U LIBRU DI CIELU
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html
Volume 31
U mo dolce Ghjesù, u mo Maestru celeste, pigliate a mo anima piccula in e vostre mani è,
se vulete, cuntinueghja a vostra lezioni divina nantu à a vostra Voluntà. Sentu l'estremu bisognu di esse nutritu da a vostra Parola.
Era tù stessu chì m'hà abituatu è m'hà datu stu tipu di vita. M'hai fattu campà nantu à tè è nantu à a to dolce Parola.
Di sicuru, ùn era micca mè chì hà furmatu stu tipu d'esistenza.
Innò, sì Tu, Ghjesù,
tantu ch'e t'aghju sentitu più chè mè stessu. Quandu stai zittu,
Sentu chì sta vita hè rotta è hè u più duru di i martiri. Sè vo vulete piantà di parlà, sò prontu à dì : Fiat ! Fiat ! Fiat ! Ma abbi pietà di mè è ùn mi lasciate micca solu è abbandunatu.
Mi sentu totalmente abbandunatu in i braccia di a Voluntà Divina, aspirava solu à u Celu.
Mi pare ch'ùn aghju nunda à fà chè
- per finisce a mo vita in a Voluntà Divina nantu à a terra e
- principià in u celu.
Allora u mo Ghjesù celeste visitò a mo povera ànima è mi disse :
A mo figliola di a mo vulintà,
vi preoccupate troppu è ùn vogliu micca.
Vi vecu cusì sopraffattu à mezu à tanti Beni.
Questu mostra chì pensate più di sè stessu chè di i Beni chì u vostru Ghjesù hà datu. Mostra ancu chì ùn avete micca capitu bè
-i rigali è bè chì avete ricevutu da u vostru Ghjesù.
Avete bisognu di sapè
-chì ogni Parolla hè un Donu è
- chì dunque cuntene assai bè. Perchè a mo Parola hà virtù creativa.
Hè cumunicativu è formativu
Quandu l'avemu pronunzianu, forma u novu Bonu per esse datu à a criatura.
Allora, vi aghju dettu tante parolle
ch'e vi aghju fattu cunnosce e verità è i bè chì vi aghju datu. E sti Rigali cuntenenu Beni Divini, tutti distinti.
Tuttu hè
-in a Parola chì esce da noi e
-in quale hè furmatu u Bonu chì vulemu purtà fora.
Quandu vene stu bè,
hè sicuru ch'ellu hà a so Vita in criaturi
Perchè sti Beni sò animati è furmati da u nostru Power Creativu.
Sò cunservati in a nostra Parola
- per guarantisce u bè chì vulemu dà. A nostra parolla scuzzulate u Celu è a Terra
- per dà u fruttu di u bonu chì pussede.
A mo figliola, duvete ancu amparà un'altra cosa incredibile nantu à e nostre Parolle.
Suppone chì ti parlu di a Santità.
Sta Parola cuntene u rigalu di a Santità Divina
chì deve esse fattu à a criatura quantu pussibule per una criatura.
Se vi parlu di a Bontà Divina , a mo Parola cuntene u rigalu di a bontà ; s'è parlu di Voluntà Divina , cuntene u rigalu di a nostra Voluntà .
In cortu, ciò chì a nostra parolla dice di Bellezza , Bontà , Grandezza o Santità include in stu rigalu.
Avà ascolta un gestu di i nostri trucchi d'amore.
Hè cum'è s'è no simu cuntenti
chè quandu avemu furmatu novi invenzioni d'amore per dà à e criature.
In cunseguenza
se a nostra parolla dice santità,
-hè perchè vulemu fà u rigalu di a nostra santità divina per fà cusì
- chì a criatura hè à parità di a nostra santità, è
-chì pò cumpete cun noi.
Oh! chì gioia di vede a nostra santità divina chì travaglia in a criatura!
Se sentimu a criatura chì dice:
" Sentu a santità di u mo Creatore impregnata in mè.
Oh! quant'è cuntentu mi sentu capace di amà ellu cù a so santità. "
Oh! tandu u nostru amore diventa estremu è versa nantu à a criatura
cusì exuberante da diventà eccessivu.
simile,
se a nostra parolla dice Bontà è Voluntà Divina ,
-hè perchè vulemu dà a nostra bontà è a nostra Voluntà Divina
Per
- chì a criatura pò esse uguali à a nostra bontà è vuluntà, è
- chì pò sustene a cumpetizione cù u so Essere Supremu.
Ùn pudete micca capisce a nostra gioia immensa quandu vedi a criatura dotata di e nostre qualità divine di quale a nostra Parola hè stata portatrice.
Hè a nostra abitudine di parlà à una criatura.
A nostra parolla hè cusì fertile, putente è piena di luce chì diventa cum'è u sole chì,
cù un colpu di luce s'illumina è face tutti è tuttu prufittà di i so benefici.
Perchè sta preoccupazione quandu vi vede chì u vostru Ghjesù usa a so Parola per aghjunghje più è più rigali!
E sti rigali venenu à a vita in voi, ma ancu in parechje altre criaturi. Perchè anu a Forza Generatrice chì dà è genera continuamente.
A nostra parolla hè u fruttu di e nostre viscere. Allora ella hè a nostra figliola. È cum'è una figliola porta u bonu chì hè statu generatu da u so Babbu.
Per quessa, invece di esse abbattutu, pensate invece di u vostru Ghjesù è i novi sorprese chì ellu voli dà cù e so Parolle divinu per esse disposti à riceve un tali bonu.
Aghju cuntinuatu à pensà à a Voluntà Divina, è u mo dolce Ghjesù aghjunse: A mo figliola,
quandu l'anima si lascia duminata, investita è sottumessa da u mo Divinu
Vulete
- in ogni parte di u so esse,
- sia di l'anima sia di u corpu,
a mo Voluntà operativa hè tandu in pussessu di tuttu.
U spiritu hè allora animatu da a Scienza di a Voluntà Divina,
- a voce hà da parlà ne,
- e mani a pussedenu,
- i pedi anu i so Passi Divini,
- è u core pussede u so Amore.
E quantu a mo Voluntà sà amassi !
Cum'è què
tuttu hè unitu è forma a santità divina in a criatura e
in a criatura truvamu tutti i nostri diritti.
Siccomu tuttu hè nostru, truvemu
i diritti di creazione,
i diritti di a nostra santità, di e nostre opere,
i diritti di u nostru Fiat divinu, di a nostra bontà è di u nostru amore.
Cortu
ùn ci hè nunda chì appartene à noi chì ùn truvamu micca e
- chì, dunque, hè u nostru dirittu-
è in cambiu a criatura trova u so ghjustu in u so Creatore.
Siccomu a vuluntà di i dui hè una,
i diritti di unu sò i diritti di l'altru.
Dunque questu hè ciò chì significa campà in a mo Voluntà :
hè di riceve per dirittu
- Santità nostra,
- u nostru amore,
-a nostra Scienza e
- A nostra bontà.
Ùn pudemu micca dà menu
perchè sò pruprietà di a criatura cum'è sò pruprietà di u nostru Fiat,
perchè a so vita hè digià campata in u nostru Fiat.
Inoltre, quellu chì campa in a nostra Voluntà cresce sempre.
- in santità, amore è bellezza,
- cum'è in ogni altra cosa.
Questa crescita cuntinua forma un novu attu chì a criatura pò dà à u so Creatore.
Demu à a criatura l'attu novu chì pussedemu da a natura, è a criatura ci dà in virtù di a nostra Voluntà.
È, oh! chì satisfaczione per tutti dui, chì gioia sentenu !
Per pudè riceve da a criatura, è per noi, per pudè dà !
Dà è riceve
- mantene l'alimentu in cumminazione,
- priservà l'unione chì cresce sempre.
Hè cum'è u soffiu chì mantene accese u focu è a fiamma di l'amore , senza periculu ch'ellu si spegne.
Dunque ,
va sempre avanti in a mo Voluntà è tuttu andarà bè.
Ancu s'ellu sò sottu u pesu di e privazioni di u mo più dolce Ghjesù, sò in l'arme di a Voluntà Divina.
Senza Ghjesù, l'ore sò seculi è i ghjorni sò infiniti.
È, oh! quantu mi manca a so prisenza gentile è gentile, è sentu tutta a durezza di u mo longu esiliu.
Ma cum'è mi lamentu è suspiru,
u Fiat divinu versa a so luce nant'à a mo suffrenza per alleviallu.
À u listessu tempu mi fa curriri in l'onda eterna di e so azzioni per unisce cù i so è diventà unu.
Ah! pare ch'ellu ùn mi dà mancu tempu di soffre d'esse privatu di Quellu ch'aghju tantu caru !
A so luce si impone à tuttu, eclissi è assorbe tuttu.
Esige tuttu è ùn vi permette micca di perde u tempu,
ancu in e cose santu, cum'è a privazione di Ghjesù.
Natava in un mare di dulore quandu Ghjesù, a mo Vita, ghjunse in un fulmine chì sparì subitu.
Hà visitatu a mo povera ànima è mi disse :
(2) A mo bona figliola, fate curagiu !
Lasciatevi guidà da a Luce di a mo Voluntà Divina, serà cunvertitu
- a vostra tristezza,
-a vostra suffrenza e
- e mo privazioni
in pace è cunquiste divine.
A natura di a so luce eclissi, corrobora, rinfurzeghja è, duv'ellu va, arrubba a forza è a vita da u dulore.
Si trasforma in rializazioni è gioia.
Perchè a forza di a so luce supera stu dulore è piglia u so postu. Altre cose perde a so vita.
Se, davanti à a luce di a mo Voluntà Divina, a criatura sente altri effetti è desideri, significa:
-chì l'anima ùn hà micca a pienezza di a so Luce e
- chì a mo Voluntà Divina ùn regna micca sanu in l'anima. A so dominazione hè assoluta è incondizionata.
Hà u dirittu supremu
- per assorbisce tuttu,
- caccià a vita fora di tutte e altre cose. Tuttu si cunverta in Voluntà Divina.
Duvete sapè chì una rugiada benefica scende nantu à a criatura ogni volta chì ella face un attu in a mo Voluntà.
Chì
conserva a so freschezza divina e
anesthetizes tuttu ciò chì ùn appartene micca à ellu.
È, oh! chì hè bella
-sempre frescu in i so azzioni, in u so amore è in u so dulore,
- in a speranza di cullà a rugiada
riceve l'oppiu chì trasformerà u dolore in dolce cunquista di a mo Divina Volontà!
A freschezza rende una persona è una cosa gentile è attrattiva. Nimu li piace e cose vechje.
Per questu amu tantu quellu chì vive in a mo Voluntà Divina
perchè mi sentu a nostra freschezza divina è i nostri dolci profumi. In corta, ci dà ciò chì hè u nostru.
È eiu, u vostru Ghjesù, chjusu sta criatura amata in u mo Coru divinu. I furmà è fà cresce solu in u mo Voluntà.
In questu modu stu gruppu di figlioli di a mo Voluntà serà furmatu in u mo Cori Santissimo.
cum'è tante regine, i figlioli di u gran Re.
(3) Continuendu in u mo statu di depressione per via di a privazione di u mo dolce Ghjesù,
Aghju pensatu:
"E ancu s'ellu sò privatu di Quellu chì hè a mo vita, mi sentu una pace prufonda.
Ùn aghju mancu a paura di perde, s'ellu si trova chì hè a mo culpa se u celeste Ghjesù mi pigghia.
In a mo ànima ùn sentu chè u murmuriu di un mare calmu chì si ripete incessantemente : « I love you » , u mo picculu « I love you » chì ùn dumanda chè l’avventu di u Regnu di a to Vuluntà in terra.
È mi formu e mo onde, una volta è una volta, per liberà mi da u mo esiliu è assaltà u Paradisu per chjudelu in a patria celeste.
Ma in vanu !
I mo onde cascanu in vanu in stu mare, ch'o cuntinuu à bisbiglià : « Ti tengu caru !
È à u listessu tempu dumandu à u Celu è à a Terra per dumandà u vostru Fiat.
A mo mente s'hè stracciata.
Allora u mo immensu bonu Ghjesù m'abbracciò. Tutta a tenerezza, mi disse :
(4) Piccola nutizia, nata da a mo Voluntà !
Pare ch'è vo vulete disturbà è ùn vogliu micca.
Ùn vogliu micca timpeste in u mare di a to ànima. Vogliu solu a pace eterna.
Paure, preoccupazioni è dubbii sò timpeste.
Impediscenu u sussurru cuntinuu di u vostru pacificu " Ti amu " chì deve sempre flussu è bisbigliatu per prevalerà nantu à u vostru Creatore per ch'ellu mandi a so Volontà in terra per regnà nantu à voi.
Avete da sapè chì per quellu chì si lascia duminatu da a mo Voluntà è campa in ella,
- i mali ùn anu più vita.
- micca a sumente chì dà nascita à u timore d'offenda mi , teme è disturbi.
U corpu è l'anima restanu cunfirmati in u bonu.
Si trovanu in listesse cundizioni di i beati chì ùn sò più tocchi da u male.
U male ùn hà più a vita in elli.
Perchè
- in queste regioni celesti,
- in a mo vulintà,
u male, e forze di u male ùn ponu micca entre.
Cusì quella chì vive in a mo Voluntà pò esse chjamata citatina di u celu.
è acquista i diritti.
È s'ellu hè nantu à a terra, hè
cum'è un citadinu persu di a patria celeste
chì a mo Voluntà Divina t'hà postu
in vista di u so grande scopu e
per l'umanità miserabili.
Ma ancu s'ellu hè nantu à a terra, ùn perde micca
- i diritti di i citadini di u celu,
- nè quellu di campà cù i beni di a patria celeste.
È ancu s'ellu si senti persa,
- Avete legittimu u celu in a vostra ànima
- à campà micca da a terra, ma da u celu.
Ah! a vita in a Voluntà Divina chjama u Celu nantu à a terra. A so luce scritta nantu à a so fronte in lettere indelebili :
"Amore eternu, pace indiscutibile, cunferma di tutti i Beni, figliola di l'Essere Supremu!"
In cunseguenza
- Ti vogliu sempre in u mo Voluntà
- per pudè gode di i beni di a vostra patria celeste chì sò:
--- amore cuntinuu,
--- enormi è
--- Volontà Divina cum'è a vita di tutti i Beati.
(1) Pensava à a Voluntà Divina è cumu tutti i diritti appartenenu à quellu chì li cuncede l'imperu pienu, è cum'è quelli chì l' altri ottennu per pietà è misericordia, per a bontà di Diu, li ottene per dirittu.
Ottene a santità per dirittu perchè ciò chì u domina hè santu è hà a virtù di trasfurmà u corpu è l'anima in santità, bontà è amore.
Inoltre, e vittorie, i rializazioni è i diritti sò tutti i vostri. È assedia u celu cum'è quellu chì u pussede.
Chì diffarenza trà quellu chì vive in a Voluntà Divina è quellu chì vive per a so vuluntà umana !
Pensava à questu quandu u mo adorable Ghjesù m'hà pagatu di novu a so piccula visita. M'hà dettu :
beata zitella,
a diffarenza trà unu è l'altru hè grande è incalculable :
-Quellu ùn campa micca in a mo Voluntà hè cum'è u sole per quellu chì hè pigro.
Ancu se i so raghji li vestanu cù a so luce è u so calore,
- ùn facenu nunda,
- ùn amparanu micca è
- ùn guadagnanu nunda.
A luce di u sole hè fatta sterile per elli, mentre ch'elli fermanu senza fà nunda,
- si stancu,
- sò disturbati da a so luce è
- cercanu a bughjura cum'è riposu di a so disgraziata pigrizia.
Per quelli chì travaglianu invece,
- a luce hè accesa.
- hè luce per l'ochji per vede tuttu ciò chì hà da fà.
Perchè ùn importa quantu luce ci pò esse fora di l'ochju,
se l'ochju ùn hà micca a luce di a vita,
a luce chì l'intorna serà inutile.
È se l'ochju ùn hà micca luce esterna,
avè a luce cum'è a vita in i so ochji ùn serà micca d'utilità per ellu.
A mo gentilezza paterna hà messu à mezu sta unione è st'armunia
- a luce esterna di a criatura e
- a luce di i so ochji.
Unu ùn pò agisce senza l'altru.
A mo vuluntà hè ligera per e mani
- si volenu travaglià,
- si volenu scrive,
- leghje, etc.
Cusì a prima parte attiva di a criatura hè custituita da a luce.
Senza ellu, saria quasi impussibule
-di pudè fà qualchì bè e
-di pudè guadagnà un pezzu di pane per campà.
Questa hè a luce di a mo Vuluntà per quellu chì ùn campa micca in ella, brilla è esiste per tutti.
ma ùn travaglia micca è ùn domina micca in l'attu di a criatura.
Per tutta a so luce,
- a criatura ferma pigra,
- ùn ampara nunda da u divinu e
- ùn vince nunda.
E cose più belle sò stancante è noiosa per questa criatura. A vulintà chì vole campà in u mio hè
-cum'è un ochju pienu di luce è
- chì si face capace di unisce si cù a luce di a mo Vulintà. Cume sò d'accordu,
facenu grandi è prodigiose opere chì maraviglianu u celu è a terra.
Vede ciò chì significa campà in u mo Voluntà ? Ùn hè micca pigra.
A poca luce di l'anima in armunia cù a luce di l'eternu Fiat
- rende efficace in l'atti di Fiat e
-forma l'inseparabilità trà i dui.
Una multitùdine di pinsamenti nantu à a Voluntà Divina cuntinuò à occupà a mo mente, è u mo Ghjesù celeste aghjunse:
(4) Beata zitella,
- a mo Voluntà produce luce in l'anima.
-A luce à u turnu genera cunniscenza .
Luce è cunniscenza , in u so scambiu mutuale d'amore,
generà l'amore di Diu .
Cusì, induve regna a mo Suprema Volontà, a Santissima Trinità regna ancu in azzione.
A nostra adorable Divinità hè guidata da a so stessa natura è irresistibilmente per generà continuamente è senza interruzzione.
-U primu attu generativu hè fattu da noi.
-U Babbu mi genera continuamente è
Eiu, u so Figliolu, mi sentu sempre generatu in ellu.
U Babbu Celeste mi genera è mi ama, sò generatu è l'amu.
L'amore vene da i dui.
Stu attu generativu chì ùn mai cessà cuntene
- tutta a nostra maravigliosa cunniscenza,
- i nostri sicreti,
- le nostre beatitudini,
- sempre,
- tutte e nostre disposizioni,
- u nostru putere e
- a nostra saviezza.
Tutta l'eternità hè cuntenuta in un attu generativu chì forma l'unità di u nostru Essere divinu.
Dunque, questu amore mutuale
- chì forma a Terza Persona di u nostru Essere Supremu,
- inseparabile da noi,
- ùn hè micca cuntentu di questu attu generativu,
- ma ellu vole generà fora di noi in ànima.
È avà stu compitu hè affidatu à a nostra Voluntà chì hè animata da u nostru Amore
scende in l'animi è cù a so luce
formate a nostra generazione divina.
Ma questu pò esse realizatu solu in quelli chì campanu in a nostra Voluntà . Ùn ci hè un locu fora di a nostra Voluntà per furmà a nostra vita divina.
A nostra parolla ùn truvera micca arechje capaci di sente.
È senza a nostra cunniscenza, l'Amore ùn truverà micca a sustanza cù quale generà.
A nostra Santissima Trinità hè tandu disordinata in a criatura.
Dunque solu a nostra Voluntà pò furmà a nostra generazione divina.
Siate ancu attenti è à sente ciò chì sta Luce vole dì à voi per dà u campu d'azzione di u so attu generativu.
Aghju fattu u mo giru in l'atti di a Voluntà Divina è, oh! quantu li vulia dà in cambiu di i mo atti.
Siccomu sò troppu chjucu è incapace di fà atti simili à i so per scambià, vene cun u mo picculu "Ti amu ".
Malgradu esse chjucu, Ghjesù u vole. Mi aspetta per dì :
U picculu nascitu di a mo Voluntà hà messu ciò chì hè u so in i nostri azzioni. I nostri azzioni ùn sò più solu è anu a cumpagnia di quellu per quale sò stati creati. Era è hè sempre a nostra Voluntà di dà à a criatura un campu d'azzione in e nostre azzioni per pudè dì: "Amemu è agisce in un solu campu ".
Pensu: "Chì ci hè di spiciali nantu à u mo picculu" I love you "perchè Ghjesù li ama è u vole tantu?"
È u mo caru Ghjesù, tutti i boni, m'hà dettu:
Figliolu di a mo Voluntà, duvete sapè
-chì mi piace u vostru "ti amu " e
- chì l'aghju sempre aspittendu.
Ti amu è ùn smettu mai di amà, è s'ellu smetti di esse " Ti amu " mi sentu chì ti dassi u mo amore continuu è
- Ùn me la restituite micca.
È u mo amore pare chì l'avete arrubatu.
Per d 'altra banda, quandu
- u mo " ti amu " cortu è
truvate u vostru prontu per esse datu è per riceve u mo "Ti amu ",
- u mo amore si senti ricumpinsatu.
È ùn ci hè micca un ritardu di tempu trà u mo "I love you" è u vostru "I love you". Ci hè una razza, una cumpetizione d'amore trà u Creatore è a criatura. Inoltre, quandu vecu chì andate à dì "ti amu",
- u mo Voluntà mette u vostru picculu "I love you" per fà u grande, è
Trovu u mo amore in u vostru. Cumu possu micca vulete amallu?
A mo figliola, questi sò i mo trucchi di solitu.
Dò per riceve . Questu hè u mo affari:
- Amu, dugnu amore
- riceve l'amore, e
- si ùn sò micca amatu,
a mo attività hè in bancarotta.
È postu chì l'amore hè a mo passione,
- Ùn mi stancu mai
- Ùn aghju mai vultatu in daretu.
Riavviu è ripiglià a mo attività.
Aghju una bundanza di stratagemi è tenerezza per rinnuvà u mo fallimentu d'amore in a criatura.
Oh! si sapia
-cumu u mo Cori hè feritu è
- quantu soffre
quandu dicu "ti amu" è cetara
a criatura ùn sente micca a chjama di u mo amore
per riceve u so amore.
Inoltre , avete bisognu di sapè chì l'amore hè u sangue di l'anima. A mo vuluntà hè a vita , in l'ordine naturale.
- A vita ùn pò funziunà senza sangue,
- è u sangue ùn pò micca circulà s'ellu ùn hà micca vita.
È gode di a vita secondu l'abbundanza di sangue.
Hè listessu in l'ordine supernaturale.
A mo Voluntà Divina ùn pò micca funziunà senza u sangue di l'amore.
U più amore ci hè, u più forte, più sanu è più attivu sarete.
Altrimenti, soffrerà di l'anemia è pò finisce per esse carenza.
Allora quandu ùn ci hè micca abbastanza sangue d'amore, ancu s'ellu hè a vita,
- a mo Voluntà hè stata malata è inattiva in l'anima
-perchè u sangue di l'amore manca per funziunà.
Tutte e virtù sò resi anemichi è
- pacienza,
- forza è
- la santità appassisce e si trasforma in difetti.
