U Libru di u Celu
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html
Volume 4
In l'ultimi ghjorni, perchè u mo adorable Ghjesù ùn era micca vistu, aghju persu a speranza di truvà lu.
Aghju ancu cridutu chì tuttu era finitu per mè : e visite di u Nostru Signore è u statu di vittima. Ghjesu benedettu hè ghjuntu sta mane, portava una curona orribile di spine nantu à u so capu. Gemendu, stava vicinu à mè aspittendu sollievu.
Allora, à pocu à pocu, aghju cacciatu a curona di spine è, per piacè di più, l’aghju messu in capu.
Allora m'hà dettu :
"A mo figliola,
l'amore hè veru quandu hè sustinutu da a speranza, una speranza perseverante.
Perchè, s'è oghje speru è dumane ùn speru, l'amore diventa zoppu. Più si dà l'alimentu di a speranza, u più robustu è vivu diventa. Ma s'ellu manca a speranza, u poviru amore si ammala prima. È, restendu solu è senza sustegnu, finisci per more cumpletamente.
Dunque, per grande chì e vostre difficultà ponu esse,
ùn devi mai, per paura di perdemi, alluntanassi da a speranza, mancu un mumentu.
À u cuntrariu, superendu tuttu,
duvete assicuratevi chì a vostra speranza hè sempre unita à mè. Allora u vostru amore hà una vita perpetua. "
Dopu à quessa, Ghjesù cuntinuò à vene, ma senza dì nunda altru.
U mo più dolce Ghjesù cuntinueghja à vene.
Sta mane, appena ghjuntu, mi vulia versà un pocu di a so amarezza.
Allora mi disse :
"A mo figliola, vogliu dorme un pocu.
Mi rimpiazzate in a mo funzione di soffrenu, di pricà è di appassiunatu a Ghjustizia ».
Allora Ghjesù hà pigliatu una somma è eiu, assai vicinu à ellu, cuminciaru à pricà.
Più tardi, quandu si svegliò,
andemu un pocu à mezu à a ghjente.
Ellu m'hà dimustratu diverse storie chì si preparanu è i sforzi chì facenu per fà una rivoluzione.
Aghju soprattuttu nutatu chì stavanu travagliendu in un assaltu sorpresa per ottene megliu u so scopu, è
per assicurà chì nimu pò difende si o difende da u nemicu. Quantu spettaculi disgraziati !
Sembra, però, chì u Signore ùn li dà ancu a libertà di agisce.
Malgradu a so vuluntà perversa,
- senza sapè perchè
si trovanu impotenti à rializà u so pianu, sò divurati da a rabbia. Hanu solu bisognu di una cosa, chì u Signore li cuncede sta libertà. Perchè tuttu hè prontu.
Dopu à a nostra visita, Ghjesù si mostrò cumplettamente coperto di ferite è mi disse:
"Vedi quante ferite mi anu apertu ?
Vede a necessità di a vostra vittima cuntinuata?
Perchè ùn ci hè micca un mumentu quandu l'omi mi risparmianu da e so offese. E postu chì e so offese sò cuntinui, i soffrenze è e preghiere per risparmià mi da sti colpi devenu esse cuntinui.
Tremu è paura s'è tù vedi i to suffrenze sospese,
- per paura chì,
- i mo suffrenze ùn sò micca alleviate,
i nemici ùn sò micca cuncessi a libertà di agisce cusì bramata da elli ".
Sentendu questu, aghju cuminciatu à pricà à Ghjesù per fà mi soffre. Tandu aghju vistu u mo cunfessore chì, unendu i so intenzioni à quelli di Ghjesù, hà furzatu à l’ultimi à fà mi soffre. Tandu u benedettu Signore m'hà fattu participà à tante è cusì grandi suffrenze ch'ùn sò micca cunnisciuta cum'è aghju campatu.
Tuttavia, u Signore ùn hà micca lasciatu solu in i mo suffrenze.
Paria ancu ùn avè u curagiu di lascià mè, è aghju passatu parechji ghjorni in cumpagnia di Ghjesù.
M'hà datu tante grazie è m'hà fattu capisce tante cose !
Ma, in parte per via di u mo statu di soffrenu è
dinù perchè ùn sò micca spressione mi, mi fermu quì.
Ghjesù cuntinueghja à vene.
Tuttavia, aghju passatu a maiò parte di a notte senza ellu. Quandu hè ghjuntu , mi disse :
"A mo figliola, perchè m'aspettate cusì ansiosa? Avete bisognu di qualcosa?"
È eiu, sapendu ch'e aghju da riceve l'Eucaristia , li dissi :
"Signore, t'aghju statu aspittendu tutta a notte ! Moltu di più, postu chì aghju da riceve a cummunione,
Temu chì u mo core ùn hè micca dispostu à ricevevi.
Per questu, aghju bisognu di voi per esaminà a mo ànima, perchè pò esse preparatu per unisce à voi in u sacramentu di l'Eucaristia. "
Gentilmente, Ghjesù esaminò a mo ànima per preparà per ricevelu. Allora m'hà pigliatu fora di u mo corpu.
È, cun ellu, aghju trovu a nostra Regina Mamma chì li disse :
"U mo figliolu,
st'anima serà sempre pronta à fà è soffre ciò chì vulemu. Hè cum'è una corda chì ci permette di ligà a Ghjustizia.
Allora risparmia u mondu da tanti massacri è da tantu sangue ch’ellu deve sparghje. "
Ghjesù rispose :
"Mamma, u sangue hè necessariu.
Perchè vogliu chì stu lignamentu di rè sia detronatu è questu ùn si pò fà senza sparghje sangue.
U sangue hè ancu necessariu per purificà a mo Chiesa. Perchè hè assai infettatu.
Tenendu in contu a soffrenza, possu à u megliu permette di salvà una parte di ella ".
Intantu, aghju vistu a maiò parte di i deputati prughjettanu per scaccià u rè.
Anu pensatu à mette nantu à u tronu unu di quelli chì si sò assittatu nantu à u so cunsigliu. Dopu quì, aghju trovu in u mo corpu. Quante miserie umane !
Ah! Signore, abbi pietà di a cecità in quale hè immersa a povera umanità !
Allora aghju vistu u Signore è a Regina Mamma , è ancu u mo cunfessore chì era cun elli.
A Beata Vergine dice : « Vidite, u mo Figliolu, avemu un terzu caratteru cun noi : u cunfessore.
Ci vole unisce à noi è dà u so aiutu cù l’impegnu di cuntribuisce à fà ella soffre, à suddisfà a Ghjustizia divina.
Questu rinfurzà ancu a corda chì vi liga, è à u stessu tempu vi calma. Inoltre, quandu avete resistitu à a forza?
- di quellu chì unisce a soffrenza è a preghiera, e
- di quellu chì ti unisce solu per glurificà ti è travaglià pè u bè di i populi ?
Ghjesù ascoltò a so Mamma è attenti à l'intenzioni di u cunfessore. Ma ùn hà micca prununziatu una sentenza cumpletamente favurevule.
Si limitò solu à salvà una parte di u mondu.
Sta mane mi sò trovu fora di u mo corpu. Aghju vistu parechji infamii è peccati peghju chì sò cummessi, è ancu i peccati contru à a Chjesa è contru à u Santu Babbu.
Quandu aghju vultatu in u mo corpu, u mo adorable Ghjesù hè vinutu è m'hà dettu
:
"E di u mondu?"
È eiu, senza sapè duv’ellu andava, impressiunatu quant’ellu era da e cose ch’e aghju vistu, dissi :
"U mo Signore, quale puderia discrive a perversità, a durezza è a bruttura di u mondu?
Ùn aghju micca parolle per discrive quantu male hè u mondu. Apprufittannu di l'occasione cusì offerta da e mo parolle, Ghjesù aghjunse :
"Avete vistu quantu u male hè u mondu? L'avete dettu sè stessu. Ùn ci hè manera di fà per sottumette.
Ancu dopu chì aghju guasi pigliatu u so pane, ferma stubborn.
Ancu peggiu, hè attualmente à pruvà à piglià u so pane per furti, dannu à i so cumpagni.
Per quessa, hè necessariu per ellu ghjunghje in u so corpu. Altrimenti, serà più perversu. "
Quale pudia dì quant’ellu era stunatu da ste parolle di Ghjesù, mi pare ch’e aghju datu l’uppurtunità di indignà u mondu.
Invece di scusà per ellu, l'aghju dipintu in neru.
Dopu aghju fattu tuttu per scusà ellu, ma Ghjesù ùn m'hà micca datu
micca intesu. U dannu hè statu fattu. Ah! Signore, perdonami per sta mancanza di carità è mostra pietà versu mè.
Ghjesù cuntinueghja e so visite, quasi sempre in u listessu modu.
Venendu sta mane, hà versatu a so amarezza in mè è sò diventatu tantu soffrendu chì aghju cuminciatu à pricà à u Signore chì mi dessi forza è mi alzà un pocu, perchè ùn l'aghju più suppurtatu.
Intantu, da una luce,
Mi hè accadutu chì aghju fattu un peccatu dumandendu questu.
Chì dicerà u Beatu Ghjesù ? Mentri à l'altri occasioni l'aghju pricatu tantu di versà in mè a so amarezza, sta volta, senza esse dumandatu, l'hà versatu. È avà cercava sollievu !
Mi pare ch'e aghju sempre peghju.
A mo gattivezza ghjunghje à u puntu chì, ancu prima di Ghjesù, ùn aghju micca di cascà in difetti è di fà peccati.
Ùn sapia micca chì fà per riparà.
Aghju decisu in mè stessu chì, per questu tempu, rinunceraghju à a venuta di u Nostru Signore per fà un sacrifiziu maiò, per infliggiri a penitenza, è perchè, quandu si prisentava un'altra occasione, a mo natura ùn oseria più à circà sollievu.
Aghju decisu chì, s'ellu vinia, li diceraghju : "
Ùn vene micca u mo amore, abbi pietà di mè è alzami. "
Questu hè ciò chì aghju fattu, è aghju passatu parechje ore senza Ghjesù è in un soffrenu intensu. Quantu mi costava è era amara !
Tuttavia, avendu cumpassione di mè è senza ch'e mi cerchessi, hè ghjuntu Ghjesù, subitu li dissi: "Abbi pacienza, ùn venite micca, ùn vogliu micca sollievu".
Ghjesù rispose :
"A mo figliola, sò felice cù u vostru sacrificiu.
Ma avete bisognu di riposu, altrimenti perderete a cuscenza. "Aghju dettu:" No, Signore, ùn vogliu micca sollievu ".
Ma, avvicinendu a mo bocca è quasi per forza,
Ghjesù hà versatu uni pochi di gocce di latte dolce da a so bocca in a meia chì allevia u mo soffrenu.
Quale puderia discrive a cunfusione è a vergogna chì mi sentu davanti à ellu ?
M'aspittava ancu un rimproveru, ma cum'è s'ellu ùn avia micca rimarcatu u mo fallimentu, era più affabile è gentile.
Videndulu cusì, li dissi :
"U mo adorabile Ghjesù, avà chì avete versatu a vostra amarezza in mè è aghju patitu, risparmiarete u mondu, nò?"
Ellu rispose :
"A mo figliola, crede chì aghju versatu tuttu in tè?
Inoltre, cumu puderebbe trattà cù tuttu ciò chì aghju versatu nantu à u mondu per punizioni? Ùn avete micca vistu chì ùn pudete resiste à a piccula amarezza chì aghju versatu in tè ? È s'è tù ùn erassi venutu à aiutà vi, sarete mortu.
Chì succede s'ellu vi versassi tuttu in tè ?
Caru mio, t'aghju datu a mo Parola, ti sudisfaraghju in parte ".
Dopu à quessa, mi pigliò senza u mo corpu à mezu à u mondu. Aghju cuntinuatu à vede tante disgrazie in a sucetà, soprattuttu trame per fà a rivoluzione contru à a Chjesa,
tumbà u Santu Babbu è i preti.
Videndu sti cosi, mi sentu a mo ànima strappare è pensu :
"Che questu ùn succede mai!
S'elli eranu capaci di implementà sti textures, chì succederia? Quante disgrazie ne serebbero! »
Totalmente tristu, aghju guardatu à Ghjesù.
M'hà dettu: " E sta rivolta chì hè accaduta quì?"
Aghju rispostu: "Chì rivolta? Nunda hè accadutu in a mo cità".
Ghjesù li rispose : "Ùn vi ricordate micca a rivolta di Andria?" Aghju dettu: "Iè, Signore".
Hà cuntinuatu :
"Ebbè, sta rivolta pare una quistione di nunda, ma ùn hè micca. Sta rivolta era un veru avvenimentu. Era una trama, una forza per incuragisce l'altre cità à alzà è à sparghje sangue insultendu i cunsacrati è i mo tempii.
E postu chì tutti volenu dimustrà quantu sò più bravi di l'altri in l'instigazione di u male, cumpetenu per vede quale pò causà u più dannu. "
Aghju dettu: "Ah! Signore, dà a pace à a vostra Chjesa è ùn permette micca tantu guai! Vuliu parlà più cun ellu.
Ma hè sparitu lascendu mi totalmente angustiatu è preoccupatu.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn era micca venutu.
Dopu una longa attesa, si mostrò in mè. Appoggiatu à u mo core,
L'avvintò i so braccia è si appoggiò à u so capu santu. Cù u so ritornu à u mondu, era assai angustiatu è seriu, cusì u so aspettu necessitava silenziu.
Dopu à ch'ellu era statu tuttu in silenziu per qualchì tempu, postu chì l'apparenza in quale si prisentava ùn m'hà permessu di osà dì una sola parolla,
Esce da a so pusizioni è m'hà dettu :
"Aviu decisu di ùn versà a mo amarezza in tè.
Ma e cose sò ghjunte à u puntu induve, s'ellu ùn dicu micca, accidenti assai serii si saranu in un futuru vicinu,
à u puntu di pruvucà una rivoluzione chì porta à massacre sanguinanti ».
Aghju rispostu: "Iè, Signore, versà.
U mo solu desideriu hè chì sguassate a vostra rabbia nantu à mè è risparmiate e vostre criature. Allora hà versatu un pocu di a so amarezza in mè.
Allora, cum'è alleviatu, aghjunse :
« A mo figliola, cum’è un agnellu, mi lasciò purtate à l’abbattutu è staiu zittu davanti à quelli chì mi sacrificanu.
Sarà cusì in questi tempi per i pochi boni chì fermanu.
Inoltre, questu hè l'eroismu di a vera virtù. "
Hà aghjustatu :
"Aghju digià versatu a mo amarezza in tè
Ma, ancu s'ellu aghju digià versatu, vulete ch'e aghju versatu di più ? Cusì, aghju illuminatu di più ".
Aghju rispostu: "U mo Signore, ùn mi dumandate mancu, sò à a vostra dispusizione, pudete fà cun mè ciò chì vulete".
Allora l'hà versatu di novu, è dopu hè sparitu, lassendu mi soffrenu è felice à u pensamentu chì aghju facilitatu i soffrenze di u mo amatu Ghjesù.
U mo bonu Ghjesù cuntinueghja à vene.
Mi fece sparte cun mè diverse suffrenze di a so Passione.
Allora mi pigliò fora di u mo corpu chì mi mostrava e cità vicine.
Mi paria ch'ella era soprattuttu Andria.
Aghju vistu chì, se u Signore ùn hà micca usatu a so omnipotenza per castigà a ghjente, e cose chì si mettenu in muvimentu diventeranu più è più seriu.
D’altronde, paria ch’ellu ci fussi qualchi preti chì avianu incitatu a ghjente à sti rivolti, chì anu più intristutu u Nostru Signore.
Dopu avemu visitatu parechje chjese chì realizanu atti di cultu è di riparazione per e numerose profanazioni chì ci sò cummesse.
Ghjesù m'hà dettu: "A mo figliola, lasciami versà un pocu di a mo amarezza in tè, perchè hè cusì grande è intensu chì ùn possu micca inghiottillu solu.
U mo core ùn pò piglià ".
Allora Ghjesù hà versatu per mè, è dopu hè sparitu.
Hè vultatu un paru di volte senza dì più.
Luisa supplica à Ghjesù per a purtari in u celu.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu è m'hà dimustratu tantu male chì hè fattu contr'à a carità versu u vicinu.
Quantu soffrenza hà purtatu questu à u mo più paziente Ghjesù!
Mi paria chì sti violazioni di a carità eranu contru à ellu.
Allora, tuttu afflittu, mi disse :
"A mo figliola, quellu chì ferisce u so vicinu si ferisce sè stessu. Uccidendu u so vicinu, tomba a so ànima.
Come la carità predispone l'anima a tutte le virtù, così senza la carità l'anima si predispone a tutti i vici".
Allora avemu ritiratu.
Aghju soffrendu di un dulore severu in i mo costi per parechji ghjorni. Hè per quessa chì mi sentu stancu.
Cumpassione à mè, u benedettu Ghjesù m'hà dettu:
"U mo amatu, vulete vene à mè, nò?"
Aghju rispostu:
- Piace à u celu, mi Signore, chì stu dulore hè a causa di a mo venuta à tè !
Quantu mi seria caru stu dulore è quantu a cunsideraghju unu di i mo migliori amichi ! Ma pensu chì mi vulete tentà cum'è l'altri tempi.
