli chì hè statu infilatu in u so corpu

è quellu chì l'hà fattu soffre assai,   aghjunse  :

"Fate un passu in daretu è pigliate stu cinturione cun voi ; mi alleviarete assai".

 

Aghju dettu: "Iè, l'aghju da mette in u vostru locu, ma lasciami stà cun voi".

 

Hà aghjustatu  : "No ! Torna !

M'hà dettu questu cun una tale autorità chì, incapace di resistà, aghju vultatu in u mo corpu. Ùn pudia capisce ciò chì sta invenzione era.

 

Sta mane, quandu sò ghjuntu, u mo adorable Ghjesù m'hà dettu:

"Cumu u sole hè a luce di u mondu, cusì

a Parola di Diu, incarnendu, divintò a luce di l'anime.

 

Cumu u sole materiale dà luce à tutti in generale è à tutti in particulare

(affinchì ognunu pò gode cum'è s'ellu era persunale per ellu),

cusì a Parola, mentre dà a luce in generale, a dà à tutti in particulare

Ognunu pò avè cum'è s'ellu era u so patrimoniu persunale ".

Quale puderia dì tuttu ciò ch'e aghju capitu di sta luce divina è di l'effetti benifichi chì porta à l'anima.

 

Mi paria chì pussede sta luce,

l'anima fa fughje a bughjura di u spiritu cum'è u sole materiale fa fughje a bughjura di a notte.

 

Sì l'ànima hè fridda, sta lumera divina a scalda; s'ellu hè privo di virtù, a rende fertili ;

s'ellu hè infettatu da tiepidi, u stimula à fervore.

 

In una parolla, u Sole divinu inunda l'ànima cù tutti i so raghji è vene à trasfurmà in a so luce.

 

Siccomu mi sentu stancu,   Ghjesù mi disse  :

- Sta mane mi vogliu rallegra di tè.

È hà cuminciatu à fà i so trucchi d'amore di solitu.

 

Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, u mo dolce Ghjesù si mostrò in u mo core.

L'aghju vistu cum'è un sole chì mandava i so raghji.

À u centru di stu sole aghju percive l'augustu Figura di Nostru Signore.

 

Ma ciò chì m'hà maravigliatu u più era

ch'e aghju vistu parechje cameriere vestite di biancu cù curone in capu.

Circundevanu u sole divinu è si nutrivanu di i so raghji.

Oh! Chì bella, modesta, umile è tutti appiicati à rallegra in Ghjesù!

 

Ùn sapendu micca u significatu di tuttu questu è avè un pocu di paura, aghju dumandatu à Ghjesù chì mi dicia quale eranu sti dame.

 

M'hà dettu  :

"Queste donne sò e vostre passioni

-chì eiu, per a mo grazia, aghju cambiatu in parechje virtù è

- chì mi facenu una prucessiò nobile.

Sò tutti à a mo dispusizione è li nutre cù e mo grazia cuntinue: "Ah! Signore, mi sentu tantu male chì mi vergogna di mè stessu!

 

Sta mane aghju patitu assai da l'assenza di u mo caru Ghjesù.

Tuttavia, mi ricompensa per u mo dolore.

risponde à u desideriu di sapè una certa cosa chì era stata cun mè dapoi qualchì tempu.

 

Eccu:

L'aghju chjamatu cù preghiere, lacrime è canti (chi sà, forse ch'ellu lascià a mo voce tuccallu è si lasciassi truvà), ma tuttu in vanu. Aghju ripetutu e mo lacrime. Aghju dumandatu à parechji induve puderia truvà.

Infine, u mumentu chì ùn pudia più cuntinuà è sentu u mo core sbucciatu,

L'aghju trovu. Ma l'aghju vistu da daretu.

 

In quellu mumentu m’arricurdavu di una resistenza ch’e avia fattu à ellu (chì diciaraghju in u libru di u cunfessore) è li dumandu u pirdunu. Allora mi paria chì eramu in boni termini.

M'hà dumandatu ciò chì vulia è aghju dettu :

 

"Siate abbastanza gentile per dimmi ciò chì devo fà

quandu mi ritrovu cù assai pocu soffrenu   ancu

quand'è vo ùn venite è s'è tù ghjunghji, a faci cum'è   un'ombra. Allora, ùn vi vede, ùn lascià micca i mo   sensi.

 

In questu statu, aghju trovu

-chì facciu e cose da mè stessu è

-chì ùn ci vole à aspittà chì u cunfessore vene à lascià u mo statu.

 

Ghjesù rispose:

- Ch'ella soffre o micca,

- s'o vengu o ùn vengu micca,

u vostru statu hè sempre quellu di vittima, secondu a mo è a vostra Voluntà.

Ùn ghjudicà micca

- secondu ciò chì fate,

-ma secondu a vulintà cù quale a persona agisce.

 

U mo Signore, l'aghju dettu, ciò chì dite hè bonu.

Ma mi sentu inutile è mi pare chì assai tempu hè persu.

Sò preoccupatu di ciò chì dite è, à tempu, aghju un pocu paura. Ùn sò micca sicuru s'ellu porta u cunfessore hè secondu a vostra Voluntà. -

 

Credi, ", hà cuntinuatu Ghjesù," chì portà u cunfessore hè un peccatu ? - Innò, ma teme chì ùn hè micca a vostra Voluntà.

 

Avete da fughje da l'ombra stessa di u peccatu è, à tuttu u restu, ùn dà mancu un pensamentu.

Ma s'ellu ùn hè micca u vostru Voluntà, chì hè bonu in a venuta di u cunfessore ? -

 

Oh! mi pare chì a mo figliola vole scappà da u statu di vittima, nò ? - Innò, u mo signore, aghju aghjustatu, arrossendu.

Dicu questu per i periodi chì ùn mi fate micca soffre è ùn venite micca. Fate mi soffre è staraghju calmu. -

 

Mi pare chì vulete   scappà.

Distratendu da mè è pruvà à cambià sta situazione, site occupatu cù   qualcosa d'altru.

È tandu, quandu vengu,

Ti trovu micca preparatu è sò inclinu à vultà per andà in un altru locu.

 

Chì questu ùn succede mai, Signore, li dissi spavintatu. Ùn vogliu sapè nunda altru ch'è a to Santissima Volontà. Stà calmu è aspettate u cunfessore, Ghjesù hè finitu. Dittu chistu, hè sparitu.

 

Mi sentu assai alleviatu da sta conversazione cù Ghjesù.

Tuttavia, u dulore dulore chì mi sentu quandu Ghjesù mi priva di a so presenza ùn hà micca cessatu.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi sò trovu in un mare di amarezza.

perchè ùn aghju micca vistu à Ghjesù, u mo bonu più altu.

Mentre tutti i mo interiori pienghjenu, si mostrò brevemente. Quasi rimprovendumi,   mi disse  :

"Sapete chì ùn vi rende micca à mè,

hè vulendu usurpà i diritti di a mo Divinità è cusì fà un gran affrontu à mè ? Rendite à mè è calma tuttu u vostru internu in mè è truverete a pace.  È truvendu a pace, mi truverete ".

 

Dittu questu, sparì cum'è in un lampu, ùn si mostra più.

 

"O Signore, per piacè tenemi tuttu abbandunatu è abbracciatu in i vostri braccia per ch'e ùn possu mai scappà? Altrimenti, aghju sempre quelli picculi perditi".

 

Beatu Ghjesù ùn hè micca vinutu!

O Diu, chì dolore indescrivibile esse separatu da tè!

Aghju pruvatu u mo megliu per esse in pace è l'abbandunò, ma senza successu.

 

U mo poviru core ùn pudia resiste.

Aghju pruvatu tuttu per calmà è pensu:

"U mo core, aspittemu un pocu di più. Forse ch'ellu vene. Adupremu qualchì truccu per fà vene.

 

L'aghju dettu: "Signore, venite, hè tardu è ùn site micca ghjuntu! Sta mane facciu tuttu per stà tranquillu.

Ma ùn pò ancu esse trovu. Signore, vi offre u martiriu di esse privatu di sè stessu

- cum'è un rigalu d'amore per voi è per a vostra venuta.

 

Hè vera chì ùn sò micca degnu di voi per vene.

Ma ùn hè micca per quessa chì ti cercu, ma

- per l'amore per voi è

-perchè, sè ùn site micca quì, mi sentu chì a mo vita manca ".

 

Ùn essendu ancu ghjuntu, li dissi :

"Signore, o venite, o vi stancu di e mo parolle. Quandu site stancu, vi venerete bè.

Quale puderia dì tutte e sciocchezze chì li aghju dettu cusì ? Ci vuleria troppu tempu per citalli tutti.

 

In seguitu, s'hè intruduciutu cum'è s'ellu s'era appena svegliatu da u sonnu.

Allora si dimustrava più distintamente è m'hà pigliatu fora di u mo corpu.

 

M'hà dettu  :

- Cum'è l'acellu hà da batte l'ale per piglià u volu, cusì deve fà vene à mè l'anima.

In i so impulsi, deve batte l'ale di a so umiltà.

Tandu, cù i so battiti, si stende cum'è un calamita chì m'attira di manera chì,

quandu ella piglia u volu da mè, aghju pigliatu u mio da ella ".

 

Ah! Signore, hè ovvi chì mi manca u magnetu di l'umiltà. Sè in u caminu avia avutu u magnetu di l'umiltà in ogni locu,

Ùn mi stanchiaraghju tantu quandu aspitteraghju chì vi vene !

 

Dopu uni pochi di ghjorni amari di privazione è di rimproveru da u beatu Ghjesù

per a mo ingratitudine è a resistenza à a so Volontà è a Grazia, sta mane   mi hà dettu  :

 

"A mo figliola,

u passaportu per entre in a felicità chì l'ànima pò pussede nantu à sta terra deve esse firmatu cù trè firme:

dimissioni,

Umiltà   è

Ubbidienza  .

 

Perfetta rassegnazione à a mo   vuluntà

liquefies i nostri dui vulintà è li unisce in una sola.

Hè zuccaru è meli.

 

Ma, per resistenza à a mo Voluntà, u zuccheru diventa amara è u meli si trasforma in velenu. Ùn hè micca abbastanza per dimissioni.

 

Ma l'ànima deve ancu esse cunvinta

chì u più grande bè per ella   

u megliu modu per glurificà mi stessu hè di fà sempre a mo   Voluntà.

 

Hè ancu bisognu di a firma   di l'Umiltà.

Perchè l'umiltà produce a cunniscenza di a mo Voluntà.

 

Ma   chì

- ricunnosce e virtù di rassegnazione è umiltà,

- li rinforza, li rende perseveranti,

- li lega e li corona,

hè   ubbidienza  !

 

Oh si ! Ubbidienza

- distrugge cumplettamente a so vulintà è tuttu ciò chì hè materiale,

-spiritualizà tuttu è sbarcate nantu à a criatura cum'è una corona.

 

Senza ubbidienza, a dimissioni è l'umiltà sò sottumessi à inestabilità.

Da quì u strettu bisognu di a firma di ubbidienza

- per a validazione di u passaportu

permettendu à unu di passà in u regnu di a felicità spirituale chì l'anima pò gode quì nantu à a terra.

 

Senza e firme di rassegnazione, umiltà è ubbidienza,

- u vostru passaportu serà inutile è

- l'anima serà sempre luntanu da u regnu di a felicità.

 

Serà custretta à stà in preoccupazione, paura è periculu. Per a so propria disgrazia,

-Avarà u so propiu ego cum'è diu è

- sarà corteggiatu da l'orgogliu è a ribellione ".

 

Allora mi pigliò fora di u mo corpu in   un giardinu.

chì paria esse quellu di a   Chjesa.

 

Quì aghju vistu cinque o sei persone, preti è laici,

- quale era persu, è

-chì, unendu cù i nemichi di a Chjesa, pruvucò una rivolta.

Chì dulore di vede u beatu Ghjesù pienghje nantu à u tristu statu di sti persone !

 

In seguitu,

Aghju vistu in l'aria una nuvola d'acqua piena di pezzi di ghjacciu chì cascanu in terra.

 

Recentemente,

u mo bonu Ghjesù hè vinutu quandu era sempre bughju è ùn hà dettu nunda. Sta mane

- dopu avè rinnuvatu duie volte i soffrenze di a croce in mè, mi guardò cun tenerezza

- mentre ch'e soffriva di i dulori di u piercing di l'unghie e

 

M'hà dettu  :

"A croce hè una finestra induve l'anima vede a Divinità. Ùn ci vole micca   solu amà è brama a croce  ,

ma   apprezza ancu l'onore è a gloria chì furnisce.

 

Durante a mo vita terrena, aghju glurificatu in a croce è in u soffrenu. Mi piacia tantu chì,

tutta a mo   vita,

Ùn vulia micca esse un mumentu senza a   croce. Avete da agisce è diventà cum'è   Diu ".

Quale puderia dì tuttu ciò chì aghju capitu nantu à a croce cù queste Parolle di Ghjesù ? Sfurtunatamente ùn aghju micca e parolle per spressione.

O Signore, per piacè tenemi sempre inchiodata à a croce per pudè fà

- chì avè sta finestra divina sempre davanti à mè,

- chì sò purificatu di tutti i mo piccati è

-Fà mi diventa sempre più cum'è tè !

 

Esse in u mo statu di solitu,

Eru pienu di una certa paura per una cosa persunale.

U mo dolce   Ghjesù hè vinutu è mi disse  :

 

"I vasi sacri anu da esse puliti da u tempu à u tempu. Sò vasi sacri in quale aghju campatu.

Dunque, hè necessariu

- chì ti puliscu di tantu in tantu, vale à dì,

- chì vi visita cù qualchi tribulazione

cusì ch'e vi campeghju in tè cun più dignità. Allora stai tranquillu! "

 

Allora, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione è rinnuvatu in mè i suffrimenti di a crucifixion  , aghjunse  :

 

"Figlia mia, quant'è preziosa a croce! Fighjate. Per via di u sacramentu di u mo corpu, mi dugnu à l'anima,

- Mi uniu à mè è

-U trasformu à u puntu chì ellu identifica cun mè.

 

Cù l'assimilazione di e spezie santu, sta unione speciale hè dissoluta, ma micca a croce. Diu piglia è unisce à l'anima per sempre.

 

È, per una sicurità aghjuntu, si stabilisce cum'è un segellu.

Cusì, Diu sigella a croce in l'anima

per chì ùn ci sia mai separazione trà Diu è l'anima crucificata ».

 

Sta mane, ritruvendu fora di u mo corpu, aghju vistu chì u mo dolce Ghjesù soffre assai.

è li aghju dumandatu di sparte a so suffrienza cun mè.