Hè per quessa chì ci hè assai anemia in u mondu, perchè a purità di u sangue di u mo amore manca è, in cunseguenza,
u mondu s'avvicina versu una terribili carenza chì portarà à a ruina di u corpu è l'anima.
Hè per quessa chì mi piace assai u vostru "I love you" è u vogliu
tutte e mo azioni,
in tutte e cose creatu, è
in ogni attu di criaturi
per furmà abbastanza sangue per serve com'è antidotu è rimediu per l'anemia esistente.
Serà a preparazione di u Regnu di a mo Voluntà Divina.
Hè per quessa chì sentu u bisognu di u vostru amore.
Hè vera chì hè chjuca, ma ùn aghju micca vistu cum'è chjucu o grande. Vecu chì hè datu in u putere di a mo Voluntà
-chì cunverta l'atti più chjuchi in assai grandi
- li copre cun tale bellezza chì ne sò cuntentu.
Allora, fate solu sapendu
- chì u vogliu,
- chì l'aghju amu, è
- chì mi rende felice.
Pruvaraghju di fà grande o chjuca.
È u vostru "ti amu", u vogliu
- in u battitu di u to core,
- in l'aria chì respiri,
- à u sole,
- u celu,
- in tutte e cose.
Oh! cumu mi piacerebbe vede u vostru investitu "I love you".
u celu è
a terra,
criaturi è
u Criaturi.
A mo piccula mente cuntinueghja à passà in a Voluntà divina.
Mi pare ch'ellu ùn pò esse senza immersi in e so onde per truvà in azzione ciò chì hà fattu per u nostru amore.
Ma à mezu à st'immensità di l'amore, u mo amore gemeva penosamente per a privazione di u mo dolce Ghjesù.
Sentu u so silenziu prufondu in a mo ànima
ancu s'è l'aria hè assai pulita,
u celu limpidu è studded di stelle scintillanti di tutti i culori e
lasciate chì un sole brilla continuamente nantu à a mo piccula, cusì chì tuttu in mè diventa Voluntà Divina.
Tuttu hè pace è serenità.
Mancu u sonu di un pocu soffiu di ventu.
Tuttu chistu hè un effettu è una caratteristica di l'eternu Fiat.
Eppuru, aghju pensatu à mè stessu:
"Mi pare chì mi manca u rè,
- Quellu chì l'amore hè inesprimibile,
- Quellu chì hà fattu è urdinatu tuttu in mè,
è chì mi sentu solu perchè ùn ci hè micca.
Ma dimmi, perchè m'hai lasciatu ? Perchè ùn parlate micca ? È u mo caru Ghjesù, mossu da i mo lamenti,
mi pigliò in braccia è disse :
A mo figliola, ùn vi maravigliate.
Dopu à travaglià, di solitu vogliu truvà riposu trà i mo travaglii
- chì sò più cà un lettu dolce,
-chì si prestanu à l'attu d'adorazione prufonda e
-chì, in u so silenziu, mi dà riposu.
U riposu dopu u travagliu hè a ricumpensa per u travagliu.
Hè piacè è felicità chì u sacrifiziu pò dà.
Ùn hè micca ciò chì aghju fattu in a Creazione ?
Aghju cuminciatu per creà cù u mo Fiat perchè a nostra Parola hè u travagliu. Hè un passaghju.
Ella hè tuttu.
Quandu tuttu era fattu è urdinatu, aghju trovu u riposu più bellu è dolce. U nostru Essere Supremu alterna trà u travagliu è u riposu.
U travagliu richiede riposu è u riposu ci chjama à u travagliu. Inoltre, ùn vulete chì mi riposu in a to ànima ?
Tuttu ciò chì vede in sè stessu ùn hè altru ch'è u travagliu di u vostru Ghjesù.
Ogni parolla chì vi dicu era un travagliu chì aghju fattu Cù a mo parolla aghju furmatu una nova creazione in tè,
più bella chè a creazione stessa. A creazione era di serve u corpu.
Mentre chì sta nova creazione avia da serve l'ànime per dà a Vita di a mo Voluntà.
Se ùn aghju micca alternatu u travagliu è u restu, seria un signu chì ùn aghju micca a libertà di travaglià in a vostra ànima cù a mo forza creativa.
Puderia cuntinuà u mo travagliu finu à ch'e aghju avutu ciò chì vulia, è dopu mi riposu.
Finu à finisce un travagliu, ùn aghju micca riposu.
Se dopu un periodu di riposu aghju travagliatu di novu, hè perchè aghju fattu un novu travagliu.
Ùn vulete ch'e mi riposu sott'à stu celu limpidu, ste stelle è stu sole chì mi fa cascate sta pioggia di gocce dolci è rinfrescanti.
-quale m’invita à riposà cù i so canti dolci ?
In u so silenziu mi dicenu : « Quantu sò belle e vostre opere, a vostra Voluntà operativa è a Forza creatrice di a vita chì ci avete datu !
Semu e vostre opere, riposate in noi, è formeremu a vostra gloria è a vostra adorazione perpetua. "
A ste dolce parolle,
- Mi riposu è mi svegliu à tempu,
- Tengu u mo travagliu e
-Preparu altri travaglii ch’aghju da fà.
Se solu sapia quale hè u mo primu travagliu dopu u mo riposu ! Cumincià u mo travagliu dicendu à a criatura un dolce "ti amu".
Vogliu ripiglià u mo travagliu dandu u mo Amore.
cusì chì a criatura, mossa è piacè da a forza irresistibile di u mo Amore, mi permette di fà è agisce in a so ànima.
Li dumandu sacrifici, sempre per amore. U mo amore l'investi, a rende felice, l'assorbe è l'intossica.
A criatura intoxicata, intoxicata mi permette di fà ciò chì vogliu, ancu sacrificà a so vita.
Perchè u mo "I love you" da a prufundità di a mo Divinità cuntene
l'immensità chì hè in ogni locu, chì hè infinita,
u putere chì pò fà tuttu
Sapienza chì hà tuttu.
Tuttu ciò chì esiste sente a forza di u mo "Ti tengu caru". Tuttu u mondu ripete cun mè.
U celu ripete cù tutta a corte celeste.
L'astri dicenu è u so tremulu si trasforma in "Ti tengu caru". U sole, u ventu, l'aria è l'acqua dicenu : « Ti tengu caru ».
Perchè, da mè, u mo « ti tengu caru » risona in tuttu è in ogni locu.
Tuttu hè ripetutu cun mè.
À questu mumentu, a criatura si senti in a piova di un enormu "I love you". È annegata in u mo amore, si lascia fà, senza dì una parolla.
È si presta à fà mi fà e più belle opere.
A criatura sente ancu u bisognu di dì mi "Ti tengu caru".
Si capisce chì u so "I love you" hè troppu chjucu davanti à u mio perchè ùn hà micca l'armi di l'immensità, u putere è l'infinitu.
Ùn vole micca esse lasciatu daretu è usa u subterfuge di dì in u Power of my Will.
Oh! quantu mi face felice !
In più, m'incuragisce à travaglià, à ripetiri u mo "I love you" in modu direttu è particulari. Hè vera chì mi piace à tutti. U mo amore hè quì per tutti.
Ma quandu vogliu fà qualcosa eccezziunale, novi travaglii, scopi spiciali, aghju aghjunghje à u mo amore generale, un amore spiciale è distintu.
Questu, in più di fascinate a criatura, mi serve ancu cum'è una materia, cum'è una terra induve
travaglià è espansione e mo opere.
Allora lasciami fà.
Sò quandu travaglià, parlà, stà in silenziu è quandu riposu. Fiat !
Sò constantemente immersa in l'oceanu di a Voluntà divina chì estende tutta a Creazione davanti à mè. Chì tamantu teatru !
Scene in muvimentu
- palesa chjaramente u grande amore di Diu per a criatura e
- induce u core per fà l'amore!
Pensu à a grande ingratitudine umana chì ferma insensibile à u so amore è ùn l'ama micca. Allora u mo Ghjesù m'hà sorpresu cù u so core pienu d'amore è mi disse:
A mo bona figliola, u nostru Essere Supremu creatu Creazione per
dà Amore è
riceve in cambiu l'amore di e criature.
Nunda hè stata creata chì ùn hà micca questu mutivu: per riceve un scambiu di Amore.
Altrimenti, e nostre opere ùn sarianu micca cumunicative, fruttìculi, nutritive è piene di vita per fà felice l'omu.
Sarianu stati boni pitture da ammirazione, chì ùn portanu nunda à nimu.
Mentre, vulendu stu scambiu,
-Avemu datu a luce per dà li a vita di u lume.
l'aria per dà a vita di u soffiu,
acqua, manciari è focu per dà vita è pussidimentu,
- è cusì per tuttu u restu.
Quanti atti di vita avemu postu intornu à a criatura
- da fà cresce, nutriscia è mantene viva !
In verità, u nostru amore avia bisognu di un ritornu.
L'opere chì ùn ricevenu nunda sò opere senza prucessione è senza apprezzazione.
Quantu criaturi ponu aduprà, fermanu opere isolate è micca apprezzate, cum'è s'elli ùn eranu micca benvenuti.
A criatura, à u so ritornu, ùn piglia micca solu u travagliu per aduprà,
ma entra in l'internu per ricunnosce quellu chì l'hà creatu per amore. U scambiu nasce à ricunniscenza, à gratitùdine. Si pò dì chì u scambiu mantene a cumunicazione, l'amicizia è a currispundenza trà quellu chì dà u rigalu è quellu chì u riceve.
A mo figliola, ascolta un altru aspettu di u nostru immensu amore per l'omu. Per avè stu ritornu, creendu l'omu, avemu postu a nostra Voluntà di travagliu unita cù a so in ellu.
In l'attu di a Creazione, a nostra Voluntà hà creatu assai cose per amore per ellu. In a so ànima pussede a Voluntà Divina. Allora l'omu puderia avè a listessa forza è dà noi u scambiu chì vulemu.
U nostru Fiat hà agitu in a creazione è in a criatura.
Hà avutu aduprà a vulintà umana per aduprà tutti questi atti, grandi o chjuchi.
Questu hè di pudè custituisce u dirittu di ritornu di tutti issi travagli realizati in a Creazione. Soprattuttu ch'ellu sapia u numeru, a varietà, a bellezza è u valore di tutte e nostre opere.
U nostru Fiat avia da upirari in a criatura
- cù a stessa multiplicità, sumptuousness è bellezza, cù quale avia creatu tutte e cose in l'universu.
per fà rinvià e so opere esterne,
- da e so opere internu, fattu in u fondu di l'anima.
A Voluntà Divina hà avutu aduprà a vulintà umana cum'è materia in e so mani per cuntinuà a so Creazione .
Hè per quessa chì l'omu, ricusendu a nostra Voluntà, hà cessatu a nostra vita di travaglià in e so azzioni chì a nostra Voluntà averia usatu per trasfurmà in celi, stelle, soli, mari, etc.
Ci hà impeditu u nostru travagliu, l'hà firmatu, hà sbulicatu i dolci armunii è i cari scambii chì pudianu esse in virtù di a nostra Vulintà. Pudemu avè fattu tuttu in ellu se a nostra Voluntà avia avutu a so forza operativa in ellu.
Questu hè u mutivu di a nostra fretta, di i nostri sospiri, di a nostra insistenza è di e nostre soffrenze per chì a terra di l'omu pò diventà un campu d'azzione in quale a nostra Voluntà hà piena libertà di fà ciò ch'ella vole.
È ùn pensate micca chì solu l'Essere Supremu vole scambià in e so opere. Perchè u primu mutivu di e so opere hè ancu di avè un scambiu cù a criatura.
S'ellu ci hè stu scambiu, o se almenu u desideriu di stu scambiu hè presente,
a criatura hà
- mani è pedi per move,
- una bocca per parlà,
-una forza per u sacrifiziu e
- tempu per agisce.
Ma s'ellu ùn ci hè micca un cummerciu, a criatura pare micca avè
- mani, pedi, bocca, forza è tempu. Sentu chì a vita di stu travagliu hè morta.
Sembra chì u scambiu ùn hè nunda, ma questu hè micca veru. À u cuntrariu, hè u principiu è a vita di ogni travagliu. U scambiu hè dunque una necessità per u mo Amore. È mi permette di cuntinuà u travagliu di a Creazione.
Aghju cuntinuatu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu
Un flussu di pinsamenti, dubbii è difficultà s'eranu in a mo mente. U mo Maestru celeste aghjunse:
A mo figliola
a mo Voluntà hà a virtù di centralizà tuttu l'essere di un omu in un attu. A mo Voluntà agisce in a criatura cù a so virtù unificante.
Centralize pinsamenti, core, passi, è tuttu in tale manera chì a criatura si senti
- micca solu i so azzioni,
- ma dinò tuttu u so esse investitu da a so Forza Operativa.
E so azzioni sentenu u cumandamentu di a mo Voluntà operativa. Tuttu faci solu una cosa.
Questa forza unificante rende a criatura dominante è ordinata.
Perchè a prima donazione chì a mo Fiat face hè quella
- ordine è
- autocontrollu . Dunque, a criatura
- piglia u so imperu divinu è
- diventa materia maleable in manu di a mo Voluntà è si presta à e so opere maravigliose.
À u cuntrariu, senza a mo vulintà,
- a criatura ùn pussede mancu a forza unificante in i so azzioni.
Dunque, avemu vistu
- sparitu, - in nisun ordine, è
-cum'è materia indurita chì ùn piglia micca a forma chì a nostra Voluntà li vole dà. Fiat !
A mo piccula mente hè sempre intornu
- Dentru è fora di a Voluntà divina.
Ùn importa micca quantu mi vulteraghju, ùn mi stancu mai.
Sentu una Forza misteriosa chì mi spinge è ùn mi dice mai di piantà. M'hà dettu :
"I corsi,
- cercate e so azzioni,
-amare, adurà, abbraccia, trasfurmà e vostre azzioni in i so
- è formate a vostra vita sana in a Voluntà Divina . "
È s'ellu ùn sò micca ciò chì dicu durante u mo giru, vi dicu a mo storia :
"I love you, I love you, I love you, I benedicte you or adorable Will, in all your works".
È siccomu oghje hè a nascita di a Regina di u Celu, aghju fattu una pausa per pensà à u grande prodigiu di a so nascita.
- induve u celu è a terra eranu in adurazione davanti à stu divinu prodigiu.
U mo bonu immensu, Ghjesù, cun amore è tenerezza inesprimibile, mi dice:
Beata figliola di a mo vulintà,
a nascita di a mo Mamma celeste cumporta tuttu inseme
-tutte e meraviglie è tutte e meraviglie Sapete perchè ?
Ùn era micca solu ella chì era nata pura, santa, bella è immaculata. Innò.
Cù u zitellu celeste hè natu a mo Voluntà Divina, digià cuncipita è inclusa in ellu per furmà a so vita di travagliu è per cresce in stu zitellu graziosu.
A mo Voluntà hè stata chjusa per nasce cù a criatura celeste. Hà usatu u so corpu per travaglià è furmà a so Vita divina. Era solu un prodigiu
amore eternu ,
A Sapienza Divina è u Potenza puderia travaglià!
Ùn hè solu una vita datu,
nè solu un rigalu per liberà da a so macchia originale.
Per u nostru Power, ùn saria nunda
chì attirava l'attenzione di tutti è suscitava u so maravigliu.
Ma hè a mo Voluntà chì hè natu cun ella in u mondu.
Tantu cusì chì u celu è a terra sò stati chjappi.
Tutti eranu attenti
sentu una forza misteriosa,
a stessa forza chì hà duminatu è priservatu tutta a Creazione.
Hè a nostra Voluntà chì hà datu u muvimentu à tutte e cose, si mette è tutta a creazione
à u serviziu è à a dispusizione di stu nascitu.
Dunque a nascita di a mo Voluntà cun ella era u principiu chì hà purtatu à centralizà tutte l'altri maraviglii in ella.
Induve u mo Fiat regna,
- ùn ci hè micca bè chì ùn hè micca prisente,
- è ùn ci hè micca miraculu chì ùn hè micca realizatu.
Ellu voli
-manifesta u so Amore è u so Pudere furmendu a so Vita operativa e
-depose u più pussibule per a criatura per cuntene.
Dunque, ammirate è ringraziate u nostru Essere Supremu chì hà tantu amore per questu novu, chì hà fattu a nostra Voluntà, chì ùn hà micca principiu, nè fine, nè limiti, è hà sappiutu rinasce in It.
Dopu aghju seguitu l'opere di a Voluntà Divina in tutte e cose create. U mo gentile Ghjesù aghjunse:
A mo figliola, e cose create da Noi sò state fatte cum'è tanti modi offerti à l'omu per vene à noi.
Avemu lasciatu tutte e porte aperte per chì in ogni mumentu,
- s'ellu vulia vene,
Ùn duveria micca chjappà o apre per vene à Noi.
Era u nostru figliolu
Era ghjustu è ragiunate ch'ellu avissi tutte e strade aperte
- vai à u so Babbu celeste e
- stà cun ellu per amallu è esse amatu,
-per pudè dumandà grazia è favori cum'è un zitellu.
Ma sapete ciò chì hà fattu stu figliolu ingrata ? Chjusu a strada ellu stessu.
Hà furmatu barriere è chjusu porte cù u peccatu.
Interrompe ogni currispundenza cù Quellu chì li hà datu a vita.
Vulete sapè quale torna per apre e porte è brusgià e barriere ? Chì mi ama è campa in a mo Divina Voluntà.
L'amore è u mo Fiat sò e Forze putenti chì brusgianu è viotu tuttu. Si apre tutte e manere di riportà u zitellu à l'arme di u so Babbu celeste.
Duvete sapè chì
- tutte e virtù, boni opere,
-L'Amore è a Vita in a mo Voluntà Divina formanu a nubiltà di l'omu.
Ma a sustanza di sta nubiltà hè a Ricchezza di a mo Grazia. Tuttu u bonu riposa nantu à ella
-chì diventa a surgente è u guardianu di tuttu u bonu chì pò esse fattu.
Altrimenti si pò dì chì l'omu, ancu s'ellu hè d'origine nobili, hè privo di ricchezza.
D'altronde, per necessità, si vede fà atti indegne di a so nubiltà. In fatti, s'omu hè nobile senza esse riccu, ùn pò micca vestisce da nobili nè campà in palazzi.
A so nubiltà hè cusì ridutta à un ricordu di a so cundizione.
Cusì, per quelli chì ùn pussede micca a ricchezza di a mo grazia, tuttu u bonu hè ridutta à una virtù sordida.
Ci mostranu spessu
- poviru in pacienza, preghiera, carità,
è cusì per tutte l'altri virtù.
U bonu chì hè furmatu da a mo nubiltà
- hè cunsirvatu da a ricchezza di a mo grazia, a mo Voluntà forma u Rè
- chì domina è,
- chì, cù a maestria divina, guverna è urdineghja tutte e cose.
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinueghja
Mi sentu ammucciatu da e so onda eterne chì abbraccianu tuttu. Nunda scappa a so immensità.
Quellu chì vole truvà tuttu, abbraccia tuttu è sente a storia di tuttu deve entre in stu mare di u Fiat Supremu.
A mo mente era persa in ellu
Allora u mo dolce Ghjesù hà visitatu a mo piccula anima è mi disse:
A mo figliola benedetta, a mo Voluntà cuntene tuttu, o piuttostu ogni criatura hà a so pagina scritta nantu à cumu a so storia è a so vita deve esse sviluppata.
È sta pagina hè quì, scritta da tutta l'eternità à a luce di a nostra Vulintà. A vita di ogni criatura principia in u tempu, ma ùn hà micca principiatu in u nostru Essere Supremu è era amatu da noi cù un amore senza principiu o fine. A creazione chì avemu amatu a criatura ùn esiste ancu perchè era digià in noi.
A nascita di ogni criatura era inclusa in u tempiu di a nostra Divinità. In ognuna avemu vistu a so pagina scritta, l'avvenimenti è a so piccula storia. È avemu amatu a criatura più intensamente, secondu
- ciò chì era scrittu, è
- a manera chì a nostra Santissima Volontà era più o menu cumprita è glurificata.
Ùn esisti ancu, ma a nostra Voluntà ti cuntene.
Cù l'amore ti avemu datu un locu, un riposu nantu à i nostri ghjinochji paterni. Avemu datu diverse lezioni nantu à a nostra Fiat.
È, oh! chì piacè avemu avutu à vede voi à sente è scrive in l'anima, cum'è per copià, ciò chì era scrittu in a nostra pagina eterna.
Avete da sapè chì ciò chì vulemu chì a criatura facia in a nostra Voluntà hè prima fatta è formata da noi in a nostra Voluntà.
Allora, esce da noi, a mo Voluntà vole rializà è furmà in a criatura, è avè u so campu d'azzione per questa attività divina.
U nostru amore hè cusì grande
chì vulemu chì a criatura facia ciò chì avemu fattu è nunda di più.
Li demu u mudellu di u nostru attu per ch'ella pò copià.
Quantu aiutu è assistenza vi damu mentre cupiamu! Li demu a nostra Voluntà cum'è un attu persunale è materia prima per chì a copia esce in cunfurmità cù u nostru scopu!
Per quellu chì face a so vulintà, ogni so azzione face
- arruvinà u nostru disignu,
- sguassate ciò chì hè scrittu nantu à a nostra pagina. Ogni parolla scritta cuntene
- un amore speciale è eternu,
- u sviluppu di a so vita secondu a nostra similitude, in quale a criatura hà da include
- a so storia d'amore è
- u cumplimentu di a Voluntà Divina versu u so Creatore.
Solu a vulintà umana
- falsificà sta pagina,
- invertite a nostra similitudine.
Invece di furmà una copia di l'imaghjini di a nostra pagina scritta cù amore, a criatura forma a so propria pagina scritta
-cù note di sofferenza è cunfusione, e
-una storia cusì vile è cusì bassa chì i seculi ùn guardà micca a so memoria.
È Ghjehova ùn trova micca l'eco di a so storia scritta nantu à a so pagina induve l'elogi di a so storia divina in a criatura anu da esse dettu.
A mo figliola, ci hè un malintesi in stu mondu bassu in quale crede chì a criatura pò campà fora di noi; chì sbagliu, chì sbagliu !
Tutta a creazione ùn hè nunda, ma a nostra eredità. Dunque hè u nostru, ci appartene
Ancu l'avemu criatu, l'avemu fattu inseparabile da noi.
Vulemu a gloria è l'onore di u nostru patrimoniu.
Vulemu chì i criaturi ùn sò micca servitori cobardi, ma i nostri figlioli, principesse di u nostru Regnu.
E sta nubiltà hè stata datu à a criatura da l'inseparabilità di a nostra Voluntà.
Tantu cusì chì a criatura ùn pò fà nunda senza ella, nè campà fora di ella. L'infernu stessu ùn pò esse separatu da ellu.
À u più,
- una criatura pò avè a mo Voluntà operante mentre
- chì un altru avarà solu à mantene u so esse, senza dà a pussibilità à a mo Voluntà di fà u bè.
Per campà senza a mo Voluntà seria avè un corpu vivu senza l'anima.
Chì hè impussibile.
Hè chjaru chì quandu unu di i membri di u corpu hè tagliatu,
- ùn hà più muvimentu,
- perde u calore è decade perchè l'anima hè assente.