Eccitante cù i vostri inviti è poi lascendumi disappuntu, puderete rende u mo martiriu più crudele è straziante.
Ma per piacè abbi pietà di mè, ùn mi lasciate più in terra. Assorbe in sè u disgraziatu vermu chì sò.
Aghju ghjustu à dumandà questu,
postu chì hè da tè chì sò vinutu à a vita. "
Ascoltendu mi, u mo bonu Ghjesù hè diventatu tutta tenerezza è mi disse :
"Povera ragazza, ùn abbiate paura.
Ciò chì hè sicuru hè chì venerà u ghjornu chì resterete assorbitu in mè.
Ma sapete chì i vostri impulsi custanti per vene à mè,
- in particulare dopu à i mo inviti,
vi sò assai utili è vi facenu campà trà u celu è a terra,
-senza l'ombra di un pesu terrenu. Tant’è ch’ellu pare quelli fiori chì ùn anu mancu radiche in terra.
Vive cusì, suspesu in l'aria, rallegra u celu è a terra.
Fighjendu u celu, hè solu da ellu chì vi rallegrate. È ti nutrisci di tuttu ciò chì hè celeste.
Allora, fighjendu a terra,
avete cumpassione per ellu è aiutallu quant'è pussibule.
Ma, dopu à a riunione di i profumi di u celu,
tu percepisci subitu a puzza chì nasce da a terra è l'odi.
Puderia mettevi in una situazione chì era a mo
-più cari à mè è à u celu e
- più vantaghju per voi è per u mondu ?
Aghju rispostu:
" Eppuru, oh!
U mo Signore, duvete avè a cumpassione di mè è micca allargà u mo sughjornu quì per tutte e ragioni chì aghju, ma soprattuttu per i tempi tristi chì si preparanu !
Quale averà u core per assistisce à un carnage cusì sanguinariu ?
Inoltre, duvete avè pietà di mè per e mo privazioni custanti di voi chì mi costanu più di a morte. "
Cumu l'aghju dettu,
Aghju vistu una multitùdine di anghjuli intornu à u Nostru Signore.
Iddi li dissenu: "Nostru Signore è u nostru Diu, ùn vi lasciate più fastidio, per piacè. L'aspettemu.
Toccati da a so voce, simu ghjunti quì à sentelu è ùn vemu aspittà di purtallu cun noi. È voi, o scelti di Diu, venite è rallegrate cun noi in a nostra dimora celestiale ».
U Beatu Ghjesù era assai commossu è paria à u puntu di accunsentà à a so dumanda, ma sparì. Quandu mi truvò in u mo corpu, aghju avutu u dulore aumentatu, cusì aghju patitu continuamente.
Tuttavia, ùn aghju micca capitu per via di a cuntentazione chì mi sentu.
I dolori di u mo dolore aumentanu sempre. Mi avissi vulutu
- ammucciateli è assicuratevi chì nimu ùn s'avvisa,
- tene sicretu ciò ch'e aghju dettu sopra senza avè da apre à u mo cunfessore. Ma u mo soffrenu era cusì intensu chì era impussibile per mè.
Invece, aduprendu l'arma abituale di l'ubbidienza, u mo cunfessore m'hà urdinatu di revelà tuttu à ellu. Dunque, dopu avè revelatu tuttu à ellu in dettu, m'hà dettu chì, per ubbidienza, aghju avutu à pricà à u Signore per liberà mi.
Altrimenti, avissi da fà una pietà.
Chì ghjè sta ubbidienza ? Hè sempre ella chì impedisce i mo disegni. Allora, à riluttante, aghju accettatu sta nova direttiva da u mo cunfessore.
Malgradu tuttu questu, ùn aghju micca avutu u core di pricà à u Signore per liberà mi da un amicu cusì caru chì soffre.
Soprattuttu chì m'aspettava di esce da l'esiliu di sta vita.
U beatu Ghjesù m'hà tolleratu, è quandu ellu hè ghjuntu , mi disse :
« Tu soffri assai : voli ch’o ti liberi ?
È eiu, scurdendu un mumentu di l'ordine ricevutu, li dissi :
"Nè, Signore, nò, ùn mi liberate micca: vogliu vene à tè. È tandu sapete chì ùn possu micca amà, chì aghju friddu, chì ùn aghju micca fà cose grandi per voi.
Vi pruponu almenu sta soffrenza cum'è satisfaczione cun voi per ciò chì ùn sò micca fà per u vostru amore. "
Ghjesù disse :
- È eiu, a mo figliola, vi infundiraghju di tantu amore è di tante grazia chì nimu ùn mi pudarà amà o brama mi quant’è tè, ùn site micca cuntentu ?
Aghju rispostu : Iè, ma vogliu vene à tè ! Allora hè sparitu. Torna à u mo corpu,
Aghju ricurdatu di l'ordine ricivutu è duvia accusà u mo cunfessore.
Ellu m'hà dettu in forza chì ùn vulia assolutamente micca ch'e andassi è chì u Signore avia da liberà mi. Quantu soffrenu mi sentu quandu aghju ricevutu stu ordine !
Mi pare chì Ghjesù veramente voli spinghja a mo pacienza à u limitu.
Più chè mai, mi sentu risentimentu in u mo internu perchè mi era pruibitu di more. Dunque, quandu u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu, m'hà rimproveratu per a mo lentezza in ubbidimentu, chì pareva tollerà finu à avà.
Intantu aghju vistu u mo cunfessore è, vultendu versu ellu, Ghjesù li pigliò a manu è disse : «Quandu andate à visità, fate un segnu di croce in a parte di u so corpu chì hè dulurosa. per ubbidisci".
Allora hè sparitu.
Allora mi sò lasciatu solu cù u dulore più intensu.
Dopu hè ghjuntu u mo cunfessore è, truvendu mi soffrendu, mi rimproverò ancu di ùn avè ubbiditu.
Dopu avè dettu ciò ch'e aghju vistu è ciò chì u Nostru Signore avia dettu à u cunfessore, fece tandu u segnu di a croce nant'à a parte di u mo corpu soffrendu.
È, in un paru di minuti, aghju pussutu respira è move.
Mentre chì prima ùn pudia micca fà senza sperimentà un dolore atroce.
Mi pare chì l'ubbidienza è issi segni di a croce m'anu calatu u mo dulore, per ch'ùn possu più soffre. Dunque, sò di novu disappuntu da i mo disegni, postu chì sta signora di ubbidienza hà pigliatu un tale putere annantu à mè chì ella
ùn mi fate micca fà ciò chì vogliu. In u mo soffrenu, ella vole esse a sovrana è devu stà sottu à u so imperu in tutti i rispetti.
Quale puderia discrive u mo dulore per esse privatu di a sofferenza di u mo amicu più caru ?
Iè, l'aghju admiratu
-u prodigioso imperu di l'ubbidienza santa è ancu
- u putere chì u Signore avia cumunicatu à u mo cunfessore chì, cù ubbidienza è cù u segnu di a croce, m’avia liberatu da un male ch’e aghju cunsideratu seriu è chì bastava à fà mi more.
Malgradu tuttu chistu, ùn aghju pussutu ma sente u dulore di esse privatu di tanti boni soffrenu, chì purtò u Beatu Ghjesù à a misericordia è addulcì u so Cori à u puntu chì l'aghju fattu vene quasi cuntinuu.
Quandu u Nostru Signore hè ghjuntu, mi lamentai dicendu : "Cara mia, chì m'avete fattu? M'avete liberatu da u mo cunfessore. Per quessa, aghju persu, per avà, a speranza di lascià a terra. È allora perchè fà tante volte. ?
Pudete liberà mè stessu. Perchè avete messu u cunfessore trà noi ? Ah! Forse ùn mi vulia micca dispiace direttamente, nò ? "
Ghjesù rispose :
"Ah! Figlia mia, quant'è prestu ti scurdate chì l'ubbidienza era tuttu per mè!
Vogliu chì l'ubbidienza sia tuttu per voi.
In più, aghju messu u cunfessore trà noi, perchè tù li dà a listessa cura chì dà à a mo persona ».
Dittu chistu, hè sparitu, lascendu mi tristu.
Cumu fate e cose, signora ubbidienza !
Avete da cunnosce è trattà cun ella per un bellu pezzu, micca solu un pocu tempu, per dì veramente quale hè.
"Bravu, bona per l'obbedienza di a dama! Più sì in giru, più ti faci cunnosce. In quantu à mè, à dì a verità, t'admiru.
Sò ancu obligatu à amassi.
Ma ùn possu micca impedisce di sentu arrabbiatu cun voi, soprattuttu
quandu mi mustrai e cose belle.
Hè per quessa, per piacè, oh ! Cara ubbidienza, per esse più perdona, più perdona per fà mi soffre ».
Mi ritrovu tuttu sopraffattu è afflittu quandu u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu.
Mi disse : « Figlia meia, perchè stà immersa in a to afflizione ?
Aghju rispostu: "Ah! U mo amatu, cumu ùn possu micca esse afflittu s'è vo ùn mi vulete piglià cun voi è lasciami più longu nantu à sta terra?"
Ghjesù m'hà dettu :
"Ah! Innò, ùn vogliu micca chì respiri st'aria di tristezza.
Perchè tuttu ciò ch'e aghju messu dentru è fora di tè hè santu !
Questu hè cusì veru chì se qualcosa o una persona si avvicina à voi è ùn hè micca ghjustu è santu, vi sentite disgustatu da nutà immediatamente u cattivu odore di ciò chì ùn hè micca santu.
Perchè, tandu, vuleria oscure cù st’aria di tristezza ciò ch’aghju messu in tè ?
Sapete, però, chì ogni volta chì site prontu à fà u sacrifiziu di a morte, vi dugnu creditu cum'è s'è tù mori veramente.
Questu deve esse una grande cunsulazione per voi, soprattuttu cum'è vo cunfurmate più à mè, postu chì a mo vita hè stata una morte cuntinua.
Aghju rispostu:
"Ah! Signore, ùn mi pare micca chì a morte hè un sacrifiziu per mè. À u cuntrariu, mi pare chì a vita hè un sacrifiziu".
Ancu s'ellu vulia parlà cun ellu di più, hè sparitu.
Parechji ghjorni di silenziu passanu trà Ghjesù è mè. Eranu accumpagnati da pocu soffrenu per mè.
Inoltre, mi pare chì Ghjesù hà vulsutu cuntinuà à pruvà à mè per esercità un pocu di più a mo pacienza. Hè cusì.
Quandu hè ghjuntu, disse :
"Amatu mio, da u celu ti suspiru: in celu, in celu, t'aspettu".
Allora, cum'è un lampu, scappò.
In seguitu, mi dicia : « D’ora in poi, ferma i to sospiri ardenti : mi facite languissà fin’à ch’o perdi a cuscenza ».
Altre volte dicia : "U to amori ardente, a to sete sò un riposu per u mo Cori tristi". Ma quale pò dì tuttu ?
Mi paria chì Ghjesù vulia cumpone versi. Calchì volta si sprimava sti versi cantendu.
Eppuru, senza dà mi tempu di dì una sola parolla, hè sparitu.
Sta mane, avè u mo cunfessore manifestatu a so intenzione di fà mi soffre a crucifixion, aghju vistu a Regina Mamma pienghje è guasi litigà cù Ghjesù per chì u mondu sia risparmiatu da tante ferite.
Ma Ghjesù era esitante.
Era solu per piacè a so Mamma ch'ella accunsentì à fà mi soffre. Più tardi, cum'è s'ellu s'era calmu un pocu , mi disse :
"A mo figliola,
hè vera chì vogliu castigà u mondu.
Tengu i fruste in manu per chjappà lu.
Hè ancu veru chì si, tù è u to cunfessore,
site interessatu à pricà per mè è soffrenu, questu hè un sustegnu per mè.
È cusì mi dà u sustegnu chì aghju bisognu per chì u mondu sia risparmiatu, almenu in parte.
Altrimenti, truvendu senza sustegnu, cù a mo manu libera, mi scaricaraghju nantu à u mondu ".
Dittu chistu, hè sparitu.
Sta mane, u mo più dolce Ghjesù ùn venia.
Aviu avutu à esercità assai pacienza aspittendu per ellu.
Siccomu ùn sentu più a forza di cuntinuà in u mo statu di solitu, era ghjuntu à u puntu di pruvà à esce da ellu.
Ghjesù ùn hè micca ghjuntu è mi paria chì u suffrimentu mi era scappatu.
I mo sensi, i sentu sempre, è ùn mi restava nunda da fà, ma pruvà à esce da elli.
Mentre facia questu, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu è, fendu un cerculu cù e so braccia, mi circundava a testa. Quand'ellu m'hà toccu, ùn mi sentu più in u mo corpu è aghju vistu u nostru Signore assai indignatu contr'à u mondu.
Mentre ch'e aghju pruvatu à l'amparà, Ellu m'hà dettu :
"Ùn duvete micca cura di mè avà, ma per piacè fate cura di a mo mamma.
Cunsolala, perchè hè assai afflitta per i più duri dulori chì aghju da sparghje nantu à a terra ».
Quale puderia dì quant’ellu era afflittu !
Temu chì a mo cundizione ùn saria più secondu a vuluntà di Diu quandu Ghjesù era benedettu.
Li dicu : « Quantu mi paura chì u mo statu ùn sia più secondu a to Vuluntà, postu chì vecu chì mi mancanu e duie cose principali chì mi tenavanu in relazione à stu statu, vale à dì a sofferenza è a to prisenza ».
Ghjesù rispose :
"A mo figliola, ùn hè micca chì ùn vogliu micca tene più in questu statu.
Hè perchè vogliu punisce u mondu chì ùn vengu micca è privà di u soffrenu ".
Li dicu : « Chì sensu hà tandu di stà in stu statu ?
Rispose : "U vostru statu di vittima è a vostra attesa constante mi disarmanu digià, perchè ùn mi vede micca, ma à u cuntrariu, vi vecu assai bè.
È cuntu tutti i to sospiri, i to suffrenze è i to brami di vulè cun voi.
U fattu chì site tutti assorbiti in mè
hè un attu cuntinuu di riparazione per parechje anime chì ùn sò micca interessate à mè è ùn mi desideranu micca.
Queste ànime mi disprezzanu.
Sò sanu assorbiti in e cose terrestri, sbulicati da a terra di i so vici.
Essendu totalmente oppostu à u so, u vostru statu mette un frenu à a mo Ghjustizia,
cusì
mantenevi in stu statu e
permetterà guerri sanguinanti in Italia à u stessu tempu hè quasi impussibule per mè ».
li aghju dettu :
"Ah! Signore, per mè di stà in questu statu senza soffrenu hè quasi impussibule per mè!
Sentu chì mi manca a forza.
Perchè a forza di stà in questu statu vene da u mo soffrenu.
Sì, in certi ghjorni, ùn venite micca, allora pruvate à esce. Attenti à voi ! Vi dicu in anticipu per chì ùn vi dispiace più tardi. "
Ghjesù rispose : « Ah ! Iè, iè, esce da stu statu quand’aghju principiatu i massacri in Italia ! Allora vi suspenderaghju totalmente ».
Cum'ellu disse questu, mi hà dimustratu guerri assai feroci à vene,
ugualmente trà i laici
chè contru à a Chjesa.
U sangue hà inundatu e cità cum'è l'acqua inunda a terra quandu a pioggia torrenziale cade. U mo poveru core si torceva di dolore à a vista di questu.
Pensendu à a mo cità, dicu :
"Ah! Signore, dicendu chì mi suspenderete da tuttu,
Vulete ch'e mi capiscu chì ùn averà cumpassione ancu pè u mo poviru Corato ? Chì ùn li risparmià mancu ? "
Ghjesù rispose:
"Se i peccati righjunghjenu un certu livellu, allora
-chì l'abitanti di Corato ùn meritanu micca di mantene un'anima vittima trà elli e
- chì quelli chì sò rispunsevuli di sta ànima vittima ùn anu micca interessatu,
Ùn cercheraghju micca à Corato. "
Dittu chistu, si n'hè mortu è eru tutti afflittu.
Dopu avè passatu un altru ghjornu in l'absenza di Ghjesù è cù pocu soffrenu,
Mi sentu cunvinta chì u Signore ùn mi vulia più mantene in u mo statu di vittima.
Tuttavia, l'ubbidienza ùn mi vole micca dà ancu questu.
Ellu voli chì mi cuntinueghja à stà in questu statu, ancu s'ellu aghju da more per questu. Benedettu sia u Signore sempre è a so santa è benigna sarà fatta in tuttu !
Quandu u benedettu Ghjesù hè ghjuntu sta mane, si mostrò in un statu pietosu. Paria di soffre in i so membri.
È u so corpu pareva spartutu in parechji pezzi impossibili à cuntà.
In una voce lagnante, mi disse :
« A mo figliola, quantu soffre, quantu soffre !
I mo soffrenze sò soffrenze indicibili chì sò incomprensibili à a natura umana.
Hè a carne di i mo figlioli chì hè strappata è u dulore chì mi sentu hè cusì grande
chì mi sentu strappatu in a mo carne. Quand'ellu dicia questu, si lamentava è si lamentava.
Mi sentu teneru quandu l'aghju vistu in questu statu è aghju fattu tuttu ciò chì pudia per esse cumpassione versu ellu.