 

M'hà dettu  :

"Invece, vi rimpiazzaraghju è agirete cum'è a mo infermiera".

Allora mi paria chì Ghjesù era pusatu in u mo lettu è ch’e mi stava accantu à ellu.

Aghju principiatu per alzà u so Capu benedettu

È, unu à unu, aghju cacciatu tutte e spine chì ci sò stati chjappi. Allora aghju esaminatu tutte e ferite di u so corpu santu.

Aghju asciuttu u so sangue è li fottu

Ma ùn aghju avutu nunda per unghjelli è allevà u so soffrenu. Allora aghju vistu chì un oliu scorri da u mo pettu.

L'aghju pigliatu à unge e so ferite

Ma l'aghju fattu cun un pocu di paura perchè ùn sapia micca u significatu di st'oliu.

 

M'hà fattu capisce chì a rassegnazione à a Voluntà divina hè un oliu chì,

- mentri Ghjesù hè untu,

allevia u dolore è a ferita.

 

Dopu chì mi piace à fà stu serviziu à u mo caru Ghjesù, hà sparitu è ​​aghju trovu in u mo corpu.

 

Mentre era fora di u mo corpu è ùn aghju micca vistu u mo caru Ghjesù, aghju avutu à circà per ellu per un bellu pezzu prima di truvà.

Finalmente l'aghju trovu in braccia di a Regina Mamma, ma ella ùn m'hà mancu fighjatu.

 

Quale puderia dì u dulore chì aghju avutu quandu aghju vistu chì Ghjesù ùn m'hà micca cura di mè !

In seguitu, aghju nutatu una piccula perla nantu à u so pettu.

Era cusì splendente chì inondava tutta a so più santa Umanità cù a so luce.

 

L'aghju dumandatu ciò chì vulia dì.

M'hà dettu  :

"A purezza in i vostri soffrenze, ancu i più chjuchi,

- chì accettate solu per u mo amore,

è u vostru desideriu di soffre di più s'ellu permette, questu hè a causa di tanta luce.

 

A mo figliola

- a purità di l'intenzione hè di tale magnitudine   chì

Quellu chì agisce per u solu mutivu di piacè à mè, inunda tutte e so opere di luce.

-Quellu chì ùn agisce cù ghjustizia

ùn sparghje solu a bughjura, ancu in u bè chì face ".

Allora aghju vistu chì u Nostru Signore portava un specchiu assai luminosu nantu à u so pettu.

 

Paria

-chì quelli chì camminanu in a ghjustizia sò cumplettamente assorbiti in stu specchiu è

- chì quelli chì ùn marchjà in ghjustizia

fermanu fora è ùn sò micca capaci di riceve l'impronta di l'imaghjini di u beatu Ghjesù.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione,

mi paria chì u cunfessore vulia ch'e soffressi a crucifixion.

À u listessu mumentu aghju vistu u mo anghjulu guardianu chjinatu nantu à a croce per fà mi soffre.

Allora aghju vistu u mo dolce Ghjesù in una grande simpatia per mè.

 

M'hà dettu  :

 

"U to soffrenu hè u mo cunfortu".

È hà manifestatu una gioia indicibile per u mo soffrenu.

U cunfessore chì, per ubbidienza, m’avia datu à soffre, li avia datu stu cunfortu.

 

Ghjesù aghjunse  :

«Siccomu u sacramentu di l'Eucaristia hè u fruttu di a croce, mi sentu più ansiosu per questu.

-per permette di soffre quandu avete ricevutu u mo corpu,

 

Perchè quandu vi vecu soffre,

mi pare chì a mo Passione cuntinueghja in tè,

- micca misticamente ma veramente, per u benefiziu di l'anime.

 

È questu hè un grande sollievu per mè.

Perchè tandu cuglieraghju i veri frutti di a mo Croce è di l'Eucaristia ».

 

Allora dice  :

"Finu à avà, hè ubbidienza chì avete patitu.

Vulete chì mi diverta un pocu à rinnuvà a crucifixion di e mo mani in tè ?

Se mi sentu ancu assai dulore,

- postu chì i peni di a croce eranu sempre freschi in mè, li dicu :

"Avanti, Signore, sò in e vostre mani. Fate ciò chì vulete per mè".

 

Allora Ghjesù, assai cuntentu, cuminciò à caccià i unghji in e mani è i pedi.

Sentu una tale intensità di dulore chì ùn sò micca sappiutu cumu si stà vivu. Tuttavia, eru cuntentu perchè aghju fattu Ghjesù felice.

 

Dopu avè riparatu i unghie, avvicinendu à mè,   disse  :

"Quantu sì bella! E quantu cresce a to bellezza à traversu i to suffrenze! Oh! Quantu mi site caru!

I mo ochji sò nantu à tè perchè trovanu a mo maghjina in tè ".

 

Hà dettu assai altre cose chì ùn pensu micca bisognu di rapportà quì. Prima, perchè sò male è,

secondu, perchè ùn capiscu micca cumu Ghjesù mi parla,

- chì mi porta cunfusione è vargogna.

 

Spergu chì u Signore mi fa bè è bellu.

Cusì, cum'è u mo discomfort diminuisce, puderaghju scrive tuttu. Ma, per avà, mi fermu quì.

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, u mo dolce Ghjesù, pienu di bontà, si mostra à mè.

Mi paria chì u cunfessore vulia ch'e fossi crucifissu, ma a mo natura sentia una riluttanza à sottumettessi.

 

U mo dolce   Ghjesù  , per incuragiscemi   , m'hà dettu  :

"A mo figliola,

- se   l'Eucaristia   hè un pegnu di gloria futura,

-a croce   hè a munita cù quale cumprà sta gloria.

 

-  L'Eucaristia   hè u balsamo chì impedisce a corruzzione  .

Hè cum'è quelli erbe aromatiche chì, quandu i cadaveri sò unti, sò cunservati da a corruzzione.

Dà immortalità à l'anima è u corpu.

A croce  , invece, abbellisce l'anima.

Hè cusì putente chì, s'ellu ci hè stata una cuntrazione di u debitu, hè una guaranzia per l'ànima.

Paga ogni debitu.

Dopu avè satisfatu per tuttu, crea un tronu magnificu per l'ànima per a gloria futura.

 

A croce è l'Eucaristia sò, per cusì dì, cumplementari  ".

 

Allora   aghjunse  :

"  A croce   hè a mo parte di fiori:

micca perchè aghju patitu pocu da i so   terribili dulori

ma perchè, per mezu di questu, aghju apertu   un numeru infinitu di anime à a grazia.

 

Aghju vistu à traversu e so tanti belli fiori chì anu pruduttu tanti frutti celestiali diliziosi. Allora, quandu aghju vistu tantu bè, aghju vistu stu lettu di soffrenu cum'è un piacè.

Mi piaceva a croce è i soffrenze.

 

Tu dinù, figliola mia, accettate u soffrenu cum'è i vostri delizie, divertitevi à esse crucifissu nantu à a mo Croce.

Nuvesimu! Ùn vogliu micca chì avete paura di soffre cum'è tù sì una persona pigra. Rallegrati !

U travagliu cum'è una persona valente è esse preparatu à soffre ".

 

Mentre parlava, aghju vistu chì u mo bon anghjulu guardianu era prontu à crucificà. Da mè stessu allungò e braccia è l'ànghjulu m'hà crucifissu.

U bonu Ghjesù si rallegra in u mo soffrenu.

 

Eru assai cuntentu chì un'anima miserable cum'è mè puderia dà gioia à Ghjesù. Mi paria un gran onore per mè di soffre per u so amore.

 

Sta mane mi sò ritrovu fora di u mo corpu è vistu u celu puntellatu di croci :

picculu, mediu è grande. I più grande anu datu più luce.

Era assai bellu di vede tante croci,

- più luminosu chè u sole,

- orna u firmamentu.

 

Dopu à quessa, i celi paria à apre.

Si pudia vede è sente a festa chì era stata preparata da u Beatu in onore di a Croce.

Quelli chì soffrenu più eranu i più celebrati in stu ghjornu.

I martiri sò stati distinti in modu particulari

cum'è quelli chì avianu patitu in sicretu (i vittimi di l'anima). In stu sughjornu benedettu, a Croce è quelli chì avianu più soffrenu sò stati particularmente onorati.

 

Quandu aghju vistu questu, una voce ritruvò in u celu più altu è disse:

 

"Se u Signore ùn hà micca mandatu una croce à a terra, saria cum'è u babbu.

-chì ùn hà micca amore per i so figlioli è

- chì, invece di vulè li onorati è ricchi, li voli disonurati è poveri ».

 

U restu di ciò chì aghju vistu da quella vacanze, ùn aghju micca parolle per spressione. Mi sentu in mè stessu, ma ùn sò micca spressione. Allora aghju   zittu.

 

Dopu à parechji ghjorni di privazione è turbulenza,

Sta matina mi sò ritrovu particularmente arrabbiatu.

U mo adorabile Ghjesù hè vinutu è mi disse: "Cù a to afflizione avete disturbatu u mo dolce riposu.

Oh si ! Mi impedisce di cuntinuà u mo riposu ".

 

Quale puderia dì quantu era umiliatu quandu aghju intesu chì aghju disturbatu u restu di Ghjesù ! Allora, sò diventatu calmu per un tempu.

Ma, dopu,

Mi sò ritruvatu più sconvoltu chè prima, perchè ùn sapia micca induve finisce tuttu.

 

Dopu qualchì parolle di Ghjesù, aghju trovu fora di u mo corpu. Fighjendu a volta di u celu, aghju vistu trè soli :

unu paria esse piazzatu à   u livante,

l'altru à punente   e

u terzu à u   sudu.

Irradianu un tale splendore chì i raghji di l'una si fusionavanu cù quelli di l'altri.

Dava l'impressione chì ci era solu un sole.

 

Mi pareva di percive u misteru di a Santissima Trinità

cume u misteru di l'omu, creatu à l'imaghjini di Diu da sti trè Puteri.

Aghju ancu capitu chì quelli chì eranu in questa luce si trasformanu:

- a so memoria da u Babbu,

- a so intelligenza à traversu u Figliolu è

- a so vulintà per mezu di u travagliu di u Spìritu Santu.

 

Quante altre cose aghju capitu chì ùn possu micca sprime.

 

U listessu statu cuntinuò, è forse peghju, ancu s'e aghju fattu tuttu ciò chì ùn pudia micca disturbà mi stessu, cum'è l'ubbidienza dumandava.

 

In ogni casu, aghju cuntinuatu à sente a pesantezza di l'abbandunamentu chì mi sfracicava è ancu annunziendu. « O Diu, chì statu terribili ! Dimmi, almenu : induve t’aghju offesu ?

Chì ghjè a causa di questu? Ah! Signore !

S'è tù cuntinueghja cusì, pensu chì ùn aghju più a forza. "

 

Finalmente, Ghjesù si mostra.

Mettendu a manu sottu à u mo mento in un gestu di cumpassione,   mi disse  :

« Povera zitella, quant’è stancata !

 

Tandu, spartendu a so suffrenza cun mè, sparì à a vitezza di a luce, lascendumi più angustiatu chè prima.

Mi sentu cum'è ch'ellu ùn era micca venutu da tantu tempu. Mi sentu ansiosu di campà di novu.

A mo vita hè stata una agonia constante. "Ah! Signore! Aiutatemi è ùn mi lasciate micca cusì abbandunatu, ancu s'ellu hè ciò chì meritu".

 

U listessu statu di privazione è abbandunamentu cuntinuava.

Eru fora di u mo corpu è hà vistu una inundazione accumpagnata da grandine. Paria chì parechje cità eranu inundate è ci era assai danni.

Questu m'hà fattu cascà in una grande custernazione è mi vulia contru à stu flagellu.

 

Ma postu ch'e eru solu, senza a cumpagnia di Ghjesù, mi sentu i mo poveri braccia troppu debuli per fà cusì.

Allora, à a mo sorpresa, aghju vistu ghjunghje una vergine (mi paria ch'ella vinia da l'America).

Voi da u vostru latu è eiu da l'altru sò stati capaci di contru à stu flagellu in larga misura.

In seguitu, quandu avemu unitu, aghju nutatu chì sta vergine portava i segni di a Passione : portava una corona di spine cum'è mè.

 

Allora un angelica disse:

"  O u putere di l'anime vittime!

Ciò chì noi anghjuli ùn pudemu fà, pudemu fà per via di a so sofferenza  .

 

Oh! Se l'omi sapianu solu u bonu chì vene da queste anime,

- u beni privatu cum'è u beni publicu,

sarianu occupati à dumandà à Diu chì isse ànime si multiplichinu in terra ».

 

Dopu quì, cumminendu à u Signore, avemu separatu.

 

Eru sempre senza u mo amabile Ghjesù. In u megliu, si mostrava cum'è una ombra.

Oh! Quantu mi causava amara ! Quante lacrime aghju versatu !

Quella matina, dopu avè aspittatu è cercatu, l’aghju trovu vicinu à mè, assai afflittu, cù a curona di spine chì li trapassa u capu.

 

L'aghju pigliatu assai dolce è l'aghju messu nantu à a mo testa. Oh! Quantu male mi sentu in a so presenza !

Ùn aghju avutu a forza di dì una sola parolla.

 

Cù cumpassione  mi   disse  :

"Curaghju! Ùn àbbia paura!

Pruvate à riempie u vostru internu cù a mo prisenza è tutte e virtù. Quandu vengu à sbulicà in tè,

Vi purteraghju in u celu è tutte e vostre privazioni saranu finite ".

 

Allora, in un tonu afflittu,   aghjunse  :

"  Prega, figliola mia  ,

perchè ci sò trè ghjorni di preparazione,

trè ghjorni l'   un da l'altru,

ghjorni di timpeste, grandine, troni è   inundazioni chì devastaranu assai l'omi è e   piante ".

 

Dittu chistu, hè sparitu, lascendu mi un pocu alleviatu, ma cù una quistione:

Quale sà quandu avarà u overflow chì avete citatu ?

È s'ellu ci hè mai, forse aghju da prutege da ellu.

 

Truvà fora di u mo corpu, mi sentu cum'è in a notte : aghju vistu tuttu l'universu, l'ordine perfettu di a natura, u celu stellatu, u silenziu di a notte.

Mi paria chì tuttu avia un significatu.

Mentre l'aghju cuntemplatu, aghju pensatu di vede u nostru Signore chì m'hà dettu :

 

"Tutta a natura ci invita à riposu.

Ma chì hè u veru riposu? Hè u restu internu, u silenziu di tuttu ciò chì   ùn hè micca Diu.

 

Vede

- les étoiles brillent de lumière modérée, non éblouissante comme celle du soleil,

- u silenziu di tutta a natura, omu è animali.