Questu hè ciò chì avaristi s'ellu mancava a mo Voluntà; tuttu vultà à nunda. Eccu ciò chì a vita hè in a mo Voluntà :
sente u flussu in u so esse, in tutti i so atti,
- a luce, a forza divina è a vita di a mo Voluntà
Perchè induve ùn ci hè un attu chì agisce, l'attu ferma
- senza vita, senza calore, senza forza è senza luce divina.
Hè cum'è mortu per u bonu
Quandu ùn hà micca bè in sè stessu, hè u male chì hè furmatu è l'ànima finisci per putricà.
Oh! se a criatura puderia vede senza u putere operativu di a mo Voluntà. Il se verrait tellement déformé qu’il ne serait pas épouvanté !
In cunseguenza
lasciatevi sempre purtate da l'eterne onde di a mo Voluntà in quale truverete :
-a to pagina scritta, a to storia tessuta per voi cù tantu amore.
Allora ùn sarete più disturbati da ciò chì avemu urganizatu per voi.
Truverete chì queste sò tutte e cose chì appartenenu à voi. Per una necessità assoluta duveranu
- forma a vostra vita,
-piene a vostra storia, e
-satisfà u nostru bisognu di Amore
chì avemu vulutu da tutta l'eternità, chì hè di fà cunnosce a nostra Vulintà.
Avè fede,
- ùn impedisce u nostru amore è
- lasciaci liberi di sviluppà i nostri admirabili prughjetti furmati nantu à voi.
Dopu à quale aghju continuatu u mo abbandunamentu in u Fiat divinu, è u mo dolce Ghjesù aghjunse:
A mo bona figliola, quella chì face a mo Voluntà è vive in ella ascende à l'unità di a mo Voluntà è scende in ella in tutte e cose, per amami in tuttu, in tutte e criature è in ogni so opere.
Eiu: "U mo amore, tuttu ciò ch'e aghju fà per amassi in tutti è in tutte e so azzioni, è vulendu copre ognuna di i mo amori in modu chì riceve l'amore da tutti, vecu però chì micca tutti ti amanu. Hè tristezza per mè perchè mi sentu chì u mo amore ùn hà micca forza vitale è chì, dunque, ùn sò micca sapè fà chì tutti ti amassi ».
È Ghjesù : A mo figliola, hè a forza di l'unità di a mo Vuluntà chì ti spinge à tuttu è tuttu per amami è dà mi un scambiu d'amore per tutti. È s'è tutti ùn mi danu u so amore, ùn possu micca dì chì ùn aghju micca ricevutu u vostru; più precisamente, mi sentu in u vostru amore a nota d'amore chì tutti duveranu dà mi, è, oh! quantu sò felice.
Avete da sapè chì questa hè a nostra funzione divina :
Da l'altitudine di u nostru unicu attu chì ùn avemu mai interrompu, a nostra luce, u nostru amore, u nostru putere è a nostra bontà scendenu.
Vannu daretu
- di tutti l'atti, i battiti di u core, i passi, e parolle è i pinsamenti per furmà, invistisce è sigillalli cù u nostru amore.
Sentemu un bisognu irresistibile di l'Amore per andà in cerca di tuttu è di tuttu, Nunda ci scappa, mancu un battitu di cori, per dà u nostru "I love you". Eppuru, i criaturi ùn ci piacenu micca.
Più precisamente, ci sò quelli chì fughjenu in a pioggia di u nostru amore.
Ma andemu avanti, ùn ci fermemu micca.
Perchè a nostra natura divina hè Amore è deve amare.
Sentemu a satisfaczione, a felicità chì u nostru amore ci duna amandu.
Hà a virtù di amà à tutti è di sparghje à tutti è in ogni locu.
Ùn ci saria micca pienezza di felicità in noi se u nostru amore hà patitu
-una mancanza di putenza à amore, o ancu
- piantà s'ellu ùn riceve nunda in ritornu.
Allora continuate
-amuri per tutti e
- per sopraffare tuttu cù u nostru amore.
È mentre ùn avete micca tuttu ciò chì vulete,
sentirete e note di felicità di u nostru amore vulendu amassi tutti.
Sò sempre in braccia di a Voluntà divina cum’è un ziteddu chì vole esse cullatu in braccia di a so mamma per entre in un sonnu dolce. È s'è a so mamma ùn a scuzzulate,
- u poviru picculu ùn si sente micca sicuru,
- hè turbato,
- pienghje è prega a mamma di pigliàla in braccia per lascià riposà. È si calma quand'ellu riceve ciò ch'ellu vole.
Sò cum'è quellu zitellu chì hè appena natu
Sentu fermamente u bisognu di esse sicuru in i braccia di Fiat per esse cullati è prutetti.
È postu chì ùn aghju micca sperienza,
Sentu u bisognu di esse guidatu è di sapè ciò chì deve fà in a so Voluntà.
Mi sentu oppressu da e privazioni di u mo dolce Ghjesù è da altri accidenti. Allora Ghjesù, u mo bonu immensu, ogni bontà, mi disse :
U mo zitellu di a mo vuluntà, venite in braccia. Avete ragione chì site sicuru solu in i mo braccia. Ùn ci hè periculu in a mo Voluntà
Megliu chè una mamma Ella ti tene strettu à u pettu. Vi nutre cù a so Luce è u so Amore.
Ùn ci hè micca oppressione, tristezza o paura.
Queste cose sò fora di a mo vuluntà.
In a mo Voluntà ci hè solu Pace, Gioia è una Disposizione cuntinua.
Ci hè tantu da fà in a mo Voluntà chì l'ànima ùn hà nè u tempu nè i mezi per esse oppressa.
L'oppressione ùn hè più chè a mancanza d'abbandunamentu in i mo braccia.
A rendizione produce un sonnu dolce
In stu sonnu, l'ànima sunnieghja quellu chì ama è quellu chì l'ama, sempre ch'ella tene l'anima fermamente contru à u so ventre.
À u cuntrariu , l'oppressione è a paura producenu u ghjornu prima
A criatura hè interessata in sè stessu è micca in Quellu chì l'ama è a vigila.
Avete bisognu di sapè
- chì fà a mo Voluntà è campà in Forma a mo Vita in tè è
-chì un abbandunamentu tutale chjama i mo opere.
A criatura chì ùn vive micca abbandunata in mè impedisce a mo vita è e mo opere.
È sò infelice se ùn possu micca sviluppà ciò chì vogliu in a criatura.
Dunque abbandonatevi totalmente in mè è aghju da piglià cura di tuttu.
Dopu chì aghju fattu a mo volta in Creazione
-Place u mo scambiu d'amore in tuttu ciò chì Diu hà creatu è priservatu da l'amore puru.
U mo amatu Ghjesù aghjunse:
A mo figliola
a grande distesa di u mondu attaccata à a grande distesa di a Divinità gira continuamente, animata da u nostru muvimentu incessante.
Gira attornu à Noi per rinvià a Gloria, l'Onore è l'Amore cù quale hè surtitu da noi.
Semu dunque à mezu à u nostru travagliu
Cum'elli circundanu intornu à noi, incantanu u nostru Essere Supremu cù voce secreta è misteriosa.
Sentemu a nostra Vita dispersa in e cose create è torna à noi
- u pulsu di u nostru amore,
- a prufundità di u nostru cultu,
- a lode di a nostra gloria,
- l'alone di a nostra bellezza scintillante e
- a vita di a nostra luce.
A criatura chì gira in e nostre opere unisce
- per dà tuttu ciò chì a Creazione ci dà.
A mo Voluntà Divina li dà un locu in tutte e cose create per fà ciò chì facenu.
È fendu u so giru, acquista
- più amore è più luce è più cunniscenze, chì l'imbellisce ancu di più.
Hè un piacè di vede
-chì piglia a Vita di u so Creatore facendu u so giru è a copia. È u mo Fiat divinu li dà u dirittu di avè u so postu d'onore in i so opere.
Quellu chì campa in a nostra Voluntà hè inseparabile
- circa noi, è
- da u più grande à u più chjucu di l'opere di a nostra Creazione.
A forza creatrice di a nostra Voluntà unisce à tutte e cose cù una unità indissolubile è eterna.
U mo abbandunamentu in u Fiat cuntinueghja
Più mi rinuncia, più mi sentu abilitatu da a so forza. A so vita anima a meia.
A so luce mi rassicura.
Ellu mi palesa chjaramente Quellu in quale mi abbandoni totalmente.
Mi dà u forte desideriu di ritruvà e so opere
In u so amore vole chì a so zitella sia u spettatore di ciò chì hà fattu
Amore per i criaturi.
Eru in giru quandu u mo sovranu Ghjesù m'hà firmatu in l'attu di a creazione di l'omu .
M'hà dettu :
A mo figliola
chì dolce ricordu : a creazione di l'omu !
Hè statu creatu in una di e nostre estasi d'Amore.
U nostru amore era cusì grande chì eramu in awe di u travagliu chì avemu scupertu.
A bellezza di quale l'aviamu vistutu, a santità cù quale l'avemu empiutu, a so forma è l'armunia cù quale era furmatu ci affascinavanu.
E so prerogative, ognuna di e so qualità, eranu per noi l'estasi d'Amore chì ci faceva piacè.
U nostru Amore hè statu scuzzulatu, sottumessu è estatica.
Hè natu in noi un amore imperiosu è attivu per l'omu. È in questa estasi d'Amore, eramu piacè.
Ùn avemu micca attentu à nunda.
Ùn ponemu limiti à a manifestazione di u nostru Amore. Avemu arricchitu cù tutti i beni.
Ùn avemu micca lasciatu un vacu in ellu per chì u so amori per noi hè cumpletu è ci fascina per chì pudemu amallu continuamente.
A memoria di a creazione di l'omu rinasce a nostra estasi d'amore versu ellu.
A criatura chì face u so turnu in a nostra Voluntà è trova e nostre opere
- in preparazione per a creazione di l'omu
sona a campana chì chjama tutte e criature
- ricunnosce stu Amore di Diu per l'omu.
È stu sonu dolce sveglia a nostra attenzione, sveglia u nostru amore. Face emerge in noi sta estasi d'Amore versu l'omu.
L'estasi significa un effusione senza limiti nantu à quellu chì hè amatu.
Quellu chì campa in a nostra Voluntà pussede a Forza per fà nasce in noi a nostra estasi d'Amore, chì si sparghje nantu à a criatura.
Cù u nostru Power, facemu a criatura estatica per Noi
ch'ellu ùn hà nunda è chì tuttu pò flussu in u nostru Essere Supremu.
Ci hè una splutazioni à mezu.
Dunque ùn ci piace nunda di vede a criatura in a listessa Voluntà.
induve hè statu creatu.
Fighjate i nostri travagli. Cunniscitelli.
Sentite u pulsu di u nostru Amore chì ogni cosa creata pussede.
Questu era u kit chì avemu preparatu è datu à l'omu in a creazione di tutte e cose.
Quale hè allora chì riceve a Vita di u bè cuntenuta in e cose create ?
Quale prufittà di un tali splendidu trousseau, è hà u dirittu di pussede ? Quellu chì li ricunnosce.
Cunnoscenduli, trova u nostru Amore pulsanti, a nostra Voluntà di travagliu, è li ama. Amate in elli stu Essere Supremu chì l'ama tantu.
Dunque, siate attenti è custanti à fà u vostru giru in i nostri travagli
per pudè cuntribuisce à l'amore di l'altru.
Ci sarà una estasi d'Amore trà noi .
Puderete gode di u grande vestitu chì u Creatore vi hà datu cù tantu Amore.
Dopu chì u mo spiritu pocu passava per l'opere fattu in a Voluntà Divina.
Passendu da l'una à l'altra, sò ghjuntu à a Cuncepzione di a Vergine Santissima.
Maria .
Diu mio. U celu si firmò in silenziu prima di questu attu realizatu in a Voluntà Divina.
L'Anghjuli paria di balbettà, senza pudè dì tuttu di stu grande prudigiu. Ah! Solu Diu pò parlà di questu.
Perchè ellu hè l'autore di stu prodigiu chì hà travagliatu in questa cuncepimentu. È eru maravigliatu.
Allora u mo gentile Ghjesù m'hà sorpresu è mi disse:
A mo figliola
a cuncepimentu di a Vergine Immaculata era un novu attu di a nostra Voluntà,
vale à dì, cù u tempu
novu in u modu,
novu in u tempu, e
novu in grazia.
In ella, tutta a creazione hè stata rinnuvata.
In u nostru Sguardu chì abbraccia tutte e cose è in a nostra Immensità, avemu chjamatu tutte e criature è tutte e so boni atti.
presente, passatu è futuru, comu si fussinu unu,
cusì chì sta Cuncepzione puderia esse furmatu
- nantu à ogni esse è nantu à tuttu
- dà stu dirittu à tutti,
- è dà li stu dirittu nantu à tuttu, micca cù parolle, ma cù fatti.
Quandu a nostra Voluntà compie un attu chì deve esse utile
cum'è un bene universale per tutti, nimu hè misu da parte.
A mo Voluntà, cù a so omnipotenza, unisce tutte e cose : criature è e so opere
(eccettu quelli chì sò cumpleti in u peccatu, perchè u male ùn entra micca in i nostri azzioni).
Face l'atti chì vole fà.
Vede, e vostre azioni sò parte di questu. Avete fattu a vostra parte. Dunque, in lege, site a so figliola.
È a Vergine Regina hè a to Mamma.
Sapete perchè avemu creatu sta criatura santa cusì?
Era per
- à rinnuvà tutta a Creazione,
- amassi cù un novu amore, è
- per assicurà tutti l'esseri è tutte e cose sottu à l'ale di sta criatura celeste è Mamma.
I nostri travaglii ùn sò mai isolati.
Partemu sempre da un attu unicu.
Se questu attu hè unu,
- unisce tuttu è
-esegue tuttu cum'è s'è tutti l'atti eranu unu.
Questa hè a nostra onnipotenza, a nostra forza creativa :
- fà tuttu in un attu,
- truvate tuttu, è
- Fate bè à tutti.
A Voluntà Divina, cù i so dolci incantesimi, cuntinueghja à tessi a so vita divina in a mo ànima. A fa cresce, a forma, a nutre, a copre cù e so ali di luce è a piatta cusì bè chì mancu un soffiu di ventu pò impedisce chì a so vita cresce in a mo ànima.
Oh! senza a Voluntà Divina chì, megliu chè una mamma, hè tenera è amante è mi tene in braccia, cuperta di luce in tutte e circustanze di a mo vita, oh ! Saria troppu dulurosu senza ella è ùn sò micca ciò chì faria.
Ma a so luce mi calma è mi rinforza, è continuu.
Oh! adorable Will, quantu ti ringraziu per tanta gentilezza.
Vi pruponu l'infinità di a vostra Voluntà per ringrazià vi cum'è meritate.
A mo mente era bagnata in a so luce quandu u mo amatu Ghjesù hà fattu a so breve visita di novu è disse:
A mo figliola benedetta,
quantu hè bellu di vede a criatura sottu à l'ale di a Luce di a mo Voluntà ! A criatura coperta da sta luce ùn vede, sente o toccu nunda altru ch'è a so mamma di Luce chì a copre.
Se altre criature ferite, batte è riempia quella criatura d'amarezza,
affundà più prufonda in i bracce di a luce e
ella rispondi à quelli chì volenu fà male cù un surrisu di Luce è li ridicule cunfundendu a so perfidia umana.
Oh! putere di a mo Voluntà operativa.
Si scappa tuttu. Ella trionfa nantu à tuttu
Cù a so luce forma in l'anima u so tronu di gloria imperiale chì li dà a libertà di agisce.
Avete da sapè chì u so putere hè cusì
chì ci vole ogni seculu per diventà unu.
U so regnu si estende in ogni locu.
Tutti i boni atti di criaturi ùn sò nunda, ma atomi chì, inseme, formanu un attu unicu.
Anu ricunnosce u so putere è si inchinanu à i so pedi,
formanu a gloria è u cultu di e generazioni umane di sta Vuluntà Suprema.
U sole hè un simbulu di questu, chì ùn hè nunda ma atomi di luce chì, quandu assemblati, formanu u sole chì illumina a terra.
Ma sti atomi sò armati cù una putenza divina. Ognunu di elli cuntene una putenza maravigliosa
Tantu cusì ch'ellu hà solu toccu a terra
- per cumunicà à e piante i maravigliosi benefici è effetti di furmà una vita distinta per ogni pianta è fiore.
In u listessu modu l'atti di e criature, anchi atomi, cuntenenu u putere maravigliu di a mo Voluntà.
Dunque, sò pieni di effetti maravigliosi.
Duvete sapè chì quandu a criatura hè disposta à fà un attu in u mo Voluntà, u mo Voluntà l'arma di u so Pudere è simplificà.
Forma u vacu, forma a natura divina in a vulintà umana. Vittoriosa, a mo Voluntà forma a so vita in a vulintà di a criatura.
Si passa sempre.
Si ferma solu s'è a vulintà umana blucca a so strada fendu a so propria vulintà è micca a meia.
Chì offisa per bluccà a via di a mo Voluntà in a vulintà di a criatura !
Aghju creatu criaturi per avè sti percorsi in a vulintà umana di viaghjà continuamente è chì u mo attu agisce nantu à elli.
È qualcunu
- m'ostruisce a strada
- Vogliu piantà a continuazione di a mo Creazione,
- ostaculi i mo passi e
- mi lega e mani per impedisce ch'e mi agissi.
Oh!
ùn fà micca a mo Voluntà pare una materia triviale.
Eppuru hè a più grande di l'offese è ella grida per vendetta davanti à a Divina Maestà per i poveri criaturi,
soprattuttu quandu si sà chì a mo Voluntà vole un travagliu o un sacrifiziu.
per ùn fà a mo vulintà,
hè di capisce a Verità,
chì hè un peccatu contr'à u Spìritu Santu chì grida per vindetta davanti à Diu.
Sapendu a mo Voluntà è ùn fà micca
chiudi lu celu,
sever relazioni divinu e
ùn ricunnosce u mandatu divinu chì ogni criatura hà ubligatoriu di cunnosce e
à quale deve sottumette, ancu à u costu di a so vita.
Dunque siate attenti, adore a mo Voluntà è ciò chì aghju disposti
per voi s'è vo vulete fà u vostru Ghjesù cuntenti.
Sò sempre preda di u Fiat divinu. riproduce duie volte l'Amore ch'ellu avia criendu tante cose per mè. Sembra chì a Voluntà divina sospira per l'amore di i so criaturi amati per truvà un locu per riposà u so grande amore.
U celu, u sole è u ventu ùn sò chè chjami urgenti à dìci : " Vi aghju precedutu cù u mo Amore è ùn mi private micca di u vostru ". Aghju vistu chì tuttu mi chjamava à amà u mo Creatore.
Allora u mo amatu Ghjesù m'hà sorpresu è mi disse:
A mo figliola
Aghju creatu un celu stellatu chì si stendi sopra a vostra testa ,
Aghju ancu creatu un paradisu in tè . È stu celu hè a to ànima chì si estende in ogni locu, da a cima di a testa à a fine di i vostri pedi. Ùn ci hè un locu in tè induve stu celu ùn si estende.
Allora avete un celu sopra à voi è un altru celu in voi chì hè ancu più bellu.
È tuttu ciò chì stu celu faci per mezu di a vostra natura, vale à dì pensendu, parlendu, camminendu è soffrenu, sò stelle brillanti in u celu di a vostra ànima.
U sole chì brilla in stu celu hè a mo Voluntà. U mare chì scorri hè a mo grazia
U ventu sò e mo verità sublimi chì formanu i campi di fiori di e virtù più magnifiche.
Ùn saria micca degnu di a nostra Sapienza o di u putere di u nostru Amore per fà a Creazione solu fora è micca ind'è a criatura,
- lascendu cusì l'internu, a parte vitale è essenziale, senza un celu di stelle è soli.
Innò, nò, quandu facemu un travagliu, u empiemu fora è ind'è e nostre creazioni è a nostra vita.
Tantu cusì chì ùn deve esse micca una particella di u so esse chì ùn sente micca a Vita è a Forza di i nostri travaglii creativi.
Hè per quessa chì amemu a criatura tantu chì hè u nostru travagliu.
Lasciamu a nostra Vita in questu per priservà ciò chì avemu creatu.
Dunque quellu chì ùn sente micca a Vita di a mo Voluntà in ellu stessu,
-Sapi in teoria, ma micca in pratica.
Quandu un bonu hè cunnisciutu è messu in pratica, hà virtù
-per furmà a sustanza di a Vita di u Bonu chì hè cunnisciutu. Altrimenti u bè ferma senza esse messu in pratica,
- cum'è una pittura chì ùn hà micca vita,
ùn hà micca a virtù di furmà a so propria vita in u beholder.
A mo vuluntà hè a vita.
E nostre opere sò opere viventi, micca opere morte.
Ma per quelli chì ùn li cunnosci micca, ùn pruvate micca di cunnosce è ùn li mette in pratica, sti travaglii sò per ellu senza Vita, cum'è opere morti.
Hè dunque in pratica chì aspittà a criatura per fà cusì
- per ottene,
- à u trenu,
- fà cresce a Vita di a mo Voluntà e
- per fà vive e nostre opere in a criatura.
Dopu à quale aghju avutu una paura in a mo ànima, un dubbitu nantu à a prisenza di u mo dolce Ghjesù in a mo ànima,
o s'ellu s'era ritiratu lascendumi solu è abbandunatu. Diu mio !
Chì crudele spina chì ci trapassa è ci fa sente una morte crudele ! Ma u mo sempre gentile Ghjesù m'hà sorpresu è disse:
A mo figliola, ùn àbbia paura.
Per rassicuravi,
Vogliu dì ciò chì signu mostra ch'e aghju residu in a to ànima è quandu l'abbandunò.
Se l'ànima si sottumette à a mo Voluntà, l'ama, li dà u primu postu, allora hè un signu chì sò quì.
Perchè a mo prisenza hà a virtù di mantene a vulintà umana sottumessa à a meia.
Sì, invece, l'ànima si senti ribellu à a mo Voluntà, allora questu hè u segnu sicuru chì aghju ritiratu.
Dunque, siate calmu è ùn avete micca paura.
U mare di a Voluntà Divina cuntinueghja à sussurru in a mo ànima. Oh! chì u so sussurru hè dolce, penetrante è sconvolgente.
Mi porta tantu ch’aghju sussurru cun ella cum’è s’è stu mare divinu era u meiu.
Immersa in ella, ùn sò più fà nunda, ma ciò chì face a Vuluntà Suprema. Sussurrai: " Amore, Adorazione, Gioia, Felicità è Bellezza ", evuchendu l'ispirazioni chì mi sò entrate.
Allora u mo dolce Ghjesù hà visitatu a so zitella è li disse:
A mo figliola benedetta,
a vostra piccula in u mare infinitu di a nostra Voluntà hè a nostra gioia più grande.
Avete da sapè chì quellu chì vive in a nostra Voluntà emette trè atti chì sò:
collaborà, aiuta è riceve.
In u primu, cullabureghja in l'atti di u so Criaturi, postu chì a Voluntà di unu hè a Voluntà di l'altru.
Ùn ci hè nunda in ciò chì sta Voluntà Divina faci in quale ùn pone micca a criatura per cullaburà in u so funziunamentu.