L'aghju pregatu di lascià mi sparte in e so suffrenze.
Il m'a satisfait en partie et j'ai eu le temps de lui dire :
"Ah! Signore, ùn t'aghju micca dumandatu di ùn mandà punizioni?
Ciò chì ùn mi piace micca u più hè chì vi sò colpi in i vostri membri. Ah! Sta volta, nisuna azzione o preghiera ùn vi pudia apacià ! "
Ma Ghjesù ùn hà micca attentu à e mo parolle.
Mi paria ch'ellu avia una seria preoccupazione in u so Cori chì attirava a so attenzione in altrò, è in un mumentu m'hà pigliatu fora di u mo corpu.
M'hà purtatu in lochi duv'elli sò stati massacri sanguinari.
Quante scene dolorose avemu vistu in u mondu !
Chì carne umana turmentata, frammentata, calpestata mentre si cammina in terra, è abbandunata senza sepultura !
Chì disgrazia, chì miseria ! Ciò chì era peggiu era di vede ghjunghjenu punizioni sempre più terribili.
U benedettu Signore guardò tuttu questu è, totalmente distrattu, cuminciò à pienghje amaramente. Eiu, incapace di resistà, pienghjendu cun ellu per a trista cundizione di u mondu, tantu chì e mo lacrime si mischiavanu cù e so.
Dopu à pienghje un pocu tempu, aghju ammiratu un altru trattu di a bontà di Nostru Signore. Per fà mi pienghje, si alluntanò u visu da mè è si asciugò in sicretu e lacrime.
Allora, vultendu versu mè cù una faccia di gioia, disse :
- Caru mio, ùn pienghje micca, basta, basta ! Ciò chì vedi serve à suddisfà a mo Ghjustizia.
Aghju dettu: "Ah! Signore, tandu aghju ghjustu à dì chì u mo statu ùn hè più secondu a to Vuluntà! Chì bonu hè a mo vittima s'ellu ùn mi hè datu?
- chì i vostri cari membri esse risparmiati, è
-chì u mondu hè liberu di tanti punizioni ? "
Ghjesù rispose:
"Ùn hè micca cum'è dite. Eru ancu una vittima .
È, cum'è una vittima, ùn aghju micca datu chì u mondu era risparmiatu ogni punizione. Aghju apertu u celu per l'omu.
Iè, l'aghju liberatu da u so peccatu è hà pigliatu i so suffrenze nantu à mè.
Ma hè ghjustizia chì l'omu riceve nantu à ellu stessu una parte di e punizioni ch'ellu hà attiratu da u peccatu.
È s'elli ùn eranu vittime di l'anima, l'omu si merita
- micca solu una semplice punizione, vale à dì a distruzzione di u so corpu,
- ma dinù a perdita di a so ànima.
Questu hè u mutivu di a necessità di l'ànima vittima .
Quellu chì vulete usà, perchè l'omu hè sempre liberu in a so vulintà, pò truvà una esenzione da a so punizione è da u so portu di salvezza. "
Aghju dettu: "Ah! Signore, cumu vuleria andà cun voi prima chì sti punizioni avanzanu più!"
Ghjesù rispose : "Se u mondu ghjunghje à una tale empietà chì ùn si merita micca un'anima vittima, vi purteraghju di sicuru cun mè".
Sentendu questu, dicu: "Signore, ùn mi permette micca di stà quì è di testimunià di scene cusì dolorose".
Quasi rimprovendumi, Ghjesù aghjunse :
"Invece di supplicarmi di risparmià u mondu, dite chì vulete vene cun mè?
È s'e aghju pigliatu tutti i mo scelti cun mè, chì succede à stu poviru mondu ?
Di sicuru, ùn avaria più nunda à fà cù stu mondu è ùn l’aghju più à circà. "
In seguitu, aghju pricatu per parechje persone.
Ghjesù sparì è aghju vultatu in u mo corpu.
Mentre scrivu stu pensamentu s'hè suscitatu:
"Quale sà quant'è stupidu ci hè in questi scritti ? Meritanu d'esse gettati in u focu.
Se l'ubbidienza m'hà permessu, l'aghju da fà, perchè mi sentu chì sti scritti sò cum'è un ostaculu per a mo ànima, soprattuttu s'elli venenu à a vista di certe persone.
In certi passaggi, sti scritti mi prisentanu cum'è s'ellu amassi à Diu è fà qualcosa per ellu, quandu ùn aghju nunda è ùn l'amu micca. Sò l'anima più fridda in u mondu.
È avà queste persone mi consideranu sfarente da quellu chì sò, è questu hè un dolore per mè.
Tuttavia, postu chì hè l'ubbidienza chì vole ch'e mi scrivu, essendu questu unu di i più grandi sacrificii per mè, mi fiu totalmente à ellu,
cù a speranza sicura ch'ellu mi scusarà è plederà a mo causa à Diu è à l'omi. "
Mentre pensava à questu, u benedettu Ghjesù si trasfirìu in mè.
M'hà rimproveratu d'avè intrattenutu sti pinsamenti è m'hà dumandatu di ritruvà. Ellu vulia ch'e mi smettessi di scrive s'ellu ùn mi ritirassi.
Ellu hà dichjaratu chì, pensendu cusì, stava sviendu da a verità, quandu a cosa più essenziale per un'anima hè di ùn lascià mai u cerculu di a verità.
M'hà dettu :
"Cumu! Ùn mi amate micca? Quantu vi dici cù ardore! Ùn vulete micca soffre per mè?"
Blushing di vergogna, li dissi: "Iè, Signore".
Ellu disse : "Bè, cumu si esce da a verità?" Dittu chistu, si ritirò in u mo internu senza esse intesu.
In quantu à mè, mi sò lasciatu cum'è aghju avutu un successu da un club. Cume face a so, signora ubbidienza !
S'ellu ùn era micca per ella, ùn saria micca in questi prucessi.
cun u mo caru Ghjesù.
Quanta pacienza ci vole à sta benedetta ubbidienza !
Allora vultaraghju quì per dì ciò chì avia da dì.
U Signore m'hà distractatu un pocu da ciò chì avia cuminciatu à scrive.
Quandu hà vultatu, u benedettu Ghjesù hà rispostu à u mo pensamentu dicendu:
"Di sicuru i vostri scritti meritanu esse brusgiati !
Ma vulete sapè in quale focu ? In u focu di u mo amore.
Perchè ùn ci hè micca una pagina chì ùn manifesta micca chjaramente a manera chì amu l'ànime,
- in quantu à voi
- quellu chì riguarda u mondu.
In i vostri scritti, u mo amore trova un effusione
- per e mo preoccupazioni è
- per i mo languri d'amore. "
Dopu à quessa, Ghjesù mi pigliò fora di u mo corpu è li dissi:
"A mo Amore è u mo solu Bonu, chì punizione per mè avè da vultà tante volte in u mo corpu !
Perchè hè vera chì, in stu mumentu,
Ùn aghju micca u mo corpu cun mè è solu a mo ànima hè cun voi.
Tandu, ùn sò micca cumu, mi ritrovu incarceratu
in lu mio corpu miserable cum’è in una prigiò scura È culà, in u mio corpu, persu quella libertà ch’ellu mi fù datu quand’è surtitu.
Ùn hè micca questu una punizione per mè, a punizione più dura chì pò esse datu ?
Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, ciò chì descrivi ùn hè micca una punizione. Ùn hè micca a vostra culpa.
Avete ancu sapè chì ci sò solu dui motivi per quessa chì l'ànima pò esce da u so corpu:
- o da a forza di u dulore , chì si trova à u mumentu di a morte naturale,
- o da a forza di l'amore mutuale trà mè è l'anima .
Allora stu amore hè cusì forte
- chì nè l'ànima purterebbe st'amore senza mè,
- Nè ùn pudia resiste à stu amore per longu senza vulè gudillu. Allora prucedo
- attirà l'anima à mè è,
-poi l'aghju tornatu à u so statu naturali.
È l'ànima, attrattu più di u currente in un filu elettricu, vene è va cum'è mi piace. In cunseguenza
ciò chì crede ch'è una punizioni hè, à u cuntrariu, un amore per i più raffinati. "
Aghju rispostu:
"Ah! Signore, si u mo amore era forte è abbastanza, crede
-chì avissi a forza d'esiste in a vostra prisenza e
-chì ùn saria micca inclinatu à vultà in u mo corpu.
Hè perchè u mo amore hè assai debule chì sò sottumessu à queste vicissitudini. "
Ghjesù rispose:
"À u cuntrariu, hè un amore ancu più grande:
u vostru amore hè un extracte di l'amore di u sacrifiziu
dunque, per amore per mè è per i vostri fratelli, t
Vi private di vultà à e miseria di a vita ".
Dopu à quessa, u benedettu Ghjesù m'hà traspurtatu in una cità induve sò stati cummessi tanti peccati chì ne esceva cum'è una nebbia densa è pestilenziale chì si alzò versu u celu.
È da u celu scendeva una altra nebbia densa in u quale si cundensavanu tante punizioni chì parevanu abbastanza à sterminà sta cità.
Dicu: "Signore, induve simu? Chì sò sti lochi?"
Ghjesù rispose :
«Eccu Roma, induve tante abominazioni sò cummesse. Micca solu da i laici, ma ancu da i religiosi.
Meritanu sta nebbia per finisce per accecalli è pruvucà u so sterminamentu. "
In un mumentu aghju vistu a macellazione chì seguitava.
Sembrava chì u Vaticanu riceveva alcuni di i tremuli. I preti ùn eranu mancu risparmiati.
Totalmente disgustatu, dicu:
"O Signore, risparmia a to cità prediletta, tutti i vostri ministri è u Papa. Oh! Cume mi offre cun piacè
- à soffre i so turmenti,
- cusì pudete salvà! "
Commossu, Ghjesù m'hà dettu :
"Venite cun mè è vi mustraraghju finu à quandu a malizia umana hè andata". M'hà purtatu in un edifiziu.
In una camera secreta c'eranu cinque o sei diputati chì si dicianu l'un à l'altru :
"Ci renderemu quandu avemu distruttu i cristiani".
Paria ch'elli vulianu furzà u rè à scrive un decretu di morte contr'à i cristiani in a so propria manu,
cù u permessu di catturà i so beni.
Dicenu: "A condizione chì u rè ci dà u so assentimentu.
Ùn ci importa micca s'ellu ùn agisce micca subitu.
À u mumentu bellu è in e circustanze ghjustificate, faremu. "
Dopu à quessa, Ghjesù m'hà purtatu in altrò.
M'hà dimustratu chì unu di quelli chì si chjamanu capi era per more.
Paria cusì unitu cù u diavulu chì, à questu puntu, cusì vicinu à a morte, ùn li importava mancu. Tirò tutte e so forza da i dimònii chì l'accumpagnavanu cum'è i so amichi fideli.
Quandu i dimònii mi anu vistu, sò stati scuzzulati.
"Un mi vulia battì, un altru per fà sta cosa per mè, un altru per fà qualcosa d'altru.
Tuttavia
- ùn hà mancu cura di e so vexazioni, perchè a salvezza di sta ànima era più preziosa per mè,
-Aghju pruvatu à entre è sò ghjuntu à st'omu.
Oh! Diu ! chì vista! Più spaventosa chè i dimònii stessi ! In quale statu deplorable stava stu capu ! Era più chè pietà !
A nostra prisenza ùn l'hà micca mossu à tuttu. Paria ancu ùn importa micca.
Ghjesù m'hà cacciatu subitu da stu locu, è aghju cuminciatu à dumandà à Ghjesù per a salvezza di questa anima.
I nemici più putenti di l'omu sò:
- amore per i piacè,
- amore per a ricchezza è
- amore per l'onori.
U mo bellu Ghjesù cuntinueghja à vene.
Sta mane portava una curona spessa di spine .
L'aghju pigliatu pianu pianu è l'aghju messu in capu. Aghju dettu: "Signore, aiutami à spinghjela".
Ellu hà rispostu :
"Questa volta, vogliu chì ti spinghjite solu.
Vogliu vede ciò chì pudete fà è cumu vulete soffre per u mo amore ".
Allora l'aghju spintu assai bè in a mo testa, soprattuttu perchè era per dimustrà à Ghjesù finu à quandu u mo desideriu di soffre per ellu.
Tuttu commossu, Ghjesù m'abbracciò nant'à u so Cori è mi disse :
"Basta, basta! U mo Cori ùn pò più suppurtà di vede vi soffre!"
Allora, chì m'hà lasciatu assai soffrenu,
u mo amatu Ghjesù hè andatu in avanti è in daretu.
Tandu hà pigliatu l'apparenza di u Crucifissu è m'hà fattu parte di e so suffrenze . M'hà dettu: "A mo figliola, i nemichi più putenti di l'omu sò :
- amore per i piacè,
- amore per a ricchezza è
- amore per l'onori.
Questi nemichi facenu l'omu miserable, perchè penetranu in u so core.
Iddi
rosi à continuu,
rende amara, e
massacrallu à u puntu di fà li perde tutta a so felicità.
È eiu, nantu à u Calvariu, aghju scunfittu sti trè nemichi.
Aghju ancu ottenutu per l'omu a grazia di vinceli è li aghju restituitu a so felicità persa.
Tuttavia, sempre ingrata, l'omu ricusa a mo grazia. Cù determinazione, ama quelli nemichi chì sottumettenu u so core à u turmentu constante. "
Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Aghju capitu ste parolle cun tale chiarezza chì mi sentu assai orrore è odiu contr’à sti trè nemichi di l’omu.
Chì u Signore sia sempre benedettu è chì tuttu sia per a so gloria !
Sta mane, mi sentu tantu persu chì ùn aghju micca capitu.
Ùn pudia ancu andà, secondu u mo abitudine, in cerca di u mo Ben più altu. Di tantu in tantu Ghjesù si moveva in mè è si fece visibile.
Basgiendu mi è essendu tuttu pardunatu, mi disse :
"Pura ragazza, avete ragiò di dì chì ùn pudete micca esse senza mè. Cumu puderebbe campà senza u vostru Amatu?"
Scuzzulata da queste parolle, dicu :
"Ah! Caru mio, chì crudele martiriu hè a mo vita,
per quelli intervalli induve sò custrettu à esse senza voi ! Tù stessu dici ch'e aghju ragiò è poi mi lasci ! "
Ghjesù s'hè piattatu furtivamente, cum'è s'ellu ùn vulia micca sente ciò ch'e dicu è mi sò tornatu in u mo vagabondu, incapace di dì più nunda.
Videndu mi persu di novu, Ghjesù esce da u mo internu è mi disse :
"Siete tuttu u mo cuntentamentu.
In u to core aghju trovu u mo veru riposu è,
Mentre mi riposu quì, pruvà i mo più cari delizie ".
Scuzzulatu di novu, li dissi :
"Ancu per mè sì tutta a mo felicità.
Tantu cusì chì tutte e altre cose per mè ùn sò più chè amarezza ".
Ghjesù si ritirò di novu
Sò stati cù e mo parolle è mi sò trovu più persu chè prima. A matina hè andata cusì.
Mi paria chì Ghjesù vulia divertissi.
Dopu quì, mi sentu fora di u mo corpu. Aghju vistu ghjunghje stranieri, vestiti in puri. A ghjente, videnduli, era spavintata.
Fecenu urla di terrore è di dulore, in particulare i zitelli.
A ghjente diceria: "Se sti stranieri venenu nantu à noi, avemu finitu!" Anu aghjustatu:
"Oculta i ghjovani ! Guai à i ghjovani s'ellu casca in manu
questi!"
Rebel, dicu à u Signore:
"Pietà! Misericordia! Alluntanate stu flagellu cusì periculosu per l'umanità miserabili! Chì e lacrime di l'innocenza vi portanu à a cumpassione!"
Ghjesù rispose:
"Ah! A mo figliola, hè solu per l'innocenza chì sò attentu à l'altri !
Solu l'innocenza attrae a mo misericordia è allevia a mo indignazione ghjustu. "
Sta matina aghju ricevutu a Santa Eucaristia è u benedettu Ghjesù m'hà fattu sente a so voce in disant :
"A mo figliola, sta mane, sentu u bisognu assolutu di ricustruisce a mo forza. Per piacè,
pigliate i mo suffrenze nantu à voi per un certu tempu, è
lasciami riposà un pocu in u to core ! "
Aghju rispostu:
"Iè, u mo bonu,
lasciami sentu a to soffrenza è,
mentri soffreraghju in u vostru locu,
Averete assai tempu per ricustruisce è riposu dolcemente.
Solu, per chì nimu pò vede mi soffre,
- Vi dumandu di ritardà un pocu di più,
- finu à mi ritruvu solu,
perchè mi pare chì u mo cunfessore hè sempre quì. "
Ghjesù rispose :
"Chì u Babbu face prisente?
Invece di avè una sola persona per aiutà à ricustruisce a mo forza,
- ùn saria megliu s'è tù avia dui,
- vale à dì chì ne soffre è
u Babbu cullaburendu cun mè è avè a listessa intenzione cum'è mè ? "
Intantu,
Aghju vistu u mo cunfessore manifestà l'intenzione di a crucifixion è subitu, senza u minimu ritardu, u Signore m'hà fattu participà à i suffrimenti di a croce.
Dopu à stà un pocu tempu in sti suffrenze, u mo cunfessore m'hà chjamatu à ubbidienza.