 

Tutti cercanu un locu, un rifugiu induve

-  stà zittu è

- riposu da a fatica di a vita,

qualcosa chì hè necessariu per u corpu è assai più per l'anima.

 

"Avemu da ripusà in u nostru centru chì hè Diu. Ma, per fà cusì,

- u silenziu internu hè necessariu, è ancu,

per u corpu, u silenziu esternu hè necessariu per pudè   dorme tranquillamente.

 

Di chì hè dunque stu silenziu internu ?

- Per fà silenziu e so passioni tenenduli in scacchi,

- per impone u silenziu à i so brami, inclinazioni è sentimenti, in corta, à tuttu ciò chì ùn hè micca Diu.

 

Chì  ghjè u modu per ottene questu?

L'unicu è indispensabile modu hè di demolisce u so esse secondu a natura

- riducendu à nunda,

- cumu era a so situazione prima ch'ellu fù creatu.

Quandu hè stata ridutta à nunda, deve esse recuperata in Diu.

 

"A mo figliola,

tuttu principia in   nunda,

ancu quella grande macchina di l'universu chì vo circate è chì hà tantu   ordine.

 

Se, prima ch'ella sia creatu, era qualcosa,

-Ùn puderia micca avè implicatu a mo Mano Creativa per creàla cun tale maestria,

cusì ornatu è splendidu.

-Aviu avutu prima à annullà tuttu ciò chì ci saria esistitu nanzu, dopu à ripiglià tuttu ciò chì vulia.

 

Tuttu u mo travagliu in l'ànima parte da nunda  .

 

Quandu ci hè una mistura di qualcosa altru,

ùn hè micca appropritatu chì a mo Maestà falà à travaglià quì.

 

Ma

quandu l'anima hè ridutta à nunda è vene à mè, mettendu u so esse in u mio,

allora u travagliu cum'è u Diu chì sò è ella trova u so veru riposu ".

 

Quale puderia dì tuttu ciò chì aghju capitu da queste parolle di u beatu Ghjesù ?

Oh! Chì a mo ànima seria felice

- s'ellu pudia annullà u mo poviru esse

-per pudè riceve l'Essenza divina di u mo Diu!

 

Oh! Cumu possu esse santificatu! Ma chì pazzia mi abita !

Induve hè u mo cervellu perchè ùn l'aghju micca ancu fattu ?

Chì ghjè sta miseria umana chì, invece di cercà stu veru bonu è di volà altìssimu, si cuntenta di arrampicà in terra è di campà in a putenza è a corruzzione ?

 

Allora u mo amatu Ghjesù m'hà purtatu in un giardinu induve ci era parechje persone chì si preparavanu à participà à una festa.

Solu quelli chì anu ricevutu l'uniforme puderanu participà.

Ma pochi anu ricevutu stu uniforme. Aghju una grande brama di riceve. Aghju persistitu finu à ch'e aghju avutu.

 

Arrivatu à u locu duv’era da riceve a signora uniforma, venerabile

- prima m'hà vistutu di biancu è

-mettimi una spalla celeste da quale era appesa una medaglia di a Santa Face di Ghjesù.

 

Sta medaglia era ancu un specchiu chì,

- si l'avemu guardatu,

- hà permessu di distingue i peccati più chjuchi di a so ànima, cù l'aiutu di a luce chì emanava da a Santa Face.

 

A signora pigliò un mantellu d'oru assai magre è m'hà cupertu cumplitamenti cun ellu.

Mi paria chì vistutu cusì puderia cumpete cù tutte e vergini di a cumunità. Mentre chì questu passava, Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola, finu à ch'è tù sì vistutu cusì. Quandu a festa principia, ti purteraghju quì.

Per avà, andemu in daretu è vede ciò chì l'umanità face ".

Dopu, dopu à marchjà, m'hà purtatu à u mo corpu.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn hè micca vinutu.

Tuttavia, dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, hè ghjuntu.

Mentre mi accarezzava, disse: "Figlia mia, sapete chì scopu aghju perseguitu in quantu à voi?"

Dopu una pausa, continuò:

"In quantu à voi, u mo scopu ùn hè micca

-per ottene cose brillanti in tè o

- per fà e cose chì mette in risaltu u mo travagliu.

 

U mo scopu hè

per assorbirvi in ​​a mo Voluntà   è

per fà noi   unu,

per fà un   mudellu perfettu

conformità di a vulintà umana à a vuluntà divina.

Questu hè u statu più sublime per un esse umanu, u più grande prodigiu.

Questu hè u miraculu di miraculi chì intende di fà in voi.

 

"A mo figliola,

per chì e nostre vulintà diventenu perfettamente una, a vostra ànima deve esse spiritualizzata.

Hà da imità mè.

Cume mi riempia a mo ànima assorbendula in mè,

Mi facciu Puru Spiritu   e

Aghju assicuratu chì nimu   mi pò vede.

 

Questu currisponde à u fattu

chì ùn ci hè nunda in mè,

 ma chì tuttu in mè hè Spìritu assai puri  .

 

Sì, in a mo Umanità, aghju vistutu di materia, era solu

-perchè in tuttu mi pare un omu è

- cusì ch'e possu esse per l'omu un mudellu perfettu di spiritualizazione di a materia.

 

L'anima deve

-spiritualize tuttu in ella è

-diventà cum'è un spiritu puru, cum'è s'è a materia ùn esiste più in ellu.

 

Cusì, a nostra vulintà pò diventà perfettamenti una. Sì, di dui ogetti, solu unu deve esse furmatu,

ci vole chì unu rinunzià à a so forma per marità cù quella di l'altru.

Altrimenti, ùn puderanu mai formà una sola entità.

 

Oh! Chì saria a vostra furtuna se,

- ti distrugge per diventà invisibile,

-Avete diventatu capace di riceve a forma divina perfettamente!

Esse cusì assorbitu in mè, è eiu in tè,

- tutti dui formanu un solu esse,

- finisci per pussede a Fontana Divina. Siccomu a mo Voluntà cuntene tuttu u bonu,

finisci per avè ogni bonu, ogni rigalu, ogni   grazia,

Ùn duvete micca circà queste cose in ogni locu, ma sè stessu.

 

Siccomu e virtù ùn anu micca cunfini, a criatura immersa in a mo Voluntà pò ghjunghje sin'à una criatura.

Perchè a mo Voluntà face acquistà e virtù più eroiche è sublimi

chì nisuna criatura pò vince.

 

L'altitudine di perfezione chì l'ànima dissoluta in a mo Voluntà pò ghjunghje hè cusì grande chì finisce cum'è Diu.

È questu hè normale perchè allora l'anima

- ùn campa più in a so vulintà,

-ma ella campa in quellu di Diu.

Allora ogni maraviglia deve cessà, perchè campendu in a mo Voluntà, l'anima pussede

Forza, Sapienza è   Santità,

cum'è tutte e altre virtù chì Diu stessu   pussede.

 

"Ciò chì vi dicu avà hè abbastanza

- cusì ch'è tù innamurà di a mo Voluntà è

-chì, per a mo grazia, cooperate quant'è pussibule per ottene assai bè.

 

L'anima chì vene à campà solu in a mo Voluntà hè a regina di tutte e regine.

U so tronu hè cusì altu chì ghjunghje à u tronu stessu di Ghjehova. Entra in i sicreti di a Trinità d'Aostu.

Participà à l'amore mutuale di u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu.

 

Oh! Quantu

l'anghjuli è tutti i santi l'   onoranu,

l'omi l'ammiranu è

i dimònii a   teme,

videndu in ella l'Essenza Divina! "

 

O Signore, quandu mi porta in questu statu,

postu chì ùn possu fà nunda per mè stessu ! "

Quale pudia dì tutta a luce intellettuale chì u Signore tandu infusa in mè

- nantu à l'unità di a vulintà umana cù a Voluntà divina!

A prufundità di i cuncetti hè tale chì a mo lingua ùn hà micca e parolle per spressione.

 

Eru dulorosamente capace di dì chì pocu.

Ancu s'è e mo parolle sò assurdità paragunate à ciò chì u Signore m'hà fattu capisce assai chjaramente cù a so luce divina.

 

Eru assai tristu da a privazione di u mo adorable Ghjesù. In u megliu, si mostra cum'è una ombra, u tempu di un lampu.

Mi sentu cum'è ùn puderebbe vede cum'è prima.

Essendu in l'altitudine di a mo afflizione, pareva assai stancu, cum'è malamenti bisognu di cunsulazione.

 

Mettendu i so braccia intornu à u mo collu,   mi disse  :

"U mo amatu, portami fiori è circondami tuttu, perchè vogliu Amore. Figlia mia, u dolce perfume di i vostri fiori serà per mè un cunfortu è un rimediu per i mo soffrenze, perchè languideghju, debilitatu ".

 

Aghju rispostu subitu:

"È tù, u mo caru Ghjesù, dammi un fruttu.

Per a mo pigrizia è l'insufficienza di e mo suffrenze

Aghju aumentatu u mo languore à un puntu chì mi debilitatu è mi sentu morendu.

 

Allora puderaghju fà

- ùn ti dà micca solu fiori,

- ma ancu frutti

per sminuisce u vostru languore ".

 

Ghjesù m'hà dettu:

"Oh! Quantu ci capiscemu bè!

Mi pare chì a to vulintà hè una cù a meia ".

 

Per un mumentu, mi sentu alleviatu

cum'è s'è u statu ch'e aghju vulsutu   piantà.

Ma, pocu dopu, mi ritrovu immersa in a listessa letargia.

prima.

Mi sentu solu è abbandunatu, privatu di u mo Ben più grande.

 

Sta mane mi sentu più angustiatu chè mai per a privazione di u mo Bene più grande.

 

Il s'est présenté et m'a dit :

"Cum'è un ventu forte, attacca a ghjente è li penetra.

- per scuzzulà a persona sana,

cusì u mo Amore è a mo Grazia attaccanu è penetranu

- u core, a mente è e parti più intimi di l'omu.

Tuttavia, l'ingrata omu rifiuta a mo grazia è mi offende, è mi causa dolore amaru.

 

Eru assai cunfusu annantu à qualcosa.

Mi sentu schiacciatu in mè stessu, ancu s'è ùn aghju micca osatu dì una parolla. Pensu : « Perchè ùn vene ?

È quand'ellu vene, ch'ùn u vecu micca bè ? Mi pare d'avè persu a so chiarezza.

Chi sà s'ellu vedaraghju a so bella Face cum'è prima ".

 

Mentre pensava cusì, u mo dolce Ghjesù mi disse:

"A mo figliola, perchè avete paura?

Perchè per l'unione di e nostre vulintà u vostru destinu hè in u celu ? "

 

È, vulendu incuragisce è simpatizà cù u mo dulore, aghjunse:

"Tu sì a mo nova Opera.

Ùn vi arrabbiate micca assai sè ùn mi vedi chjaramente. Vi dicu l'altru ghjornu :

Ùn vengu micca quì cum'è di solitu, perchè vogliu punisce a ghjente.

Se mi vidite chjaramente, capirete chjaramente ciò chì facciu. È postu chì u to core hè innestatu in u mio, soffre cum'è u meiu. Per risparmià sta soffrenza, ùn mi mostru micca chjaramente ".

 

Aghju rispostu : « Quale puderia dì i turmenti in quale lasciate u mo poviru core !

O Signore, dammi a forza di suppurtà a sofferenza ".

 

Cume aghju cuntinuatu in u stessu statu, mi sentu cumplitamenti sopraffattu.

Aviu bisognu di u massimu aiutu per pudè suppurtà esse privatu di u mo Bene più Altu.

 

Beatu Ghjesù, cumpassione per mè, m'hà mustratu a so Face per uni pochi di stonde in u fondu di u mo core, ma sta volta micca chjaramente.

Facendu sente a so voce dolce, mi disse :

- Curaghju, figliola ! Lasciami finisce di punisce è po veneraghju cum'è prima.

 

Mentre parlava cusì, l'aghju dumandatu in a mo mente:

"Chì punizioni avete cuminciatu à mandà ?

 

Ellu hà rispostu: "A pioggia cuntinuu chì cade hè peghju di a grandine è averà tristi cunsequenze per a ghjente.

 

Dopu avè dettu questu, hè sparitu è ​​​​mi truvò fora di u mo corpu in un giardinu. Ci aghju vistu i culturi secchi nantu à i vignaghjoli.

Mi dicu : « Poveru, poveru, chì feranu ?

 

Mentre dicia questu, aghju vistu in l'ortu un picciottu chì pienghje cusì forte chì hà assordutu u celu è a terra, ma nimu hà pigliatu pietà di ellu. Ancu s'ellu tutti l'anu intesu chianciri, ùn l'anu micca curatu è u lascianu solu è abbandunatu.

Un pensamentu hè vinutu in mente: "Chi sà, forse hè Ghjesù". Ma ùn era micca sicuru. Avvicinendu u zitellu, aghju dettu: "Quale hè u mutivu di u to pienghje, bellu zitellu?

Siccomu tutti vi sò lasciati abbandunati à e vostre lacrime è sufrenze chì vi opprimenu è vi facenu tantu pienghje, vulete vene cun mè ?

 

Mais qui aurait pu le calmer ?

Ùn pudia micca risponde sì à traversu lacrime.

Ci vulia à vene. L'aghju pigliatu da a manu per piglià cun mè. Ma, ghjustu tandu, aghju trovu in u mo corpu.

 

Sta mane, mentre cuntinuava in u listessu statu, aghju vistu u mo adorable Ghjesù in u mo core, dorme.

U so sonnu m'hà fattu addormenta l'anima cum'è ellu, cusì bè

chì mi sentu tutti i mo putenzi internu inturniati   è

chì ùn ci era nunda di più ch'e pudia fà.

 

Calchì volta aghju pruvatu à ùn dorme, ma ùn pudia micca. U Beatu Ghjesù si svegliò è mi soffia u so fiatu trè volte. Queste respirazioni mi parevanu cumplettamente assorbite in mè.

Allora paria chì Ghjesù era purtendu quelli stessi trè respira in ellu stessu.

 

Allora mi sentu completamente trasfurmatu in ellu. Quale puderia dì ciò chì mi successe dopu ?

Oh! L'unione inseparabile trà Ghjesù è mè ! Ùn aghju micca e parolle per spressione. Dopu à quessa, mi paria chì mi pudia svegliate.

Rumpendu u silenziu,   Ghjesù m'hà dettu  :

"A mo figliola, aghju vistu è guardatu; aghju cercatu è cercatu, viaghjendu u mondu sanu.