Hè per quessa chì a mo Voluntà ùn hè più sola. Sentu l'inseparabilità di quelli chì campanu in ellu.
Sentu in i so azzioni una vulintà chì hè finita in l'infinitu chì ama è cullabureghja in multiplicità à l'incessante funziunamentu di e nostre opere.
Cusì, quellu chì campa in a nostra Voluntà rompe a nostra solitudine, sentimu a so participazione à u nostru mare divinu.
Cù un continuu effusione di a so piccula in noi,
acquista i diritti di a nostra Voluntà per fà ciò chì faci.
Oh! ùn pudete micca capisce a nostra felicità, a nostra gioia, sentu chì a criatura cullabureghja per fà nunda, ma ciò chì facemu.
L'attu di cuuperazione dà origine à l'attu d'assistenza
L'anima collabora è aiuta.
Ùn facemu nunda senza ch'ella sappia è coopera cù noi. Cumu ammuccià qualcosa da unu
- chì hè digià cun noi,
- chì cullabureghja è
- Hà u so postu in a nostra Voluntà ?
Ma cooperarà è solu aiutà ?
Oh! No. Un altru attu nasce. Hè di riceve cum'è u so propiu è cum'è u nostru
l'infinitu di u nostru Amore è di e nostre opere,
- tantu chì a so piccula ùn sà induve mette tantu amore è tante grandi opere.
È per quessa ella hè in a nostra Voluntà cù tuttu u depositu di i bè chì hà ricevutu, è questu per dirittu, perchè in questa Voluntà ci hè ciò chì hè u so.
Avete da sapè chì tuttu ciò chì hè fattu in a nostra Voluntà hè cusì grande
chì a criatura ùn pò pussede lu è limità à sè stessu.
Per quessa, deve aduprà u stessu Testamentu in u quale hà travagliatu per mantene in depositu.
Inoltre, tuttu ciò chì a criatura face in a nostra Voluntà cù u putere di a nostra Voluntà, e piccule offerte di e so azzioni,
- a so piccula è
ancu u picculu "ti amu"
sò tutti i spazii chì ci vole in a nostra Voluntà.
Quantu più spaziu occupa, più diritti acquista,
è si sente in sè i diritti divini è a forza divina chì continuamente la rallegranu è li dà u volu.
cusì chì a so vita pò esse furmatu interamente in a Voluntà Divina.
E postu chì stu modu di vita duvia esse quellu di tutti i criaturi, questu era u mutivu di a nostra Creazione.
Ma hè cun immensa amarezza
chì avemu vistu chì quasi tutti campanu in a basa di a so vulintà umana.
A mo piccula mente si sentia piena di e dolci lezioni di u mo gentile Ghjesù, Preoccupatu, vulia suscitare dubbi è paure.
Sò chì quandu Ghjesù voli, permette l'anima
-per ghjunghje induve ellu voli e
- cum'è ti piace.
Ùn ci hè nisuna lege per ellu è nimu ùn ci hè per dettalli.
Ùn presta micca attenzione à i modi umani di vede e cose.
Sempre face qualcosa di novu per cunfundirli.
Nisuna anima supera u putere di u so amore.
Ùn importa micca quanti dubbiti è paure chì raportanu.
Ùn importa micca è li lascia à i so chiacchieri mentre agisce in l'anima ch'ellu hà sceltu.
È ancu sapendu tuttu questu, a mo fragilità m'hà ricurdatu di u mo destinu duluroso. Mi sentu scuzzulatu è aghju dettu :
"Quale sà quanti dubbiti ci saranu nantu à tuttu questu parlà di Ghjesù!" Mi sentu assai infelice è angustiatu.
Ma Ghjesù hà veghjatu nantu à a mo povera ànima è, ripetendu a so piccula visita, tutta a bontà, mi disse :
Beata zitella, ùn vi preoccupate. A mo vulintà hà virtù:
tumbà tuttu ciò chì ùn li appartene micca e
per trasfurmà a so debulezza è e miseria di a criatura in luce.
Tuttu ciò chì vi dicu:
- ùn hè micca a virtù di a criatura,
- ma a virtù è u putere di a mo Voluntà chì pò fà tuttu.
A mo Voluntà hè simbolizzata da u sole chì, à u so nascente, caccia fora è face è mori a bughjura. È quandu si mette in terra, dà à tuttu a so vita di luce.
Cusì hè cù a mo Voluntà.
È quandu a criatura si lascia vestita da u putere di a so luce:
a bughjura li lascia è
i so mali mori per esse cunvertiti in una vita di luce.
Quelli chì ùn capiscenu si manifestanu analfabeti.
Dunque ùn pò micca capisce ciò chì hè a mo Voluntà è ciò chì pò fà.
Nè ùn pò capisce ciò chì pò esse rializatu.
-Quellu chì campa in a mo Voluntà e
- pò esse investitu cù a so luce.
Dunque, lascialli parlà. Agisceraghju è continuanu à parlà. S'elli ùn anu micca studiatu bè a mo Voluntà, chì vulete chì capiscenu ?
Puderanu esse amparati medichi in altre cose, ma u mio
Will, seranu sempre picculi ignoranti.
Dunque, lasciate da parte è pensate à agisce cù fatti è micca cù parolle.
Duvete sapè chì per quellu chì travaglia in a mo Voluntà Divina:
i so opere,
i so azzioni e
- u so cultu di Diu
sò cumpleti è furmati in l'eternità perchè a mo Voluntà Divina hè eterna.
È tuttu ciò chì pò esse fattu in ella ùn esce micca da l'eternità è ferma cunfirmata cum'è opere divine è eterne, cultu è amore.
Si pò dì chì sò opere di a criatura trasfusa in Diu è in quale Diu stessu hà travagliatu.
Ciò chì hè umanu ùn entre micca in a Voluntà divina nè in l'eternità. Per entre, l'omu deve perde a so vita per ripiglià a vita di l'opere di Diu stessu.
Dunque, quellu chì vive in a nostra Voluntà vene à fà vede da noi:
micca in tempu,
ma in l'eternità.
Per a nostra prucessiò è u nostru onore:
e so azzioni devenu esse e nostre azzioni,
u so amore u nostru amore.
Sentemu chì a criatura vene in a nostra Voluntà per dà una opportunità:
per permette di agisce, e
dà ellu u nostru amore per esse amatu cù u nostru amore.
Tuttu deve esse u nostru.
Tuttu ciò chì a criatura faci deve esse impregnata di l'imaghjini di u so Creatore.
Per d 'altra banda, quellu chì travaglia fora di a mo Voluntà Divina travaglia in u tempu.
Tuttu ciò chì hè fattu à tempu sò travaglii:
senza cunferma, o piuttostu
-chì anu da aspittà finu à chì ci hè ghjudiziu
cunfirmatu o
Cundannatu
o purificatu da u focu di u Purgatoriu.
Sò cunsiderate opere di a criatura induve a pienezza pò esse manca:
- santità,
- amore è
- valore infinitu.
Hè u cuntrariu per quellu chì travaglia in a nostra Voluntà. Siccomu questi sò i nostri azzioni, tutti pussedenu pienezza:
- santità,
- d'amore,
- bellezza,
- di grazia,
- luce è
- di valore infinitu.
Ci hè una tale distanza l'una di l'altra chì, s'è tutti l'avessi capitu, oh ! quantu attenti sarianu à campà in a nostra Voluntà di fà
resta liberi da ogni attu umanu e
-pienu di l'attu operativu di una Voluntà Divina.
Dunque siate attenti è ùn fate nunda chì ùn hè micca impregnatu è sviutata da a luce di a mo Voluntà.
Mi farai immensamente felice
- chì mi permette di agisce in Diu chì sò.
Dunque ti aspitteraghju in a mo Divina Volontà per:
vene sempre à tè,
- stende e braccia versu tè per agisce in tè, e
- per pudè parlà è esse cun voi per avè dolce cunversazione è
- manifestà à voi i misteri sicreti di u mo Supreme Fiat.
Dopu, aghju pensatu à tuttu ciò chì Ghjesù, u mo immensu bè, m’avia dettu. È hè cum'è se i dubbiti è e difficultà volenu nasce in mè.
È ellu, cù una maestria inesprimibile, mi disse :
A mo bona figliola, ùn vi maravigliate di tuttu ciò chì vi dicu. Tuttu hè pussibule à My Will.
L'impossibile ùn esiste micca.
Sè a criatura si lascia guidata da a mo Voluntà, tuttu hè fattu.
Avete da sapè chì tuttu ciò chì vi dicu serve per furmà, urdinà è harmonizà u Regnu di a Voluntà Divina.
Ripecu ciò ch'e aghju fattu in a Creazione : aghju prununziatu u Fiat, tandu ci era u silenziu.
È ancu s'ellu si parla di ghjorni, in quelli tempi i ghjorni ùn esistenu micca.
Pudemu dunque parlà ancu di i periodi in quale mi sò furmatu
a grande macchina di l'universu.
Aghju parlatu è travagliatu, è eru cusì cuntentu di u travagliu chì a mo parolla hà fattu chì u mo Fiat m'hà dispostu, cuntentu, per pronunzia un altru Fiat, dopu un altru.
È u mo Fiat si firmò solu quandu l'aghju vistu
- chì nunda ùn mancava da u mo travagliu,
- chì tuttu era sumptuosità, bellezza, ordine, armunia, è
-chì per gode di e mo opere aghju campatu quì cum'è a vita.
A mo Fiat hè rimasta cum'è portiere, a stessa Fiat cù u so putere
-link me to my work e
- m'hà fattu inseparabile da ellu.
Hè tuttu in l'enunciazione di u mo primu Fiat. Dà e mo prime lezioni,
Aghju dipositu u putere è u travagliu di u mo Fiat in a mo ànima.Quandu principia, possu dì chì ùn aghju micca firmatu finu à avè finitu u mo travagliu.
Chì avemu da dì s'è a Creazione era mezza finita ?
Ùn saria micca un travagliu degnu di mè è u mo amore ùn saria micca exuberante.
Hè per quessa chì una Fiat m'attrae è ralleghja u prossimu.
Formate u vacu in a criatura
per purtà l'ordine è l'armunia à u mo Fiat chì travaglia.
Dispone di a criatura è mi forza à dà altre lezioni per furmà parechji atti inseme.
Uniti, formanu a nova Creazione, più bella è più armuniosa
chè a macchina di l'universu chì deve serve u Regnu di a mo Voluntà.
Hè per quessa chì ogni parolla hè
- un travagliu,
- un'antra sfarenza di u nostru amore. Dà una finalità à u mo primu Fiat
Unendu e mani, u primu è l'ultimu Fiat pronunzianu formanu l'intrecciu di a nova Creazione di u mo Regnu.
prufonda in l'anima.
Trasmissu à a discendenza, stu Regnu serà più cà l'universu stessu u portatore di bè, santità è grazia per e generazioni umane.
Allora vede ciò chì significa
- una parolla più o menu,
- una lezziò più o menu.
Sò travaglii chì, s'ellu ùn sò micca ricevuti, ùn significanu nunda.
U mo Fiat allora ùn m'attira micca è ùn mi affascina micca per pronunzia altre Fiat.
Dunque, u travagliu ùn hè micca finitu. Vogliu aspittà è ripetiri e mo lezioni.
Se ripete, hè un signu chì avete ignoratu ciò chì aghju dettu. È ùn vogliu nunda chì manca perchè tuttu ciò chì aghju da dì à voi di a mo Voluntà hè stabilitu.
Allora stai attentu è lasciami fà ciò chì vogliu.
Dopu chì aghju pensatu à ciò chì era scrittu à u principiu di stu paràgrafu, chì quellu chì agisce in a Voluntà Divina travaglia in eternità, è quellu chì agisce fora di It travaglia in u tempu.
Pensu: "Perchè sta grande diferenza?" Ghjesù, u mo immensu amore, aghjunse:
"A mo figliola, hè faciule da capisce.
Suppone chì avete ricevutu qualchì oru cù quale avete pussutu fà un gran numaru di belli articuli d'oru.
Ma s'ellu t'avia datu u ramu o l'acciau, ùn puderebbe micca cambià u ramu o l'azzaru in oru è dunque avariate fattu oggetti di ramu è d'azzaru.
Avà paragunate questi articuli di ramu è azzaru à l'articuli d'oru. Chì differenza in u so valore!
Eppuru, avete dedicatu u stessu travagliu à ellu. Avete creatu articuli identici.
Ma per via di a diffarenza di metalli, l'articuli d'oru sò sorprendentemente superiore à l'altri in valore, bellezza è eleganza.
Per quelli chì agiscenu cù a so vuluntà umana,
-ancu fendu bè, cum'è in u tempu, si pò dì chì tuttu ciò chì faci sò travagli tempurale è sottumessu à millaie di miseria.
Seranu sempre opere umane di valore minimu perchè mancanu u filu d'oru, a luce di a mo Voluntà.
Ma quellu chì agisce in a mo Voluntà averà stu filu d'oru in u so putere. Avarà ancu u Creatore à u travagliu in u so attu.
Avarà l'eternità in u so putere, micca u tempu.
Hè per quessa chì ùn ci hè micca abbastanza paraguni per sprime a diffarenza trà i dui.
A vita in a mo Voluntà Divina hè esattamente questu:
a mo Voluntà hà u primu è upertu attu in a criatura.
Li piace u maestru chì vole sviluppà u tema chì hà datu à u so allievu.
Li dà a carta, mette a penna in manu, è mette a manu nantu à quella di u so studiente.
È sviluppà u tema cù a manu di u studiente è quella di u maestru chì scrive inseme.
Ùn si pò dì chì era u maestru chì hà fattu ?
è quale hà messu a so scenza è a so bella grafia nant'à stu tema per chì nimu pò truvà l'ombra di un difettu !
Ma u studiente ùn si mosse. Hà per ellu u travagliu di u so maestru. Hè permessu di guidà a so manu senza alcuna resistenza.
Era ancu cuntentu di vede e belli idee, i cuncetti preziosi chì l'anu incantatu.
Ùn si pò dì chì u studiente pussede u valore è u meritu di u travagliu di u so maestru ?
Eccu ciò chì succede à quellu chì vive in a mo Voluntà:
a criatura deve esse sottumessi à l'attu chì a mo Voluntà vole fà. Ùn pò micca esse alluntanatu.
È deve mette ciò chì hè necessariu è degnu di u so attu divinu.
A nostra bontà hè tale chì facemu a criatura stessu u pruprietariu di e nostre azzioni.
Invece , quellu chì ùn campa micca in a nostra Voluntà
- s'assumiglia à u studiente à quale u maestru hà datu un tema, ma senza esse l'attore di stu tema.
Lasciate u studiente chì pò fà sbagli.
Perchè agisce secondu e so piccule capacità è ùn sente micca sopra à ellu a capacità è l'attu operativu di u so maestru.
È u tema ùn hè altru chè a nostra grazia.
Ùn lascia mai a criatura, ancu in u picculu bè chì faci. Sicondu i dispusitivi di a criatura, si presta
- cum'è un attu operativu o un attu d'assistenza,
Perchè ùn ci hè micca bè chì pudemu fà senza
- l'aiutu è u sustegnu di a grazia divina.
Sò prufonda in u mo nunda.
Sentu privatu di u mo dolce Ghjesù, mi sentu u mo nunda viotu di a so vita è senza forza nè sustegnu. Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi sentu oppressu è amaru.
Ghjesù, avendu pietà di mè, mi disse :
A mo figliola, curaggiu, u vostru nunda cun Ghjesù hè tuttu.
Puderete mi dà tuttu perchè duvete sapè chì ùn falò micca solu quandu mi ricevete sacramentalmente, ma chì falaraghju cù tutte e mo opere.
Vi facciu maestru di a mo vita sacramentale.
Ti faccio ancu u pruprietariu di tutte e mo opere.
Dunque, sè vo vulete, avete assai per dà mi perchè avete e mo opere in u vostru putere.
Inoltre, a mo vita sacramentale
chì riceve in l'Ostia Santa hè circundatu
- l'atti fatti in a mo Umanità quandu mi ricivutu istituendu u Santissimu Sacramentu,
- cù l'atti fatti da a mo Mamma celeste quand'ella m'hà ricevutu sacramentalmente,
- è cù tutti l'atti di quelli chì campanu in a mo Voluntà.
Questu hè perchè questi atti sò inseparabili da mè è restanu incrustati in mè cum'è parte di a mo vita.
Dunque, pudete dammi tuttu perchè sò necessarii
- per copre a to miseria,
-per cumpensà u vostru amore è
-per impidiscia guasi d'esse vergogna Perchè altrimenti ùn avaristi nunda à dà.
Ma danduli à mè, si duplicanu è diventanu
- e mo opere è e vostre azzioni,
- quelli di a Regina Sovrana e
- quelli di l'anime chì campanu in a mo Voluntà per ch'e aghju duie volte invece di una volta. È a mo vita sacramentale ferma circundata
- dui atti,
-dui tempi d'amore è
- più gloria.
Questa hè a professione ch'e praticu quandu cumunicu à l'ànima: dugnu ciò chì hè u mio per ricevelu in duplicate
A mo vita sacramentale ferma attiva per avè stu scambiu. Ma hé ! Quantu ùn l'utilizanu micca!
È ste ànime fermanu senza avè da dà nunda.
Sò privatu di un novu tribunale, senza e so azzioni è cù u dulore di ùn pudè esercità a mo professione d'amore.
Ùn mi farai micca.
Perchè s'o vengu hè ancu perchè mi vogliu dà. È per ricevemi, tuttu ciò chì a criatura mi dà,
-formà a mo satisfaczione, a mo felicità è u mo paradisu in u Santu Sacramentu.
Dà è riceve nunda da e forme di criaturi
- u mo purgatoriu in a piccula prigiò di l'Ostia Sacramentale,
-un purgatoriu chì mi face a criatura ingrata.
Allora siate attenti è cun curagiu è senza alcuna riserva, dammi ciò chì hè u meiu è dammi tuttu di sè stessu per pudè dì :
"L'aghju datu tuttu è hà datu tuttu à mè".
In questu modu, formerete a mo felicità è u mo craft d'amore.
Dopu chì aghju fattu a mo volta in a Voluntà Divina
Mi paria chì tutte e cose create, una dopu à l'altra, m'invitavanu.
- per cunnosce elli cum'è l'opera di u Fiat onnipotente, induve u mo pocu scambiu d'amore m'aspittava.
È quantunque chjuca era, u vulia, hà dumandatu
pè ottene u mutivu di avè fattu tutta a creazione. Aghju pruvatu à seguità a Voluntà Divina
Allora u mo gentile Ghjesù hà ripetutu a so piccula visita. M'hà dettu :
A mo figliola benedetta,
tuttu ciò chì a nostra bontà paterna hà rializatu in a Creazione è a Redenzione ùn hà ancu ricevutu u scambiu da i criaturi.
U mutivu di questu hè chì u scopu per quale a Creazione hè stata creata era:
quellu omu cumpiendu a nostra Voluntà in tutte e cose.
A Voluntà chì opera in a Creazione avia da ottene u so attu operativu cuntinuu in a criatura.
In tale manera chì l'ecu di l'unu avia da furmà l'ecu di l'altru per diventà unu.
Ma a virtù operativa di a mo Voluntà ferma sola cù tutta a so magnificenza, u putere, a saviezza è a bellezza.
Abita in l'esfera celeste, ma in l'omu hè ripressu.
L'omu ùn hà micca a mo Voluntà operativa in ellu stessu.
Cusì ùn hà micca orechja per sente a so virtù chì travaglia in a creazione.
Dunque, ùn avè micca rializatu u so scopu, i nostri travagli restanu senza scambiu.
U scopu custituisce u scambiu di ogni travagliu finitu, sia grande o chjucu.
Avete da esse cunvinta chì nimu opera in l'ordine divinu o l'ordine umanu senza u scopu di ottene un scambiu.
Stu scopu pò esse chjamatu u principiu di a vita di un travagliu. U scambiu hè cumpiimentu.
Oh! quante opere ùn avissiru principiatu s'ellu ùn ci era micca disegnu.
È fermanu a mità di strada s'ellu ùn era micca per a certezza di u scambiu !
U scambiu sustene sacrifici incredibili.
Conferisce un eroisimu eccessivu à Diu è e criature.
Oru
- se a mo Voluntà ùn forma micca u so Regnu in l'ànima
- et s'ils ne lui donnent pas la liberté de les dominer avec sa vertu créatrice et ouvrière,
u veru scambiu ùn hè micca datu à noi.
Saremu dunque sempre aspittendu.Videremu e nostre opere maravigliose
- à mezu è
-senza ghjunghje u nostru scopu.
Manca dunque
- A cosa più bella,
- l'attu più impurtante,
- u scopu per quale tutte e cose sò state create.
Comu si vede
quantu hè necessariu per vene u Regnu di a mo Divina Voluntà !
In più di quessa,
- ùn riceve micca u vostru scambiu,
u nostru travagliu criativu
- resta suspendu e
- ùn pò micca cuntinuà u travagliu di a Creazione.
Perchè hè stabilitu
- chì da a Creazione esterna pusseduta da e criature,
- Creazione interna in a prufundità di l'anima
avia da esse perseguitatu.
Questu pò esse fattu se a mo Voluntà ferma
- primu locu,
- a libertà di operà in a vulintà umana.
Se a mo Voluntà ùn l'hà micca,
- ùn pò micca cuntinuà u so travagliu criativu,
- hè impeditu di fà cusì, incapaci à creà
- novi celi, stelle è soli,
- cum'è tuttu u restu.
Senza pudè cuntinuà u nostru travagliu è senza pudè cuntinuà
- ciò chì avemu stabilitu per fà in i criaturi in virtù di a nostra Voluntà,
cumu pudemu avè u scambiu
-sè ùn avemu micca finitu di fà ciò chì vulemu, e
-se u travagliu di a Creazione chì avemu principiatu parechji seculi fà ùn hè micca statu finitu ?
Perchè u travagliu di a Creazione
- deve capisce ciò chì u mo Fiat avia da fà tutti inseme in a Creazione per pudè dì chì u nostru travagliu hè finitu.
È s'è a nostra Voluntà ùn hà ancu fattu tuttu ciò ch'ellu vole fà, cumu si pò ?
- per dì chì aghju finitu u mo travagliu,
- avè un ritornu per tuttu ciò chì hà fattu ?
Quandu avemu ottinutu u scopu di a criatura
- fate tuttu in a nostra Voluntà è campà in ella,
- avè u so regnu per lascià u campu apertu à a magnificenza di e so opere,
quandu u scopu di a vulintà di unu serà u scopu di l'altru,
tandu pudemu riceve u scambiu di tuttu ciò chì avemu fattu per l'amore di i criaturi.
Dunque siate attenti è andate sempre avanti in a mo Voluntà.
Sempre ripiglià u mo giru in l'atti di a Voluntà Divina. Ancu s'ellu mi pare
- avendu fattu u mo giru in e so opere è
- Aghju capitu a bellezza,
a santità è i beni infiniti chì cuntene,
facendu a mo volta torna, mi sentu analfabeta, un pocu ignorante.
Vecu chì ci hè sempre assai
- capisce,
-piglià è
- amparà _
opere di a Vuluntà Suprema.