Ghjesù si ritirò è aghju pruvatu à sottumette à quellu chì m'hà urdinatu.
Dopu un brevi mumentu, u mo dolce Ghjesù vultò.
Ci vulia à passà una seconda volta i suffrimenti di a crucifixion, ma u Babbu ùn vulia micca.
Quandu mi cunforme à u desideriu di Ghjesù, vale à dì à soffre, Ghjesù hè vinutu.
Quandu u mo cunfessore hà vistu ch'e aghju cuminciatu à soffre, hà finitu u soffrenu per ubbidienza è Ghjesù si ritirò.
Certamente aghju patitu un grande dulore à vede à Ghjesù ritirata, ma aghju fattu tuttu per ubbidì.
Calchì volta, quandu aghju vistu à Ghjesù è u mo cunfessore discutendu stu puntu inseme, li lasciò luttà cun l' altru.
aspittendu à vede quale esce vittorioso : l'ubbidienza o u Nostru Signore.
Ah! Mi pareva di vede l'ubbidenza è Ghjesù chì luttava,
tutti dui putenti, capaci di cunfrontà l'altru in una lotta .
Dopu una lotta dura, quandu stava per vede quale era u vincitore,
a Regina Mamma ghjunse è, avvicinendu à u Babbu (u prete), li disse :
« U mo figliolu, sta mane hè Ghjesù stessu chì vole ch'e mi soffre.
Lasciami fà. Altrimenti, ùn sarete micca risparmiatu, mancu una parte di a punizione. "
In quellu mumentu u Babbu era cum'è distractatu durante a lotta.
Per esse vittorioso, Ghjesù m'hà sottumessu di novu à i suffrimenti di a crucifixion, ma tali suffrenze viulenti è dulori amari.
Ùn sò micca cum'è aghju campatu.
Mentre pensava chì stava morendu,
- l'obbedienza mi ricurdò di novu
è per un pezzu mi ritruvu in u mo corpu.
U beatu Ghjesù era ricustruisce a so forza, ma, ùn era ancu cuntentu,
Riturnò è per a terza volta vulia ripetiri a crucifixion.
Tuttavia, armendu sta volta cù tutte e so forze, l'ubbidienza hè stata vittoriosa è u mo amatu Ghjesù hà persu.
Malgradu tuttu, Ghjesù si mette à a prova di tantu in tantu, in a speranza di pudè ritruvà l'ubbidienza, per ch'ella ùn mi dessi riposu.
Aghju avutu à dì à ellu :
"Ma, mi Signore, riposa un pocu è lasciami solu.
Ùn vi vede chì l'ubbidienza s'hè armata è ùn vole micca cede à voi ?
Allora sia pacienza. Se vulete ripetiri a crucifixion per a terza volta, prumettimi chì murerai ".
Ghjesù rispose: "Iè, venite".
L'aghju dettu à u Babbu, è ancu in st'ubbidienza sò firmatu inexorable, ancu s'è u mo dolce Bonu m'hà chjamatu dicendu : "Luisa, venite".
Aghju dettu à u mo cunfessore chì Ghjesù mi chjamava, ma hà rispostu cun un nimu forte.
Ubbidienza divertente chì questu!
Ellu voli fà a so grande dama in tuttu è tuttu.
Ci vole à entre in e cose chì ùn a cuncernanu micca, cum'è a quistione di a morte.
Chì bellu affare
per espose una povera donna disgraziata à u periculu di morte,
ch'ellu tocchi u portu di a felicità eterna cù u dito è,
poi, per vantà di pudè fà in tutta a so grande dama, per mezu di a forza ch'ellu pussede,
tene l'ànima è a fa languire in a prigiò miserable di u so corpu.
Sè dumandatu perchè ella face tuttu questu,
- prima, ùn risponde micca è,
-poi, in a so lingua silenziu, dice : « Perchè ?
Perchè sò una grande dama è aghju duminatu nantu à tuttu. "
Sembra chì s'omu vole stà in pace cù sta beata ubbidienza, ci vole santa pacienza.
Ùn solu santa pacienza,
ma a pacienza di u nostru Signore stessu.
Altrimenti, seremu in disaccordu constantu cun ella, perchè avemu trattatu cù quelli chì amanu piglià e cose à l'estremu.
Videndu chì di fronte à l'ubbidienza ùn pudia vince à tuttu, u beatu Signore si calmò è mi lasciò in pace.
Mi calmò a sofferenza è mi disse :
"U mo amatu, in i soffrenze chì avete sperimentatu,
Vuliu fà ti sentu a furia di a mo Giustizia chì si versa un pocu nantu à tè.
Se pudessi vede chjaramente
- quantu l'omi anu spintu a mo ghjustizia e
-cum'è a so furia era armata contr'à elli, ti tremassi cum'è una foglia è
ùn faria nunda ma
per implorami di fà piovi suffrenze. "
Mi pare
-chì Ghjesù m'hà sustinutu in i mo soffrenze, è
- chì, per dà mi curaggiu ,
m'hà dettu :
"Mi sentu megliu; è voi?"
Aghju dettu: "Ah! Signore, quale vi pò descriverà cumu mi sentu? Mi sentu cum'è spressu in una vittura.
Sentu una tale rottura di a mo forza chì,
s'ellu ùn mi dà forza, ùn puderaghju micca fà senza ella ".
Ghjesù rispose :
"U mo amatu, hè necessariu chì,
- almenu di tantu in tantu,
- avete soffrenu cù intensità.
Prima per voi
perchè, quantunque bonu sia un pezzu di ferru,
s'ellu hè lasciatu per un bellu pezzu senza mette in u focu, si face sempre un pocu di ruggine.
Sicondu à mè :
s'è, per un bellu pezzu, ùn aghju micca scaricatu nantu à tè, a mo furia s'accenderia in tale manera chì
Ùn cercheraghju micca l'omu è ùn risparmiaraghju à nimu.
È s'ellu ùn avete micca pigliatu a mo soffrenza nantu à sè stessu, cumu puderia tene a mo parolla
per risparmià una parte di u mondu da a punizioni ? "
Allora u mo cunfessore hè vinutu è m'hà chjamatu à ubbidienza. Allora, aghju vultatu à u mo corpu.
U mo bellu Ghjesù cuntinueghja à vene.
Mi paria chì l'aghju vistu in tantu dulore ch'ellu si n'era pietà. Si gettò in braccia, mi disse :
"A mo figliola,
calmà a furia di a mo Ghjustizia, altrimenti ... ».
Dittu questu, aghju pensatu di vede a Ghjustizia Divina armata di spade è frecce fiammeggianti, suminendu u terrore è manifestendu a forza cù quale pò agisce.
Spaventatu, aghju dettu: "Cumu possu piantà a vostra furia quandu vecu chì site abbastanza forte per annunzià u celu è a terra in un mumentu?"
Ellu rispose :
"Eppuru un'anima sofferente è una preghiera assai umile
-Fà mi perde tutte e forze e
- debilitami finu à u puntu ch'e mi lasciassi ligatu da st'anima,
per ch'e possu fà cum'è vo vulete, cum'è vo vulete. " Dicu : " Ah ! Signore, in quale aspettu cattivu hè mostrata a vostra ghjustizia! "
Ghjesù rispose :
"Ùn hè micca male.
Se a vede armata cusì, sò l'omi chì anu fattu questu.
Ma, in sè stessu, hè bonu è santu, cum'è i mo altri attributi. Perchè in mè ùn ci hè mancu l'ombra di u male.
Hè vera chì u so aspettu pare severu, esigenti è amara. Ma i so frutti sò dolci è gustosi. "
Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Quandu u mo bellu Ghjesù hè ghjuntu sta mane, mi hà dimustratu i so attributi è disse:
"A mo figliola, i mo attributi sò continuamente in una dispusizione favurevule versu l'omi, è ognunu esige u so tributu da l'omi".
Hà aghjustatu :
"Cum'è a mo ghjustizia vole a satisfaczione per rimpiazzà l'inghjustizia, cusì u mo amore vole una apertura per amà è esse amatu.
Entra in a mo ghjustizia, pricate è riparà.
È quandu avete un successu, avete a pacienza di piglià.
Allora entre in u mo amore è permette à mè di versà in amore. Altrimenti, seraghju frustratu in u mo amore.
Allora, in questu mumentu, mi sentu u bisognu assolutu di dà un effusione à u mo amore ripressu. Se ùn sò micca permessu di fà questu, languideraghju è perde a cuscenza ".
Dittu chistu, cuminciò à basgià, à accarezzami è à mustrà mi tanta tenerezza d'amore ch'ùn aghju parolle per dì.
Ellu vulia chì mi dessi un feedback è mi dicessi:
"Cumu sentu u bisognu di versà u mo amore in tè.
Avete ancu bisognu di versà u vostru amore in mè, nò? Dopu avemu versatu u nostru amore per l'altri, hè sparitu.
Sta matina mi ritrovu tuttu oppressatu è aghju paura chì ùn era micca benedettu Ghjesù chì travaglia in mè, ma u diavulu.
Tuttavia, ùn pudia aiutà, ma cercà u mo Ghjesù è u desideriu.
Tant’è chì, appena ebbe a gentilezza di vene, mi disse :
"Ciò chì dà a certezza chì u sole si leva,
- altrimenti u lume chì dispels a bughjura di a notte e
- u calore chì si sparghje à traversu sta luce ?
S'elli vi dicianu chì u sole hè alzatu è chì, malgradu questu, avete vistu a bughjura di a notte diventata più densa è ùn avete mancu sentitu u calore di u sole, chì dite ?
Vulete dì chì ùn hè micca u sole veru chì hè risuscitatu, ma un sole falsu, cum'è ùn vedemu micca l'effetti di u sole veru.
Avà se a mo visita à voi
spaventà a bughjura è vi mostra a Luce di a mo Verità
fendu ti senti u calore di a mo grazia, perchè ti scavi u cervellu
Pensate chì ùn sò micca quellu chì travaglia in voi? Aghju aghjustatu di novu, postu chì l'ubbidienza vole cusì.
"Se tutti i punizioni ch'e aghju citatu in questi libri sò veramente accaduti, quale vuleria esse u spettatore?"
U benedettu Signore m'hà fattu chjaru
- certe punizioni seranu verificate mentre sò sempre nantu à sta terra,
- altri accaderanu dopu à a mo morte, e
- alcuni seranu parzialmente omessi.
Eru un pocu alleviatu ch'ellu ùn m'avia forza à vede tutti. Quì hè dunque soddisfatta l'ubbidienza di a dama chì principia
- aggrotta le sopracciglia, presenta una lagnanza è
- per rimpruverà mi.
Chì possu dì ?
Sembra chì sta beata dama ùn vole micca adattà à a ragione umana in ogni modu.
Ùn vole micca piglià in contu ogni circustanza è ùn pare mancu pensà à tuttu.
È hè una grande sfida per trattà cun qualchissia chì ùn pensa micca.
Per esse in boni termini cun ella, hè necessariu di perde a ragione.
Perchè a signora si vanta cusì:
"Ùn aghju micca una ragione umana è
hè per quessa chì ùn possu micca adattà à l'usu umanu.
A mo ragione hè divina. Quellu chì vole campà in pace cun mè
deve assolutamente perde a so ragione
per acquistà u mio ".
Hè cusì chì a signora ragiunava. Chì pudemu dì ? Cun ella hè megliu stà zittu perchè, ghjustu o sbagliatu,
ella vole sempre esse ghjustu è
ella hè fiera di dà tutti i sbagli.
Sta matina aghju ricevutu a Santa Cumunione è u mo adorable Ghjesù m'hà mostratu u mo cunfessore chì vulia fà mi soffre a crucifixion.
Sentu chì a mo povera natura l'hà respinta, micca perchè ùn vulia micca soffre, ma per altre ragioni chì ùn anu micca bisognu di esse descritte quì.
Cum'è s'ellu vulia lagnà di mè, Ghjesù disse à u Babbu cunfessu:
"Ùn vole micca sottumessu".
Eru mossu da u lamentu di Ghjesù.
U Babbu hà rinnuvatu u mo ordine è aghju sottumessu.
Dopu qualchì tempu soffrenu, u Babbu Cunfessore essendu presente,
u Signore m'hà dettu :
"U mo amatu, questu hè u simbulu di a Santissima Trinità: I, u Babbu cunfessu è voi.
Per tutta l'eternità, u mo amore ùn hè mai statu solu.
Hè sempre statu unitu in una unione perfetta è mutuale cù e Persone Divine.
Perchè u veru amore ùn hè mai solu :
-produce altri amori è
- si rallegra d'esse amatu da questi amori chì ellu stessu hà pruduciutu.
Se l'amore hè solu,
- o chì ùn hè micca di a natura di l'amore divinu,
- o chì hè solu apparente.
Si sapia
- quantu mi piace è
- quantu mi piace di pudè allungà in i criaturi quellu amore chì, da l'eternità, hà regnu è regna sempre in a Santissima Trinità.
Hè per quessa chì dicu chì vogliu
- u cunsensu di u cunfessore cù a so intenzione unita à mè,
-per cuntinuà stu amore di a Santissima Trinità più perfettamenti. "
Dopu qualchì ghjornu di privazioni è di silenziu, sta mane, quandu u beatu Ghjesù hè ghjuntu,
Li dicu : « Hè chjaru chì u mo statu ùn hè più secondu a to Vuluntà !
Ellu rispose : "Iè, sì, alzate è venite in i mo braccia".
Appena hà dettu ste parolle, aghju scurdatu di u statu dulurosu di i ghjorni passati è corse in i so bracce. È quandu avemu vistu u so latu apertu, aghju dettu:
"U mo amatu, hè passatu un pezzu ch'è vo m'hà ammessi à beie à u to fiancu. Per piacè ammettemi oghje.
Ellu rispose : "U mo amatu, beie secondu u vostru piacè è siate satisfatu".
Quale pò discrive a mo felicità è quantu ansiosu mi mette a bocca
beie da sta fonte divina? Dopu avè bevutu tutta a strada, finu à ch'e ùn aghju più spaziu per inghjustà un'altra goccia, mi ritirò.
Ghjesù m'hà dettu: "Sì sanu? Se ùn site micca, cuntinueghja à beie".
Aghju rispostu: "Satisfattu? Innò, perchè, à sta surgente, più bevemu, più setemu.
Tuttavia, essendu assai limitatu, ùn possu micca piglià più. "Dopu, aghju vistu altre persone cun Ghjesù.
Dice : "A cosa più essenziale è necessaria in un'anima hè a carità .
S'ellu ùn ci hè carità, succede à questa anima
- in quantu à quelle famiglie o regni chì ùn anu micca capi.
Tuttu hè disordinatu.
E cose più belle sò scurite è ùn ci hè micca armunia. Unu voli fà una cosa è l'altru un'altra.
Questu hè ciò chì succede in l'anima induve a carità ùn regna micca. Tuttu hè un mess.
I più belli virtù ùn armonizzanu micca cù l'altri.
Hè per quessa chì si dice chì a carità hè regina :
- hè disciplinatu,
- hà ordine è
- hà tuttu.
Truvà in u mo statu di solitu, mi sentu fora di u mo corpu è truvaru a Regina Mamma .
Appena m'hà vistu, hà cuminciatu à parlà mi di a Ghjustizia.
Ellu m'hà dettu chì a Ghjustizia avia da chjappà u mondu cù tutta a so furia. M'hà dettu assai, ma ùn aghju micca e parolle per sprimela. Intantu, aghju vistu tuttu u celu pienu di punti di spada diretti contr'à u mondu.
Hà aghjustatu :
"A mo figliola, tante volte,
-avete disarmatu a ghjustizia divina e
-eri cuntentu di riceve i colpi di a Ghjustizia nantu à tè.
Avà chì a vedi à l'altura di a so furia, ùn vi scuraggiate : fate curagiu ! L'anima piena di forza santa entra in ghjustizia
ancu, è disarmà lu.
Ùn àbbia paura di e spade, u focu è tuttu ciò chì pudete scuntrà.
Per ghjunghje u vostru scopu, si vi vede feritu, battutu, brusgiatu o rifiutatu, ùn vultate micca. Chì questu sia un stimulu per voi per avanzà.
"Vedete? Per questu scopu, aghju vinutu à u vostru aiutu.
Vi aghju purtatu una robba cù quale
a vostra ànima guadagnerà u curagiu è a forza per teme nunda. "
Dittu chistu, da l'internu di u so mantellu, hà tiratu fora un vestitu tissutu d'oru è assuciatu cù parechji culori, cù quale hà vistutu a mo ànima.
Allora m'hà datu u so Figliolu, dicendu :
"Eccu, cum'è pegnu di u mo amore,
- Ti dugnu a custodia di u mo Figliolu caru,
-per ch'ellu u prutegge, l'amate è u suddisfa in tuttu.
Pruvate di rimpiazzà mi cun ellu, cusì chì,
truvendu u so cuntentamentu in tè,
u malcontentu chì li dà l'altri criaturi ùn pò micca fà ch'ellu soffre tantu ».
Quale puderia discrive quantu era felice è empowered,
vestitu in stu vestitu, è
cù quellu simbulu d'amore in braccia ?
Di sicuru, ùn puderebbe desiderate più felicità. Allora a Regina Mamma hè sparita è aghju firmatu cù u mo dolce Ghjesù.