Tandu t'aghju purtatu i mo Occhi, in tè aghju trovu a mo satisfaczione è t'aghju sceltu trà mille. "

 

Allora, s'adressa à alcune di e persone chì hà vistu  ,   li disse  :

"A mancanza di rispettu per l'altri hè una mancanza di vera umiltà cristiana è mitezza.

Perchè una mente umile è tenera sà rispettà tutti è

- interpretate sempre positivamente l'azzioni di l'altri ".

 

Dittu questu, hè sparitu senza ch'e aghju pussutu dì una sola parolla.

Benedettu sia sempre u mo amatu Ghjesù! Chì tuttu sia per a so gloria !

 

U mo adorable Ghjesù ùn hè micca sempre apparsu bè.

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, u cunfessore m'hà prupostu a crucifixion. Mentre eru in queste soffrenze, Ghjesù hà benedettu,

attiratu da elli, si mostra chjaramente.

 

Odiu ! Quale puderia dì a soffrenza ch'ellu hà patitu è ​​u statu doloroso

era in mentre era furzatu à mandà punizioni à a terra.

Sentu una grande cumpassione per ellu. Se a ghjente l'avia vistu !

Ancu s'è u so core era statu duru cum'è un diamante, si sarianu frantutu cum'è un vetru fragile.

L'aghju pricatu di calmà, di esse felice,

è per fà mi soffre per chì a ghjente sia risparmiata.

 

Allora li aghju dettu :

"Signore, sè ùn vulete micca sente e mo preghiere, sò chì hè ciò chì meritu.

Se ùn vulete micca dispiace per e persone, avete ragione, perchè e nostre iniquità sò assai grandi. Ma vi dumandu un favore: chì avete pietà mentre punisce e vostre imagine.

 

Per l'Amore chì avete per sè stessu, vi dumandu micca di mandà punizioni à questu tempu.

Pigliate u pane à i vostri figlioli è fateli more ! Oh nò ! Ùn hè micca in a natura di u vostru Cori per agisce in questu modu!

Vecu chì a soffrenza chì si sente hè tale chì, s'ellu era in u so putere, vi daria a morte ! "

 

Tuttu afflittu  , mi disse  :

"A mo figliola, hè a ghjustizia chì mi face viulenza.

Tuttavia, l'amore ch'e aghju per a razza umana mi rende ancu più viulente. Cusì, avè da punisce e criature immerge u mo Cori in l'angoscia mortale ".

 

L'aghju dettu : "Signore, scaricate a vostra Ghjustizia nantu à mè è u vostru Amore ùn serà più pigliatu. Per piacè, lasciami soffre è risparmià li, almenu in parte!"

 

Cum'è s'ellu s'era sentitu obligatu da a mo prichera, hè ghjuntu à a mo bocca è versa nantu à u so fiancu l'amarezza grossa è disgustosa ch'ellu portava.

Appena s'era inghiottita, mi pruducia una tale sofferenza chì mi sentu vicinu à a morte. U Beatu Ghjesù m'hà sustinutu in u mo soffrenu, altrimenti avissi mortu.

 

Tuttavia, era solu una piccula parte di a so amarezza ch'ellu hà versatu.

Chì ne sarà di u so Cori adorable chì cuntene tantu!

Tandu si suspirò cum'è s'ellu era statu purtatu da un pesu è   mi disse  :

 

"A mo figliola, a mo ghjustizia avia decisu di distrughje tuttu l'alimentu di l'omi. Ma, avà,

Videndu chì per amore avete pigliatu un pocu di a mo   amarezza nantu à voi stessu,

accetta di lascià u   terzu.

 

Oh! Signore ! Hè assai pocu, li aghju dettu. Lasciate almenu a mità di elli. Innò, figliola, sia felice.

Miu Signore

s'è vo ùn vulete fà mi felice per   tuttu,

almenu fà mi felicità per Corato è per quelli chì   mi appartenenu.

 

Oghje si prepara a grandine chì duveria causatu gravi danni. Mentre site in i soffrenze di a croce,

-Andate à stu locu fora di u vostru corpu in forma di crucifissu è

- mette i dimònii in furia sopra Corato,

per ch'elli ùn puderanu suppurtà a vista di un crucifissu è andaranu in altrò ».

 

Allora aghju lasciatu u mo corpu in forma di donna crucificata è aghju vistu grandine è lampi chì stavanu per cascà nantu à Corato.

Quale pò dì

- u timore di i dimònii à a vista di a mo forma crucificata,

- cumu si sò scappati,

- cum'è in a so rabbia si muzzianu i diti.

 

Siccomu ùn pudianu micca culpisce mi,

sò venuti à attaccà u mo cunfessore chì,

-Sta mane, m'avia datu u permessu di passà a crucifixion.

Sò stati custretti à fughje da mè prima di u segnu di a Redenzione.

 

Dopu chì fughjenu, aghju vultatu in u mo corpu,

- stà cun una bona soffrenza. Chì tuttu sia per a gloria di Diu !

 

I mo suffrenza furmò una dolce catena Elles

ligami à u mo dolce   Ghjesù,

lu portava quasi cuntinuu   è

l'hà stimulatu à versàmi più   amarezza.

 

Quandu hè ghjuntu,

- Mi pigliò in braccia per dà mi forza è

"Hà versatu più amarezza in mè.

 

li aghju dettu :

"Signore, cum'è mi versate una parte di a vostra sofferenza, per piacè.

- per fà mi felice è

-per cuncedemi ciò chì t’aghju digià dumandatu,   vale à dì

chì l'omu riceve almenu a mità di l'alimentu

- anu bisognu di nutrisce (vede u testu di u 3 di ghjugnu, pagina 67).

 

M'hà dettu :

"A mo figliola, per piacè,

Vi dugnu e chjave di a   ghjustizia

cun a cuscenza di ciò chì hè assolutamente necessariu per punisce   l'umanità.

 

Cù questu, fate ciò chì vulete. Allora, ùn site micca cuntentu ? "Stendu questu, aghju cunsulatu è mi dissi à mè stessu:

"S'ellu tocca à mè, ùn puniraghju nimu".

 

Ma ciò chì ùn era micca u mo disincantu quandu Ghjesù hà benedettu

- m'hà datu una chjave è

- mette mi in u centru di una luce

da induve aghju campatu tutti l'attributi di Diu, cumpresu quellu di a Ghjustizia.

Oh! Cumu tuttu hè urdinatu in Diu!

-Se a Ghjustizia punisce, hè in l'ordine di e cose.

S'ellu ùn hà micca punitu, ùn saria micca in armunia cù l'altri attributi divini.

 

Aghju vistu cum'è un verme miserable in u centru di sta luce. Aghju vistu chì, s'ellu vulia, puderia avè oppostu à u corsu di   a Ghjustizia.

Ma poi distrughjeria l'ordine è andaraghju contru à l'omu stessu. Perchè ancu a Ghjustizia hè Amore puru versu l'omi.

 

Allora, mi sò ritrovu totalmente cunfusu è imbarazzatu. Per liberà mi dicu à u nostru Signore :

"In questa luce, aghju capitu e cose in modu diversu. Se mi lasciate, aghju da fà peghju chè voi.

 

In cunseguenza, ùn aghju micca accettatu e chjave di a ghjustizia.

Ciò chì aghju accettatu è vogliu hè chì mi fate soffre è risparmià a ghjente. Ùn vogliu micca sapè nunda di u restu! "

 

Sorridendu à ciò chì aghju ghjustu dettu,   Ghjesù aghjunse  :

"Vulete liberà da e chjave di a ghjustizia.

Ma mi fate ancu di più viulenza lascendumi cù ste parolle : fate mi soffre è risparmiami !

 

Aghju rispostu: "Signore, ùn hè micca chì ùn vogliu micca esse raghjone. Hè perchè ùn hè micca u mo travagliu, hè u vostru; u mo hè esse vittima ".

Allora, fate u vostru travagliu è aghju da fà u meiu. Ùn hè micca veru, u mo caru Ghjesù? "

Mostrendumi u so accunsentu, hè sparitu.

 

Mi pare chì u mo adorable Ghjesù cuntinueghja à applicà a so ghjustizia, versendu alcune di e so punizioni nantu à mè è u restu nantu à e persone.

Sta mane, quandu mi ritrovu cun Ghjesù, a mo ànima hè stata strappata.

- videndu a tortura chì u so dolce Cori sintia

- quand'ellu hà punitu criaturi !

 

U so statu di soffrenza era cusì grande chì ùn pudia sguassate di lamentà continuamente.

Portava nant'à u so Capu divinu una crudele curona di spine chì trapassava a so Carne à tal puntu chì u so Capu paria esse solu una massa di spine.

Allora, per alzàlu, li aghju dettu :

"Dìmi, u mo Diu, chì ti succede ? Lasciami caccià quelle spine chì ti facenu tantu soffre!"

Ma Ghjesù ùn rispose nunda. Ùn hà mancu à sente ciò chì dicu.

Allora aghju cuminciatu à caccià e so spine una per una, è dopu a curona stessa chì aghju messu nantu à a mo testa. Mentre facia questu, aghju vistu chì in un locu remotu ci era un terramotu chì distruggeva a ghjente.

Allora Ghjesù hà sparitu è ​​aghju vultatu in u mo corpu, ma cun grande afflizione à u pensamentu di u statu di soffrenza di Ghjesù è di i disastri chì anu chjappu l'umanità povera.

 

Sta mane, quandu u mo bonu Ghjesù hè ghjuntu, li dicu: "Signore, chì faci ? Mi pare ch'è tù vai troppu duru cù a to ghjustizia ".

 

Siccomu vulia cuntinuà à parlà per scusà a miseria umana, Ghjesù m'hà impostu u silenziu dicendu :

"Sta zittu s'è vo vulete ch'e sia cun voi!

Venite, abbracciatemi è onora tutti i mo membri soffrenti cù i vostri atti abituali d'adorazione ".

 

Aghju cuminciatu cù u so Boss è dopu, unu per unu, aghju passatu à ognunu di i so altri membri. Oh! Quante ferite prufonde è orribili coprivanu u so Santu Corpu !

Appena ch'e aghju fattu, hè sparitu, lascendumi

-cun pocu soffrenu e

-cù a paura ch’ellu s’appoghjassi à sparà a so amarezza nant’à a ghjente, st’amarezza ch’ellu ùn avia avutu a bontà di sparà nantu à mè.

 

Dopu qualchì tempu hè vinutu u cunfessore è li dicu ciò ch'e aghju avutu appena.

M'hà dettu  :

"Oghje, quandu fate a vostra meditazione,

Li dumandarete di fà vi soffre a crucifixion per ch'ellu smette di mandà punizioni ".

 

Durante a mo meditazione,

Ghjesù mi apparsu è l'aghju pregatu di fà cum'è u mo cunfessore avia prupostu. Senza darmi la minima attenzione,

Paria di vultà u spalle à mè è s'addormenta cusì ùn l'aghju micca disturbatu.

Mi sentu mori di dulore perchè ùn hà micca seguitu a dumanda di u mo cunfessore.

Pigliendu u mo curagiu, l’aghju pigliatu da u bracciu pè svegliallu è dissi :

"Signore, chì fate? Hè tuttu u rispettu chì avete per a vostra virtù preferita di ubbidienza? Induve sò tutte e lode chì avete dettu per questa virtù?

Induve sò l'onori chì l'avete fattu, à u puntu di dì cusì

ch'è tù sì scuzzulatu   ,

ch'ùn si pò risistiri   e

chì ti senti catturatu da l'anima chì   a pratica.

È avà pare chì ùn ti importa più di ella ?

 

Mentri eiu dicendu questu (è tante altre cose chì avissiru piglià assai tempu s'ellu vulia scrivevi), u beatu Ghjesù hè statu scuzzulatu cum'è da un dulore assai forte.

 

Ella gridò è, piangendu, mi disse :

"Ùn vogliu mancu mandà punizioni. Ma hè a Ghjustizia chì m'obbliga à fà.

In ogni casu, tu, cù e to parolle, mi puniscia à u core.

Toccate qualcosa assai dilicatu per mè, qualcosa chì mi piace assai, finu à u puntu chì ùn vulia micca altru onore o titulu chè quellu di l'ubbidenza.

 

Allora solu perchè ùn sò micca interessatu à l'ubbidienza ùn significa micca chì ùn vi faci micca sparte e soffrenze di a Croce, hè a Ghjustizia chì m'obbliga à fà ".

 

Dopu avè dettu questu, hè sparitu

- lascendu mi felice,

- ma cun dulore in l'anima,

cum'è s'è e mo parolle eranu a causa di u gridu di u Signore ! Degnatemi di pardunà mi, Ghjesù!

 

Aghju patitu assai.

Quand'ellu hè ghjuntu, u mo bellu Ghjesù hà simpatizzatu assai cun mè è   mi disse  :

 

"Figlia mia, perchè soffrete tantu ? Lasciami cunsulà un pocu." Tuttavia, Ellu hà patitu più chè mè !

M'hà cattutu l'anima è m'hà tiratu fora di u mo corpu.

Pigliò e mio mani in i soi, pusò i mo pedi nantu à i soi è u mo capu contru à i soi. Quantu era cuntentu di esse in questa pusizioni ! Ancu s'è i unghie è e spine di Ghjesù mi facianu soffre, mi avissi vulutu cresce. M'anu datu gioia.

 

Ghjesù pareva ancu felice perchè mi teneva vicinu à ellu.

Mi pare ch'ellu mi hà allevatu è ch'e aghju statu un cunfortu per ellu. In questa pusizioni avemu surtitu.

Dopu avè scontru u cunfessore, aghju subitu pricatu per ellu è dissi à u Signore ch’ellu era cusì bonu per fà u gustu di a dolcezza di a so Voce.

 

Per piacè à mè, Ghjesù si vultò versu ellu è li parlava di a croce, dicendu:

"Per mezu di a croce, a mo Divinità hè assorbita in l'anima.

A croce la face s'assumiglia à a mo Umanità è copia in ella e mo Opere ».

 

Dopu avemu visitatu a zona. Oh! Tanti spettaculi strazianti chì avemu vistu.

A mo ànima hè stata trafitta da un latu à l'altru !

 

Avemu vistu e gravi iniquità di l'omi,

quelli chì ùn si cunforme mancu à a ghjustizia. À u cuntrariu, si lancianu cun   furia,

-cum'è s'elli vulianu esse feriti duie volte.

È avemu vistu a grande miseria versu quale si dirigenu.

 

Allora, cun grande dulore, avemu ritirau. Ghjesù hè sparitu è ​​aghju rinfriscatu u mo corpu.

 

Sta mane, u benedettu Ghjesù ùn hè micca vinutu. Mi sentu ansiosa per questu.