A mo piccula intelligenza paria esse incantata da a magnificenza di e so opere. Allora u mo Ghjesù celeste visitò a mo povera ànima è mi disse:
A mo figliola benedetta, e mo opere cuntenenu valore è beni infiniti.
- A sapete quandu si vulterà
chì ci hè sempre assai, assai da capisce.
L'infinitu ùn pò esse inclusu in u finitu.
A fine, à u più, pò esse pienu.
Ma per chjude tuttu da l'infinitu serà impussibile.
È postu chì a vostra intelligenza hè finita, hè cunsumata davanti à l'infinitu. Hè pienu.
È pare di capisce tuttu.
Ma ùn hè micca vera.
Piuttostu, essendu pienu, ùn pò più mette un altru sapè divinu. Ma u fattu di rielaborazione è di ripensà a Cunniscenza
formate un novu spaziu in a vostra intelligenza.
Truvendu trà e nostre opere, a criatura allora trova cose novi per capisce è amparà.
Hè per quessa chì prima vi sentite analfabeti ogni volta chì vi truvate davanti à a magnificenza di e nostre opere divine.
Avete bisognu di sapè
- è ancu in l'opere di a Creazione
-chì in l'opere di a Redenzione avemu postu in tuttu
- a pienezza di a felicità, a luce, a grazia, a bontà,
- è cusì per tutte l'altri qualità divine.
Tutte queste prerogative sò in u locu
- per esse versatu nantu à a criatura per fà felice.
A felicità di e nostre opere, cum'è un aria celestiale, porta cun ella
- u so prufume, un balsamo divinu
per quelli chì si avvicinanu à capiscenu.
Overflowing, i nostri travaglii cumunicanu i bè chì pussede.
Cù i nostri travaglii avemu messu criaturi sottu à a pioggia torrenziale di a nostra felicità per fà felici.
Ma postu ch'elli ùn si avvicinanu micca per capiscenu,
- sò infelici è
- sentenu l'aria avvelenata di a so vulintà umana.
Nimu agisce cù un scopu
- rende infelice e
- ùn aduprà micca i beni di u so travagliu.
Ancu menu l'Essere Supremu chì hà fattu tuttu per furmà a scala di a felicità per a criatura.
Hè a nostra sola satisfaczione di vede a criatura trà e nostre opere per pudè fà
- esse unitu cun elli,
- per piacè e
- à capisce li, è
-formà a norma per sapè cumu agisce in elli.
E postu chì a nostra Voluntà ùn sà micca di creà opere dissimili, ripete in a criatura u facsimile di e nostre opere.
Dopu à quessa, aghju continuatu à sentu totalmente immersa in a Voluntà Divina.
U mo sempre gentile Ghjesù aghjunse:
A mo figliola, ùn vi maravigliate. Tuttu hè pussibule in a mo Voluntà.
Cun ella, a criatura hà tuttu in u so putere è pò fà tuttu.
Il se sent régner sur son être
Nunda esce da a criatura chì ùn hè micca vistutu cù attu divinu, forza è putenza.
Ciò chì hè umanu mori in a nostra Voluntà, ma hè una morte felice è gloriosa. A vulintà umana mori per risuscitarà cù a vita di i fatti
-un putere divinu e
- di una Vulintà chì ùn hè micca quella di a criatura.
È a criatura, sottu à l'imperu chì si sente regna in ella,
- s'ellu avia da fà altre cose di a so propria vulintà,
-ancu cose sante è boni, ùn farianu mai.
Saria cuntentu di stà ancu per seculi senza fà nunda, piuttostu chè di fà un attu solu senza sente l'imperu di l'attu operativu di a mo Voluntà nantu à questu attu.
Perchè in a mo Voluntà a criatura capisce chjaramente ciò chì significa un attu di a mo Voluntà operativa.
Paragunatu à un unicu attu di a mo Voluntà, millaie di atti fatti senza l'attu divinu sarianu quasi nunda.
Duvete sapè chì quandu a criatura entra in a nostra Voluntà,
- a nostra bontà hè cusì grande è
- simu tantu felici di avè ellu cun noi
ch'ellu ci cunfidemu i nostri travagli, i nostri passi, u nostru amore in quantu hè pussibule per a criatura.
Cusì, ogni volta chì faci un attu in a Voluntà Divina, acquista u nostru passu, u nostru travagliu.
Allora ci vole u nostru amore, a nostra bontà, u nostru putere. Totalmente felice ci dice:
"In a vostra Voluntà aghju u vostru Amore in u mo putere
cusì ti possu amà cum'è ti amate.
Aghju e vostre opere in u mo putere per glurificà vi
Aghju i vostri passi in i mei per viaghjà u vostru listessu percorsu in cerca di tutte e criature per purtà tutti davanti à a vostra adorable Maestà. "
U nostru Essere Supremu, in a so immensità, hè in ogni locu.
Hè a vita di ogni travagliu, di ogni passu è di ogni battitu di core.
Quand'ellu vede chì i criaturi ci offendenu, ah ! Fidu, ci vuleria piattà in a so piccula è mette a so vita à u locu di a nostra, in a nostra difesa.
Oh! cumu ùn amassi sta criatura. Ci sò meraviglie incredibili in a nostra Voluntà
Siccomu ùn hè micca cunnisciuta, ùn hè micca maravigghiusu chì ùn capiscenu micca ciò chì vi dicu.
Ma tu, ùn ferma micca. Segui a so luce è esse a so preda benedetta.
Sò sempre preda di u Fiat divinu.
A mo piccula ùn si stanca di trasfurmà si in ella cù a ferma speranza d’esse cunsumata in a so luce è a brama di penetrà sempre più in i so sapè per tastà novi sapori.
Perchè ogni più cunniscenza hè un novu sapori chì ricevemu è chì stimula l'appetite per savoru più.
Calchì volta si sente una fame insaziabile, mai sazia.
È vulemu esse maravigliati di riceve stu alimentu celeste.
Tantu sbulicò in a mo mente nantu à a Voluntà Divina. Se vulia scrive tuttu, ùn sò micca induve truverete u fogliu.
Allora mi limite à ciò chì possu scrive. Certi dubbii si sparghjenu in a mo mente.
Allora u mo maestru celeste Ghjesù hà visitatu u so zitellu è m'hà dettu:
beata zitella,
un attu acquista più valore quandu a pruprietà chì cuntene hè cunnisciuta.
Per mezu di più cunniscenze, a criatura acquista più perchè eseguisce questu attu basatu annantu à u valore chì hè cunnisciutu.
È a nostra bontà paterna sà ingannà o burla di qualcunu. Sè avemu fattu cunnosce u valore di un attu,
-hè perchè vulemu dà u valore chì avemu manifestatu
U signu sicuru chì vulemu dà vi hè a cuscenza di u valore di stu attu.
Facemu cum'è u rè chì piglia una carta senza valore è scrive centu nantu à unu, mille nantu à un altru è un milione nantu à un altru.
A carta hà a listessa qualità, a stessa forma, ma secondu u numeru chì porta,
hè ciò chì vale a pena. Allora chì dà u valore di a carta? U numeru è l'imaghjini di u rè chì usa cum'è una valuta per u so regnu.
Facemu listessa cosa.
A carta hè l'attu di a criatura,
a cunniscenza hè a nostra maghjina divina,
è u valore hè u numeru chì scrivimu nantu à questu.
Chì maraviglia, dunque, se dicemu chì un attu di a nostra Voluntà supera in valore tutti l'atti cumminati di tutte e criature realizati fora di a nostra Voluntà ?
IS
-a nostra maghjina chì hè stampata nantu à a carta di l'attu umanu,
- u valore di Cunniscenza incisu nantu à ellu u numeru.
Ùn simu micca i pruprietarii
quale mette u valore chì vulemu nantu à a carta di a vulintà umana ?
Sì u pruprietariu hè u rè chì scrive u valore ch'ellu vole nantu à sta carta vile, è ancu di fà per furmà i soldi chì deve circulà in a nostra patria celestiale.
Inoltre, a nostra Voluntà era un rigalu gratuitu chì avemu datu à l'omu. Ùn ci hà micca pagatu nunda per questu
Ùn avia nè i soldi nè i mezi per pagà noi,
fora di a carta vilessima di a vulintà umana chì, à a so disgrazia, ùn ci vulia mancu prestu per guardà u nostru grande rigalu.
Eppuru eramu u so babbu assai teneru è assai amante.
È trà u Babbu è i zitelli ùn ci hè micca rispunsabilità perchè hè cunnisciutu chì u Babbu deve dà à i zitelli, è chì cù a ghjustizia anu ubligatoriu di amà è valore ciò chì u Babbu li dà.
Questu hè u mutivu di a necessità di a cunniscenza di a Voluntà Divina; è a facemu à pocu à pocu per chì a criatura apprezzi stu rigalu grandile chì li vulemu fà in libertà. A cunniscenza genererà l'appetite, u desideriu di cunnosce megliu a nostra Voluntà, è a vulintà umana sarà gradualmente pronta per passà a trasfurmazioni è l'unificazione di a Voluntà Divina.
È noi, senza preoccupà chì a criatura ci pò pagà o micca, metteremu a nostra maghjina è u valore divinu incalculable. È seremu cuntenti di vede i nostri figlioli ricchi è felici cù a nostra ricchezza divina è felicità.
È u mo dolce Ghjesù aghjunse:
Figlia mia, duvete sapè chì quandu a criatura agisce in a nostra Voluntà, u so attu hè sottumessu à a fecundità divina in quale a sumente divina hè furmatu in ogni unu di i so atti è chì, circulandu in l'ànima, forma a sumente divina in u so pensamentu. in a so parolla, è in tutte e cose.
In tale manera chì in u so picculu attu si vede u dolce incantu di u so Criaturi, felice di dà vita à l'attu di a criatura cù a so presenza amorosa.
Oh! si tutti pudianu vede a dolce sorpresa, l'incredibile prodigiu: l'Essere Supremu inclusu in u cortu tour di l'attu umanu.
Sarianu cusì stupiti chì u grande prodigiu di l'universu ùn li parerebbe nunda in paragunà à ellu.
U mo abbandunamentu in u Fiat cuntinueghja.
Hè esaltante, investe è assorbe forza, è a mo piccula anima si senti cusì chjuca, appena un atomu. È sente ancu l'immensità chì ùn pò micca esse chjusu in un circhiu cusì chjucu.
Ma malgradu a so piccula, a mo ànima ùn vole micca stà inattivu.
Vole amà, benedizzione, glurificà è ringrazià quelli chì amanu tantu chì anu postu a so Divina Voluntà à a disposizione di l'anima.
A mo ànima s'hè persa in ellu quandu u mo sovranu Ghjesù hà visitatu a mo piccula anima è li disse:
Ùn vulete micca capisce u valore di un attu realizatu in a mo Voluntà Divina. U so valore hè cusì altu è a so dimensione hè tale chì a criatura chì l'hà fattu ùn pò micca cuntene. Siccomu l'anima stessa si riempie senza pudè cuntena, l'attu sbocca è scorri in l'immensità di l'eternu Fiat.
È tuttu ciò chì u Fiat submerge è chjude in a so immensità ripete stu attu di a criatura.
Allora, quandu mi amate, adurate, benedica mi è ringraziate, dà un grande campu à tutte e cose create per ripetiri u vostru attu, perchè u celu è a terra, u sole è u ventu, i mari è i fiumi, i pianti è i fiori, tutti dicenu in coru. : "Ti amemu, ti adoremu, preghemu " .
Hè cum'è un ecu chì risona in ogni locu è in tuttu.
È cù a forza investita ch'ellu pussede, a mo Voluntà assorbe stu ecu è face chì tuttu ripiglià l'attu chì a criatura hà fattu in a mo Voluntà.
È tandu, chì dolce sorpresa, chì maraviglia incantu chì un attu pò regnà nantu à tuttu è fà torna.
U picculu atomu chì entra in a nostra Voluntà
- hè fattu putente sopra tuttu è
- nutre dolcemente ognunu di u so attu per chì u so Creatore pò esse amatu.
Dunque, u nostru Essere Supremu si sente
chì a criatura chì entre in a nostra Voluntà pò move tuttu. A so voce scorri in ogni locu.
Ùn vulemu esse solu,
- Investite,
-Regna è
-A li faci dì ciò ch’ella vole
à tuttu ciò chì hè investitu da Fiat.
A criatura vole amà ? Tandu face dì à tutti : amore. Vole adurà, benedica ? Allora tuttu si presta à adurà è benedizzione.
Hè a nostra Voluntà chì mi vole à fà.
È a criatura hè investita cù u so Pudere è u so Imperu.
È hè a nostra gioia per vede a piccula di a criatura chì scorri in a nostra Immensità.
Sentemu l'accumpagnamentu di a criatura.
Perchè esse in a so cumpagnia significa esse inseme cù a criatura,
-ricunnosce l'attu ch'ellu hà fattu è u so valore, per ch'ellu ci dica quantu ci ama.
Più a criatura sà chì hè u so attu, più ci dà, più ci sentimu amati, più l’amemu.
Cusì, solu a criatura vene da a terra per rompe a nostra sulitudine.
Ella sola hè l'attrice
chì pò muvimenti tuttu per fà amuri, benedizzione è ringrazià.
Hè vera chì ci sò altre criaturi in a nostra Voluntà Divina, ma ci sò.
senza sapè
- chì simu in elli,
per quale travaglianu e
senza cunnosce u valore di e so opere,
Vivenu cum'è stranieri è distanti da noi. È hè un gran dolore per noi:
- avè figlioli,
- per avè in casa nostra, chì hè a nostra Voluntà, è per esse cum'è s'è no l'avemu micca.
Ùn ricunnosce micca quale li dà a vita è li ama tantu.
Ùn hè micca ciò chì succede cù quelli chì sà chì campanu in u nostru
Will .
Ci ricunnoscemu Noi campemu cum'è Babbu è figlioli
O megliu, campanu in noi è noi in elli. E formemu una sola Voluntà.
A mo rendizione à a Voluntà Divina cuntinua.
Ancu se a luce di l'eternu Fiat ùn mi lascia mai,
Sò in l'incubo di e privazioni ripetute di u mo amatu Ghjesù. E so onda di luce mi investenu in l'internu è fora.
Diventanu
battiti di u core, respirazione,
- muvimentu è nutrimentu di a mo piccula anima.
Ah! altrimenti
- di a Voluntà Divina chì a so vita rimpiazza tuttu, e
- di Ghjesù stessu,
un colpu unicu finiria a vita è quella luce mi purteria in Paradisu.
"Ma" mi dissi, "u mo esiliu hè longu ! chì bè facciu ?
E ancu s'e aghju fattu, quantu hè impurtante u bonu chì puderia fà? Aghju pensatu questu quandu a mo vita caru, dolce Ghjesù, ripetendu a so piccula visita, mi disse :
Figlia mia, curaggiu !
A mo Voluntà vi cunsuma in a so Luce per furmà a so Copia divina in voi .
È a so ghjilosia hè cusì grande ch'ellu ùn si ferma un mumentu per mandà vi a so luce per ùn dà u tempu di fà a vostra vulintà, ma sempre u
mio.
E quantu hè speciale sta pruprietà? Tuttu hè in u funziunamentu di a pruprietà:
- hè a sustanza di a santità,
- hè u sole chì brilla trà e criature à traversu i passi, parolle è opere sante di e criature.
Quandu a luce dà calore è luce à a criatura, dà luce è calore à tutti quelli chì l'intornu. U bonu produce una gloria eterna in terra è in celu.
Quale pò caccià a gloria di un bonu chì hè statu fattu ? Nimu. Nè Diu nè a criatura.
È da l'internu di stu bonu attu nasce naturalmente a gloria chì questu attu cuntene.
Allora qualchì volta i criaturi sò scurdati, ma u bonu ùn hè micca. È vive cum'è a vita trà elli.
Per quessa, ogni bonu rializatu
-cantò gloria è
-diventa u narratore di quellu chì l'hà fattu.
Cusì, ancu s'è vo avete fattu solu un bonu mentre era vivu, tutta l'eternità vi cantaria più gloria.
Aghju cuntinuatu u mo giru in a Voluntà divina cum'è di solitu. Aghju animatu tutte e cose create cù u mo picculu " I love you ".
Vuliu lascià impressuatu in tutte e cose per ch'ella puderia diventà a voce chì esige chì u Regnu di a Vuluntà Divina vene in terra.
U Beatu Ghjesù m'hà sorpresu una volta di più. Hà aghjustatu: A mo figliola di a mo vuluntà,
duvete sapè chì
- a mo impazienza è u mo deliriu di vulè esse amatu da e criature hè cusì grande chì,
- in sicretu, senza esse vistu,
Aghju messu una dosa di u mo Amore in a prufundità di e so ànime.
Sicondu i so struzzioni, aghju aumentatu a dosa è elli.
Sentendu u mo Amore in elli, mi dicenu di tuttu u so core :
"I love you, I love you. "
È eiu, sintendu amatu, triunfiu in l'amore di a criatura.
Cusì, ogni " I love you " di a criatura hè un triunfu per mè. È ancu s'ellu l'aghju nascostu quì,
Ùn m'importa micca chì hè u mo artificiu per fà l'amore.
Inoltre, vogliu chì sia venutu da a vulintà di a criatura, da a so voce. Sentu mossu, mi sentu cum'è un amore di a criatura.
Ogni "I love you" hè dunque un altru triunfu chì fate cunnosce à u vostru Ghjesù.
Pruvate di copre
- celu è terra, e
- tuttu ciò chì hè animatu è inanimatu da u vostru "I love you",
Cusì vecu tuttu sprinkled cù a bellezza di l'amore di a criatura.
È, felice, dicu cù a forza di u mo amore :
"Oh! Iè, quantu sò felice. Sò digià amatu.
È s'ellu triunfau in l'amore di a criatura, trionfa in u mo amore. "
Dopu avè dettu questu, si firmò in silenziu. L'entusiasmu di u so amori hè cusì grande chì, sbalzatu, cercò u riposu in i mo braccia.
Dopu chì, rinvivitu, ripete cù più insistenza:
A mo figliola cara, duvete sapè chì ciò chì vogliu è ciò chì mi interessa di più hè di fà sapè à a ghjente chì amu a criatura .
Vogliu dì à l'arechja di ogni core: "Figlia mia, ti tengu caru " Saraghju felice s'e aghju intesu chì mi rispundenu ancu:
" Gesù, ti amu ".
Sentu l'irresistibile bisognu di amà è esse amatu.
Oh! quante volte sò permessu di suffocà in u mo Amore. Perchè quandu amu senza sentenu amatu,
u mo amore ùn trova sboccu è mi suffoca !
Hè per quessa chì amu tantu u vostru " Ti amu " .
Quandu a dici, piglia a forma di una fiamma rinfrescante chì , entra in u mo grande focu d'amore, mi fa riposu è sparghje una rugiada benefica nantu à e fiamme chì mi brusgianu.
Porta tranquillità à u mo amore, i mo delusioni è a mo frenesia amorosa.
Perchè sò amatu, possu dà ciò chì hè u mio.
Pudendu dà ciò chì hè u mio, u mo amore si trova versatu.
A mo figliola, u celu è a terra sò pieni è inundati di u mo amore.
Ùn ci hè un locu induve u mo amore ùn sente micca u bisognu di sbuccà per corre in cerca di cori è dì e so parolle :
"A mo figliola, ti tengu caru, ti tengu caru . E tu, dimmi chì mi amu".
È u mo amore hè tutte l'arechje per sente a criatura pronunzia u so
"Ti tengu caru."
S'ella l'affirma, u mo amore si senti rassicuratu in a criatura è piglia u so dolce riposu. Altrimenti corre, viaghja à traversu u celu è a terra è ùn si ferma finu à truvà qualcunu chì dice " Ti amu ".
Ogni " I love you " di a criatura hè un outlet per u mo amore.
Stu amore, intrutu in u mio, hè incorporatu in u mo propiu amore chì hà a virtù di sparghje mentre resta sanu.
È furmendu i cracke, l'amore di a criatura si apre per scaricate u mo amore. Stu amore hè puru quandu a mo Voluntà l'anima.
Avete vistu allora chì hè a longa canzone di u vostru "I love you " ? Sò tutti i sbocchi chì vi dà à u vostru Ghjesù
Mi chjamanu per vene è riposu in a to ànima.
Dunque, vogliu chì mi dica sempre u vostru "Ti tengu caru". Vogliu vede in tuttu ciò chì aghju fattu per voi.
Mi piace sempre à sente, sempre.
È quandu ùn dici micca, suspirendu, dicu :
"Oh! Ancu u zitellu di a mo Voluntà ùn mi dà micca un sboccu cuntinuu, chì mi permette di sbulicà in u so picculu amore ".
È stau quì in u mo dulore è aspettu u vostru caru ritornello:
"I love you, I love you ".
Amami, a mo figliola, amami .
Avè pietà di u mo core feritu chì mori.
Ùn m’importa più, diliriu, è cum’è un amante pregu u to amore.
È in a mo fretta, ti basgiu, ti tengu strettu à u mo core
-per fà vi sentu quantu ardente hè u mo amore è
-per chì in cuntattu cù e mo fiamme avete pietà di mè è mi amate.
Oh! fatemi felice è amami.
Quandu ùn sò micca amatu,
-Mi sentu miserable in u mo amore è
- Vengu à diliriu.
È quandu un core cumpassione hà cumpassione per mè è mi ama, sentu chì a mo disgrazia si trasforma in felicità .
Allora ognunu di i vostri "Ti amu " diventa un altru pezzu di legnu
-Chì ti latti in l'immensu oceanu di u mo amore è
- chì, diventendu una piccula fiamma,
aumentate u vostru amore per u vostru soffrenu Ghjesù di un gradu .
Mi sentu cum'è un zitellu in i braccia di a Voluntà Divina. Oh! quantu hè vera per mè esse un zitellu.
Mentre ch'e aghju per nasce, un altru attu di a Voluntà Divina si versa nantu à mè o un altru sapè si manifesta à mè, è rinasce in questu attu è in questa cunniscenza cum'è in una nova vita in a Voluntà Divina, chì aghju fattu. Ùn aghju micca in u mo propiu putere è chì ùn aghju micca cunnisciutu prima.
In l'attu di riceve sta nova vita, mi sentu rinascita.
È mentre rinasce, a Voluntà Divina mi dà un altru di i so atti. Ellu mi scorri cù un altru di i so cunnisciuti
Sò sempre in l'attu di rinasce. Oh! putenza di a Fiat Suprema !
Ùn si sà mai lascià a criatura, pare piuttostu ch’è tù mi mette
- in u labirintu di a to luce immensa,
- in l'attu di sempre mi dà una nova vita.
È mi sentu u bisognu di riceve a vostra vita cuntinueghja à esse persu in voi. Oh! chì felice perdita!
Perchè ùn hè micca una perdita, ma una cunquista di a nova vita divina chì a criatura porta.
A mo mente s'hè persa in u Fiat Divinu quandu u mo Divin Maestru, in visita à u so picculu novu, mi disse :
U mo zitellu,
u mo Amore hè cusì grande chì per riceve u rigalu di a vulintà di a criatura,
Sò sempre in l'attu di dà u rigalu di a mo Voluntà in tutti l'atti chì face.
Sò u primu à dà u mo rigalu.