Viaghjàmu un pocu in terra è, trà i tanti scontri ch’avemu avutu, avemu scuntratu un’anima presa in l’ingroppi di a disperazione.
Pieni di cumpassione per ella, ci avvicinamu è Ghjesù vulia ch’e mi parli per fà capisce u male ch’ella facia.
Per mezu di una luce chì Ghjesù hà infusu in mè, aghju dettu à questa anima:
"A medicina più benefica è efficace
in i più tristi guai di a vita, hè dimissioni .
Voi, in a vostra disperazione, invece di piglià sta medicina, pigliate velenu per tumbà a vostra ànima.
Ùn sapete micca
u rimediu più puntuale per tutte e malatie,
- listessa cosa
chì ci rende nobili, ci divinizza, ci fa sembrà i nostri-
Signore è quellu chì hà u putere di cunvertisce dolcemente a nostra amarezza , hè rassegnazione!
«Chì era a vita di Ghjesù nantu à a terra, se micca per cumpiendu a Volontà di u Babbu? Mentre era in terra, era unitu cù u so Babbu chì hè in u celu. lu
Cusì hè cù a criatura rassignata.
Mentre ch'ellu vive nantu à a terra, a so ànima è a so vulintà sò uniti cù Diu in u Celu. Chì puderia esse più preziosu è desideratu ? "
Cum'è un scossa, st'anima dispirata cuminciò à calmà.
Ghjesù è aghju ritiratu.
Chì tuttu sia per a gloria di Diu è ch'ella sia sempre benedetta !
Sta matina mi sentu cumplettamente sopraffattu è afflittu. Inoltre, u Beatu Ghjesù ùn si mostra micca.
Dopu una longa attesa, esce da u mo internu è, aprendu u so Cori à mè, mi pusò quì , dicendumi :
" State ind'è mè .
Solu quì truverete a vera pace è a felicità stabile.
Perchè nunda ùn penetra in mè
chì ùn appartene micca à a Pace è a Felicità.
Quellu chì abita in mè
ùn face nunda, ma natà in l'oceanu di ogni felicità .
Tuttavia, quandu l'ànima esce da mè, ancu s'ellu ùn importa nunda,
- solu per vede l'offense chì i criaturi mi facenu e
- a manera chì mi dispiace,
participeghja digià in i mo afflizzioni è ferma disturbatu.
Hè per quessa, di tantu in tantu,
- scurdate di tuttu, entra in u mo internu è venite à tastà a mo pace è a mo felicità. Allora esce è fà a funzione di riparatore per mè. "
Dittu chistu, hè sparitu.
Ghjesù cuntinueghja à vene cù i so ritardi di solitu.
Quandu mi sentu tuttu u pesu di a so privazione, hè vinutu inesperu.
È, senza sapè perchè, m'hà fattu sta quistione:
"Pudete dì mi
perchè l'ubbidienza hè cusì glurificata e
perchè hè tantu onore di impressiunà l' imaghjini divina nantu à l'anima ?
Confusu, ùn sapia micca chì risponde. Allora, cù una luce intellettuale ch'ellu m'hà mandatu, Ghjesù si benedettu è mi rispose.
È postu chì a risposta mi hè ghjunta cù a luce è micca cù e parolle, ùn aghju micca e parolle per sprimela.
In ogni casu, l'ubbidienza mi impone di fà un sforzu per vede s'ellu possu scrive.
Pensu chì farà assai sciocche è scrive cose chì ùn si mette micca.
Ma aghju messu tutta a mo fede in ubbidienza, soprattuttu chì sò cose chì vi cuncernanu direttamente. Cuminciaraghju avà.
Mi pare chì Ghjesù mi diceva:
"L'obbedienza hè assai glorificata
perchè hà u putere di revelà
- ancu in e so radiche i passioni umani.
Distrughje tuttu ciò chì hè terrenu è materiale in l'anima.
È, à u so grande meritu, restaura l'anima à u so statu originale ,
- vale à dì, rende l'anima cum'è hè stata creata da Diu in a Ghjustizia originale,
-chì hè, prima di esse espulsu da l'Eden terrenu.
In questu statu sublime, l'ànima si senti assai attratta da tuttu ciò chì hè bonu. Truvate naturali tuttu ciò chì hè bonu, santu è perfettu,
mentre sperienze un immensu orrore da l'ombra stessa di u male.
In questu statu felice chì vene da a manu esperta di ubbidienza,
l'anima ùn lutta più per ubbidì à l'ordini ricevuti,
soprattuttu chì quelli chì urdinanu deve sempre urdinà ciò chì hè bonu.
Cusì l'ubbidienza sà cumu impressiunà l'Imagine divina nantu à l'anima. Inoltre , trasforma a natura umana in natura divina .
Quantu Diu hè bonu, santu è perfettu, è
-chì hè guidatu versu tuttu ciò chì hè bonu è
- chì odia u male à l'estremu,
l'obbedienza hà u putere di divinizà a natura umana è di fà acquistà proprietà divine.
Più l'anima si lascia manighjà da e mani sapienti di l'ubbidienza, più hè invadita da u divinu è più distrugge u so propiu esse .
Hè per quessa chì l'ubbidenza hè cusì glorificata è onorata.
Eiu stessu sottumessu à ella è fù onoratu è glurificatu da ella.
Per ubbidienza aghju restituitu à tutti i mo figlioli l'onore è a gloria ch'elli avianu persu per a disubbidienza ".
Questu hè quasi ciò chì sò capaci di scrive nantu à u sughjettu.
Puderaghju u restu in a mo mente, ma e parolle mi mancanu.
Perchè u cuncettu di sta virtù hè cusì altu
chì a mo povera lingua umana ùn si pò traduce in parolle.
Mentre chì Ghjesù cuntinuava à esse assente, mi sentu immersa in a più grande amarezza.
A mo ànima hè stata torturata in mille modi.
Dopu, mi sentu cum'è una ombra accantu à mè. È, senza vede u mo adorable Ghjesù, aghju intesu a so voce.
Sta voce m'hà dettu :
" L'amore più perfettu richiede una vera fiducia in l'ughjettu amatu .
Ancu s'è ci sentimu persu l'ughjettu amata,
dunque, più chè mai, hè ora di dimustrà quella forte cunfidenza.
Questu hè u modu più simplice
pigliate pussessu di ciò chì amemu ardentemente. "
Dittu chistu, l'ombra è a voce sparì.
Quale puderia discrive u soffrenu chì mi sentu per ùn avè vistu u mo Amatu ?
Mi pare chì u Beatu Signore vole esercite per mè a pacienza.
Ùn hà micca cumpassione per e mo lacrime o a mo cundizione assai dolorosa.
Senza Ghjesù mi vecu immersa in e più grande miseria è crede chì ùn ci hè anima più male chè a meia.
Quandu sò senza Ghjesù, mi vecu più male chè mai.
In ogni casu, quandu sò cun quellu chì pussede tutti i pussidimenti, a mo ànima trova a cura per tutti i so malati.
Quandu mi manca Ghjesù, tuttu hè finitu per mè, ùn ci hè più rimediu per e mio grande miseria.
D’altronde, u pensamentu chì u mo statu ùn hè più secondu a so Voluntà m’opprime. È ùn essendu più in a so vulintà,
Mi pare di esse fora di u mo centru è, spessu,
Pensu à circà una manera di esce da stu statu.
Mentre pensava à questu, aghju intesu à Ghjesù daretu à mè chì mi diceva :
"Sì stancu, nò?"
Aghju dettu: "Iè, Signore, mi sentu abbastanza stancu". Cuntinuò : " Ah ! figliola mia, ùn esce micca da u mo Voluntà !
Perchè, esce da a mo Voluntà,
venite è perde a cunniscenza di mè è,
ùn mi cunnosci, perde a cunniscenza di sè stessu.
Hè solu da i riflessi di a luce chì si distingue chjaramente s'ellu hè oru o fangu. Quandu tuttu hè scuru, l'uggetti ponu esse facilmente cunfunditi.
A mo vuluntà hè lumera.
Sta luce vi dà a cunniscenza di mè è.
Da i riflessi di sta luce, vene à sapè quale site.
In cunseguenza,
- videndu a to debulezza, u to puro nulla,
- stringevi in braccia è, unitu à a mo Voluntà, campà cun mè in u celu.
Ma s'è tù vai fora di a mo vuluntà,
- prima, si perde a vera umiltà è,
- Allora venite à campà nantu à a terra.
Sò dunque ligatu
sente u pesu di e cose terrenu,
lagnate è suspirate cum’è tutti quelli altri disgraziati chì campanu fora di a mo Voluntà. "
Dittu chistu, Ghjesù si ritirò senza mancu esse vistu. Quale pò discrive u turmentu di a mo ànima ?
Aghju avutu parechji ghjorni assai amari di privazione.
Dopu avè ricivutu a Santa Eucaristia, aghju vistu trè zitelli in u mo internu. A so bellezza è a so somiglianza eranu cusì impressiunanti chì tutti i trè parianu esse nati da a listessa nascita.
A mo ànima hè stata sorpresa è maravigliata di vede tanta bellezza chjosa in u mo miserable internu. U mo maravigghiusu cresce quandu aghju vistu sti trè zitelli chì ognunu teneva in manu una corda d’oru cù a quale si liavanu à mè è u mo core à u soiu.
Allora, dopu avè ognunu trovu u so postu in mè, cuminciaru à discutiri trà elli in una lingua chì ùn aghju micca capitu.
Hè per quessa chì ùn possu truvà e parolle per ripetiri e so parolle sublimi.
Possu dì solu chì in un battitu d’ochju aghju vistu tante miseria umana, l’umiliazione è a spogliatura di a Chjesa, è dinò a curruzzione di i preti chì, invece d’esse luce per i populi, eranu diventati bughju.
Tristu da sta visione, dicu:
"Diu Santu, dà pace à a vostra Chjesa.
Ciò ch'elli anu pigliatu da ellu sia tornatu à ellu
è ùn lasciate micca i cattivi ride di i boni. "
Mentre dicu questu, i trè figlioli dissenu:
"Questi sò i misteri incomprensibili di Diu". Allora sò spariti è aghju tornatu à u mo corpu.
Sta mane, quandu u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu, m'hà pigliatu da u mo corpu è m'hà dumandatu di sollievu per u so soffrenu.
Ùn avè nunda à pruponelu, li dissi :
"U mo più dolce Amore, se a Regina Mamma era quì, puderia guarì
cù u so latte In quantu à mè, ùn aghju nunda chè e mio miseria.
Intantu ghjunse a Santissima Regina , è subitu li dissi :
"Ghjesù sente u bisognu di sollievu. Dàli u to latti più dolce per alleviallu. Allora a nostra cara Mamma li detti u so latte. È u mo amata Ghjesù hè statu rifattu cumplettamente.
Allora si vultò versu mè è disse : "Mi sentu riposatu.
Avvicinate à e mio labbre è beie una parte di stu latti ch'e aghju ricevutu da a mo Mamma, per pudè esse rifatti tramindui. "
Allora mi sò avvicinatu.
Quale pò discrivà a virtù di quellu latti chì hè vinutu caldu da a bocca di Ghjesù ? Cunteneva tantu ch'ella paria esse una fonte inesauribile, cusì chì si tutti l'omi bevianu, sta fonte ùn diminuissi micca.
Dopu quì, avemu in parte viaghjà a terra à un certu locu,
Paria chì ci sia ghjente à pusà intornu à una piccula tavola.
Anu dettu:
"Ci sarà una guerra in Europa è a cosa più dolorosa hè chì serà prodotta da i parenti".
Ghjesù hà intesu, ma ùn ne dice nunda.
Dunque, ùn sò micca sicuru s'ellu ci sarà una guerra, sì o nò.
Perchè i ghjudizii umani sò versatili Ciò chì dicenu un ghjornu, niganu u prossimu.
Allora Ghjesù m'hà purtatu in un giardinu in quale ci era un edifiziu assai grande chì pareva un monasteru.
Era pupulata da tante persone chì era difficiule di cuntà. À a vista di queste persone, u mo adorabile Ghjesù hà vultatu u so spalle, Si appiccicò à mè, pressu u so capu nantu à a mo spalla assai vicinu à u mo collu,
è mi disse à l' arechja :
"A mo amatu, ùn mi lasciate micca vede, altrimenti soffreraghju assai".
Anch'eiu aghju tenutu à Ghjesù vicinu à mè, è avvicinendu à una di queste ànime, aghju dettu : "Dì almenu quale sì".
Ella rispose: "Semu tutti anime in purgatoriu .
A nostra liberazione hè ligata à l'esekzione di sti legati pietosi chì avemu trasmessu à i nostri eredi. Siccomu ùn sò micca assolti, simu
custretti à stà quì, luntanu da u nostru Diu, chì soffre per noi !
Perchè Diu hè un esse necessariu per noi chì ùn pudemu micca fà senza.
Vivemu una morte cuntinua
chì ci martiri in u modu più spietatu. S'è no morimu,
hè perchè e nostre ànime ùn sò micca sottumessi à a morte.
Allora, anime soffrenu chì simu,
-reste privatu di un Essere chì hè tutta a nostra vita, imploremu da Diu
ch'ellu facia à i mortali sperimentà una piccula parte di e nostre suffrenze
privarli di ciò chì hè necessariu per sustene a so vita di u corpu, per ch'elli amparanu u modu duru
- quantu doloroso hè di esse privatu di ciò chì hè assolutamente necessariu. ".
Dopu à quessa, u Signore m'hà purtatu in altrò.
Eiu, sintendu cumpassione per queste anime in purgatoriu, dicu à Ghjesù:
"Oh! u mo bonu Ghjesù,
cum'è tù ti voltati a spalle à isse anime benedette ?
- chì ti sospirava tantu,
Mentre era abbastanza per esse vistu
- per ch'elli ponu esse liberati da a so soffrenza e
- per ch'elli sò beatificati ?
Ghjesù rispose:
"Oh! Figlia mia, s'ellu mi fossi mostratu à elli,
- cum'è ùn sò micca cumpletamente purificati,
- ùn anu pussutu sustene a vista di a mo Presenza
Invece di saltà in braccia, cunfusi, si ritiravanu in daretu
Ùn avaria fattu chè aumentà i mei è u so martiriu. Hè per quessa ch'e aghju fattu. "
Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Sta mane, dopu avè ricivutu l'Eucaristia, u mo adorable Ghjesù hè statu vistu in u mo internu, tuttu coperto di fiori disposti in una capanna. Ghjesù era ind'è sta capanna induve si diverte è si rallegra.
Videndulu cusì, li dissi :
"Gesù mio dolce,
- quandu pigliate u mo core per conformallu cumplettamente à u vostru,
- per ch'e possu campà a vita di u vostru propiu Cori ? "
Mentre dicia questu, u mo supremu è solu Bonu pigliò una lancia è apre u mo pettu à u locu induve hè u core.
Allora, cù e so mani,
Pigliò u mo core è l'esaminò da una parte à l'altra.
per vede s'ellu era spogliatu è s'ellu pussede e qualità necessarie per pudè stà in u so Cori santissimo.
Aghju guardatu ancu u mo core.
À a mo sorpresa, aghju campatu, stampatu da una parte,
- a croce,
- a spugna e
- a corona di spine.
Tuttavia, quandu vulia à fighjulà da un altru angulu mentre cercava di vede u so internu
postu ch'ella paria gonfia cum'è per scoppia, u mo caru Ghjesù m'impedì , dicendu :
"Vogliu mortificà ti privà di vede tuttu ciò chì aghju versatu in stu core.
Ah! Iè, quì, dentru à stu core, ci sò tutti i tesori di e mo grazia chì a natura umana hè capace di cuntene ! "
À quellu mumentu Ghjesù hà chjusu u mo core in u so Cori santissimo, aghjustendu:
"U vostru core hà pigliatu pusizioni in u mo Cori
In cambiu di u to core, ti dugnu u mo amore chì ti darà a vita ".
Allora, cum'ellu s'avvicinava à u mo latu apertu, espirava trè respirazioni chì cuntenenu luce, chì pigliò u locu di u mo core. Dopu, hà chjusu a ferita , dicendumi :
"Ora più chè mai hè opportunu di mette in u centru di a mo Voluntà cù u mo solu Amore cum'è u vostru core.
Ùn devi micca esce da a mo Volontà, mancu per un mumentu.
U mo amore truverà u so veru nutrimentu in tè
solu s'ellu trova a mo Voluntà in tè, in tuttu è per tuttu.
In a mo Voluntà, u mo Amore truverà u so rializazione è a so cunfurmità vera è fedele ».
Allora, avvicinendusi più vicinu à a mo bocca, pigliò trè respiri.
è, à u listessu tempu, hà versatu un licore assai dolce chì m'intoxicava cumplettamente.
Allora, sbulicatu d'entusiasmu, disse :
"Vedi? U vostru core hè in u mio . Allora ùn hè più u vostru".
Mi basgiò senza pietà è m’hà mustratu mille dilizie d’amore. Quale puderia discrive tutti ? Questu hè impussibile per mè.
Cumu discrive ciò chì mi sentu quandu aghju trovu in u mo corpu! Possu dì solu chì mi sentu
-cum'è s'ellu ùn era più mè chì campava :
senza passione, senza tendenzi è senza brami, totalmente intarratu in Diu.