Quand'ellu hè ghjuntu, mi disse : "A mo figliola, agisce in Diu è esse in pace hè a stessa cosa.

Se soffre di qualsiasi malatie,

- hè u segnu chì vi sò alluntanati un pocu da Diu,

-perchè movendu in ellu è ùn avè micca a pace perfetta hè impussibile. In Diu tuttu hè pace ».

 

Allora   aghjunse  :

"Ùn sapete micca chì e privazioni sò per l'anima ciò chì l'inguernu hè per e piante:

duranti l'inguernu e so radiche affundanu più profonde   è

I rinforza per ch'elli ponu fiori in   maghju ".

 

Allora m'hà pigliatu fora di u mo corpu è aghju fattu parechje dumande à ellu. Allora hè sparitu.

Sò torna in u mo corpu,

-abitata da una grande brama di esse sempre perfettamente unitu cun ellu

- per ch'e possu sempre campà in a so pace.

 

Siccomu Ghjesù era persistente à ùn vene, aghju pruvatu à medità nantu à u misteru di a fustigazione. Mentre facia questu, era assai feritu è ​​sanguinante. Appena l'aghju vistu, m'hà dettu: "A mo figliola, u celu è u mondu creatu dimustranu l'Amore di Diu. U mo corpu feritu mostra u mo Amore per l'omi.

 

A mo natura divina è a mo natura umana sò inseparabili è formanu una sola persona. Per mezu d'elli ùn aghju micca solu satisface a ghjustizia divina, ma aghju ancu travagliatu per a salvezza di l'omi.

 

È, per invità tutti à amà à Diu è u vicinu, ùn solu aghju datu un esempiu nantu à questu puntu, ma aghju fattu un preceptu divinu. My Wounds and My Blood insegna à tutti a via di l'amore è u duvere per tutti di preoccupassi di a salvezza di l'altri ».

 

Tandu, tristu,   aghjunse  :   « L'amore hè per mè un tirannu spietatu !

Per suddisfà lu,

- ùn solu aghju campatu tutta a mo vita murtale in sacrifici continui, finu à a mo morte nantu à a Croce,

-ma   aghju datu cum'è una vittima perpetua in u sacramentu  di l'  Eucaristia.

 

Inoltre, aghju invitatu alcuni di i mo figlioli amati, cumpresu sè stessu,

-esse vittimi in u soffrenu cuntinuu per a salvezza di l'umanità.

 

Oh si ! U mo Cori ùn trova nè pace nè riposu s'ellu ùn si rende à l'omi !

Tuttavia, l'omu mi risponde cù una ingrata estrema ! Dittu chistu, hè sparitu.

 

Sta mane, quandu eru fora di u mo corpu è micca cù u mo bene più grande, sò andatu à circà.

Eru per passà da a fatigue quandu mi sentu daretu à a mo spalle. Ellu mi teneva in daretu.

 

L'aghju buttatu davanti à mè è disse :

"A mo amata, ùn sapete chì ùn possu campà senza voi ?

È mi fate aspittà finu à chì svengu ! Almenu dimmi perchè? Cumu t'aghju offesu per esse sottumessu à una tortura cusì crudele, à un martiriu cusì doloroso ? ».

 

Interrompendumi,   Ghjesù mi disse  :

"A mo figliola, a mo figliola, ùn aumenta micca a tortura di u mo Cori.

Hè estremu, in una lotta custante, perchè parechji mi violanu senza tregua.

L'iniquità di l'omi mi facenu viulente pruvucannu a mo ghjustizia. Mi forzanu à punisce.

È, per via di u fattu chì a mo Ghjustizia ferisce u mo Amore per l'omi, u mo Cori hè tantu strappatu chì mi sentu morendu.

 

"Ancu tù mi faci viulenza ogni volta, avendu amparatu di e punizioni ch'e dugnu, mi costringi à ùn dà micca.

Sapendu chì ùn pudete micca fà altrimenti in a mo prisenza è per ùn espunà u mo Cori à lotte maiò, mi astentu di vene.

 

Rinunzià à stuprammi per ch’e aghju venutu : lasciami dà via libera à a mo furia è cessà di aggravà a mo soffrenza cù i to interventi.

 

In quantu à u restu,

sapete chì l'umiltà più sublime esige

- fughje da ogni ragiunamentu e

- esse dannatu in u so vacu.

 

S'è no facemu, allora, senza rializà,   ci mischiemu cù Diu  .

Questu porta

- l'unione più intima trà l'anima è Diu,

- l'amore più perfettu per Diu e

- u più grande benefiziu per l'anima,

 

Perchè,   lascendu a so ragione, si acquista a Ragione divina  .

 

Rinunziendu à ogni sguardu nantu à sè stessu, l'anima ùn hè micca interessata à ciò chì li succede.

È ghjunghje à una lingua cumplitamenti celeste è divina.

L'umiltà dà à l'anima un vestitu di sicurità.

 

Avvolta in stu vestitu, l'anima abita in a pace più prufonda, adurnata per piacè à u so amatu Ghjesù ».

 

Quale pudia dì quant’ellu mi stupissi di ste parolle di Ghjesù, ùn sapia micca ciò chì li dicia.

Hè sparitu è ​​mi ritruvu in u mo corpu, calmu sì, ma estremamente angustiatu.

Prima di tuttu per via di l'afflizzioni è di e lotte in quale u mo caru Ghjesù era immersa.

È ancu perchè aghju avutu a paura chì avà ricusà di vene. Quale puderia suppurtà questu?

 

"O Signore! Dàmi a forza di suppurtà stu martiriu insuppurtevule. In quantu à u restu, dite ciò chì vulete.

Ùn trascuraraghju ogni mezzu, aduprà tutti i trucchi per fà vi cum'è ".

 

Dopu avè passatu uni pochi ghjorni di privazione,

Si mostra cum'è ombra, à a vitezza di a luce.

È mi ritrovu inturniatu, cum'è dorme, senza capisce ciò chì mi passava.

Immersa in stu letargia, mi ghjunse una sola soffrenza : mi paria ch’ellu mi sia accadutu a listessa cosa chì à ellu,

vale à dì, sò statu privatu di tutti i mo mezi. A persona immersa in questu statu ùn pò micca

- nè lagnanza,

- nè difende si,

- nè à appellu à alcuna manera di libarsi da a so disgrazia. Povera ella ! Ella dorme !

S'ella era sveglia, sapia di sicuru difende si da a so disgrazia.

Tale era u mo miserable statu !

 

Ùn mi era permessu di lamentà, di suspirà, di versà una sola lacrima, ancu s'ellu avia persu di vista u mo Ghjesù,

- quellu chì hè tuttu u mo amore, tutta a mo felicità, u mo bonu più altu.

 

In altre parolle

per ch’ùn mi fessi male di a so   assenza, mi cullò à dorme è mi lasciò.

 

"O Signore, svegliatemi

affinchì possu vede e mio miseria è almenu sapè ciò chì mi manca ".

 

È, mentre ch’e eru in stu statu, mi sentu benedettu Ghjesù ind’è mè : geme senza cessà.

I so lamenti mi feranu l'arechje.

 

Svegliatu un pocu, li dissi :

"U mo unicu è bonu, per via di e vostre lagnanze, aghju percepitu u statu assai soffrenu in quale site.

 

Ti succede perchè

-chì vo vulete soffre solu è

- parmettimi micca di sparte a to soffrenza !

 

À u cuntrariu, m’avete scuzzulatu finu à ch’e aghju addurmintatu senza fà mi capisce nunda. Capiscu da induve vene tuttu questu: a vostra Ghjustizia hè cusì più libera di punisce.

"Ma oh! Abbi pietà di mè, perchè senza voi sò cecu. Voi chì site cusì bè, avete bisognu di qualcunu.

- quale ti face cumpagnia,

- chi ti cunsola,

- chì in qualchì modu riduce a vostra rabbia.

 

Quandu vedi i vostri ritratti more in miseria,

forse ti lagnerai di più e mi dici:

"Oh!

Se tu fossi stato più diligente a   consolarmi,

s'è tù avia pigliatu nantu à sè e soffrenze di i mo   criaturi, ùn vidia micca i mo membra cusì   turturate ».

Ùn hè vera, u mo più paziente Ghjesù ?

Per pietà, reagisce un pocu è fate mi soffre in u vostru locu !

 

Cume aghju dettu questu,

Si lamentava constantemente, cum'è s'ellu vulia pietà è cunsulazione. Ma eiu, vulendu alleviallu spartendu e so suffrenze,

L'aghju sparatu, cum'è per forzallu.

 

Allora, dopu à e mo fervente preghiere,

Stendu e so mani è i pedi inchiodati in mè è hà spartutu alcune di e so suffrenze cun mè.

 

In seguitu, si firmò in i so lamenti,   mi disse  :

 

"A mo figliola, i tempi tristi chì stamu aspittendu mi forzanu à fà.

Perchè l'omi sò diventati cusì arroganti chì tutti pensanu chì sò Diu.

Se ùn mandu micca punizioni nantu à elli, daraghju a so ànima, perchè solu a croce hè nutrimentu per l'umiltà.

S'ellu ùn l'aghju micca, l'aghju da fà perde i mezi.

- diventa umili e

- per esce da a so strana pazzia.

 

Mi piace un babbu chì divide u pane per chì tutti i so figlioli si alimentanu.

Ma pochi ùn volenu micca stu pane. À u cuntrariu, u ricusanu in faccia à u so babbu.

Tuttavia, ùn hè micca a culpa di u poviru babbu ! Sò cusì. Abbi pietà di mè in i mo afflizzioni ".

 

Dittu cusì, hè sparitu, lascendumi à mezu dorme, senza sapè

-si mi svegliu cumplettamente o

- s'e aghju sempre à dorme.



 

Ghjesù hà cuntinuatu à dorme.

Sta mane, per uni pochi di minuti, mi ritrovu cumplettamente svegliu ; Aghju capitu u mo statu miserable

è sentu l'amarezza di a privazione di u mo Bene supremu.

 

Aghju versatu uni pochi di lacrime quandu li aghju dettu :

U mo sempre bonu Ghjesù, perchè ùn venite?

Ùn sò micca cose da fà : ferite una di e vostre ànime è poi   lascià ! Tandu, per ùn lascià sapè ciò ch’è tù faci, li faci affruntà in u sonnu ! Oh! Venite, ùn mi fate micca aspittà più   ".

 

Mentre dicia questu è parechje altre stupidità simili, hè vinutu è mi trascinò fora di u mo corpu.

Quandu li vulia dì u mo poviru statu,  m'hà   impostu u silenziu è   m'hà dettu  :

 

"A mo figliola, ciò chì vogliu da tè hè chì ti ricunnosce in mè, micca in sè stessu.

In questu modu ùn vi ricurdate più di sè stessu, ma solu di mè. Ignurannu sè stessu, vi ricunnoscerete solu à mè.

 

In quantu vi scurdate è distrughjite, avanzarete in a mo cunniscenza,

vi ricunnoscerete solu in mè.

 

Quandu fate,

ùn penserete più cù u vostru cervellu, ma cù u meiu. ùn guarderai più cù i to ochji,

ùn parlerai più cù a bocca, ùn sarà più u to core,

ùn hà micca più travagliatu cù e to mani, ùn viaghja più cù i to pedi.

 

vi vede cù i mo ochji, parlerai cù a mo bocca,

u vostru battitu sarà u mio, vi travaglià cù e mio Mani,

camminerete cù i mo pedi.

È per questu accade,

- vale à dì, l'anima si ricunnosce solu in Diu,

deve vultà à l'urighjini, vale à dì à Diu, da quale vene. Si deve cumplettamente cunforme à u so Creatore;

Si deve esse distruttu

tuttu ciò ch'ellu tene di sè stessu è chì ùn cunforme micca à e so origini,

 

Solu cusì, nuda è spogliata, hà da pudè fà

- ritornu à l'urighjini,

- ricunnosce sè stessu solu in Diu e

- travaglià secondu u scopu per quale hè statu creatu.

 

Per conformà cumplettamente à mè, l'anima deve diventà invisibule cum'è mè ".

 

Quandu hà dettu questu, aghju vistu a terribili perdizione di e piante aride è cumu si deve andà ancu più. A stentu li pudia dì :

"O Signore! Chì feranu i poveri!"

 

È ellu, per ùn avè micca attentu à mè, hè sparitu à a velocità di a luce.

 

Quale pudia dì ciò chì l'amarezza di a mo ànima era à truvà mi in u mo corpu

senza pudè li dì una sola parolla

- nantu à mè o

- di u mo vicinu, o

- nantu à a mo tendenza à dorme, chì era sempre in lotta !

 

Sta mane era assai angustiatu da a privazione di u mo caru Ghjesù.

Appena l'aghju vistu   , mi disse  :

 

"A mo figliola, quanti disguises seranu esposti in questi tempi di punizioni.

Per avà, i punizioni sò solu un auguriu di quelli chì vi aghju dimustratu l'annu passatu ".

 

Quandu ellu disse questu, aghju pensatu à mè stessu:

"Quale sà se u Signore cuntinuerà à fà ciò chì face: mentre ch'ellu soffre assai punendu,

- Ùn vene micca à sparte e so suffrenze cun mè è

- Mi tratta d'una manera inusual.

Quale puderia suppurtà questu? Quale mi darà a forza di campà tuttu questu ?

 

Rispondendu à u mo pensamentu,   Ghjesù hà dettu   cù misericordia à mè:

"Vulite ch'e sospetassi a to vittima è ti fassi ripiglià dopu?"

 

À queste parolle mi sentu una grande cunfusione è amarezza.

Aghju vistu chì, mettendu in ballu sta pruposta, u Signore mi alluntanassi da ellu.

 

Ùn sapia cosa fà : accettà o ricusà. Mi vulia cunsultà u mo cunfessore.

Tuttavia, senza aspittà a mo risposta, Ghjesù hè sparitu.

M'hà lasciatu cù una spada in u mo core, quella di sentu riittata da ellu. U mo dulore era cusì grande chì ùn aghju pussutu impedisce di pienghje amaramente.

 

Mentre ch'e aghju cuntinuatu à esse tristu, u mo adorable Ghjesù hà pigliatu pietà di mè: hè vinutu è paria chì mi sustene cù i so braccia. I

M'hà trascinatu fora di u mo corpu è inseme avemu vistu chì ci era un silenziu prufondu, una grande tristezza è u dolu in ogni locu.

Sta vista hà fattu una tale impressione nantu à a mo ànima chì u mo core hè diventatu angustiatu.

Ghjesù m'hà dettu: "Figlia mia, lasciemu ciò chì ci affligge è ripusemu inseme".