Sempre spia per sapè s'ellu a criatura hè per fà un attu per dà a mo Voluntà in quellu attu.
Cusì a criatura, videndu u grande rigalu ch’e aghju fattu, mi darà u picculu rigalu di a so vulintà. Cù stu rigalu di a mo Vulintà chì dunque dugnu in tutti l'atti di a criatura,
-a criatura riceve un novu attu di Vita divina, e
-A facciu rinasce in sta Vita divina ch’ella acquista.
È postu chì hè furmatu in sta Vita divina,
Ùn aspettu micca è subitu li dugnu u rigalu di a mo Voluntà. Allora,
- fà a mo donazione e
- vulendu riceve quellu di a criatura crea l'alternanza di a vita di a criatura
Cusì sperimenta a crescita cuntinua è a rinascita di a so vita in u divinu.
Stu rigalu chì dugnu hè cusì grande
- chì quandu aghju da fà,
i celi sò stupiti è si inchinanu cun rispettu
- adore un rigalu cusì grande è elogia u so Creatore per tanta generosità.
È ognunu hè attentu à esse spettatori di cumu si sviluppa stu rigalu in l'attu di a criatura.
E tistimunianzi di a nova rinascita di a criatura in a Vita Divina, tremanu à a vista di u grande prodigiu di a criatura rinata.
à una nova Vita divina ogni volta chì stu rigalu di a mo Voluntà hè cuncessu.
È, oh! quantu mi ringrazianu per tanta gentilezza
Perchè tutti si sentenu più felici videndu stu rigalu di a mo vuluntà travaglià
in l'attu di a criatura.
Questu pò esse dettu
- in stu scambiu di vuluntà,
- in stu rigalu mutuale,
un matrimoniu si faci trà l'anima è Diu.
Hè sempre novu.
È quandu ci hè u matrimoniu, tutti
- festighjà i novi sposi è
-canta i lodi di u Criaturi
Perchè ùn dà micca solu u mo Fiat.
Ma cù stu rigalu dugnu a mo Vita chì forma u ligame di inseparabilità
chì hè a sustanza di un veru matrimoniu trà l'omu è u divinu?
Oh! immensa ingratitudine
di quellu chì ùn riceve micca stu rigalu di a mo Vuluntà in e so opere,
soprattuttu datu a mo fretta di vulè dà li !
I pregu è li pregu di ricevelu. Assai spessu mi sforzu di creà
- novi accidenti,
- circustanze impreviste per avè novi opportunità
per dà u mo Fiat più spessu.
È quandu vecu chì ùn l'accettanu micca,
-Sentu a mo impresa d’amore si trasforma in dulore, possu dì chì u celu pienghje cun mè.
Perchè quandu a mo Voluntà agisce in l'attu di a criatura, i celi sò implicati in a mo Voluntà.
È tutti celebranu se a mo Voluntà hè accettata o soffre si hè rifiutata.
Dunque, fate attenzione.
Ùn vogliu nunda in i vostri atti atti, ma u scambiu constante di accettazione
- u rigalu di a mo Voluntà e
- u vostru rigalu
In tuttu ciò chì fate, ciò chì prega, ciò chì soffre, ciò chì travaglia, in tuttu.
Oh! quantu mi farai felice !
Cercheraghju u vostru attu
per ch'ellu possa e dumande di un attu degnu di a mo Divina Voluntà.
Mi sentu totalmente investitu in a Voluntà divina. L'aghju sentitu palpitari in a mo piccula anima.
U so aria celestial è balsamica hà furmatu un celu in mè chì mi sentu felicità da sopra.
Mi sentu ancu più felice chè i citadini di u celu.
Perchè ùn anu micca u Donu di un attu di a Voluntà Divina
- cum'è un attu di cunquista,
- cum'è una nova nascita in Diu.
Hanu solu u rigalu di celebrazione è lode, ma micca quellu di cunquista.
Invece io,
-Puderaghju fà novi rializazioni
- Puderaghju include una Voluntà Divina operante in u mo attu.
Mentre a mo mente vagava, u mo dolce Ghjesù m'hà sorpresu è disse:
beata zitella,
Vogliu dà ti perchè vogliu
- chì a criatura riceve u rigalu di a mo Voluntà in tutte e so opere, è
-chì mi dà a so vulintà ogni volta.
Perchè s'ellu ci era un scambiu in un attu è micca in un altru,
-in quellu induve ùn ci hè micca scambiu, si formaria un viotu in l’anima è stu viotu si empiia di miseria, debulezza è passioni.
Fendu cusì, a Vita Divina ferma rotta, cum'è staccata.
Dunque, i veri rinascimenti ùn ponu accade perchè mancanu
- cibo,
- a materia principale di l'attu cuntinuu di u mo Fiat chì forma a so nova nascita in Diu.
Infatti, senza l'attu cuntinuu di a mo Voluntà, hè impussibile di riceve
- i so grandi rigali è i so grandi beni chì maraviglianu u celu è a terra.
Sentendu questu, dicu:
"Dì mi, amore, perchè sì cusì interessatu
-a vuluntà di a criatura e
- dà u vostru? "
Ghjesù dice:
"Vulete sapè perchè?
Perchè pigliendu a vulintà di a criatura, aghju messu in salvezza
Dà a meia , l'aghju pigliatu da tutti i lati è mette a mo Vita in modu sicuru in a criatura .
Ùn ci hè nunda è nimu induve a mo Voluntà ùn hà micca i so ligami di regnu è cunservazione
Cusì mi sentu a criatura felice cun mè in tuttu è in tuttu.
E poi possu dì in fatti è micca in parolle:
"Ciò chì hè u mio hè u vostru, è aghju fattu tuttu per voi".
Cù questu, u mo scopu hè cumpletu.
A criatura, chì hè u mo travagliu criativu, ùn hè più una causa di preoccupazione perchè ùn hè più in periculu.
Siccomu a mo Voluntà Divina face u so postu in u so spaziu infinitu. Dunque, ci hè ghjustu
-di gode di sta criatura è
- rendenu felici cun una felicità mai interrotta da nimu di noi.
Hè per quessa chì ùn aghju micca riposu
chè quandu vecu a criatura investita cù u rigalu di u mo Fiat.
Sò constantemente à a ricerca
perchè sò chì a so vulintà ci pò tradisce.
Per quessa, aghju da aduprà strati è sforzi amorosi. Aghju sempre da esse à u travagliu.
Ùn ci hè micca riposu per mè. Da l'altra parte
- quandu a vulintà di a criatura hè in u mo Power e
- quandu a mo Voluntà hè in u putere di a criatura, mi riposu in quantu à u so destinu.
Ùn ci hè più periculu.
È se vogliu un scambiu cuntinuu trà a criatura è Me, hè di avè l'uppurtunità
agisce,
per pudè parlà è cuntinuà una dolce cunversazione. Vogliu sempre dà ciò chì hè u mio.
Aduprà u pretestu di vulè u scambiu di a vulintà di a criatura
per ch'e possu restituà a mo Voluntà.
Ma a vulintà di a criatura era digià a mo, è a mo Voluntà era digià quella di a criatura.
Sola, dendu dinò a mo Voluntà,
Aghju aghjustatu novi Vite Divine è Grazie maravigghiusu.
Dunque ti vogliu sempre in a mo Voluntà. Pudemu dunque esse sicuru chì tù sarè sempre cun mè è eiu cun tè.
U mo abbandunamentu in u Fiat cuntinueghja.
Oghje hè Natale è aghju passatu a notte senza vede u zitellu celeste. Eru disgraziatu per esse senza Quellu chì forma a mo vita è a mo integralità.
Oh! campà senza ellu,
hè cum'è campà senza esse vivu, turturatu, senza forza è senza sustegnu. Questa hè a morte più terribile per a mo povera ànima
In l'ansietà è a paura, aghju pricatu à l'Essere Supremu per revelà quellu chì m'hà amatu tantu è hà furmatu u mo martiriu duru.
Oh, in quellu mumentu, una luce immensa chì empiia u celu è a terra fece piacè a mo mente. Meravigliosa!
Aghju vistu u Figliolu divinu rinasce in ogni cosa creata è in ogni core.
U zitellu Ghjesù era in ogni locu multiplicatu, duplicatu,
rinasce in modu infinitu, in tuttu è in tuttu.
Dunque tuttu è tutti avianu u bonu di sente a nascita di u Figliolu celeste.
Oh! quantu era bellu di vedelu cusì chjucu : chjucu
- à u sole,
- in e stelle,
- in tutti l'elementi,
- in tutti i criaturi.
Tutte e cose
cantava e so lode è avia
- u grande onore,
- u bonu immensu di a so nascita e
pussede a dolce assicurazione di avè u zitellu Ghjesù per ellu stessu.
Cusì, cun maraviglia è maraviglia, aghju vistu chì Ghjesù hè ancu natu in mè.
Ci vulia à suspirà è abbracciallu ardente è mi lasciò.
Era ancu cuntentu è teneru, mi disse :
A mo figliola
" Amate mi, amami. Sò natu per amà è esse amatu . Per agisce in Diu, a mo nascita duvia esse universale.
È ancu di più, ghjuntu da u celu à a terra, vulia diventà carne per fà
-per glurificà perfettamente u Babbu Celeste e
- per cumpensà ciò chì ogni omu ùn avia micca fattu.
Hè per quessa chì a mo piccula Umanità vulia rinasce in ogni cosa creatu : perchè l'omu ùn ci avia micca datu
gloria,
u scambiu d'amore
per avè creatu u celu, u sole è parechje altre cose.
È a mo Umanità chì rinasce in elli,
glurificatu cumplettamente u mo Babbu celeste per tuttu u travagliu di a Creazione.
L'omu, ricusendu a mo Voluntà Divina, era diventatu impotente in tuttu. Sò vinutu per esse u so Salvatore,
per riparà, difende è glurificà lu.
L'aghju cupertu cù a robba di a mo umanità per purtallu in salvezza, è aghju rispostu per ellu per tutti davanti à u mo Babbu celeste.
U mo amore era cusì
a mo Divinità, per dà via libera à u mo amore,
M'hà purtatu à nasce in ogni core è in tuttu.
Questu hè cusì veru chì i primi cose sò ghjunti
- à ricunnosce mi è
- hè statu creatu cose chì cantavanu i mo lodi.
Ùn aghju micca agitu in Diu s'ellu ùn era micca natu universale per chì tutti puderanu dì:
«Per mè hè natu u Figliolu celeste. Hè u mio, è questu hè cusì veru chì l'aghju digià pussede ».
-U mo amore saria statu impeditu s'ellu ùn pudia esse natu in tuttu.
-U mo putere saria limitatu.
A mo immensità seria persa se a mo rinascita ùn era micca universale. Questu ùn deve micca sorprenderà.
Cum'è a mo Divinità hà pienu u celu è a terra,
incorporendu in a mo piccula Umanità,
a mo Divinità hè cusì multiplicata è duplicata
- chì rinasce in tutte e cose è in tutti l'esseri.
Quessi sò i modi divini è infiniti chì avemu per tutti per fà questu
- pigliate u bè chì facemu e
- per esse pienu di i nostri travagli.
Perchè
- sente in elli a mo nascita,
- si celebravanu è
- si rallegravanu.
Ma sapete in quale cori ci hè a festa quandu sò natu ?
In quelli chì
- pussede a mo Voluntà Divina e
- ricunnosce subitu chì sò natu in i so cori. Ci hè una festa eterna in elli per mè.
L'altri, invece,
- fate mi pienghje,
- fate mi soffre
Mentre peccanu, preparanu u cuteddu per ferisce è tumbà mi.
Allora eru totalmente immersa in u so amore.
In virtù di a scena in muvimentu di u zitellu celeste natu cusì universale è in tutti, aghju pussutu capisce assai cose. I
Hè megliu di esaminà li in silenziu perchè, ùn sapendu micca spiegà li, puderia dì una sciocchezza.
Per celebrà u Figliolu celeste, aghju abbandunatu sanu sanu in a Voluntà Divina.
Hè tornatu di novu.
Era cusì graziosu, di una bellezza cusì rara, è nimu pò esse cum'è ellu. Hè chjusu in u mo core cum'è u locu di a so nascita.
Era tuttu amore è mi ripeteva e so lacrime di zitelli, i so lamenti è i so singulti d'amore.
Com’era commovente di vedelu a volte pianghje, à volte a singhiozzi è à a volta a lamenta.
Cù l'esercitu di e so lacrime,
cù i stratagemi di i so singhiozzi è e preghiere di i so lamenti, a so rinascita era in tutti i sensi.
Hè cusì u kidnapper chì, cù a forza di un Diu chì pussede, fascinava i cori è li penetrava per furmà in elli a so nova nascita.
Oh! celi, inchinate cun mè, amate è adurà u Figliolu celeste.
Ma a mo mente era persa in stu grande misteru quandu u mo dolce Figliolu, trà e so lacrime è i so singulti intrecciati da un surrisu celeste, aghjunse :
A mo figliola benedetta, essendu Diu, ùn pudia esse altrimenti.
A mo nascita ùn era micca solu universale,
ma eru ancu in a stessa cundizione di u sole.
Li piacia o micca, ogni cosa creata è ogni criatura riceve da u sole a luce è u calore di a so luce imperiosa.
Cù a listessa supremazia ch'e aghju nantu à tuttu è tuttu,
u sole pare dì in a so lingua silenziu, chì hè più forte chè s’ellu parlava :
"Induve mi ricevi cun amore
induve vi invistiscia cù u dirittu ch'e aghju da dà luce.
È s'è vo ùn vulete riceve mè, vi circundaraghju in tale manera chì ùn puderete micca scappà da a mo luce. È aghju avutu a grande gloria d'avè datu a luce à tutti. "
U sole hè u simbulu di a mo nascita .
Ancu ellu rinasce ogni ghjornu per tuttu è per tutti.
Ùn sò micca solu rinascite universalmente, ma quandu sò rinascitu, invadiu.
Quandu rinascenu in u core, invadiu
a mente cù i mo pinsamenti,
ochji cù lacrime, l
a voce cù i mo lamenti.
In questu modu, aghju fattu una invasione universale di tutti i criaturi. I pigliu da tutti i lati finu à ch'elli ùn ponu più scappà.
* S'elli m'accoltanu cun amore,
- micca solu a mo vita hè nata in elli,
- ma ella cresce sorprendentemente.
* S'elli ùn mi ricevenu cun amore,
Sò rinasciutu in elli cù i diritti di un Diu chì possu ,
ma ùn sò micca crescente. Restu chjucu, è sò cum'è in una riserva chì aspettu chì i mo lamenti è e lacrime li portanu à amassi.
È s'ellu ùn possu micca, a mo vita si trasforma in ghjustizia per elli.
Oh! quantu hè turmentatu u mo cori chjucu per vede a mo nascita, chì hè tuttu amore,
cambiatu in ghjustizia per i poveri criaturi.
Dunque, postu chì sò natu in tè, lasciami cresce cusì chì i mo lamenti è e lacrime sò trasfurmati in gioia.
Aghju fattu u mo tour in Creazione per seguità l'atti di a Voluntà Divina.
Mi paria chì tuttu ciò chì aghju creatu hà apertu a strada
- Riceve u mo attu,
- curtitelu, è
- dà ellu u scambiu di a Voluntà Divina
ch'ella possedeva cum'è attrice è curatrice.
Eiu fattu questu quandu u zitellu celeste m'hà fattu a so breve visita è disse:
A mo figliola, quellu chì faci a Voluntà Divina, fendu e so opere, si versa in ella. Ùn ci hè nisuna particella di u so esse chì ùn piglia micca u so postu in a Vuluntà Suprema.
Siccomu tuttu hè chjusu in a mo Voluntà,
- tuttu ciò chì Diu hà creatu,
- tuttu ciò chì hà fattu è farà,
- tuttu versa in l'attu di a criatura cum'è in un attu unicu, perchè questu attu pò esse
- piena,
- abbellimentu e
- circundatu
per tuttu ciò chì a mo Voluntà hà fattu è farà.
Tantu cusì chì pudete vede tutti l'atti divini
- impregnata,
-fusione è
- circundatu
in l'attu di a criatura.
Quandu a mo Voluntà agisce
- in a nostra Divinità cum'è
- in atti umani,
ùn sà nè vole staccarsi da l’attu umanu.
Ella
à u cuntrariu, combina i dui è
forma u novu attu chì vole fà.
Si pò dì chì tuttu u nostru Essere Divinu cù tutte e so opere sbocca nantu à a criatura.
-Ammucciamu è chjudemu in a criatura
- pur essendu ciò chì simu in a nostra immensità è in u nostru putere infinitu.
Ma a nostra felicità hè doppia da a parte di a criatura
perchè ci hà datu l'uppurtunità di duplicà a nostra vita cù e nostre azzioni.
È ricevemu a gloria, l'onore, l'amore di a nostra vita è di e nostre opere da quellu chì ci permette di pussede a nostra Voluntà.
Questu succede cù u sole chì, da a cima di a so sfera, si dà à a terra.
Sembra dà solu a so luce, ma ùn hè micca vera. Dà cù a so luce tuttu ciò chì hà.
Questu hè cusì veru chì pudete vede a terra coperta cù una varietà di culori, sapori è sapori.
Quale hà datu tanta bellezza, sustanza è tanti culori ?
A luce ? Ah! innò.
Hè perchè a luce hà datu
- a sustanza,
-e proprietà chì a luce (u sole) pussede.
Si pò dì chì a terra hè arricchita, abbellita da e pruprietà chì u sole pussede. Ma quandu u sole dà, ùn perde nunda di ciò chì pussede.
Oh! se u sole puderia ragiunà, cumu si senti più felice è più glurificatu da u grande bè chì dà à a terra.
Riproduce a nostra vita è e nostre azzioni in a nostra amata criatura hè una gioia per noi.
E sapemu a grandezza di a criatura chì ci hà datu u campu
- aduprà a nostra forza cumunicativa e
- à ripruduce in ellu.
È eiu, intesu questu, aghju dettu à mè stessu :
È s'ellu ci hè u peccatu, e passioni, cumu pò a criatura riceve stu grande bè ? "
Ghjesù aghjunse:
Beata zitella, quandu l'ànima hè à a misericòrdia di a mo Voluntà, hà a virtù di perde a vita di u male.
Ùn ci hè micca peccatu o passione chì ùn sente micca stu colpu mortale. Morrenu di a so propria morte.
Quandu a mo Voluntà regna in l'anima, sentenu chì a so vita si ne và.
In quantu à u male, a mo Voluntà hè cum'è u ghjacciu chì face e piante
- secca, - sicca è - more.
Hè cum'è a luce à a bughjura chì, quandu a luce appare,
- sparisce è - mori.
In fatti, nimu sà induve si sò lasciati. A mo vulintà hè cum'è u caldu per u fretu:
- u fretu mori per via di u calore.
Sì u ghjacciu, a luce è u calore ponu causà a morte di e piante,
bughjura è friddu, a mo Voluntà hà ancu più virtù di tumbà ogni male .
À u più,
- s'è l'anima ùn si lascia micca sempre duminata da a mo Voluntà,
- tandu, induve a mo Voluntà ùn regna micca sempre,
ùn pò micca cumunicà tutti i bè è cunvertisce tuttu in a vita divina.
È induve a vita divina manca, hè quì chì u male nasce .
Ciò chì succede à e piante pò succede quandu a forza di u ghjacciu hè eliminata.
Ancu s'ellu hè stancu, cumincianu à torna verdi.
Se a luce hè eliminata, a bughjura torna, è se u calore hè eliminatu, u fretu torna.
Hè per quessa chì ci hè una grande necessità
- sempre fà a mo Voluntà e
- campà sempre in ella s'è vo vulete
-esse capaci di bandisce tuttu u male e
- sradicà ancu e radiche di e vostre passioni.
infatti a mo Divina Voluntà vole sempre dà à a criatura, ma per dà,
hè attentu à vede quantu a criatura agisce in a mo Voluntà. Perchè per ogni attu fattu in a mo Voluntà,
a criatura acquista un dirittu divinu.
Cusì l'atti realizati da a criatura sò tutti i diritti acquistati in u mare di u mo Fiat.
A mo Voluntà acquista quant'è tanti diritti nantu à a criatura.
Questi diritti da i dui lati facenu Diu è a criatura i pruprietarii.
È a mo Voluntà si spacca è si chjude in l'anima,
- secondu ciò chì a criatura hè capace di trattà,
- porta a criatura in u mare immensu di a so Vulintà chì regna in Diu.
A mo vuluntà vole
- sempre dà è
- cresce sempre a capacità di a criatura.
Piglia da u mare di a mo Voluntà è
allarga u picculu mare di a Vulintà in a prufundità di l'anima.
Si pò dì chì face l'anima una piccula barca per fà
- vai è
- spin
in u mare immensu di a so Voluntà.
È in quantu l'ànima hè vuluntaria è agisce,
A mo Voluntà à u turnu cuntene novi dosi di Voluntà Divina.
Dunque ti vogliu sempre in a mo Voluntà per quessa
- mi dà u dirittu di dà sempre,
- è tù per sempre pudè riceve. Fiat !
Comu di solitu, aghju andatu intornu à tutta a Creazione per scuntrà a Vulintà Divina dominante è dà u scambiu d'amore per avè creatu tante cose per mè cun grande amore.
Mi paria chì tuttu ciò chì hè creatu aspittava di riceve u sigillo di u mo "I love you".
Era un dirittu, un tributu, un picculu segnu aspittatu da a terra per issa Vuluntà chì avia datu tantu à tutti i criaturi è criaturi.
chì era sia per quellu chì agisce è guardà.
Ma fendu cusì, mi paria chì u mo dolce Ghjesù stessu hà pigliatu u mo " Ti amu " cù e so mani è l'hà postu cum'è un sigillo nantu à queste cose create.
Allora li mette da parte, induve l'aghju dettu, per pudè cuntinuà a so intensa attività di mette "I love you" nantu à tutte e altre cose create.
È mi maravigliatu di l'interessu di Ghjesù chì aspittava cun pacienza. Aghju pensatu:
"Ma chì pò avè u mo picculu ti amu chì hè cusì impurtante per vene à preoccupari è interessà à Ghjesù?"
È si firmò un pocu per parlà cun mè è disse :
A mo figliola benedetta, sapete ciò chì ti tengu caru ? Hè cum'è a puntuazione in un documentu.
A cunfusione hè cusì grande in un documentu senza puntuazione trà l'idee è l'espressioni chì quelli chì u leghjenu, ùn videndu nunda di significatu, l'interpretanu à a so manera chì pò esse bellu o detestable.
Eppuru, chì hè un puntu, una virgola, un puntu d'interrogazione è tutti l'altri segni di puntuazione ?
Ùn hè nunda paragunatu à u travagliu di scrive un caratteru unicu. Questu hè u vostru "I love you" :
hè a puntuazione in a scrittura di a vostra vita, e vostre parolle, e vostre opere, i vostri passi è ancu u vostru core.
Puntuazione di u vostru "I love you" «
- mette ordine in tutte e vostre azioni ,
- rimpiazza l'idee,
-da a più bella spressione è
- fà cunnosce quellu chì per amore hà furmatu a pagina è u caratteru di a to vita. Ma questu hè micca tuttu.