In a parte induve u mo core duveria esse nurmale, mi sentu una spezia di sensazione di fretu cumparatu cù altre parti di u mo corpu.
Ghjesù cuntinueghja à mantene u mo core in u so Cori. Di tantu in tantu, hà a gentilezza di mustrà mi. Si rallegra cum'è s'ellu avia fattu una grande compra.
Questi ghjorni quandu sò fora di u mo corpu induve u mo core duveria esse
invece di u mo core vecu a Luce
chì u benedettu Ghjesù hà exhalatu quì cù i so trè respiri.
Sta mane, quandu Ghjesù hè ghjuntu, m'hà dettu , mustrannu u so Cori:
"U mo amatu, quale vulete? U mo Cori o u vostru? Se vulete u meiu, avete da soffre di più.
Sapete, però, chì l'aghju fattu per piglià in un altru statu.
Perchè , quandu ghjunghjemu à l'unione, passemu à un altru statu chì hè quellu di u cunsumu.
Tuttavia, per chì l'ànima passa in stu statu di cunsumu perfettu, hà bisognu di campà,
- o di u mo Cori,
-o di u so core completamente trasfurmatu in u mio. Altrimenti, ùn pò micca andà in stu statu di cunsumu ".
Paura, aghju rispostu:
"U mo dolce Amore, a mo vulintà ùn hè più a meia, ma a toia. Fate ciò chì vulete è saraghju più felice".
Dopu, aghju ricurdatu di e poche difficultà chì u mo cunfessore scontrava.
Videndu i mo pinsamenti, Ghjesù m'hà permessu di vede mè cum'è s'ellu era in un cristallu, impediscendu à l'altri di vede ciò chì u Signore facia in mè.
Hà aghjustatu : "Hè solu da i riflessi di a luce chì sapemu u cristallu è ciò chì cuntene. Allora hè cun voi.
Quellu chì porta a luce di a fede tuccarà cù u so dettu ciò chì aghju travagliatu in voi.
Sì, à u cuntrariu, ùn hà micca a luce di a fede,
perciverà queste cose solu secondu i sensi naturali. "
Truvami fora di u mo corpu,
u mo adorabile Ghjesù hà continuatu à mustrà u mo core in u so.
U mo core hè cusì trasfurmatu chì ùn ricunnosce più quale hè u mio è quale hè u so.
Ghjesù hà cunformatu perfettamente à u so.
Hà impressu in u mo core tutti i segni di a Passione, mi hà fattu capisce chì u so Cori,
- da u mumentu di a cuncepimentu di a Parola di Diu ,
- hè statu disegnatu cù i segni di a Passione , cusì chì
-chì hà patitu in l'ultimi ghjorni di a so vita
- era solu un overflow
di ciò chì u so Cori avia soffrenu continuamente da a so cuncepimentu. Mi pareva di vede i nostri dui cori simili.
Mi paria chì aghju vistu u mo amatu Ghjesù occupatu.
-preparate un locu per deposità u so Cori.
Prufumava u locu è l'ornava cù parechji fiori diffirenti. Mentre facia questu, m'hà dettu:
" U mo amatu, postu chì duvete campà di u mo Cori, avete da fà una vita più perfetta.
Dunque, questu hè ciò chì vogliu da voi:
Cunformità perfetta à a mo vuluntà.
Perchè mi pudete sempre amà perfettamente solu amandu mi cù a mo propria Voluntà.
Amendu mi cù a mo propria Voluntà, venerete à amà à mè è à u vostru vicinu secondu a mo manera di amà.
Umiltà prufonda,
pusendu sè stessu davanti à mè è davanti à e creature cum'è l'ultimu di tutti .
Purità in tuttu .
Per ogni piccula violazione di purità,
ugualmente in amore
chì in l' opere,
hè tutalmente riflessu in u core è u core ferma macchiatu.
Hè per quessa chì vogliu chì a vostra purità sia cum'è rugiada nantu à i fiori à l'alba. L'ultime, riflettendu i so raghji, face ste gocce cum'è perle preziose capaci di incantarà tutti.
Allora si tuttu
e vostre opere, i vostri pinsamenti è e vostre parolle, u vostru core è
i vostri affetti, i vostri desideri è e vostre tendenze, sò adornati da a rugiada celeste di a purità,
- tesserete un dolce incantu,
micca solu per l'ochju umanu, ma per tuttu l'Imperu Celestial.
L'ubbidienza hè cunnessa à a mo Voluntà .
Ancu se a virtù di l'ubbidienza cuncerna i supiriori chì vi aghju datu in terra,
- l'ubbidienza à a mo Voluntà mi riguarda direttamente.
Cusì, si pò dì chì tutti dui sò virtù di l'ubbidienza, cù a sola diferenza chì hè
-Omu guarda solu l'omi
- l'altru fighja à Diu.
Tutti dui anu u stessu valore è unu ùn pò micca esiste senza l'altru. Dunque, duvete amassi i dui ugualmente. "
Hà aghjustatu : "Sapete chì da avà è per u futuru vi camperai cù u mo Cori.
Duvete dunque cunnosce i modi di u mo Cori, per pudè truvà i mo piacè in tè. Ti ricordu : ùn hè più u to core, ma u mo Cori !
U mo adorable Ghjesù cuntinueghja à vede.
Sta mane, avè ricevutu a cummunione, l'aghju vistu in u mo internu.
I nostri dui cori eranu cusì identificati chì parevanu esse unu.
U mo più dolce Ghjesù m'hà dettu: "Oghje aghju decisu di mette a mo persona in u locu di u vostru core".
Mentre parlava, aghju vistu ch'ellu si mette in u locu induve u mo core era.
Da l'internu di Ghjesù aghju ricevutu u so fiatu è aghju sentitu u battitu di u so Cori. Quantu mi sentu felice di campà in stu statu !
Hà aghjustatu :
"Siccomu aghju pigliatu u locu di u to core, duvete riservà per mè l'alimentu chì hè sempre prontu per mè. Stu alimentu serà a mo Voluntà è ancu tutte e to mortificazioni è tuttu ciò chì ti privà per u mo amore. "
Quale puderia discrive tuttu ciò chì hè accadutu in u mo internu trà mè è Ghjesù? Pensu chì hè megliu stà in silenziu.
Altrimenti, mi sentu cum'è possu sguassate.
Perchè a mo lingua ùn hè micca abbastanza dura per parlà di queste grandi grazia chì u Signore hà datu à a mo ànima.
Ùn mi resta nunda da fà, ma ringrazià u Signore chì hà fighjatu u so sguardu nantu à una ànima cusì miserable è piccatu.
Truvà in u mo statu di solitu, u mo bonu Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu. Allora, esce da u mo internu,
Hè diventatu cusì immensu chì hà assorbutu tutta a terra in ellu
È a so immensità si stende cusì luntanu chì a mo ànima ùn pudia vede i so limiti .
Ùn mi sentu micca solu assorbutu in Diu, ma tutte e criature sò state assorbite in ellu.
Oh! Quantu mi pareva indecente l'insulta ch'è no facemu à u Nostru Signore quandu noi, vermisseli chì campemu in ellu, osemu d'offendalu !
Oh! Sì tutti pudemu vede cumu simu in Diu, oh! Quantu ci sariamu attenti à ùn dispiacellu per nunda !
Allora Ghjesù hè diventatu cusì grande chì hà assorbutu tutta a corte celestiale in ellu .
Allora aghju vistu tutti in Diu stessu: anghjuli è santi. Aghju intesu i so canti è aghju capitu tantu di a felicità eterna.
Dopu quì, aghju vistu chì parechji flussi di latti scappavanu da Ghjesù. Aghju bevutu da sti flussi. Ma, essendu assai limitatu è Ghjesù essendu cusì immensu chì ùn ci era micca limiti à a so immensità, ùn pudia assorbe tuttu stu latte in mè stessu.
Parechji flussi scorri fora di mè mentre stanu in Diu.
Purtantu, mi sentu scuntentu : avaria vulutu chì tutti corressi à beie da issi fiumi, ma pochi di l’anime chì marchjanu a terra l’anu beie.
U nostru Signore era ancu infelice.
Ellu m'hà dettu: "Ciò chì vede hè a mo misericòrdia ritenuta. Questu irrita ancu a mo Ghjustizia.
Cumu ùn fà ghjustizia quand'elli frenanu a mo Misericordia ? Eiu, pigliendu e so mani, li stringhjendu, dicendu :
" Innò, Signore, ùn pudete micca fà ghjustizia : ùn vogliu micca. È s'ellu ùn vogliu micca, ùn vulete micca.
Perchè a mo vulintà ùn hè più a meia, ma a toia.
A mo vulintà hè a toia, tuttu ciò chì ùn vogliu micca, ùn vulete mancu.
Ùn m’avete micca dettu tù stessu ch’aghju da campà in tuttu è per tutta a to Voluntà ?
E mo parolle disarmavanu u mo dolce Ghjesù, è torna si fece chjucu è si chjusu in u mo internu. In quantu à mè, sò tornatu in u mo corpu.
Siccomu u mo dolce Ghjesù era tardu à vene, quasi aghju cuminciatu à teme ch'ellu ùn vene mai più. Ma, à a mo surpresa è fora di u turchinu, hè ghjuntu dopu è mi disse :
"U mo amatu, vulete sapè quandu travagliammu veramente?
una persona chì amate?
Hè quandu, scontru cù i sacrifici, l'amarezza è u soffrenu, l'ànima hà a forza di cambià li dolcemente è diliziosu.
Perchè hè in a natura di l'amore veru per trasfurmà
- soffrenu in gioia e
- amarezza dolce.
Se a persona sperimenta u cuntrariu,
hè un signu chì ùn hè micca veru amore chì agisce.
Oh! Quante opere sentemu dì: "Facciu per Diu" Ma s'è, in i guai, vultemu,
hè pruvata
- chì ùn era micca per Diu chì avemu agitu,
-ma per u so intaressu o per u piacè chì si sentia. ."
Allora aghjunse:
"In generale, si dice chì a vulintà pussede
tuttu arruvina è infetta l'opere più sante.
Ma s'è sta propria vulintà hè unita à a Voluntà di Diu, ùn ci hè una altra virtù chì pò vince.
Perchè induve hè a mo Voluntà, ci hè a Vita chì face u bè. Ma induve a mo Voluntà ùn ci hè, a morte opera.
Dunque, agimu dolorosamente cum'è s'ellu eramu in agonia ".
Sta mane, essendu fora di u mo corpu, aghju trovu cù u zitellu Ghjesù in braccia. Mentre mi piaceva à fighjulàlu, è senza sapè cumu,
- un secunnu esce da stu Figliolu chì mi cuntemplava è,
- dopu à pocu mumentu, un terzu,
tutti i trè simili, anche distinti.
Stupitu di vede questu, dicu:
"Oh! Mentre noi tucchemu quì cù u nostru dettu u misteru santu di a Santissima Trinità:
mentre tù sì unu, sì ancu trè ! "
Mi paria chì tutti i trè mi parlavanu ma, mentri a parolla
esce da tutti, forma una sola voce.
Sta voce disse:
"A nostra natura hè furmata da l'Amore più puru, simplice è cumunicativu.
Hè in a natura di u veru Amore di pruduce l'imaghjini chì sò tutti simili à sè stessu per sè stessu.
- à u putere,
- in bontà,
- in Bellezza è
- in tuttu ciò chì cuntene.
Per manifestà a grandezza di a nostra Omnipotenza, u nostru Amore porta u so segnu distintivu.
Siccomu a nostra natura hè simplice,
senza alcuna materia chì puderia impedisce a nostra unione perfetta, fusione in Amore, forma trè persone.
Unendu dinò, forma un Diu.
U veru amore hà questu in sè stessu:
hà a capacità
-a pruducia images perfettamente simile à sè stessu, o
- assume l'imaghjini di quellu chì amate.
Cusì hà fattu a Siconda Persona di a Santissima Trinità chì, redentendu a razza umana,
- hà pigliatu a natura di l'omu è a so similitudine, e
- li hà comunicatu a so Divinità ".
Mentre e trè voci parlavanu in una sola voce, puderia distingue chjaramente u mo amatu Ghjesù,
ricunnosce in ellu l'imaghjini di a natura umana.
È era solu grazia à Ghjesù chì aghju avutu a cunfidenza di stà in presenza di a Trinità.
Altrimenti, chi avissi osatu ? Oh si !
Mi paria chì l'Umanità assunta da Ghjesù avia apertu una strada per a criatura
chì li permette di ascende à u tronu di a Divinità,
cusì ch'ellu puderia dialogu cù u Diu trè volte santu è ottene torrenti di grazie da ellu.
Oh! Quanti mumenti felici aghju tastatu ! Quante cose aghju capitu !
Per scrive uni pochi di parolle nantu à questu, avissi bisognu di fà
- Quandu a mo ànima hè cun u mo caru Ghjesù,
-quandu mi pare ch'ellu s'hè liberatu da u mo corpu.
Ma quandu mi ritrovu incarceratu in u mo corpu,
a bughjura di a mo prigiò mi alluntana da u mo Sun misticu è
u dulore di ùn veda mi rende incapace di discrìvissi ste cose è mi fa campà cum’è s’è mori.
Ma sò custrettu à campà ligatu, prigiuneru in stu corpu miserable.
"Ah! Signore, abbi pietà di un miserable peccatore chì campa chjusu è incarceratu!
Prestu, abbatte i muri di sta prigiò
affinchì possu vulà versu tè è ùn vultà mai in terra ".
Dopu à longu ghjornu di silenziu trà mè è u Beatu Ghjesù, mi sentu un vacu in u mo internu. Sta mane, quand'ellu hè ghjuntu, m'hà dettu :
- Caru mio, chì mi vulete dì, postu chì vulete parlà cun mè ? Tuttu vergognosu, aghju dettu:
"U mo dolce Ghjesù, vogliu dì à voi chì vogliu amà tè è a vostra Santa Volontà. Se mi cuncede, mi farai cumplettamente cuntentu è cuntentu ".
Ghjesù cuntinua :
"Bè, mi dumandate tuttu
dumandendu ciò chì hè più grande in u celu è in a terra.
In quantu à mè, hè in questa Santa Volontà chì ti bramantu è chì ti vogliu cunfurmà più à mè.
È per chì a mo Voluntà sia più dolce è più gustosa per voi,
mette in u so circulu e
ammira e so diverse qualità
chjudevi
qualchì volta in a so santità, à volte in a so bontà, à volte in a so umiltà, à volte in a so bellezza, è
qualchì volta in u riposu pacificu chì pruduce. È, in e tappe chì fate,
- acquisterete sempre più cunniscenze novi è senza precedente di a mo Santa Volontà. - Resterete cusì ligatu è innamuratu di a mo Voluntà chì ùn la lascirete mai più.
Questu vi purterà un grande vantaghju.
Essendu in a mo Voluntà, ùn ne averà più bisognu
- à cumbatte e vostre passioni e
- esse sempre in guerra cun elli.
Per a mo vulintà,
- mentre chì e passioni parenu mori,
- sempre tornanu, più forti è più vivi chè prima.
In fatti, quandu unu campa in a mo santa Voluntà,
e passioni morenu pianu pianu, senza cumbattimentu è senza clamore. Perdenu a so vita solu.
Perchè, davanti à a santità di a mo Voluntà, e passioni ùn osenu micca di vede.
"Se l'anima sperimenta i movimenti di e so passioni,
hè un signu chì ùn hà micca stabilitu a so dimora cuntinuu in a mo Voluntà.
Calchì volta fa scappari di u so propiu arbitru.,
È cusì, hè furzata à sente a puzza di a natura corrupta.
Se invece ferma ferma in a mo Voluntà,
- sguassatu di tuttu è
- a vostra sola preoccupazione hè di amà Mi è esse amatu da mè ".
Dopu quì, fighjendu u mo beatu Ghjesù, aghju vistu ch'ellu portava a corona di spine.
Aghju sguassatu delicatamente è l'aghju postu nantu à a mo testa. Ghjesù l'hà imbuttatu in mè è dopu hè sparitu.
Aghju trovu in u mo corpu
cun un ardente desideriu di campà in a so Santissima Volontà.
Esse in u mo statu di solitu, mi sentu fora di u mo corpu. Dopu avè spusatu un pocu, mi ritruvu in una grotta. Aghju vistu a Regina Mamma dà nascita à u zitellu Ghjesù. Chì prodigiu incredibile! I
Mi paria chì a Mamma è u Figliolu eranu stati trasfurmati in a luce più pura.
In questa luce avemu pussutu vede a natura umana di Ghjesù assai bè
purtendu a Divinità in ellu.
A so Umanità hà servitu cum'è un velu per copre a so Divinità.
Cusì chì, stracciandu u velu di a so natura umana, Diu si trova.
Eccu u prodigiu di meraviglie:
Diu è omu ! Omu è Diu !
Chì maraviglia chì u Figliolu chì, senza lascià u Babbu è u Spìritu Santu
perchè in l'amore veru ùn si separanu mai, pigliemu a carne umana è venemu à campà trà noi !
In questu tempu più felice,
mi paria chì a Mamma è u Figliolu eranu ugualmente spiritualizzati.
Mentri i dui traboccavanu d'un eccessu d'amore, allora, senza u minimu ostaculu,
Ghjesù esce da u ventre, chì hè
cum'è sti corpi santissimi sò stati trasfurmati in luce,
A luce di Ghjesù hè surtita senza u minimu ostaculu da l'internu di a Luce di a so Mamma.