 

Dittu chistu, cuminciò à accarezzami è cunsulà mi cù dolci basgi. In ogni casu, a mo cunfusione era cusì grande chì ùn aghju micca osatu di ricunnosce.

 

M'hà dettu :  « Mentre ti rinfriscà cù basgi è carezze casti, ùn mi voli rinfriscà ancu dandu basgi è carezze ?

Queste parolle m'hà datu fiducia è aghju reciprocatu. Allora hè sparitu.

 

Aghju cuntinuatu à esse angustiatu è tristu cum'è un esse stupidu.

Sta mane Ghjesù ùn hè micca venutu à tuttu. U cunfessore hè vinutu è suggerì a crucifixion.

 

Prima, u Beatu Ghjesù ùn hà micca d'accordu. Quand'ellu si mostra à mè,   mi disse  :

"Chì voli?" Perchè mi vulete ferisce, forzendumi à crucifissi ?

Vi aghju digià dettu chì hè necessariu di punisce u populu !

 

Aghju rispostu: "Signore, ùn sò micca mè; hè per ubbidienza chì facciu sta dumanda".

 

Cuntinuò  : "Siccomu hè per ubbidienza, vogliu chì sparte a mo crucifixion. Duranti stu tempu, riposaraghju un pocu".

È m'hà fattu partecipe di i suffrimenti di a Croce.

Mentri soffriva, si avvicinò à mè è paria di riposu.

 

Allora aghju vistu una nuvola minacciata chì a sola vista inspirava paura. Tutti dicianu : « Sta volta avemu da more !

 

Mentre tutti eranu spaventati, una croce radiante s'arrizzò trà mè è Ghjesù.

Hà fattu sparisce a tempesta

(paria ch'ella fussi un uraganu accumpagnatu da un tronu chì spazzava i palazzi).

 

A croce chì facia fughje a timpesta mi paria a piccula soffrenza chì Ghjesù hà spartutu cun mè. Chì u Signore sia benedettu è tutti per u so onore è gloria.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju vistu u mo adorable Ghjesù è li aghju dettu:

"U mio amatu Signore, perchè ùn vulete micca esse appaciatu?"

Interrompendu e mo parolle,   disse  :

"Eppuru i punizioni chì mandu ùn sò nunda in paragunà à quelli chì sò preparati".

Cum'ellu hà dettu questu, aghju vistu davanti à mè parechje persone infettate da una malatia subita è contagiosa chì stavanu murendu (a gripe spagnola).

 

Pigliatu da u terrore, dicu à Ghjesù:

"Signore, vuleriate ancu questu per noi? Chì fate? S'è vo vulete fà questu, fatemi fora di sta terra.

Perchè a mo ànima ùn pò stà è vede cose cusì dolorose. Quale mi darà a forza per esse in stu statu ?

 

Mentre stava dando via libera à a mo afflizione, avendu pietà di mè,   Ghjesù mi disse:

 

Figlia mia, ùn teme micca a vostra sonnula. Questu significa chì ancu s'ellu sò cù e persone,

hè cum'è   dorme,

cum'è s'è vo ùn li vitti è ùn li senti. È ti aghju messu in   u listessu statu cum'è mè.

 

Per u restu, s'ellu ùn vi piace micca, vi l'aghju digià dettu : vulete ch'e sospettu u vostru status di vittima ?

 

Aghju rispostu: "Signore, l'ubbidienza ùn vole micca chì mi accettà a sospensjoni".

 

Ellu cuntinuò  : "Bè, allora  , chì vulete da mè? Zittu è ubbidite !   ".

 

Quale puderia dì quantu era angustiatu è quantu mi parevanu inturniati i mo putenzi interni ?

Aghju campatu cum'è s'ellu ùn era micca campatu.

"O Signore, abbi pietà di mè ! Ùn mi lasciate micca in un statu cusì pietosu!"

 

U listessu statu cuntinuava. Era ancu peghju.

S'è à volte Ghjesù si mostrava cum'è ombra, cù a vitezza di u lampu, era quasi sempre zittu.

Sta mane eru à l'altezza di u mo dulore per via di u mo sonnu constante.

Il s'est   présenté et m'a dit  :

"  L'anima chì hè veramente a mo deve campà micca solu per Diu, ma in   Diu  .

Avete da pruvà à campà in mè perchè,

in mè truverete a fonte di tutte e virtù.

 

Mantenevi à mezu à e virtù, sarete nutritu da u so profumu, cusì bè

-chì sarete pienu cum'è dopu à un bon pastu e

-chì ùn fate nunda, ma liberà una luce è un profumu celeste.

 

Stabbilisce a so residenza in mè hè a vera virtù

chì hà u putere di dà à l'anima a forma di l'Essere divinu ».

 

Dopu à ste parolle, hè sparitu.

Lasciandu u mo corpu, a mo ànima u perseguitò. Ma era digià scappatu è ùn l’aghju trovu.

 

Di colpu, eru pienu d'amarezza quandu aghju vistu

- terribili grandine chì causanu una grande distruzzione,

- fulmini chì pruduce u focu è altre cose chì sò stati preparati.

Tandu, più angustiatu chè mai, aghju rinfriscatu u mo corpu.

 

Mentre cuntinuò in a listessa cunfusione, u benedettu Ghjesù si mostrò brevemente.

M'hà fattu capisce chì ùn aghju micca scrittu tuttu ciò chì m'hà dettu u ghjornu prima nantu à a   diffarenza trà campà per Diu è campà in Diu  . Riturnò à u listessu sughjettu, dicendu:

 

* Vivendu per Diu  , l'anima pò

- esse sottumessi à disturbi è amarezza,

- esse instabile,

-sentindu a gravità di e so passioni è l'interferenza di e cose terrenu.

 

Per   l'ànima chì vive in Diu  , hè completamente diversu. Siccomu vive in una altra persona,

abbanduneghja i so pinsamenti per marità cù quelli  di l'  altru.

-Va bè cù u so stile, i so gusti è, ancu di più,

- lascià a to vulintà per piglià quella di l'altru.

Per un'anima per vive in Divinità, deve

- lascià tuttu ciò chì li appartene cù tutti i diritti,

- privà di tuttu e

- abbandunà e vostre passioni.

In una parolla, abbandunà tuttu per truvà tuttu in Diu.

 

Quandu l'anima hè cresciuta assai ligeramente,

ellu pò entre per a porta stretta di u mo   Cori

campà in mè di a mo vita.

 

Ancu s'è u mo Cori hè assai grande, cusì chì ùn hà micca limiti, a so porta d'ingressu hè assai stretta. Solu quelli chì sò spogliati di tuttu ponu entre.

Questu hè solu perchè sò u Santu.

Ùn permetteraghju à nimu chì hè straneru à a mo Santità di campà in mè.

Per questu, a mo figliola, vi dicu: pruvate à campà in mè è avete u paradisu previstu ".

 

Quale pò dì quantu aghju capitu u significatu di questu "vivere in Diu" ? Dopu hè sparitu è ​​​​mi ritruvu in u listessu statu di prima.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju cuntinuatu in u listessu statu di cunfusione. Mi ritirò cumplettamente in mè quandu aghju vistu u mo bellu Ghjesù vene à mè in fretta.

 

M'hà dettu: "A mo figliola, lasciami attenuà un pocu a mo rabbia, altrimenti ...".

Spaventatu, li dissi : « Chì vulete ch’e faci per calà a to rabbia ? Ellu rispose: "Invucandu i mo suffrenze nantu à tè".

Allora aghju avutu l'impressione chì ellu chjamava u cunfessore cù l'aiutu di un raghju di

luce.

Immediatamente hà spressu a so vulintà chì aghju sottumessu à a crucifixion.

U benedettu Signore accunsentì è eru in una sofferenza cusì grande chì mi sentu chì a mo ànima era per lascià u mo corpu.

Quandu mi sentia ch'e aghju da more è rallegratu chì Ghjesù era per riceve a mo ànima, u cunfessore disse : « Basta !

Allora   Ghjesù m'hà dettu:   "L'ubbidienza ti chjama!"

Aghju dettu: "Signore, vogliu veramente cuntinuà".

Ghjesù disse: "Chì vulete da mè? L'ubbidienza ti chjama sempre!"

 

Paria chì sta nova intervenzione di u mo cunfessore ùn mi facia più marchjà versu u soffrenu. L'ubbidienza m'hà dimustratu crudele, perchè   cum'è pensu ch'e era ghjuntu in portu, mi sò rifiutatu di cuntinuà à navigà.

In fatti, ancu s'e aghju patitu, ùn mi sentu micca ch'e aghju da more.

 

U mo bonu Diu m'hà dettu  :

"A mo figliola, oghje a mo rabbia avia ghjuntu à i so limiti, tantu chì ùn aghju micca solu distruttu i pianti, ma ancu a razza umana stessa.

 

Se ùn aghju micca mitigatu a mo rabbia, eccu ciò chì saria accadutu.

È s'è u cunfessore stessu ùn era intervenutu ramintendu i mo suffrenze,

Ùn ci daraghju mancu un ochju.

 

Hè vera chì i punizioni sò nicissariu, ma hè ancu necessariu, quandu a mo rabbia cresce troppu, chì qualcunu a placate.

Altrimenti, mandaraghju assai punizioni! "

 

Allora aghju pensatu di vede à Ghjesù assai stancu chì si lamentava, dicendu:

« I mo figlioli, i me poveri figlioli, quant’è poveri vi vecu !

Tandu, à a mo sorpresa, m’hà fattu capisce chì dopu ch’ellu si calmò un pocu ch’ellu avia da cuntinuà cù e punizioni.

 

A mo suffrenza ùn avia servitu chè à impedisce ch'ellu si arrabbiassi troppu cù a ghjente.

O Signore, calmate è abbi pietà di quelli chì chjamate « i vostri figlioli ».

 

Mi pari di avè passatu parechji ghjorni in a cumpagnia di u Beatu Ghjesù.

-senza chì mi sia assorbutu da a letargia di   u sonnu,

- mentri ci cunsulavamu   .

 

Tuttavia, aghju avutu a paura ch'ella mi sciddichi torna in quellu sonnu !

Sta mane, dopu ch'ellu m'hà rinfriscatu cù u latti chì li sboccava da a so bocca è versa in mè, l'aghju cunsulatu togliendu a curona di spine per

fighjulà nantu à a mo testa.

 

Moltu afflittu,   mi disse  : "A mo figliola, u decretu di e punizioni hè firmatu.

L'unicu ciò chì resta da fà hè di stabilisce u tempu per curriri ".

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù ùn hè micca vinutu.

Tuttavia, dopu una longa attesa, hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola, u megliu hè di cunfidassi di mè postu chì sò in pace. Ancu s'ellu intende di mandà punizioni, duvete stà in pace, senza u minimu disturbu.   -

 

Ah! Signore, torna sempre à elli, i punizioni.

Siate appaciatu una volta per tutte è ùn parlate più di punizioni, perchè ùn possu micca sottumessu à a vostra Voluntà in questu sensu! "-

 

Ùn possu micca esse pacificatu! "Ghjesù ripigliò.

Chì vi dirissi s'è vo vidite una persona nuda chì, invece di copre a so nudità, s'affacciava di adornà si di ghjuvelli, fallendu à copre ? -

Saria terribili di vede cusì è, di sicuru, mi parerebbe riprovevule. - Bene! Tali sò l'anime. Spogliati di tuttu, ùn anu più e virtù per copre si.

 

Hè per quessa hè necessariu

- per chjappà li,

- frusta li,

- li sottumette à a privazione -

per metteli ind'è elli è piglialli à cura di a so nudità.

 

Copre l'ànima cù i vestiti di virtù è grazia hè

- assai più necessariu

- chì copre u so corpu cù panni.

 

Se ùn aghju micca sperimentatu queste anime, significaria

-ch'aghju da fà più attente à u vetille chì sò e cose chì cuncernanu u corpu è

- chì ùn aghju micca attentu à e cose più essenziali, quelle chì cuncernanu l'anima ".

Tandu mi paria di tene una corda chjuca in e so mani cù quale mi legava u collu.

Hà ancu attaccatu a so Voluntà à sta corda.

Hà fattu u listessu per u mo core è e mo mani.

Cusì paria ch'ellu m'attaccassi tuttu à a so Voluntà. Allora hè sparitu.

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, ùn aghju micca vistu à Ghjesù benedettu cum'è di solitu.

Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, mi sentu ch'e aghju lasciatu u mo corpu. Allora aghju trovu. M'hà dettu subitu:

 

"Figliula mia, t'aspettava ch'è tù riposissi un pocu in tè, perchè ùn ne possu più ! Oh ! Dammi cunsulazione !

 

Immediatamente, l'aghju pigliatu in braccia per piacè.

Aghju vistu ch'ellu avia una ferita prufonda nantu à a spalla chì suscita pietà è ancu disgustu.

Riposava uni pochi di minuti. Allora aghju vistu chì a so ferita era guarita.

Tandu, per maraviglia è sorpresa, videndulu alleviatu, aghju pigliatu curagiu cù e duie mani è li dissi :

 

"Benedettu Signore, u mo poviru core hè turmentatu da u timore chì ùn m'amerai più.

Aghju assai paura chì a to indignazione cascà nantu à mè.

Ùn venite micca cum'è una volta è ùn sparte più a vostra amarezza cun mè. Ùn mi dà più ciò chì hè bonu per mè : u soffrenu.

Privandumi di u soffrenu, venite ancu à privà mi di sè stessu. Oh! Dà a pace à u mo poviru core.

Rassicurami, dimmi chì mi ami, prumettimi chì mi continuerete à amare ? -

 

Iè, iè, ti amu veramente ! -

 

Cumu possu esse sicuru? Sì veramente amate qualcunu, avete da dà tuttu ciò chì volenu!

Vi dicu : « Ùn punite micca a ghjente ! e tu li punisci.

O "versa a vostra amarezza in mè" è ùn fate micca.

Pensu chì sta volta andate troppu luntanu. Cumu possu dunque esse sicuru chì mi amate ?

 

Figlia mia, vedi i punizioni ch'e aghju mandatu ma ùn vedi quelli chì mi ricordu.

Quante altre punizioni avaria mandatu è quantu sangue avaria spargugliatu s’ellu ùn ci fussi i pochi chì mi amanu è chì amu d’un amore particulari ! "

 

Dopu à quessa, mi paria chì Ghjesù era andatu à u locu induve a distruzzione di a carne umana era accaduta. Ma eiu, chì vulia seguità ellu, ùn aghju micca permessu è, à u mo gran dispiacu, mi ritruvu in u mo corpu.

 

Eru in u mo statu di solitu.

Quandu aghju vistu u mo adorable Ghjesù, aghju vistu parechje persone inseme chì anu fattu parechji peccati.