Stu puntu, sta piccula virgola di u vostru I love you, si alza è marca e nostre pagine divine, i nostri parsunaghji celesti di tutta a creazione.
Cosa hè a creazione?
Ùn hè micca a nostra pagina divina ?
- cù i nostri caratteri celesti stampati nantu à sta pagina di creazione chì hè stata puntellata
- cù assai ordine è armunia,
- cù l'idee ghjuste,
- cù l'espressioni più belle è commoventi,
scrittu cù tantu valore artisticu chì nisun artista pò imità ?
U vostru "I love you" si unisce à a puntuazione divina.
Per puntu, ricunnosce u valore di i nostri caratteri. Amparate à leghje a nostra pagina.
Capisce cù l'idee ghjustu tuttu ciò chì avemu fattu per amore.
Riceve l'espressioni più belle è commoventi da u so Creatore. Ci dà u picculu tributu,
cumpensa cù sta piccula ricchezza chì noi, cù l'amore di a ghjustizia,
aspettemu criaturi.
Inoltre, u vostru "I love you " hà a virtù naturale di cunvertisce in u bonu.
Pigliu, cun amore tutale, i periodi è i toi virgule
" Ti tengu caru ".
Pozzu a vostra piccula luce nantu à a nostra puntuazione divina.
È fighjendu tutta a Creazione, mi sentu un amore intensu à vede quellu di u zitellu di a nostra Voluntà in a puntuazione celestiale.
Ma dimmi, figliola, perchè dici " Ti amu " è perchè vulete vestisce tutte e cose create cù u vostru " Ti tengu caru " ?
Eiu: Perchè "Ti amu " è vogliu esse amatu da voi.
È Ghjesù: Dunque dite " Ti amu " perchè mi amate.
Ùn sò micca a mo più grande felicità, i sospiri, l'aspettativi è i delusioni chì sò amati da e criature?
Ùn sapete micca
-chì à ogni " ti amu " bisbigliu à l'arechja di u to core:
" Ti amu ", è
-chì aghju messu a puntuazione celeste nantu à a pagina è nantu à i parsunaghji di a vostra vita ? Ùn site micca felice ?
È eiu : amore mio, nò, ùn basta micca.
Ùn sò micca cuntentu solu cù a vostra puntuazione. U mo puntuazione pò esse abbastanza per voi.
Siccomu sò chjucu è bonu per nunda, ùn sò micca sapè fà altru.
Ma sapete cumu fà tuttu. Per fà mi felicità, vogliu chì formate a mo pagina è i caratteri in a mo vita.
Ghjesù :
Iè, iè, vogliu fà vi felici. Vi possu dì chì hè ciò chì facciu.
Sapete ancu chì per scrive una pagina avete bisognu di carta, tinta, penna, tuttu u materiale necessariu per avè una pagina scritta.
S'ellu manca solu una cosa, a scrittura ùn pò micca vene à a vita.
Avà, a carta hè a mo Voluntà Divina
chì cum'è u fundamentu di tutte e cose deve furmà a pagina di a vita.
Duvete sapè chì più di carta,
- a mo Voluntà si stende cum'è u fundamentu di tutta a Creazione
per riceve i caratteri divini di l'amore incessante
-in quale avemu versà e nostre qualità è opere divine
chì sò più cà caratteri indelebili.
simile,
l'anima deve pussede a mo Voluntà Divina cum'è u fundamentu di tutte e cose.
Ma ùn hè micca abbastanza.
Esige ancu Amore incessante
per furmà l' inchiostru per pudè scrive nantu à sta carta ligera. Ma carta è tinta ùn sò micca abbastanza per furmà i caratteri.
A penna di l'opere sante hè ancu necessariu ,
a varietà di sacrifici e
e circustanze di a vita
furmendu a penna è esse capace di scrive caratteri belli è puliti è sprissioni commoventi chì qualchì volta ti facenu pienghje è po empie u core di gioia.
In questu modu, quelli chì puderanu leghje si sentiranu trasfurmati è riceveranu a vita di u bonu chì sta pagina pussede.
È eiu, u divinu autore è scrittore , quandu truvu carta, tinta è penna,
cum'è aghju furmatu è scrittu a pagina di Creazione,
cun gioia immensa mi sforzu di furmà è scrive a pagina di a criatura.
Forse ancu più bella chè a Creazione.
Dunque tenite sempre a carta, a tinta è a penna pronti, vi prumettu di scrive a pagina di a vostra vita induve tuttu si pò vede.
ciò chì solu aghju furmatu è scrittu. Allora sarete felice, è ancu eiu.
Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju fattu u mo solitu ringraziamentu, cusì aghju vistu à Ghjesù, u mo immensu bonu, afflittu è taciturnu, cum'è s'ellu avia bisognu di cumpagnia.
Aghju avvicinatu à ellu è pruvatu à cunsulallu, essendu sempre unitu cun ellu per ùn lasciallu mai solu.
Ghjesù paria assai cuntentu è per sbulicà u so dulore mi disse:
Figlia mia, siate fideli à mè è ùn mi lasciate micca, perchè u soffrenu di a sulitudine hè sempre u più oppressivu perchè a cumpagnia hè u sustegnu è u
aiutu di quelli chì soffrenu.
Senza cumpagnie, a soffrenza hè dura da l'assenza di quellu chì puderia calà u so dulore o ancu prupone un rimediu amaru.
Figlia mia, quante anime mi accolgono sacramentalmente in cori e mi lasciano in pace ! Sò in elli cum'è in un desertu, cum'è s'ellu ùn li appartene micca.
Mi trattanu cum'è un straneru.
Ma sapete perchè ùn participanu micca ?
à a mo vita, à e mo virtù, à a mo santità,
à i mo gioie è sufrenze ?
Perchè mantene a cumpagnia di qualcunu significa
participa in tuttu ciò chì a persona chì hè vicinu, faci è soffre.
Dunque, riceve Mi è micca participà à a mo Vita hè per mè u più amaru di a sulitudine.
Per esse solu, ùn possu micca dì à elli ciò chì l'amore brusu per elli.
U mo Amore resta allora isolatu, cume a mo Santità, a mo Virtù è a mo Vita. Hè solu a sulitudine dentru è fora di mè.
Oh! quante volte falò in cori è pienghje perchè mi ritrovu solu.
È vecu chì ùn sò micca curatu, chì ùn sò nè apprezzatu nè amatu. Tantu cusì chì sò custrettu, per via di a so indiferenza,
esse zittu è tristi.
È perchè ùn anu micca participatu à a mo vita sacramentale, mi sentu separatu in i so cori.
È postu chì ùn aghju nunda à fà,
- cù pacienza divina è incrollabile,
Aspettu u cunsumu di a spezia divina in quale u mo eternu Fiat
m'avia imprigiunatu, lassendu appena traccia di i mo antenati.
Ùn pudia micca lascià nunda di a mo vita sacramentale, solu uni pochi di lacrime perchè queste ànime ùn participanu micca à a mo Vita.
Li mancava u vacu induve puderia lascià e cose
chì mi cuncernanu è
chì vulia sparte cun elli.
Allora ci sò assai anime
- chì mi riceve sacramentalmente è
- ch'elli ùn anu nunda à dà mi chì appartene à mè.
Sò sterili di virtù, d'amore, di sacrifiziu. Poveri, si nutrenu di mè
Ma postu ch'elli ùn mi facenu cumpagnia, cuntinueghjanu à avè fame.
Oh! à quale soffrenza è martiriu hè sottumessa a mo vita sacramentale.
Mi sentu spessu affucatu da Amou.
Vogliu esse liberu è bramu di falà in issi cori. Ma hé, sò custrettu à lascià li più suffocante chè prima !
Cumu possu sbulicà u mo amore se nimu ùn presta attenzione à e fiamme chì mi brusgianu ? Altre volte, inondazioni di dulore mi inundanu.
Sospiru dopu à un core chì mi libererà di i mo suffrenze, ma in vanu.
Queste ànime volenu ch'e aghju participà à u so soffrenu, è aghju.
Ammucciu e mo suffrenze in e mo lacrime per cunsulallu, è mi fermu quì senza u sollievu chì speru.
Ma quale vi pò dì di tutte e soffrenze di a mo vita sacramentale ? Quelli chì mi ricevenu è mi lascianu in a solitude amara sò più numarosi chè quelli chì mi facenu cumpagnia in core.
È quandu aghju trovu un core chì mi mantene in cumpagnia, aghju cumunicatu a mo vita à ellu è ci lasciu u depositu.
- di e mo virtù,
- u fruttu di i mo sacrifici e
- a participazione di a mo vita .
È fà di st'anima a mo casa, u mo rifugiu è u locu sicretu di e mo suffrenze.
È sentu u scambiu di u sacrifiziu di a mo vita eucaristica perchè ritruvu ciò chì rompe a mo sulitudine, secca e mo lacrime, mi dà a libertà di versà u mo amore è i mo pene.
Quessi sò quelli chì serve cum'è spezie viventi,
micca cum'è spezie sacramentali chì ùn mi dà nunda è piatta da mè solu quandu aghju fattu u restu.
Ùn dicenu mancu una parolla per rompe a mo sulitudine. Sò spezie mute.
Per d 'altra banda, in l'animi chì mi servenu cum'è spezie viventi, sviluppemu a nostra vita inseme;
Avemu solu un core chì batte, è s'ellu mi sentu chì l'ànima hè disposta, cumunicà e mo suffrenze è
Continuu a mo passioni in questa anima.
Puderaghju dì chì da e spezie sacramentali passaghju à spezie viventi per cuntinuà a mo vita in terra, micca più sola, ma cù st’anima.
Ci vole à sapè chì u soffrenu ùn hè più in u mio putere è chì per amore dumandu à sti ànime chì sò spezie viventi di dà mi ciò chì mi manca.
Per quessa, a mo figliola, quandu aghju trovu un core chì mi ama è chì mi face cumpagnia dandumi a libertà di fà ciò chì vogliu, ghjunghje à l'eccessi. Ùn aghju più attentu à nunda.
dà finu à chì a povera criatura si senti inundata di u mo amore è di e mo grazia.
Hè per quessa chì a mo vita sacramentale ùn ferma più sterile quandu discendu in questi cori, nò, perchè ci mi riproduce, mi duplicà è cuntinuu a mo vita in elli.
E sti ànime sò i mo cunquistatori chì amministranu a so vita à stu poviru omu.
in u bisognu è chì mi dicenu : " Amore mio, era u to turnu di soffre è avà hè u mo turnu. Allora lasciami rimpiazzà è soffre à u to locu ".
Allora, oh, quantu sò felice !
A mo vita sacramentale conserva u so postu d'onore perchè riproduce altre vite in criaturi.
Hè per quessa chì vogliu sempre chì voi cun mè per fà
- chì pudemu campà inseme,
-Lasciami piglià a mo vita à core, è a pigliu à core.
Pensava à a Voluntà divina è una multitùdine di pinsamenti invadiu a mo mente, è pensu: "Mi dumandu perchè Ghjesù hè cusì interessatu à a mo vulintà chì mi dà u so in ritornu?
Sò io chì ne prufittà. Avè una Voluntà Divina in u mo putere, pussede è chjude tuttu in mè stessu, è ancu Diu stessu.
Ma u più surprisante hè chì in cambiu di tuttu questu, ellu voli a mo vulintà.
Chì bonu serà questu debule è insignificante, chì pò solu fà più male chè bè ?
Hè ovvi chì Ghjesù ùn capisce micca u valore esatta di ciò chì dà paragunatu à ciò chì riceve in ritornu. Finu ch'ellu ottena ciò ch'ellu vole, ùn piglia micca in contu u fattu chì hè pocu o nunda paragunatu à u valore di ciò chì hà datu. Ma questu hè induve vedemu chì questu amore hè veru amore. "
A mo mente era immersa in questa sciocchezza quandu aghju vistu à Ghjesù chì stava à sente cun cura i mo stupidi. Paria felice è mi disse :
A mo figliola benedetta, ùn averebbe mai nunda da dà à a criatura s'ellu mi cunsiderà chì ella mi pò dà qualcosa, perchè à u principiu tuttu ciò chì una criatura pò dà mi hè digià statu datu da mè.
D’altronde, dendu mi, ùn mi pò dà nunda chè ciò chì hè u mio.
Dunque u mo amore mi fa sempre agisce senza piglià in contu.
Piglià a criatura in contu, seria di limità u mo amore è perde a libertà di dà liberamente ciò chì vogliu à i criaturi.
Saria difficiule. Inoltre, per dà a mo Voluntà Divina hè necessariu chì mi dessi a vostra perchè duie vuluntà ùn ponu micca regnà in un core.
Sarianu in guerra è a to vulintà seria un ostaculu à a meia chì ùn saria micca liberu di fà ciò ch’ellu vole. È eiu, per chì a mo Voluntà sia libera, insistiu sempre chì mi dessi a vostra.
Ma ùn hè micca tuttu! Avete da sapè chì a vostra vulintà hè debule, insignificante, ma quandu ghjunghje in e mo mani creatrici è trasfurmate, cambia l'apparenza.
A facciu putente, li dugnu a vita, ci mettu u meritu chì pruduce u bonu è l’aghju utilizatu per ùn lascià micca.
Sò diventatu u ghjardinari celeste chì travaglia in u campu di a vostra vuluntà è facenu un magnificu campu di fiori è u giardinu di i mo piacè.
Perchè ciò chì hè insignificante in e vostre mani è forse ancu dannusu, cambia a natura in e mo mani è diventa utile à mè dandumi u piacè di mette à a mo dispusizione un picculu terrenu chì pò fiurisce.
Dunque, per pudè dà, vogliu ciò chì hè chjucu è insignificante, ancu com'è pretestu per pudè dà ciò chì hè grande è per pudè dì :
"Questa anima m'hà datu è aghju datu in scambiu".
Hè vera chì m'hà datu pocu, ma hè tuttu ciò ch'ellu avia.
È rinunzià per mè u pocu ch'ellu hà, hè per mè u più grande
tu dà e poi affido tuttu à l'esuberanza di u mo amore, dendu à a criatura tuttu ciò ch'ella manca.
Dopu questu, aghju continuatu à pensà à a Voluntà Divina è luttò per seguità e so azzioni quandu u mo amatu Ghjesù mi disse:
Figlia mia benedetta, mentre vi sforzate di seguità l'opere di a mo Divina Volontà, vi vultate à ella è u mo Fiat vi vene à scuntrà per
ricevevi ,
dà e so parte e
Fate una cù u vostru.
È riceve a dolce sorpresa di a vostra attenzione è l'incantu di u vostru amore. Ùn ti persu mai di vista
Allora aghju vistu a scena più commovente di u vostru nunda in tuttu, di u vostru picculu esse in u Grande, di u finitu in l'Infinitu, alternandu trà Diu è a criatura.
È in questu scambiu l'unu hè cunsumatu in l'altru per amore puru.
Avete da sapè chì quandu avemu purtatu a criatura à a luce di u ghjornu, avemu datu a dote è l'equipaggiu di i nostri particeddi divini. A dote hè a nostra Voluntà. Ùn hè micca limitatu; li demu a libertà d'aumentà a so dote.
L'atti chì fate in a nostra Voluntà sò novi proprietà chì avete acquistatu.
In più di quelli chì u vostru Creatore vi hà datu, in l'eccessu di u nostru amore, dicemu à a criatura:
"Quanti altri atti fate in a nostra Voluntà,
u più grande u campu divinu in u quali vi daremu in u quali piazzà i vostri azzioni.
In questu modu vi travaglià in u nostru campu celeste è vi daremu un campu di a dimensione chì vulete.
Assicuratevi chì ùn hè micca sterile è attenti à u vostru travagliu, cum'è seremu felici di vede chì espansione u vostru campu. "
Semu cum'è un babbu chì dà una dote à u so figliolu. Stu figliolu travaglia è si sacrifica cusì bè
-chì aumenta a so dote e
-chì sempre ingrandisce e so proprietà.
È u babbu hè cuntentu di vede sti pruprietà è a furtuna di u so figliolu cum'è u so propiu.
Facemu listessa cosa. È ancu di più.
Quandu vedemu chì a criatura hè attenta, pronta per ogni sacrificiu, ùn l'abbandunemu micca solu è travagliemu inseme .
Vi prestemu tuttu ciò chì avete bisognu:
Volontà, santità, i nostri azzioni, tuttu,
à rallegra quandu avemu vistu a nostra figliola pussede tanti pruprietà. Fiat !
Pensava à e parechje verità chì u mo adorable Ghjesù m'hà manifestatu nantu à a Voluntà Divina è, oh! quante sorprese, gioie è emozioni
inundate a mo mente cù queste verità.
Parianu scendere da u celu tutti urdinati per riempie a terra.
A so intensa attività era di furmà una strada ind'è elli per fà turnà à sti verità, è dopu circundà a criatura per ch'elli ùn escenu micca.
È u mo Ghjesù celeste, visitendu a mo povera ànima, mi disse:
U mo figliolu di a mo Voluntà, duvete sapè
chì ogni verità chì aghju manifestatu annantu à a mo Voluntà Divina era solu un altru modu di avvicinà a criatura.
Quandu u nostru Essere Supremu parlava,
- Era un passu più vicinu à e criature,
-Il leur a mis à leur disposition une autre particule divine, p
-Hà tracciatu novi ligami d'unione è d'amore.
A nostra parolla hè sempre una nascita chì esce da Noi.
Hè a nostra Parola chì fala da u celu
- in cerca di a nostra criatura dopu chì suspiremu.
È a nostra sacra Trinità,
- attrattu da u putere di a Parola chì hè inseparabile da noi, face u so modu
È passu à passu simu più vicinu à quellu à quale hè ghjunta a nostra Parola.
Avete da sapè chì quandu decidemu di manifestà una verità per mezu di a nostra Parola,
hè una parte di noi chì esce da noi,
Allora u nostru Essere Supremu assume un aspettu inusual. Una nova gioia ci investe.
Una cumunicazione di novi beatitudini esce da noi.
Tuttu u celu, videndu u nostru aspettu inusual, s’hè digià capitu
-chì simu per liberà una nova Parola di Verità. Perchè u primu à celebrà ste parolle
- sò e trè Persone Divine,
è po tuttu u celu cun noi.
Queste verità sò i rigali di u Gran Re
-chì sà cumu si move è invistisce tuttu.
Questa hè a nostra Parola
- chì hà una virtù creativa, rinvigorizzante è trasformante, e
-chì qualchì volta afferra, sfraccia è sfraccia tuttu.
È nantu à e ruine,
- nasce a vita di a nostra parolla e
-formà e cose più belle, una nova creazione. Queste opere magnifiche maraviglianu u celu è a terra.
Chì pò fà u nostru Fiat ? Si pò fà tuttu!
È chì farà a catena cù tanti di i nostri Fiat ? U nostru Fiat trasfurmatu in Parola di Verità pussede
- una virtù invincibile,
- un putere inesprimibile,
- una fermezza immutable in u bonu ch'ellu vole furmà in u putere di u mio Fiat parlante.
Ùn vulete micca capisce
u gran rigalu,
u gran bonu
chì una sola parolla di Verità divina cuntene Ma à u tempu capirete
Quandu vi vede l'azzioni, l'opere chì i mo Verità anu pruduttu.
E mo verità anu u putere micca solu
- attirà è porta u nostru Essere divinu,
-andà à i criaturi è spessu ancu perseguite, ma ancu dà grazia chì i criaturi permettenu
- avanzà e
- per curriri à quelli chì venenu à elli per dà li u gran bonu chì u mo Fiat hà prununziatu.
E nostre verità sò putenti quandu esce da u nostru Essere divinu .
Perchè s'ellu esce, volenu dà a Vita è u bè chì pussede.
È intantu volenu fà criaturi avvicinassi à a surgente da quale sò vinuti per trasfurmà in u bonu di sta verità.
Allora hè cum'è se una nova verità esce da noi.
A più, i seculi ponu passà, è questu ùn hè nunda perchè e nostre verità sò armate
- micca solu nantu à u putere,
- ma di una pacienza invincibile è divina.
Ùn si stancanu di aspittà. Sò infaticabili è inflexibili.
Prima deve dà u bonu, a vita chì pussede,
tandu, triunfanti è vittoriosi, portanu in celu i frutti di e so cunquiste.
Dunque, a mo figliola, attenti à sente e mo verità.
Prima ci vole à pinsà d'induve venenu, quale li manda à voi, u bonu ch'elli volenu fà, a vita ch'elli anu è i passi fatti da Diu è criaturi per avvicinà à elli.
È ùn dubite micca perchè ùn vede micca l'effetti in u mondu, u bonu è a vita chì e mo verità pussede; u tempu hà da cura di tuttu è dirà tuttu.
In quantu à voi, per avà, participà è Ghjesù hà da piglià cura di tuttu u restu.
Inoltre, avete bisognu di sapè chì avemu prima di furmà u locu in l'ànima induve e nostre verità ponu falà, è poi decide di tirà fora di u nostru senu paternu.
Perchè, per fà fora da u nostru Essere Supremu, quelle verità chì devenu esse cunvertite in opere per i criaturi, ùn li lasciamu micca suspesi in l'aria è inattivi.
Innò, a nostra saviezza ùn face mai cose inutile.
Se l'avemu fora, devenu esse trasportatori di u bè chì cuntenenu.
Hè per quessa chì ci deve esse un locu induve a nostra bontà pò dirighjenu per ch'elli cumincianu immediatamente a so intensa attività di participazione è trasfurmazioni di u bè chì pussede, ancu s'ellu à u principiu hè solu in una anima.
E poi si sparghjenu cusì bè chì formanu armate di criaturi di bè chì pussede e nostre verità
È quandu anu questi nobili armati, purteranu e nostre verità in u so pettu à a nostra patria celestiale.
Sò i cunquistatori chì pupularanu u celu.
Sò cum'è messageri chì viaghjanu in a terra, a siminanu, u travagliu, a cugliera di a cultura è, per fà a sicura, portanu à e regioni celesti.
Sò infaticabili è ùn si fermanu mai finu à avè ottinutu u so scopu. Dunque siate attenti è ùn trasgredite nunda di ciò chì u vostru Ghjesù hà amparatu.
Aghju cuntinuatu i mo azzioni in a Voluntà divina è aghju sentitu una forza putente chì m'hà sopraffatu, unitu è m'identifica cù l'opere divine.
Puderia dì chì u mo esse era cusì diminuitu chì mi sentu persu ind’u mare immensu chì si sboccava in mè è fora di mè. E so onda eterne m'alzavanu è mi sbattevanu è mi sentu a vita divina più chè a meia.
È u mo sempre bonu Ghjesù, Quellu chì ti abbatte è poi ti risuscita, ti dà a morte è à tempu ti fa rinasce à una nova vita, visitendu a so figliola, mi disse :
A mo figliola benedetta, u nostru amore hè exuberante è più damu, più vulemu dà à i criaturi. U nostru amore, chì dà, sbocca in ogni locu è vole affucà e criature d'amore, di santità, di bellezza, di luce è di bontà.
Più damu, più cresce a nostra passione per amassi è esse amatu.
Avete da sapè chì u nostru Essere Supremu pussede naturalmente u putere criativu, a virtù redentiva è a vita chì rinvivisce è santifica tutte e cose.
Avà, in a Creazione, avemu agitu solu, senza a criatura.