I dui corpi sò stati sani è intactu. Allora turnavanu à u so statu naturali.
Quale puderia discrive a bellezza di u zitellu chì, in questu mumentu di a so nascita, ci face vede fora i raghji di a so Divinità ?
Quale puderia discrive a bellezza di a Mamma chì era cumplettamente assorbita in questi raghji divini? È San Ghjiseppu ?
Mi paria chì ùn era micca presente à u certificatu di nascita,
ma ch'ellu era in un altru angulu di a grotta, assorbutu cumplettamente in stu misteru prufondu.
È s'ellu ùn hà micca vistu stu misteru cù l'ochji di u so corpu, hà vistu assai bè cù l'ochji di a so ànima.
Perchè era incantatu cù una estasi sublime .
In l'attu in quale hè natu u zitellu,
- Vuliu vulà per piglià lu in braccia,
ma l'anghjuli m'anu pruibitu
dicendumi chì l'onore di piglià a prima appartene à a Mamma.
A Vergine Santissima, cum'è scuzzulata, ghjunse in sè stessu è, da e mani d'un anghjulu, riceve u Figliolu in i so bracce.
In l'effusione d'Amore in u quale si truvò, l'abbracciò cusì forte
chì paria di vulè chjudelu torna in u so pettu. Allora, vulendu dà à u so Figliolu un sboccu di u so amori ardente, u pusò per ch'ellu beie da u so pettu.
In questu tempu aghju annullatu tuttu, aghju aspittatu per esse chjamatu, per ùn riceve un altru rimproveru da l'anghjuli.
Allora a regina mi disse :
"Venite, venite è pigliate l'ughjettu di e vostre delizie, è rallegrate ancu, versà u vostru amore cun ellu".
Dicendu questu,
Aghju avvicinatu è a Mamma hà messu u Ciucciu in braccia.
Quale puderia discrive a mo felicità, i basgi, l'abbracci è a tenerezza chì avemu scambiatu ?
Dopu à u mo amore per un pocu tempu, li dicu:
"Amatu mio, avete bevutu u latti di a nostra Mamma, sparte cun mè". tutti condescendenti,
Hà versatu un pocu di quellu latte da a so bocca in a meia.
Allora m'hà dettu :
" U mo amatu, sò statu cuncipitu è natu cù u dulore. È sò mortu di dulore.
Aduprendu i trè chiodi chì mi anu crucifissu,
Aghju crucifissu i trè putenzi di l'anime chì brusgianu per amami:
intelligenza, memoria è vuluntà .
Aghju assicuratu chì queste anime restanu totalmente attratte da mè, dapoi u peccatu
li paralizzò è
li avia spargugliatu luntanu da u so Criaturi, senza nunda di tene li daretu. "
Mentre Ghjesù dicia questu,
- Fighjulò u mondu è
- Cuminciò à pienghje pè e so miserie.
Videndu ch’ellu pienghje, li dicu :
" U mo caru Figliolu, ùn fate micca tristezza cù e vostre lacrime una notte cusì felice per quelli chì ti amanu. Inveci di lascià e lacrime, lasciemu a nostra canzone. "
Cusì dicendu, aghju cuminciatu à cantà. Ghjesù s'hè distrattu à sente mi cantà è hà cessatu di pienghje. Dopu à a mo canzona, hà cantatu a so in una voce cusì armoniosa chì tutte e altre voci sparì davanti à a so voce più dolce.
Allora aghju pricatu à u zitellu Ghjesù per u mo cunfessore, per a mo famiglia è infine per tutti. Ghjesù pareva totalmente condescendente.
Mentre facia questu, hè sparitu è aghju tornatu à u mo corpu.
Aghju cuntinuatu à vede u Figliolu Santu.
Da una parte aghju vistu a Regina Mamma è, da l’altra, San Ghjiseppu . Adoravanu prufondamente u Figliolu divinu.
Mi paria chì a presenza cuntinuu di u Bambinu manteneva à Ghjiseppu è Maria immersi in una estasi cuntinua.
È s'ellu eranu capaci di fà qualsiasi altra attività, era per un miraculu chì u Signore hà travagliatu in elli. Altrimenti si sarebbero stati fermi,
senza esse capaci di fà e so funzioni fora.
Aghju fattu ancu a mo adorazione.
E poi mi truvò in u mo corpu.
Sta mane, eru pienu di una certa paura di a mo cundizione. Temu chì ùn era micca u Signore chì travaglia in mè.
Inoltre, Ghjesù ùn hà micca avutu a gentilezza di vene.
Dopu l'aspittava per un bellu pezzu, appena l'aghju vistu, l'aghju dettu di a mo paura.
M'hà dettu :
" A mo figliola, sopratuttu, per lancià in questu statu, avete bisognu di l'aiutu di u mo putere. D’altronde, quale vi avaria datu a Forza è a Pazienza di stà in stu statu per tantu tempu, chjinatu nantu à un lettu ?
A perseveranza hè un signu sicuru chì u travagliu hè mio
Perchè solu Diu ùn hè micca sottumessu à cambià, mentri u diavulu è a natura umana cambianu assai spessu:
-Ciò ch'elli amanu oghje, odiranu dumani.
- Ciò chì odianu oghje, amarà dumane è u trovanu satisfacente ".
Dopu avè vissutu ghjorni assai amari di privazione è preoccupazione, mi sentu un infernu misteriosu in mè.
Senza a presenza di Ghjesù,
- tutte e mo passioni sò venute à a luce è,
- ognunu sparghje a so bughjura.
M'anu cupertu di bughjura,
dunque ùn sapia micca induve eri. Quantu hè disgraziatu u statu di un'anima senza dia !
Basta à dì,
-senza Diu, l'ànima chì vive sempre in terra sperimenta l'infernu in ellu.
Chì era u mo statu.
Sentu a mo ànima turmentata da soffrenze infernali.
Quale pò discrive ciò chì aghju avutu? Per ùn allungà troppu, cuntinuu.
Allora sta mane aghju ricevutu a cummunione.
Truvendu in una afflizione estrema, mi sentu chì u nostru Signore si move in mè. Videndu a so maghjina, aghju vulsutu osservà s'ellu era una maghjina di lignu o una maghjina di carne viva.
Aghju guardatu è vidia chì era u Crucifissu in a so carne viva.
Fighjendumi, mi disse :
"Se a mo maghjina in u vostru internu hè stata fatta di legnu, u vostru amore seria solu apparente.
Perchè solu l'amore veru è sinceru , cumminatu cù a mortificazione ,
mi fa rinasce vivu è crucifissu in u core di quelli chì amanu . "
Videndu u Signore,
-Avaria vulutu scappà di a so prisenza
- Paria cusì male.
Ghjesù hà dettu: "Induve vulete andà?
Sò a Luce, è induve andate, a mo luce vi colpisce da tutti i lati ".
Davanti à a prisenza di Ghjesù, davanti à a so luce, davanti à a so voce, e mo passioni sò sparite. Ùn sò micca induve sò andati.
Sò diventatu cum'è un zitellu è mi sò ritruvatu in u mo corpu, totalmente trasfurmatu. Chì tuttu sia per a gloria di Diu è u bonu di a mo ànima !
Truvendu fora di u mo corpu, aghju vistu u mo cunfessore cù l'intenzione di sottumettemi à a crucifixion. In quantu à mè, aghju avutu paura di sottumette.
Ghjesù m'hà dettu :
"Chì vulete ch'e aghju fattu?
Ùn possu aiutà ma ubbidì.
Perchè a mo Umanità hè stata creata precisamente per ubbidisce è distrughje a disubbidienza. Sta virtù hè cusì arradicata in mè chì si pò dì chì l'ubbidienza hè a mo natura, per mè hè u mo segnu più caru è gloriosu.
Senza l'ubbidienza avaria avutu a mo Umanità orruriata, ùn aghju mai unitu cun ella.
Allora vulete disubbidire ? Pudete fà, ma voi, micca eiu. "
Cunfusu per vede un Diu cusì ubbidiente, dicu: "Vogliu ubbidisce ancu". Allora aghju prisentatu.
È u benedettu Ghjesù m'hà fattu partecipe à i dulori di a croce.
Tandu m'hà datu un basgiu.
Un soffiu amaru li scappò di bocca.
Era per versà a so amarezza nantu à mè.
Ma ùn l'hà micca fattu perchè vulia ch'e li dumandassi. I
Li aghju dettu: "Vulete qualchì riparazione? Facemu inseme.
Inseme à i vostri, i mo riparazioni anu da esse u so effettu.
Mentre chì, fattu solu da mè, pensu chì ti disgustaranu ".
Allora aghju pigliatu a so manu sanguinosa , è mentre u basgiò, aghju recitatu.
Lode à u Signore e
- a Gloria Patri,
versi alternati cù Ghjesù: Cuminciò è aghju rispostu.
Era per
- per riparà e parechje opere maligni chì sò cummesse,
-cù l'intenzione di lodallu ogni volta ch'ellu riceve l'offense da queste opere cattive. Quantu era commovente di vede à Ghjesù pricà !
Aghju fattu u listessu cù l'altra manu .
Allora i so pedi cù l'intenzione di lodallu in riparazione per tutti i mali passi fatti da l'omi è tutte e strade tortuose ch'elli viaghjanu, ancu sottu à a cupertura di pietà è santità.
Infine aghju pigliatu u so Cori cù l'intenzione di lodallu ogni volta chì u core umanu ricusa di batte per Diu, o ùn l'amare, o ùn vole micca.
U mo amatu Ghjesù paria totalmente restauratu da queste riparazioni fatte inseme.
Eppuru, micca abbastanza,
pirchì paria ch’ellu vulia spiegà a so amarezza in mè.
L'aghju dettu : "Signore, s'è vo vulete sbuccà a vostra amarezza, fatela per piacè". Hà versatu a so amarezza in mè è aghjunse :
"A mo figliola, quantu l'omi mi offendenu!
Ma vinarà u tempu quandu li castigheraghju, cusì chì parechji parassiti (omi vili è disprezzabili) venenu à a luce.
Ci saranu punizioni chì pruduceranu sciame di moscerini (persone disprezzu di statura chjuca) chì li opprimeranu assai.
Allora u Papa escerà ".
Dicu : « Perchè u Papa esce ?
Ghjesù rispose:
Escerà à cunsulà u populu, perchè serà oppressu, stancu, scoraggiatu, traditu da tante falsità.
Pruvaranu di purtà a Verità.
Umiliati, dumandaranu à u Santu Babbu di vene à mezu à elli per libarli da tanti mali è dirighjenu à u portu di a salvezza. "
Dicu: "Signore, questu succederà dopu à e guerri chì m'hà dettu in altre occasioni?"
Ghjesù rispose : "Iè".
Aghju dettu: "Cumu mi piacerebbe andà à tè prima chì queste cose succedenu!"
Ghjesù m'hà dettu: "È eiu, induve camparaghju allora?"
Aghju rispostu: "Ah! Signore, ci sò tante anime boni chì pudete parlà, paragunendu mi cun elli, oh!
Quantu mi vecu male ! "
Senza attentu à mè, Ghjesù sparì è aghju vultatu in u mo corpu.
Truvà fora di u mo corpu, mi paria di vede u mumentu chì i Santi Magi ghjunghjinu in a grotta di Betlemme.
Appena eranu in prisenza di u zitellu, u zitellu
- pigliò piacè di lascià i raghji di a so Divinità brillanu fora
- è li hè statu cumunicatu in trè manere:
cù l'amore, cù a bellezza è cù u putere.
Allora eranu incantati è assorbiti in a prisenza di u zitellu Ghjesù, tantu cusì
- se u Signore ùn avia micca ammucciatu i raghji di a so Divinità daretu à a so Umanità,
-I Magi ci fermarianu per sempre, incapace di spustà.
Appena u zitellu ritira a so Divinità,
i Santi Magi vinni in sè,
maravigliatu di vede un eccessu d'amore cusì grande.
Perchè in questa luce u Signore li avia fattu capisce u misteru di l'Incarnazione.
Allora si sò alzati è offrenu i so rigali à a Regina Mamma.
Hà parlatu cun elli per un bellu pezzu, ma ùn mi ricordu di tuttu ciò chì hà dettu. Mi ricordu solu chì li hà incuraghjitu fermamente à travaglià
-à a so salvezza e
- à quellu di i so populi.
Ùn anu micca bisognu di paura di espose a so vita per ottene questu.
Tandu mi ritirò in mè è mi ritruvu in cumpagnia di Ghjesù, mi vulia dì qualcosa, ma mi vidia cusì male è cunfusu da u so invitu chì ùn aghju avutu l’attenzione à dì nunda.
Videndu chì ùn dicu nunda, Ghjesù cuntinuò à parlà mi di i Santi Magi.
M'hà dettu :
"Per cumunicà à i Magi in trè manere, aghju ottenutu trè effetti per elli.
Perchè ùn aghju mai cumunicà à l'ànime in vain. Sempre uttene qualcosa per u so prufittu.
Cum'è què
- cumunicà cù l'amore,
Aghju ottenutu per elli a grazia di staccamentu da elli stessi,
- cumunicà cun mè cù bellezza,
Aghju ottenutu per elli a grazia di disprezzu per e cose di a terra.
- cumunicà cun mè cù u putere,
Aghju ottenutu per elli a gràzia chì i so cori restanu totalmente liati à mè è chì anu u curagiu di versà u so sangue per mè ".
Ghjesù aghjunse :
"E chì vulete?
Dimmi, mi amate ?
Cume mi piacerebbe amà?"
È eiu, senza sapè chì dì, è più cunfusu chè mai, rispose :
"Signore, ùn vogliu nunda chè tè.
È s'è vo dite "Mi amate?", ùn aghju micca parolle per risponde. Vi possu solu dì chì mi sentu sta passione in mè chì nimu mi pò superà in amore per voi.
Vogliu amà più chè à nimu, è chì nimu ùn mi pò superà in amore per voi.
Ma questu ùn mi soddisfa micca. Siate cuntenta,
-Vogliu amà per via di u vostru propiu amore è, dunque,
-per pudè amà sè stessu cù l'amore cù quale ti amate. Oh si !
Solu allora i mo paure per u mo amore per voi cessanu! "
Soddisfattu di a mo stupidità, per dì cusì, Ghjesù m'hà tenutu cusì vicinu à ellu chì mi aghju vistu trasfurmatu internamente è esternamente in ellu.
Hà cumunicatu un pocu di u so amore per mè. Dopu quì, aghju vultatu in u mo corpu.
Mi pareva cusì
più amore mi hè datu,
più possu a mo pruprietà è,
s'è mi piace pocu, aghju pocu.
Sta matina mi sentu cumplettamente sopraffattu, tantu chì aghju cuminciatu à circà un pocu sollievu. U mo solu bè m'hà fattu aspittà assai tempu per a so venuta.
Quandu hè ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola, per voi, ùn aghju micca pigliatu à mè e vostre passioni, e vostre miserie ?
è i vostri punti debule ?
Per mè, ùn pigliate micca l'altri nantu à sè stessu ? "
Hà aghjustatu :
"Ciò chì vogliu hè chì site sempre unitu cun mè cum'è un raghju di sole.
chì ferma sempre in u centru di u sole e
chì riceve a so vita, u so calore è u so splendore da u sole.
Imagine chì un ragiu puderia separà da u centru di u sole. Chì li passaria ?
Appena sbandatu di stu centru, perde a so vita, a so luce è u so calore. Riturnava à a bughjura è si riduceva à nunda.
Cusì hè cù l'anima.
Finu ch'ellu hè unitu cun mè, in u mo centru, si pò dì chì hè cum'è un raghju di sole.
- chi campa,
-chì riceve u sole è
-chì và induve u sole vole.
In corta, stu ragiu hè sanu à a dispusizione è u serviziu di a vulintà di u sole.
Ma s'è l'anima hè distratta è siparata da mè, diventa tutta a bughjura.
Diventa friddu è ùn sente più stu muvimentu celeste di a Vita divina in sè stessu. Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
In i ghjorni passati u mo amatu Ghjesù hè statu vistu arrabbiatu cù u mondu, per dì cusì
Ùn hè ghjuntu sta mane.
Allora aghju pensatu à mè stessu:
"Quale sà s'ellu ùn vene micca perchè ellu voli mandà punizioni ? Hè a mo culpa ?
Siccomu vole mandà punizioni,
Ùn hà micca a gentilezza di vene à mè. Hè bellu! Mentre ch'ellu vole punisce l'altri,
Mi affligge cù a più grande di e punizioni, quella di esse privatu di sè stessu ! "
Mentre mi dicia questu è altre assurdità simili à mè stessu, u mo bonu Ghjesù si fece visibile è m'hà dettu :
"A mo figliola, sì a causa di u mo martiriu più grande. Perchè
quandu aghju da mandà qualchì punizione, ùn possu micca manifestà à voi. È perchè
-chì mi lega da tutti i lati e
- chì ùn vulete micca fà nunda.
D'altronde, quandu ùn vengu micca,
- mi rompete a testa cù e vostre lagnanze, e vostre lagnanze è e vostre aspettative.
Allora, mentre ch'e sò occupatu à punisce, sò custrettu à pensà à voi è à sente.