Sò diventatu assai angustiatu per questu.

Questi peccati anu pigliatu a mo direzione per vene è ferisce u mo amatu Signore chì era in u mo core.

Quandu Ghjesù hà rifiutatu questi peccati,

- riturnò à e persone chì venenu è

- anu creatu parechje ruine, abbastanza per sfurzà i cori più duri.

 

Totalmente tristu,   Ghjesù m'hà dettu  : "A mo figliola, fighjate induve u porta a cecità di l'omu. Mentre ch'ellu prova di fà male, si fa male ".

 

Sta mane, dopu avè aspittatu tutta a notte è a maiò parte di a matina per u mo amabile Ghjesù, ùn era micca abbastanza amatu per vene.

Stancu di aspittà per ellu è in un mumentu di impazienza, aghju cuminciatu à lascià u mo statu di solitu pensendu chì questu ùn era micca a Voluntà di Diu.

Mentre ch'e aghju pruvatu à esce da u mo corpu, u mo teneru Ghjesù, appena si facia vede, intrì in u mo core è mi fighjulava in silenziu.

In l'impazienza chì m'abitava, li dissi : « U mo bonu Ghjesù, perchè sì cusì crudele ?

Pudemu esse più crudeli chè lascià un'anima à a misericòrdia di u crudele tiranu di l'amore chì a mantene in agonia constante ?

Oh! Avete cambiatu: da l'amante chì eri, sì diventatu un tiranu! "

 

Quandu aghju dettu questu, aghju vistu parechje persone mutilate davanti à mè. Aghju dettu : "Oh ! Signore ! Chì carne umana mutilata ! Tanta amarezza è tanta soffrenza !

 

Oh! Ùn ci saria menu soffrendu s'e aghju suddisfatu à queste persone in u mo propiu corpu ! Ùn hè menu male di fà soffre una persona invece di tanti poveri ! "

 

Mentre stava dicendu questu, Ghjesù continuava à fighjulà da mè. Ùn sò s'ellu era felice o infelice.

M'hà dettu:   "

Eppuru, questu hè solu u principiu di u ghjocu, ùn hè nunda paragunatu à   ciò chì vene !

Allora sparì, lassannu me in un mare di amarezza.

 

Dopu avè passatu una ghjurnata assorbita in u sonnu finu à u puntu di ùn mi capisce più è dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi sentu chì escia da u mo corpu.

Ùn avè trovu u mo unicu Bonu, aghju cuminciatu à vaghjime cum'è in diliriu.

 

Cum'è aghju fattu, mi sentu una persona in i mo braccia.

Era cusì cumpletamente coperto chì ùn pudia micca vede quale era. Incapace di risistiri, aghju strappatu a manta è vistu u mo Tutti cusì ardente è tantu desideratu.

Videndulu, aghju cuminciatu à sparghje diverse lagnanze è assurdità.

 

Ma, per calà a mo impazienza è u mo deliriu, Ghjesù hà cacciatu a criatura disgraziata chì sò. Stu baciu divinu m'hà purtatu in pace.

 

Hè ridutta a mo impazienza à u puntu chì ùn sapia micca chì dì.

Scurdate di tutte e mio miseria, tandu mi ricurdò di i poveri   criaturi è aghju dettu à Ghjesù :

"Siate tranquillu, o dolce Signore!

Salvate queste persone da una distruzzione cusì crudele!

Andemu inseme in quelle regioni induve queste cose succede cusì chì

pudemu incuragisce è cunsulate tutti sti cristiani in un statu cusì tristu.

 

A mo figliola, Ghjesù hà rispostu: "Ùn vogliu micca purtari, perchè u vostru core ùn vi porta micca a vista di tali carnage. -

 

Ah! Signore ! Cumu pudete permette ? "

 

Hè imperativu di pulizziari sti spazii

perchè, in quelli campi induve aghju   suminatu,

cresce assai erbaccia è spine chì diventanu   arburi.

È questi arburi spinosi attrae solu l'acqua avvelenata è pestifera in questi lochi. Sì certi orecchi sò stati intactu,

sò solu morsi è puzza,

cusì chì nisun altru cobs pò fiurisce.

 

Questi cobs ùn ponu micca fiori perchè

-Prima, a terra hè cuperta di ogni tipu di pianti cattivi è,

-secondu, ricevenu muzzichi cuntinui chì   ùn lascianu micca pace.

 

Da induve

- a necessità di distruzzione per revelà tutti i pianti cattivi e

- ancu u bisognu di sangue sparghje per purificà sti campi da e so acque avvelenatu.

 

Hè per quessa ch'ùn ti vulia micca piglià. A pulizia hè necessaria,

micca solu in i lochi induve aghju digià mandatu punizioni,

ma ancu in tutti l'altri   lochi ".

 

Quale puderia discrive a disgrazia di u mo core quandu aghju intesu queste parolle di Ghjesù !

Tuttavia, insistiu à andà à vede sti campi. Ma, senza fà attente à mè, Ghjesù hè sparitu.

 

Cirtendu à truvàlu, aghju scontru u mo anghjulu guardianu è alcune ànime in purgatoriu chì m'hà fattu vultà,

chì m'hà furzatu à rinfurzà u mo corpu.

 

Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà mostratu una vittura in quale paria chì parechji membri umani sò stati sfracciati.

 

Eramu quì cum'è dui testimoni di i terribili punizioni à vene. Quale puderia dì u disgrazia di u mo core à sta vista ?

Videndumi cusì cunsternatu, u beatu Ghjesù mi disse :

"A mo figliola, alluntanemu da ciò chì ci affligge tantu è cunsulemu à ghjucà un pocu inseme".

 

Quale puderia dì ciò chì hè accadutu allora trà mè è Ghjesù:

- squisiti segni d'amore, trucchi, dolci dolci,

-e carezze chì ci avemu datu.

 

U mo amatu Ghjesù m'hà superatu in stu ghjocu

perchè, per mè, aghju fiascatu, incapace di cuntene tuttu ciò ch'ellu m'hà datu.

 

Li dicu : « Caru mio, basta, basta ! Ùn possu più !

U mo poviru core ùn hè abbastanza grande per riceve tantu ! Basta per avà ! « Vulendu rimpruverà e parolle di l’altru ghjornu, disse amable :

"Lasciami sente e to lagnanze; dimmi: sò crudele? U mo amore per voi hè diventatu crudeltà?"

 

Mi rossu, li aghju dettu :

- Innò, mi Signore, ùn site crudeli quand'è vo venite.

 

Sorridente,   rispose  :

"Continuate à dì chì sò crudele quandu ùn vene micca?

No, nò, ùn pò esse micca crudeltà in mè. Tuttu hè Amore in mè. Sapete chì se u mo cumpurtamentu hè crudele, cum'è dite,

hè in fatti l'espressione di un Amore maiò ».

 

Mi ritrovu assai preoccupatu per a mo miserable cundizione, pensendu chì ùn currisponde micca à a Voluntà di Diu.

 

Aghju cunsideratu cum'è segni di questu

- a soffrenza insufficiente chì Ghjesù m'hà datu e

- a mo privazione constante di ellu.

 

Mentre stancu u mo picculu cervellu da stu statu di affari è luttava per esce da ellu, u mo sempre amatu Ghjesù si mostrò à a velocità di a luce è   mi disse  :

"A mo figliola, chì vulete ch'e aghju fattu ? Dimmi. Faraghju ciò chì vulete."

 

Sapia solu risponde à una pruposta cusì inaspettata. Aghju avutu una grande cunfusione à u fattu.

-chì u beatu Ghjesù vulia fà ciò chì vulia

- mentri era piuttostu mè chì avia da fà ciò ch'ellu vulia. Mi sò firmatu zittu.

Siccomu ùn aghju dettu nunda, si n'andò cum'è un fulmine.

Correndu dopu à sta luce, mi truvò fora di u mo corpu. Ma ùn l'aghju trovu è sò andatu in terra, à u celu, à e stelle.

À un certu puntu l'aghju chjamatu cù e mo parolle, avà cù una canzona, pinsendu in mè chì u beatu Ghjesù saria mossu à sente a mo voce o u mo cantu è chì, di sicuru, si mostrava.

 

Mentre caminava  ,

Aghju vistu a terribile distruzzione causata da a guerra in Cina.

Ci eranu chjese demolite è l'imaghjini di u Nostru Signore ghjittati in terra.

Ciò chì mi fece più paura era questu

- si i barbari a facenu avà,

-l'ipocriti religiosi a feranu dopu.

 

Facendu cunnisciuti cum'elli sò è unisci à i nemici aperti di a Chjesa, facenu un attaccu chì pare incredibile à u spiritu umanu.

Oh! Chì tortura ! Pare avè ghjuratu di finisce a Chjesa  . Ma u Signore li distruggerà !

 

Tandu mi ritruvu in un ortu chì mi paria chjesa.

Dintra stu giardinu, ci era una mansa di ghjente dissimulata

di   dragoni,

vipere   è

altre bestie salvatiche. Eranu strappatu u   giardinu.

Quandu sò surtiti, anu causatu a ruina di u populu.

 

Quandu aghju vistu questu, mi ritruvu in braccia di u mo caru Ghjesù è aghju dettu: "Tu aghju trovu infine! Sò u mo caru Ghjesù?"

 

Rispose: "Iè, sì, sò u to Ghjesù".

Aghju pruvatu à dumandà ellu di risparmià tutte queste persone, ma ellu, ùn m'hà micca attentatu, m'hà dettu tuttu in angoscia :

 

"A mo figliola, sò assai stancu.

Entremu in a Voluntà divina s'è tù voli ch'e mi stessi cun voi ».

 

A paura ch'ellu puderia lascià, aghju firmatu in silenziu, permettenu di dorme. Pocu dopu, hà vultatu à mè, lascendu mi incuraghjitu ma assai angustiatu.

 

Aghju passatu un ghjornu è una notte senza riposu.

Allora mi sentu ch'e aghju lasciatu u mo corpu, ma ùn pudia truvà u mo bellu Ghjesù, aghju vistu solu e cose chì mi spaventavanu.

Aghju vistu chì un focu brusgiava in Italia è un altru in Cina è chì, à pocu à pocu, sti fochi s’avvicinavanu à fundà in unu.

 

In stu focu aghju vistu chì u rè d'Italia murì di colpu disappuntu. Questu hà avutu l'effettu di fà cresce u focu.

In fine aghju vistu una grande rivoluzione, una rivolta di i populi, un omicidiu di i populi.

Dopu avè vistu queste cose, aghju realizatu chì era torna in u mo corpu. A mo ànima hè stata torturata perchè paria di more è, ancu di più, perchè ùn aghju micca vistu u mo bellu Ghjesù.

 

Dopu una longa attesa, apparsu cù una spada in manu, prontu à tumballu nantu à a ghjente. Eru paura.

Dopu avè diventatu un pocu audace, aghju pigliatu a spada è aghju dettu :

"Signore, chì faci?

Ùn vedi micca quanta distruzzione accadrà s'ellu toglie quella spada ? Ciò chì mi dulore di più hè chì avete tagliatu l'Italia à mezu !

Ah! Signore ! Siate tranquillu ! Avè pietà di e vostre imagine!

Se dici chì mi ami, risparmiami quellu dolore amaru! "

 

Dicendu questu, cù tutte e forze ch'e possu riunisce, mi teneva a spada. Ghjesù, suspirendu è tutti afflitti, mi disse :

"A mo figliola, caccià nantu à a ghjente perchè ùn possu più purtà. Ma eiu, tenendula più forte, li dissi :

"Ùn a possu micca lascià ! Ùn aghju micca u curagiu di fà !

 

Ghjesù disse  : "Ùn vi aghju micca dettu parechje volte chì sò custrettu à ùn vi vede nunda, da tandu ùn sò micca liberu di fà ciò chì vogliu!"

 

Dittu chistu, calò u bracciu chì avia tinutu a spada è cuminciò à calmà a so furia. Dopu qualchì tempu, hè sparitu è ​​​​sò lasciatu cù a mo paura. Tandu, senza mustrà mi nunda, mi pigliò a spada è l’hà tagliatu nantu à a ghjente !

Oh! Diu ! Chì ruttura di cori solu per ricurdà!

 

U mo amabile Ghjesù cuntinuò à vene solu pocu è solu per un pocu tempu.

 

Sta matina mi sentu totalmente devastatu è à pena osatu andà in cerca di u mo bene più grande.

Ma ellu, sempre gentile, ghjunse è, vulendu dà mi cunfidenza, mi disse :

 

A mo figliola

davanti à a mo maestà è a purità, quellu chì mi pò affruntà ùn esiste micca. Tutti sò necessariamente spaventati è colpiti da u splendore di a mo santità.

L'omu vole quasi scappà da mè

- perchè a so miseria hè cusì grande

- perchè ùn hà micca u curagiu di esse in presenza di Diu.

 

Tuttavia

invoca a mo   misericordia,

Aghju assumutu una Umanità chì hà parzialmente velatu a luce di a mo   Divinità.

 

Questu era un modu per inspirà a fiducia è u curagiu in l'omu per vene à mè.

Hà a chance

- purificà,

- santificà sè stessu e

-divinize attraversu a mo Umanità divinizzata.

 

Dunque   duvete sempre stà davanti à a mo Umanità, cunsiderendula cum'è

- un specchiu in u quale lavate tutti i vostri peccati,

- un specchiu in u quale acquistenu bellezza  .

 

À pocu à pocu, vi adornarete cù a mo sumiglia.

Questa hè a pruprietà di u specchiu fisicu

per revelà l'imaghjini di quellu chì sta davanti à ellu.

U specchiu divinu face assai più:   a mo Umanità hè per l'omu cum'è un specchiu chì li permette di vede a mo Divinità.

 

Tutte e cose boni venenu à l'omu attraversu a mo Umanità ".

 

Cum'ellu hà dettu questu, hà instillatu una tale fiducia in mè chì aghju pensatu di parlà cun ellu di punizioni.

Quale sà, puderia sente mi.

L'aghju da appacià di tuttu. Mentre ch'e mi preparava, hè sparitu.

A mo ànima, correndu dopu à ellu, si truvò fora di u mo corpu.

 

Ma ùn l'aghju trovu è, à u mo dispiacere, l'aghju vistu

parechje persone in   prigiò

è ancu altri chì si preparanu à attaccà a vita di u rè è di l'altri   capi.

 

Aghju vistu chì queste persone eranu cunsumate di rabbia perchè ùn avianu micca i mezi.

per andà à mezu à a   ghjente

per fà là un   massacru.

 

Tuttavia, u so tempu venerà.

Allora aghju trovu in u mo corpu, assai oppressu è afflittu.