Ma dopu chì avemu creatu, u nostru amore per ellu era cusì grande chì vulemu cuntinuà à sviluppà a criatura cù a natura.
È se mantenemu a Creazione, hè cum'è s'è no simu sempre in l'attu di creà. Questa forza creativa unifica è investe l'ànime, è cuntinueghja a Creazione in ognuna di elli. È chì creamu?
Novi celi d'Amore, novi soli di Cunniscenza, novi mari di Grazia, un novu aria di Santità, novi venti freschi chì prufumanu a criatura, una Vita sempre nova in a nostra Divina Volontà, novi fiori magnifichi, desideri santi. In corta, l'ecu di tuttu in a creazione.
A nostra virtù creativa risona in l'anime.
Cù una saviezza è una bontà chì appartenenu solu à noi,
creemu sempre senza mai firmà. Se a Creazione si cessava, ciò chì ùn pò micca esse fattu, avemu da limità a nostra natura creativa.
Ma cù tuttu questu, a nostra Grandezza divina hè abbassata, andemu in a prufundità di e criature è cun elli sviluppemu a nostra virtù creativa.
Ùn vulemu micca agisce solu
A sulitudine strapparia i nostri braccia è limità u nostru putere di creazione è a nostra virtù.
Per amà di più, avemu furmatu una lege d'amore in noi stessi è avemu creatu in noi stessi a necessità di amà. L'amore hè dunque una necessità in noi
Ma una necessità deliberata chì ùn hè imposta da nimu.
È hè questu bisognu di Amore chì ci face fà tante cose incredibili.
Ci face abbandunà noi stessi à l'eccessi è i follie versu i criaturi.
Saria statu assurdu è cuntrariu à un Essere perfettu, cum'è noi, di creà esseri è esseri viventi senza amassi.
Cuminciamu per amassi, è poi lasciò e cose andà cù u nostru amore cum'è u primu attu.
I purtemu à a luce cum'è a nascita, l'effusione è u trionfu di u nostru amore. Se no, a Creazione saria statu un fardelu insupportable è micca un ughjettu di gloria è onore. E cose chì ùn ti piace micca vanu.
Ma amemu i criaturi tantu chì ci chjudemu in elli cum'è prigiuneri vuluntarii per furmà a nostra vita divina in elli è riempie cù noi stessi finu à ch'elli ponu cuntene.
È per amà e criature ancu più è esse amatu da elli, vulemu chì a criatura cunnosce u nostru amore è vulemu chì a so cumpagnia veda è toccu ciò chì operamu è cumu vulemu a nostra vita divina in a so ànima.
U nostru amore ùn hà micca riposu è secondu
- u schema,
- cuuperazione e
- i bisogni di a criatura, avemu qualchì volta sviluppà
- u nostru putere criativu,
-a volte u nostru putere redentore, e
certe volte a nostra forza santificante e.
Ma sempre in cuncertu cù a criatura, mai sola.
** Vulemu aduprà a virtù creativa ,
ma vulemu chì a criatura cunnosce è riceve.
** Vulemu usà a virtù redentiva se u peccatu tiranizza, ma vulemu
chì a criatura senti u bè chì vulemu dà e
-chì riceve cù amore è gratitùdine.
** Vulemu aduprà a virtù santificante , ma vulemu chì si presti
-per riceve a trasfurmazioni di i nostri atti santi in i so azzioni
- per riceve a nostra virtù santificante.
Se l'ànima ùn hè micca cun noi è unisce a so piccula attività intensa cù u nostru grande travagliu,
seria per noi cum'è un sviluppu di a nostra intensa attività d'amore nantu à e cose inanimate chì ùn sentenu nunda è ùn sanu nunda di u grande bè chì ricevenu.
È per elli saria un Diu distante chì ùn cunnosci micca è amassi.
Duvete sapè chì u nostru amore hè cusì grande chì tutte e criature sò è natà in stu mare immensu di u nostru amore.
È s'ellu ùn simu cuntentu di una tale immensità d'amore, u nostru Essere Supremu si cumporta cum'è un piscadoru è prova à piglià uni pochi di gocce d'amore da i criaturi:
picculi atti, picculi sacrifici è picculi suffrenze suffrutu per amore per noi, o per un « ti amu » chì vene da u fondu di u mo core.
Andemu à piscà tuttu ciò chì vene da u nostru mare per avè a satisfaczione, a felicità è u scambiu di l'amore di a criatura.
Suspiremu per ellu tantu chì ne facemu u nostru affari di ogni ghjornu è preparamu una festa di planturu per a nostra tavola celestiale.
U veru amore hà a virtù di trasfurmà e cose.
Dò dolce incantu à i nostri studienti divini è facciu i picculi atti d'amore di e criature belli, graziosi è piacevuli.
In tale manera chì a criatura ci affascina, ci fa male è ci rende felice Ci lasciamu catturari da a più bramata di e cunquiste.
Dunque, sè vo vulete fà noi felici è esse u purtellu di gioia è di felicità per u vostru Diu, allora amate, amate sempre, è ùn smette mai di amà.
È per esse più sicura, chjudevi in u Fiat divinu. Ùn permetterà nunda
- di ciò chì l'amore hè per u vostru Creatore chì si allunta da voi.
A mo piccula mente era cumplettamente occupata cù e parechje verità chì u mo benedettu Ghjesù m'avia manifestatu nantu à a Voluntà Divina.
Chacun se présenta à moi comme un divin prodige, tous distincts les uns des autres, non de la terre, mais du ciel, et tous en train de soutenir l'assaut de la créature pour les communiquer et la transformer en leur admirable vertu. interamente celeste è divinu.
À u listessu tempu mi dissi à mè stessu :
«Sò verità divine è celesti, amabili, penetranti, pieni di luce è santità è in quale ùn ci hè mancu l'ombra di l'omu.
Eppuru, ci sò ancu quelli chì leghjendu sti verità avarianu dubbi è difficultà.
È a sapete, o Ghjesù, perchè sapete tuttu. "
Mi sentu tuttu oppressatu è aghju suspiratu à u mo dolce Ghjesù per dì li u mo dulore. È ellu, mi surprendu, mi disse :
A mo bona figliola, ùn vi lamentate micca per questu.
Duvete sapè chì per sapè una verità duvete amassi . Hè l'amore chì dà l'appetite.
L'appetite li dà sapori è u sapori aggrava a fame di manghjà tutti i so briachi.
è masticate bè a sustanza di l'alimentariu chì sò e mo verità.
A masticazione facilita a digestioni per chì unu sente u pussessu di u grande bè chì unu pussede è pruduce a mo verità.
Cusì i dubbiti è e difficultà chì nascenu si funnu cum'è a neve sottu à i raghji di un sole ardente.
Ma s'è sti verità sò appena sbocciati è ùn sò micca stati cunsumati da un studiu prufondu è un amore chì genera l'appetite, perchè esse surprised chì i dubbiti è i difficultà sorgi?
Oh! invece di ghjudicà ste verità, saria megliu dì :
"Stu alimentu ùn hè micca per noi, ùn vulemu micca manghjà!"
Ma hè ben cunnisciutu chì e mo verità trovanu un locu in i cori simplici.
piuttostu chè trà i scientisti. Questu hè accadutu in a mo Redemption.
À a mo grande tristezza, nimu di i sàvii è intelligenti m'hà seguitu, ma i poveri, l'ignoranti è i cori simplici sò vinuti.
Ci vole à sapè chì e mo verità sò sementi chì eiu, l'agricultore celeste, cuntinuu à suminà in l'ànima, è s'è suminatu sò sicuru di cuglieri i frutti.
Spessu sò cum'è u poviru seminatore chì tira a so sumente nantu à a terra è, per mancanza di umidità, a terra ùn hè micca capace di cunsumà a sumente per assorbirla è trasfurmà in terra per ottene a sustanza da a sumente chì hà assorbutu è pruduce. dece, vinti o centu volte di più.
Altri volte, per mancanza di piova, a terra s'hè indurita è ùn trova micca a sustanza è a vita cuntenuta in a sumente. È u poviru agricultore deve avè pacienza s'ellu vole riceve a racolta di a so sumina.
Per sparghje a sumente, hà digià fattu qualcosa è ferma cunfidenza. Quale sà, a pioggia puderia dà l'umidità à a terra chì, pussede a sustanza di a sumente, esce ciò chì l'agricultore hà piantatu. O, facendu a terra menu dura, puderia stimulà è dà i mezi di ripruduce a sumente.
Cusì, ancu s'è a terra ùn pruduce immediatamente a multiplicità di a sumente chì hà ricivutu, u tempu, e circustanze è a pioggia ponu pruduce una racolta abbundante chì u suminatore ùn s'aspittava.
Avà, se l'agricultore, malgradu tutte e difficultà di a terra, pò spiranza di riceve una racolta abbundante, eiu, u agricultore celeste, puderà fà assai più dopu.
avè suminatu tante sumente di verità celestiale in u fondu di a vostra ànima, per riempie u mondu sanu di ciò chì cuglieraghju.
Vulete crede
-chì per i dubbiti è e difficultà di pochi,
chì sò cum'è una terra senza umidità, dura è secca,
- Ùn aghju micca una racolta generosa ? Figlia mia, vi sbagliate !
I tempi, e persone è e circustanze cambianu è ciò chì pare neru
oghje pò esse biancu dumane;
perchè assai spessu e cose sò vedute secondu e dispusizioni in quale si trova è secondu a visione à cortu o longu andà chì l’intellettu pussede.
Poveri criaturi ! Sò bè di lagnà ! Ma hè tuttu in u fattu chì aghju digià seminatu.
A cosa più impurtante, sustanziale è interessante era
per manifestà a mo verità.
Sè aghju fattu u mo travagliu, u principale hè digià in azzione.
Aghju trovu a vostra terra induve dipositu a sumente: u restu seguitarà .
I dubbiti, i difficultà è e soffrenze averà a listessa utilità di legnu è di u focu per l'agricultore chì prepara a racolta ch'ellu hà guadagnatu per fà manghjà.
In listessu modu, sti dubbiti, difficultà è soffrenze sò utili à voi è à mè cum'è l'unichi chì maturanu i mo graneddi in i so cori.
Ùn solu cù e parolle, ma cum'è legnu è focu chì,
-cù u sacrifiziu di a so vita, prepararà è cunvertisce sta cultura in u più dolce di l'alimenti per alimentà e criature.
A mo figliola, quandu sò vinutu à a terra, s'ellu l'avia pigliatu in cunsiderà
- di ciò chì si dicia di mè è
- cuntradizioni à e verità chì aghju manifestatu,
Ùn avissi micca furmatu a mo Redenzione nè manifestatu u mo Vangelu.
Eppuru, quelli chì anu studiatu l'Scritture è insignatu a religione à u populu eranu di a classe nobile è trà i più sapienti.
I lasciassi parlà
Cù amore è pacienza invincibile aghju suppurtatu
- e so cuntradizioni custanti e
- a sofferenza ch'elli m'anu causatu .
È m'hà servitu di legnu
-per brusgià mi è brusgià mi nantu à a croce per u so amore è per tutti.
Ancu oghje, s'ellu avia vulsutu attentu à ciò chì hè statu dettu nantu à e verità di a mo Voluntà Divina, avissi vulutu mette fine à e manifestazioni è à i fini chì vogliu ghjunghje manifestendu.
Ma no, ùn soffremu micca di mutabilità. L'opere divine sò immutabili.
L'opere di l'omu anu sta debulezza:
-I so azzioni dipendenu da l'apprezzazione di l'altri. Micca a nostra .
Quandu avemu decisu,
- nunda ci pò muvimenti,
- micca criaturi tutti inseme
- o ancu tuttu l'infernu.
Ma aspittemu cun amore inesauribile i tempi, e circustanze è e persone chì useremu per ciò chì avemu stabilitu.
Dunque, ùn vi preoccupate micca è aduttate i nostri modi divini. Sè necessariu, offre u sacrifiziu di a vostra vita
per fà cunnosce a mo Divinità è regnà in u mondu.
U mo dolce Ghjesù era silenziu è aghju cuntinuatu à pensà à l'impossibilità di fà regnu a Divina Volontà in terra cum'è in celu.
Ghjesù suspirò è aghjunse:
A mo figliola benedetta, ciò chì hè impussibile cù l'omi hè pussibule cun Diu, è s'ellu era impussibile chì a mo Voluntà regnu in terra cum'è in u celu, a mo bontà paterna tutale ùn averia micca insignatu a preghiera di u Babbu Nostru .
Perchè pricà per e cose impossibili?
Ùn saria micca statu u primu à recitallu prima di tantu amore è prima di tutti.
Ùn l'averia micca insignatu à l' Apòstuli per ch'elli l'insignanu à u mondu sanu cum'è a preghiera più bella è sustanziale di a mo Chiesa .
Ùn vogliu micca e cose impossibili, nè dumandà criaturi per elli. Dunque, s'ellu era impussibile chì a mo Voluntà Divina regnu nantu à a terra cum'è in u celu, avaria insegnatu una preghiera inutile è inefficace, è ùn sò micca sapè fà cose inutile.
À u più,
-Vogliu, ancu per seculi, è
-Aghju da aspittà chì a preghiera ch’aghju insignatu per dà fruttu.
D'altronde, senza chì nimu mi dica, hè liberu ch'e aghju datu stu gran bonu chì a mo Voluntà sia fatta in terra cum'è in celu.
Cum'è in a creazione, era senza esse dumandatu chì aghju spargugliatu u celu, criatu u sole è tuttu.
Questu hè u mo Voluntà quandu aghju dettu spontaneamente:
"Pregate chì a mo Voluntà sia fatta in terra cum'è in celu".
È quandu si dice spontaneamente:
Pregate chì questu succede, senza chì nimu mi dumanda, significa chì in a mo omniscenza aghju prima cunsideratu tuttu è pensatu bè à tuttu.
Dunque, videndu chì questu era pussibile, decisu d'insignà u Babbu Nostru, vulendu chì l'omu s'unisce à u nostru per dumandà ardente chì a nostra Voluntà regna in terra cum'è in celu.
Cusì tuttu ciò chì aghju manifestatu nantu à a mo Voluntà hè cuntenutu in queste parolle:
A vostra Voluntà sia fatta in terra cum'è in celu .
Queste pochi parolle cuntenenu abissi di grazia, santità, luce, cumunicazioni è trasfurmazioni divini trà u Creatore è a criatura.
A mo figliola, questu hè u rigalu chì eiu, u vostru Ghjesù, aghju datu à e generazioni umane in cumpiimentu di a mo Redenzione.
U mo amore ùn era ancu cuntentu. I mo suffrenze ùn m'hà micca datu piena satisfaczione. Vuliu dà è dà di novu. Vuliu vede u mo celu nantu à a terra trà i mo figlioli.
In cunseguenza
Uni pochi ghjorni prima di cullà in u celu, aghju decisu di dà a mo Voluntà in terra cum'è in u celu, è aghju insignatu u Babbu Nostru in quale aghju stabilitu per dà stu rigalu . Ciò chì u vostru Ghjesù hà stabilitu deve esse realizatu cumplettamente.
Dunque, ùn dubite micca, è se l'altri volenu dubbità, lasciate fà. Chì sanu di cumu si deve accade e cose?
Aghju in manu u Pudere è a Voluntà, è questu hè. È voi , stà in pace è cuntinueghja i vostri voli.
Fiducia in u vostru Ghjesù è vi vede.
U mo poviru spiritu hà traversatu u mare di u Fiat divinu à a misura di a so piccula capacità,
Aghju capitu u so valore, a so santità è u grande prodigiu di u fattu
- chì una criatura chì vive in ella cuntene una vuluntà cusì santa è infinita,
- diventendu cusì u purtellu è u pusessu di sta santa Voluntà chì include è chjude tutte e cose.
Ùn ci hè nisuna ragione per esse surprised quandu ciò chì hè grande cuntene ciò chì hè chjucu. Ma chì ciò chì hè chjucu cuntene ciò chì hè grande hè una cosa incredibile, solu Diu hè capaci di tali meraviglie.
Bontà di Diu, quant'è admirabile sì !
Sò più chè una mamma tenera è amante chì vole entre in u zitellu per mantene a salvezza è
per vede a so vita ripetuta in u so figliolu
avè a gloria di pudè dì : " U figliolu hè cum'è a so mamma ".
Ma postu chì a mo mente si rallegrava nantu à e puri gioie di u Fiat divinu, una trista tempesta affliggiò e mo gioia.
È aghju capitu u grande male è u terribile offensu fattu à Diu quandu avemu pigliatu a libertà di fà a nostra vulintà.
È u mo amatu Ghjesù, ripetendu a so breve visita, mi disse amaramente:
A me bona figliola, ah! vuluntà umana. Hè a guerra à Diu.
L'armi ch'ella usa contru à u so Creatore a ferita ella stessa è a so ànima hè strappata davanti à Diu.
Ogni attu di a vulintà umana si separa da u so Creatore, da a so santità, da a so forza, da u so putere, da u so amore è da a so immutabilità.
Senza a mo Voluntà Divina, a criatura diventa cum'è una cità assediata chì i so nemichi forzanu tutti l'abitanti à mori di fame in turmentu.
Ma cù sta differenza:
u boia chì strappa i so membra hè a vulintà di l'anima stessa.
Ùn sò micca i nemici chì a turmentanu, perchè hè diventata u so nemicu .
Se tu sapiassi u dulore chì mi sentu quandu vecu l'ànime strappate !
Ogni attu di a vulintà umana hè una divisione chì l'ànima forma trà u so diu è ella.
Si ritira da a bellezza di a so Creazione.
Diventa ghiacciata à l'amore puru è veru. Perde a so origine è
se prépare à un enfer anticipé si sa volonté le plonge dans un péché grave,
o in purgatoriu si u peccatu hè lume.
A vulintà umana hè cum'è a gangrena per u corpu :
hà a virtù di strappà a carne in pezzi è distorte a bellezza di a criatura.
Povere anime senza a mo Divina Volontà !
Hè solu pussede a virtù unificante.
Unifica tuttu: pensamentu, desideriu, affettu, amore è vuluntà umana . Dà a criatura a maravigliosa forma unificante.
Invece, senza a mo Voluntà, u pensamentu vole una cosa, vole un altru, desidera una altra cosa è attacca l'affettu à un'altra cosa.
In tale manera ch'elli s'impegnanu in battaglia è, cunfusi, si dividenu trà elli.
Ah! ùn ci pò esse pace o unione senza a mo Voluntà.
Ciò chì manca hè quellu chì mette u cimentu unendu e parti divise è chì rende l'anima forte contr'à i mali chì nascenu.
Hè per quessa chì u vostru Ghjesù pienghje solu per a ruina di queste anime .
Sò più sbulicati chè quelli di Ghjerusalemme chì, invece di ricunnosce u so Messia,
ùn l'accetta è li dete a morte.
Mancu a mo Voluntà serà ricunnisciuta.
Mentre ella hè in mezu à elli è in elli,
formanu in a so ànima picculi cità chì sò rovesciati è
m'obliganu à ripete à elli a minaccia ch'ella ùn ferma micca petra à petra.
Senza a mo Voluntà sò citadelle senza rè.
Dunque, ùn anu micca
- nimu chì li prutegge è li difende,
-nimu chì li dà l'alimentariu necessariu per fà u bè e
- nimu chì li impedisce di s'impiglia in u male.
È pienghje per u so destinu, è pregu ch'elli ricunnoscenu a mo Voluntà, ch'elli l'amanu è permettenu di regnu. È tù, prega cun mè.
Dopu à quale aghju seguitu l'opere chì u mo Ghjesù avia fattu quandu era nantu à a terra è aghju pricatu à ellu di tuttu u mo core chì in virtù di e so opere ch'ellu facia cunnosce à tutti a so Voluntà.
È dopu à ciò ch'ellu avia fattu, a mo mente si firmò in l'attu in quale u mo eternu amore, Ghjesù, vagava per i campi è si rallegrava quand'ellu vide i fiori chì cullighjava da e so mani creatrici.
È aghju vulsutu mette u mo " Ti amu " nantu à ognunu di i fiori.
-perch'elli si trasformanu in voce è fiori
chì parlanu per dumandà chì a so Volontà sia cunnisciuta è amata.
Ghjesù si fece sente, è ogni bontà aghjunse:
Beata zitella, vi vogliu parlà di i mo pene è di u sicretu di u mo core.
Duvete sapè chì
a vulintà umana era u chiovu più penetrante in u mo core .
I camminò i chjassi è i campi coperti di fiori, l'arburi pieni di frutti è mi sentu a gioia di a mo Creazione.
E sti campi fioriti, più di fiori, simbulizeghjanu a bellezza, a vitalità, a freschezza è l'espressione maravigliosa di a criatura, è eru in gioia.
Ma subitu l'unghia di a vulintà umana m'hà dimustratu chì sò sbiaditi, sbiaditi è secchi, piegati à i so steli morendu, è u so profumu si trasforma in un cattivu odore cum'è i frutti di l'arburi sò diventati sicuri è putriti, simbuli di u male à quale u a vulintà umana riduce a criatura.
U mo soffrenu era grande è questi fiori mi portanu lacrime à l'ochji, perchè mi sentu chì l'unghia di l'omu hà da penetrà più intensamente.
È u mo dulore hè cusì intensu chì aspettu chì u vostru " Ti amu" mi dumanda
si cunnosce u bonu di a mo Voluntà è u male di l'omu, sia fattu u meiu chì i criaturi disprezzanu i soi.
Spessu fighjulava u celu stellatu è u sole chì brillava maestosu cù a so luce chì dominava a terra sana.
Eranu simboli
-di u celu di l'anima e
- di u sole di a mo Voluntà chì avia da brillà in stu celu per ch’ellu duminessi a so luce
u celu di l'anima e
a bella terra fiorita di u so corpu.
È u mo core salta di gioia.
Ma, oh! chì sti mumenti eranu brevi.
Immediatamente, a pioggia di a vulintà umana s'arrizzò per furmà nuvuli neri,
carcu di tronu è lampi è piatta u sole. Anu annullatu u bellu spettaculu di un celu chjaru
Piovindu nantu à a povera criatura, anu devastatu u celu di l'ànima è a terra di u so corpu, suminendu a desolazione è l'orrore in ogni locu.
Puderaghju dì chì quandu sò ghjuntu in terra, ùn aghju micca fattu un passu senza esse trafittu da u chiovu di a vulintà umana.
Da u mumentu di a mo nascita à u mumentu di a mo morte, a vulintà umana hà furmatu u più duru è più cuntinuu di i martiri, perchè hà trasfurmatu u mo travagliu criativu più bellu in bruttura.
È eiu, in tuttu ciò chì aghju fattu è soffrenu, aghju sempre avutu in mente a vulintà umana di mantene a so salvezza.
È, oh! quantu amu a criatura chì chjama à e mo opere, unisce cun mè, è nantu à u focu di u mo sacrifiziu è di u mo amore si sacrifica per ottene u grande bè chì a mo Voluntà sia cunnisciuta è chì domina a vulintà umana, fonte di tutti i mali di a povera criatura.
Dunque ti vogliu sempre cun mè.
Ùn mi lasciate mai solu per pudè ripetiri a mo Vita in tè. Ringraziemu à Diu !
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html