 

Mentre eru in u mo statu di solitu, circava u mo amatu Ghjesù, dopu una longa attesa,   hè ghjuntu è mi disse  :

"A mo figliola, perchè mi cercate fora di voi quandu mi pudete truvà facilmente in tè.

 

Quandu mi vulete truvà,

- entre in   sè stessu,

- ghjunghje u vostru nunda   e

-quà, sviutata di tè, vi vede

i fundamenti chì l'Essere Divinu hà stabilitu in voi   e

a struttura chì ci hè stata eretta:

fighjate è vede ! "

 

Aghju guardatu

È aghju vistu fundamenti solidi è un edifiziu di muru altu chì ghjunghjenu à u celu.

Ciò chì m'hà sorpresu u più era

-chì u Signore avia fattu stu bellu travagliu nantu à u mo nunda, è

- chì i muri ùn avianu micca aperture.

 

Solu in a volta si facia un’apertura : sopra à u celu. À traversu sta apertura si pudia vede u Nostru Signore.

Eru completamente abbagliatu da ciò chì aghju vistu è benedettu Ghjesù m'hà dettu:

 

"  Fundamenti stabiliti nantu à nunda   significa

-chì a manu di Diu travaglia induve ùn ci hè nunda e

- chì ùn basa mai u so travagliu nantu à e cose materiali.

 

I muri senza aperture significanu

-chì l'ànima ùn deve micca attentu à e cose di u mondu

-per ch'ellu ùn ci ghjunghje periculu, mancu un pocu di polvara.

 

U fattu chì   l'unica apertura face u celu

currisponde à u fattu chì l'edifiziu s'alza da nunda à u celu.

 

A stabilità di a colonna   significa questu

l'ànima deve esse cusì stabile in u   bonu

chì nisun ventu avversu pò   scuzzulà.

 

È u fattu chì sò pusatu in cima significa chì u travagliu deve esse cumplettamente divinu ".

 

Quale puderia dì ciò chì aghju capitu cum'è u risultatu di e parolle di Ghjesù ? Ma a mo mente si perde è ùn pò micca spressione nantu à questu.

Chì u Signore sia sempre benedettu ! Chì tuttu canti di u so Amore è Gloria.

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn hè micca vinutu. Aviu avutu aspittà assai tempu per ellu.

Appena s'hè apparsu,   mi disse  :

cum'è u sonu di un strumentu musicale piace à l'arechja di   l'ascultore,

i vostri desideri è e vostre lacrime sò in l'orechja una musica assai piacevule.

 

Per fà li ancu più dolci è più piacevuli, vogliu mustrà vi un altru modu:

- ùn mi desiderate micca cù u vostru desideriu, ma cù u mo desideriu. Tuttu ciò chì vulete è vulete,

- A vogliu è a vogliu perchè a vogliu, vale à dì

- pigliate in u mo internu è fate u vostru.

 

Cusì, a vostra musica serà più piacevule à l'arechja, perchè serà a musica di mè stessu.

 

Hà aghjustatu:

"Tuttu ciò chì esce da mè entra in mè.

Quandu l'omi si lamentanu chì ùn ponu micca ottene ciò chì mi dumandanu,

hè chì dumandanu e cose chì ùn escenu micca da mè

-queste cose ùn sò micca assai faciuli di purtari in mè

- per poi esce da mè è vultà à elli.

 

Tuttu ciò chì hè santu, puru è celeste esce da mè è entra in mè.

Perchè esse sorpresu s'ellu ùn li stanu à sente

quandu mi dumandanu cose chì ùn sò micca mè ?

 

Tenite in mente chì   tuttu ciò chì esce da Diu entra in Diu  . "

 

Quale puderia dì tuttu ciò chì aghju capitu cum'è u risultatu di e parolle di Ghjesù ? Ma ùn aghju micca e parolle per spressione.

Ah! Signore ! Dàmi a grazia di dumandà tuttu ciò chì hè santu è chì hè secondu u vostru Desire è Voluntà.

 

Questu modu pudete cumunicà cun mè più intensamente.

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, u mo amatu Ghjesù si prisenta.

in l'attitudine di quellu chì hà da insignà.

 

M'hà dettu :

"A mo figliola, supponi chì un ghjovanu vole marità cù una zitella. Hè innamurata di ellu è vole fà lu felice,

- vole esse sempre cun ellu senza mai lascià lu,

- senza preoccupari di nunda altru ch'ellu hà sceltu, cumpresi i travaglii di casa di solitu per una moglia.

 

Chì diria u ghjovanu ?

L'amuri di a zitella l'avaristi piacè, ma di sicuru ùn saria cuntentu di a so cumpurtamentu. Perchè sta manera d'amare saria sterile è li daria più male chè fruttu.

 

À pocu à pocu, st'amore stranu daria nasce à l'annunziu piuttostu chè à u piacè perchè tutte e satisfaczioni seranu solu per a zitella.

È postu chì un amori sterile ùn hà micca legnu per alimenta a so fiamma, si ridurria prestu in cendra.

Solu l'amore chì dà fruttu hè dura.

 

"Questu hè cumu si cumportanu l'anime chì sò preoccupati solu di cumportanu

di elli stessi,

a so propria satisfaczione,

di u so ardore è

di tuttu ciò chì li piace.

 

Dicenu chì u so amore hè per mè mentre chì hè per a so satisfaczione.

Pudemu vede da e so azzioni chì ùn li importa micca

- i mo interessi e

- sceglie induve appartene.

Si vanu ancu finu à l'offenda mi.

 

Ah! Figlia mia, l'amore chì porta fruttu hè ciò chì distingue l'amatori veri da i falsi.

Tuttu u restu hè affumicatu. "



 

Oh! Quante cose cù l'apparizione di granu boni seranu tandu ghjudicati cum'è paglia è mala sumente, degne solu per esse ghjittatu in u focu. "

 

Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn hè micca vinutu.

Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu è mentre u mo poviru core ùn pudia più, si mostra in u mo internu è mi disse :

 

"A mo figliola, ùn vi angosciate perchè ùn mi vedi: sò in tè è, per mezu di tè, fighjulu u mondu".

 

Si cuntinueghja à apparisce à mè di tantu in tantu, senza dì nunda di più.

 

Dopu avè passatu una notte inquieta,

Mi sentu tuttu pienu di tentazioni è peccati. Oh! Diu ! Chì dulore torturante per offendevi.

 

Aghju fattu tuttu ciò chì pudia

esse in   Diu,

mi rassegnu à a so Santa   Volontà,

per offre ellu stu statu dulurosu per amore per   ellu.

 

Ùn aghju micca attentu à u nemicu

- mostrandu a massima indiferenza versu ellu,

- per ùn pruvucàlu à tentà di più. Ma senza assai successu.

 

Ùn aghju mancu à brama à vulè u mo caru Ghjesù, mi cunsiderava troppu bruttu è miserable.

 

Ma ellu, sempre bonu per u peccatore chì sò, è senza dumandà mi,

ghjunse cum'è s'ellu avia pietà di mè. M'hà dettu :

 

"A mo figliola, pigliate curagiu. Ùn àbbia paura.

Sapete chì certi getti di focu è friddi sò più putenti in a pulizia di macchie più chjuche chè u focu stessu? Hè bè per quelli chì mi amanu veramente ".

 

Dittu chistu, hè sparitu.

M'hà lasciatu incuraghjitu ma debule cum'è s'ellu avia avutu a frebba.

 

Aghju avutu parechji ghjorni d'amarezza è di privazione. À u più, l'aghju vistu un paru di volte cum'è ombra !

Sta mane, ùn era micca solu à l'altitudine di a mo amarezza, ma avia rinunciatu a speranza di vedelu novu.

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi paria chì u cunfessore vulia rinnuvà in mè a crucifixion.

Allora, per fà mi ubbidì,

U Beatu Ghjesù mi apparve è sparte i so suffrenze cun mè.

 

In quellu mumentu aghju vistu   a Regina Mamma   chì, pigliendu mi, mi offre à ellu per appacillu. Dopu à fighjulà a so Mamma, Ghjesù hà accettatu l'offerta è paria un pocu appaciatu.

Tandu a Regina Mamma m’hà dettu : « Vulete vene in purgatoriu è allevià u rè di l’orribile suffrienza ch’ellu hè ?

(Probabilmente Umbertu de Savola, assassinatu in Monza u 29 di lugliu di u 1900).

Aghju rispostu: "Mamma, cum'è vo vulete".

In un mumentu, mi pigliò è mi purtò in un locu di tormentu atroce induve a ghjente soffrenu è mori tuttu u tempu.

Ci era st'omu miserable chì passava da un turmentu à l'altru.

Paria d'avè da suffriri tante morti quante ànime persu per a so culpa.

Dopu ch'e aghju passatu per parechje di queste torture, era un pocu alleviatu.

 

Allora a Beata Vergine m’hà liberatu da stu locu di soffrenu è mi ritruvu in u mo corpu.

 

Esse in u mo statu di solitu è ​​ùn vede micca u mo adorable Ghjesù, era assai angustiatu è un pocu preoccupatu.

Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, hè ghjuntu.

Videndu chì u Sangue scorriva da e so Mani, aghju dumandatu à versà

u Sangue di a so manu manca in favore di i peccatori chì anu da more è   chì eranu in periculu di persu,   è

u Sangue di u so dirittu in favore di l'anime in   purgatoriu.

 

Ascoltami gentilmente, era commossu.

Il a versé son Sangue sur une région et ensuite sur l'autre.

 

Dopu   m'hà dettu  :

"A mo figliola, in l'ànima ùn deve esse micca prublemi. Se u disordine entra in l'ànima, vene da ellu stessu.

 

L'anima porta assai cose in sè stessu

-chì ùn sò micca di Diu è

- chì sò dannusu per ellu.

Finisce per debilitalla è debilita a grazia in ella ".

 

Quale puderia dì quantu chjaramente aghju capitu u significatu di queste parolle di Ghjesù.

Ah! Signore ! Dàmi a grazia di gode di i vostri sacri insegnamenti. Altrimenti, i vostri insignamenti seranu per a mo cundanna.

 

Cum'ellu ùn era ancu ghjuntu, li aghju dettu :

"U mo bon Ghjesù, ùn mi fate micca aspittà tantu. Sta mane ùn vogliu micca circà à voi, finu à ch'e sò stancu. Venite avà, prestu, prestu, senza fà un scontru."

 

Videndu ch'ellu ùn venia sempre, aghju cuntinuatu :

- Mi pari di vulè chì mi stancu d'aspittà per voi, finu à fà arrabbiate, altrimenti ùn venite micca !

 

Mentre dicia sta è altre sciocchezze, hè ghjuntu è mi disse :

"Pudete dì ciò chì mantene a currispundenza trà l'ànima è Diu?"

Cù una luce chì vene da ellu, li rispunniu :   « Preghiera ».

 

Appruvendu ciò chì aghju dettu  , continuò  :

 

"  Ma chì Diu porta à una conversazione familiare cù l'anima?".

Siccomu ùn sapia solu risponde, una lumera mi intrì è aghju dettu :

 

"A preghiera orale serve per mantene a currispundenza cù Diu è, sicuru, a meditazione interna serve com'è nutrimentu per mantene a cunversazione   trà Diu è   l'ànima".

 

Soddisfattu di a mo risposta,   ripigliò :

"Vulete dì ciò chì pò rompe a rabbia d'amore chì pò nasce trà Diu è l'ànima?"

 

Siccomu ùn aghju micca rispostu nunda,   continuò  :

"A mo figliola,   ubbidite solu à stu putere

Perchè ella sola decide tuttu nantu à l'anima è mè.

 

Quandu nasce una lite o ancu quandu unu s'arrabbia abbastanza per ferisce, allora l'ubbidienza intervene, risolve e cose è ristabilisce a pace trà Diu è l'anima ".

Aghju dettu: "Oh! Signore! Spessu mi pare chì ancu l'ubbidienza ùn vole micca esse interessatu da queste cose è chì a povera donna hè custretta à stà   in un statu di   disputa ".

 

Ghjesù cuntinueghja  : « Hè dapoi un pezzu ch’ella vole divertissi cù sti liti d’amore ma poi piglia u so duvere è pacifica tuttu.

Cusì   l'ubbidenza stabilisce a pace trà l'anima è Diu ».

 

Dopu à a cummunione, u mo adorable Ghjesù m'hà purtatu fora di u mo corpu, si mostra assai afflittu è tristu. L'aghju pricatu di versà a so amarezza nantu à mè.

Ùn m'hà micca intesu, ma dopu avè insistitu assai, l'hà versatu cun gioia. Allora, dopu avè versatu, li dissi :

 

"Signore, ùn ti senti micca megliu avà?

Iè, ma ciò chì aghju versatu in tè ùn hè micca ciò chì mi dà tanta   soffrenza.

 

Hè un alimentu blandu è infettatu chì ùn mi lascia micca riposu. "- Pour un pocu in modu chì pudete esse cunsulatu.

 

- Ùn possu micca digerisce è suppurtà, cumu puderebbe ?

"Sò chì a mo debulezza hè estrema ma mi darete forza è, cusì, a puderaghju tena in mè".

 

capitu

-chì l'alimentu infettatu hè in relazione cù atti di impurità e

- quellu alimentu senza gustu, ligatu à boni atti fatti cù cura, senza cura,

è ch'elli sò piuttostu un pene è un fardelu per u Nostru Signore. Quasi disprezza di accettà li,

Incapace di sopportà, li voli   sputà invece da a so bocca.

 

Quale sà quanti di i mei a facenu !

Forzatu da mè, m'hà servitu un pocu di stu alimentu.

 

Cumu avia ragiò:

l'amarezza hè più sopportable chè l'alimentu senza gustu è   infettatu.

S'ellu ùn era per u mo amore per ellu, ùn l'aghju mai accettatu.

 

Eppo

U Beatu Ghjesù hà messu u so bracciu daretu à u mo collu è, appoghjatu u so capu nantu à a mo spalla, hà pigliatu una pusizioni cum'è per ripusà.

Mentri ch’ella dorme mi ritruvu in un locu duv’ellu ci era parechje strade incruciate è, più in fondu, era l’abissu.

 

A paura di cascà in ellu, l’aghju svegliatu per dumandà u so aiutu.

 

M'hà dettu  :

"Ùn àbbia paura, questu hè u percorsu chì ognunu deve piglià. Esige una attenzione cumpleta.

 

Siccomu a maiuranza cammina senza cura, hè per quessa

tanti pirsuni cascanu in l'abissu e

chì sò pochi chì ghjunghjenu à u portu di a salvezza. "Tandu hè sparitu è ​​mi ritruvu in u mo corpu. FIAT



http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html