U mo Cori vene à strappò da vedevi in u vostru statu doloroso per via di a vostra privazione di mè.
U martiriu più doloroso hè quellu di l'Amore.
Quantu più dui persone s'amano, più dolorosa hè a sofferenza causata,
- micca da altri,
-ma da sti dui parsoni stessi.
Allora, stà calmu, stà calmu.
Ùn aumentate micca a mo soffrenza per via di a vostra soffrenza. Allora Ghjesù sparì.
Eru mortificatu à pensà
-ch'aghju causatu u martiriu di u mo caru Ghjesù è
-chì quand’ellu ùn vene, mi tocca à stà zittu per ùn fà ch’ellu soffre tantu.
Quale pò fà un tali sacrificiu? Mi pare impussibile.
Seraghju dunque custrettu à cuntinuà à cultivà u nostru martiriu cumunu.
Aghju continuatu à vede à Ghjesù un pocu arrabbiatu cù u mondu.
Ci vulia à pruvà à calmà, ma mi distraia dicendu :
" A carità chì mi piace di più hè quella chì
chì facemu à quelli più vicini à mè.
L'ànime più vicine à mè sò l'ànime in purgatoriu,
postu ch'elli sò cunfirmati in a mo grazia è
ùn ci hè micca opposizione trà a mo Voluntà è a soia.
Queste ànime campanu continuamente in mè.
Mi amanu ardentemente è sò custrettu à vedeli soffrenu in mè, impotenti à pudè dassi u minimu sollievu.
"Oh! Cumu u mo Cori hè strappatu da a situazione di sti ànime,
- perchè ùn sò micca luntanu da mè,
- ma assai vicinu!
Ùn sò solu vicinu à mè, ma sò in mè. Quantu piace à u mo Cori à quellu chì li interessa !
Assumi chì
-Tu avaristi una mamma è una surella chì campanu cun voi in un statu di soffrenu,
incapaci à aiutà si stessi.
Suppone, invece,
-chì ci saria un stranieru chì campa fora di casa, ancu in un statu di soffrenu, ma chì puderia aiutà .
Ùn truverete micca più piacevule
chì simu più preoccupati di allevà a to mamma o a to surella
piuttostu chè u stranieru chì pò aiutà ellu stessu ? Aghju dettu: "Oh! Di sicuru, Signore!"
Hà aghjustatu :
Siconda, a carità chì più piace à u mo Cori hè quella chì hè fatta à l'anime chì,
- bench'elli campanu sempre nantu à sta terra,
- s'assumiglia quasi à l'anime in purgatoriu,
Hè, elli
- amami,
- fate sempre a mo Voluntà è
- s'interessanu à i mo affari cum'è s'ellu era i soi.
Se tali anime sò state truvate
- oppressatu,
- in bisognu o
- in un statu di soffrenu è chì hà cura di aiutà li,
sta carità mi saria più piacevule chè s'è no l'avemu fattu à l'altri. "
Allora Ghjesù si ritirò.
Truvà in u mo corpu, mi paria chì in ciò chì Ghjesù avia dettu, ci era qualcosa chì ùn era micca secondu a verità.
Allora, vultendu, u mo adorable Ghjesù m'hà fattu capisce chì ciò ch'ellu m'avia dettu era in cunfurmità cù a verità.
Tuttu ciò ch'ellu avia da fà era parlà cun mè
- i membri di u so corpu chì sò separati da ellu ,
- vale à dì i peccatori.
Mi dici
chì quelli chì si curanu di rinvià sti membri sò assai piacevuli à u so Cori.
A diferenza hè a siguenti:
Suppone chì un peccatore hè in una disgrazia.
Qualchissia si cura di ellu,
-no à cunvertisce,
-ma per allevàlu è aiutallu materialmente.
U Signore trova più piacevule per fà questu à l'ànime unite à ellu in l'ordine di grazia.
Perchè, s'ellu soffre, hè sempre cunnessu
- o à l'amore di Diu per elli,
- o u so amore per Diu.
Sì, invece, i peccatori soffrenu, u Signore vede l'impronta in elli
- pietà e
- di a so vulintà ostinata.
Paria di capiscenu cusì.
Inoltre lascio à quelli chì anu u dirittu di ghjudicà mi
decide se ciò chì dicu hè in cunfurmità cù a verità.
Avè passatu l'ultimi ghjorni in silenziu, è qualchì volta ancu esse privatu di a mo bella
Ghjesù, sta mane, quand'ellu hè ghjuntu, aghju lagnatu à ellu dicendu:
"Signore, cumu ùn pò micca vene?" Cumu e cose sò cambiate!
Videmu chì mi private di a vostra amable presenza,
-o per a punizioni di i mo peccati o
-o perchè ùn mi vulete più in stu statu di vittima.
Per piacè fatemi cunnosce a vostra Voluntà!
Ùn mi pudia resistere
quandu mi vulia un sacrifiziu d'anima vittima. Pudete ancu menu avà
Siccomu, cum'è ùn mi trova più degnu di esse una vittima, mi vulete caccià sta funzione ".
Interrompendumi, Ghjesù mi disse :
"A mo figliola,
quandu sò diventatu vittima di l'umanità pigliendu me stessu
tutte e so debule,
e so miserie è tuttu ciò chì l'omu meritava davanti à a Divinità,
Eru prima di a Divinità u capu di a natura umana.
Questu hè cumu
- l'umanità trova in mè un scudu assai putente chì a difende, a prutege, a scusa è intercede in u so nome.
"Per via di u vostru status di vittima, site per mè u capu di a generazione attuale.
Quandu aghju da mandà qualchì punizione
- per u bè di i populi è per ricurdà li, se, secondu u mo abitudine, vengu à tè,
- Allora, solu per vene da tè,
Mi sentu digià rifattu è u mo dulore s'aggrava.
Mi succede cum'è à qualchissia
-chì hà un dulore severu è
- chì urla di dulore. Se u so dulore si ferma,
sta persona ùn sente più u bisognu di gridà è lagnà.
Allora hè per mè.
Se a mo sofferenza diminuisce,
ovviamente ùn sentu più u bisognu di mandà punizioni. Ancu tù, quandu mi vedi soffre,
- Naturalmente pruvate à risparmià mi è pigliate i mo suffrenze nantu à sè stessu.
Inoltre, in a mo presenza,
ùn pudete micca aiutà à fà a vostra funzione cum'è vittima. Se ùn aghju micca, chì hè impussibile, ùn saria infelice cun voi.
Questu hè u mutivu di a mo assenza.
Ùn hè micca perchè vogliu punisce per i vostri peccati. Aghju altre manere di purificà.
In ogni casu, vi ricumpensaraghju per tuttu questu.
In i ghjorni chì vene, duppiaraghju e mio visite. Ùn site micca cuntentu di questu?"
Aghju rispostu : " Innò, Signore, vogliu esse sempre cun voi !
Qualunque sia u mutivu, ùn sò micca d'accordu per esse privatu di voi, mancu per un ghjornu. "
Mentre stava dicendu questu, Ghjesù hà sparitu è aghju vultatu in u mo corpu.
Truvà mi in u mo statu di solitu, u mo amabile Ghjesù si mostrò brevemente.
Ùn sò micca perchè, mi disse :
"A mo figliola,
u stabilimentu di a fede cattolica si trova in u stabilimentu di a carità
-chì unisce i cori è
- quale li faci campà in mè ".
Tandu, ghjittandusi in i mio braccia, mi vulia ritruvà a so forza. Aghju fattu u mo megliu, è dopu hà fattu u listessu per mè.
Allora hè sparitu.
Sta mane, quand'ellu hè ghjuntu, u beatu Ghjesù m'hà pigliatu fora di u mo corpu, à mezu à tante persone di diverse cundizioni : preti, monachi, laici.
Gemendu forte, disse :
"A mo figliola,
cum'è un velenu, l'interessu intrutu in tutti i cori è, cum'è e spugna, i cori fermanu imbutiti di stu velenu.
Stu velenu feritu hà penetratu monasteri, preti è laici.
A mo figliola
- davanti à stu velenu,
- e virtù più sublimi cascanu è scoppianu cum'è un vetru fragile. Quand'ellu dicia questu, pienghje amaramente.
Quale puderia discrive u cori di l'ànima di a mo ànima quand'aghju vistu u mo amatu Ghjesù pienghje, ùn sapendu chì fà per impedisce ch'ellu pienghje, aghju dettu una sciocchezza :
"Cara mia, per piacè ùn pienghje micca! Se altri
- ùn amate micca sè stessu, ùn siate micca offesu è cecu i so ochji da u velenu di l'interessu stessu, perchè sò tutti immersi in questu.
Ti tengu caru, ti lodo è cunsideru tuttu ciò chì hè terrenu cum'è terra. Vogliu solu tè.
Dunque, duvete esse felice cù u mo amore è smette di pienghje. È si senti amarezza, versà in mè.
Seraghju più felice di vede ti pienghje. "
Stendu ciò chì aghju dettu,
Ghjesù hà cessatu di pienghje è versò un pocu di a so amarezza in mè. Tandu, m’hà fattu participà à i suffrimenti di a croce.
Allora disse :
"E virtù è i meriti ch'e aghju acquistatu per l'omu durante a mo Passione sò parechji pilastri nantu à quale ognunu pò appughjà u so viaghju versu l'eternità.
Ma, fughjendu da sti culonni,
l'ingrati s'appoghja nantu à u fangu è cammina nantu à a strada di a perdizione. Allora hè sparitu è aghju vultatu in u mo corpu.
Eru in u mo statu di solitu è u mo dolce Ghjesù ùn era micca venutu. Dopu avè aspittatu assai tempu, appena l'aghju vistu, mi disse :
"A mo figliola, a pacienza hè superiore à a purità.
Perchè, senza pacienza,
- l'anima hè facilmente liberata
- hè difficiule per ellu mantene puri.
Quandu una virtù hà bisognu di l'altru per avè a vita, a seconda si dice chì hè superiore à a prima.
Si pò dì chì a pacienza hè
- micca solu guardianu di a Purità,
-ma hè ancu a scala per cullà a muntagna di a Forza.
Sì qualchissia hè andatu senza a scala di a Patience,
cadia subbitu da sopra in l'abissu.
"In più, a pacienza hè a sumente di a perseveranza . Questu pruduce fermezza .
Oh! Quantu ferma è stabile l'anima paziente hè in bona!
Ùn importa micca a pioggia, u ghjacciu, u ghjacciu o u focu. Ma u so solu scopu hè di portà u bonu iniziatu à a fine.
Ùn ci pò esse più follia chè quella di unu
-chì face un bonu oghje perchè li piace, è
- quelli chì si lascianu dumane perchè ùn anu più u gustu.
Chì diceremu di un ochju chì vede in un mumentu è ùn vede più l'altru ? Una lingua chì a volte parla è à volte tace ? Oh si !
A mo figliola, solu a pacienza hè a chjave secreta chì pò apre u tesoru di e virtù .
Senza sta chjave secreta, l'altri virtù ùn vederanu micca a luce per dà vita à l'ànima è innobiltà.
Sta mane, u benedettu Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu. Ancu qualchi petre sò stati vistu in un statu di agitazione.
Oh! Cumu hà patitu !
Paria chì, incapace di suppurtà più, si vulia sbarcà un pocu cerchendu aiutu.
Sentu u mo poveru core si rompe di tenerezza
È subitu aghju cacciatu a so corona di spine è l'aghju messu nantu à a mo testa.
per dà un pocu di sollievu.
Allora li aghju dettu:
"U mo dolce Bonu, hè passatu un pocu di tempu da chì mi rinnuvà i suffrimenti di a croce. Per piacè rinnuvàli oghje per mè. In questu modu sarete più alleviati ".
Ellu rispose :
"U mo amatu, hè necessariu chì dumandassi u permessu di a Ghjustizia.
E cose sò ghjunte à un puntu chì a Ghjustizia ùn pò permette di soffre. "
Ùn aghju micca sappiutu dumandà a ghjustizia quandu si prisentanu duie dame, chì parevanu esse à u serviziu di a ghjustizia.
Unu era chjamatu Tolleranza è l'altru Occultamentu.
Dumandendu ch’elli mi crucifissi, Tolerance mi pigliò a manu è l’inchiodava, senza vulè finisce l’operazione.
Allora dicu: "Oh! Santu Occultamentu, compie u travagliu di cruciificà mi! Ùn pudete micca vede chì a Pacienza m'hà abbandunatu?
Dimustrami quantu hè megliu à nascondere. "
Allora compie u travagliu di crucifissu, ma cun tale soffrenza chì, se u Signore ùn m'avia sustinutu in i so bracce, certamenti avissi mortu di dulore.
Dopu à quessa, u benedettu Ghjesù mi disse :
" Figlia, hè necessariu chì, almenu qualchì volta, tu suffrissi ste suffrenze. Se ùn avete micca, fate attenzione à u mondu ! ciò chì li passava ?
Allora aghju pricatu à Ghjesù per parechje persone è vultò à u mo corpu.
Cume eru in u mo statu di solitu, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :
"A mo figliola, quandu a mo grazia hè attivata in più persone, celebrate più.
Hè cum'è queste regine : più ci sò e zitelle
-chì risponde à ogni mossa e
- chì formanu una curona intornu à elli, più si rallegranu è celebranu.
Tu, fissati in mè è fighjate à mè .
Sarete cusì pigliatu da mè
chì tuttu u materiale serà indifferente per voi.
Avete da fissi totalmente in mè per attirà Mi totalmente in tè.
Perchè vogliu truvà a mo satisfaczione perfetta in tè.
Cum'è què
truvà tutta a felicità in tè
chì hè pussibule per mè di truvà in una criatura umana, ciò chì l'altri facenu per mè ùn mi dispiacerà tantu ».
Cum'ellu hà dettu questu, si chjusu in u mo internu induve era cumplettamente cuntentu. Quantu riccu mi cunsideraghju
per pudè attirà u mo amatu Ghjesù tuttu in mè!
U mo bellu Ghjesù cuntinueghja à vene.
Si dimustrava cù l'ochji brillanti cù una luce assai chjara è pura. Eru piacè è sorpresa da sta luce abbagliante.
Videndumi cusì incantatu, senza ch'e aghju dettu nunda, Ghjesù mi disse :
"Amore meiu,
-Ubbidienza vede assai luntanu è
- supera a luce stessa di u sole in bellezza è nitidezza.
À u cuntrariu
- l'autostima hà una vista assai corta,
- per ch'ellu ùn pò fà un passu senza inciampà.
Ùn crede micca queste anime
-chì faci sempre rumore è
- quelli chì sò scrupulous vede assai luntanu.
Pensanu di vede luntanu, ma questu hè una reta chì li dà l'autoestima.
In fatti, avè una vista assai corta, l'amore di sè stessu face prima chì queste ànime cascanu. Allora suscita in elli mille ansietà è scrupuli.
Ciò chì odianu oghje cù scrupulu è paura,
- dumane ci cascanu di novu. Cusì chì a so vita hè accurtata
d’esse sempre impigliatu in ste rete artificiali chì l’autostima sà bè da dà.
À u cuntrariu, l' Ubbidienza , chì vede luntanu, dà a morte à l'amore di sè stessu .
Perchè vede assai luntanu è cun una precisione estrema,
l'anima ubbidiente predice subitu induve pò piglià un misstep.
Si astene generosamente.
Li gode di a santa libertà di i figlioli di Diu.
Cum'è a bughjura attrae l'altri bughju, cusì a Luce attrae l'altra Luce .
Cusì, a luce chì hè in l'anima ubbidiente attrae a Luce di a Parola. Inseme, tessenu a luce di tutte e virtù. "
Stupitu di sente questu, dicu: "Signore, chì dici?
Mi pare chì, per mè, stu stilu di vita scrupulous hè a santità. Più seriamente, Ghjesù aghjunse :
"Vi dicu ancu ciò chì vi aghju appena discrittu
- hè u veru signu di ubbidienza.
È l'altra manera di fà, stu modu scrupuloso di campà,
- hè u veru signu di l'amore stessu.
St'ultimu modu di vita mi spinge più à l'indignazione chè à l'amore.
Perchè quandu hè a Luce di a Verità chì ci face vede un fallimentu, quantunque chjucu, ci deve esse una currezzione.
Quandu hè a vista corta di l'amore di sè stessu chì domina, ùn face nunda, ma mantene l'anima oppressa.
- impediscenu di sviluppà nantu à a strada di a vera santità. "
Sta mane mi ritrovu tuttu oppressu è soffrendu. Appena aghju vistu u mo amatu Ghjesù,
M'hà dimustratu parechje persone immerse in a miseria.
Rumpendu u silenziu ch'ellu avia mantinutu per parechji ghjorni, Ghjesù m'hà dettu :
" A mo figliola, l'omu hè natu prima in mè.
Cusì porta in sè stessu l'impronta di a Divinità. Quandu esce da mè per esse piazzatu in u ventre, li urdinu di andà un pocu .
À a fine di stu viaghju, lassendu mi truvà,
A ricivu di novu in mè è
U facciu campà eternamente cun mè.
Videte quant'è nobile l'omu ?
Vede da induve vene, induve và è quale hè u so destinu.
Chì duveria esse a santità di st'omu chì vene da un Diu cusì santu !
Ma, vultendu à mè, l'omu distrugge in ellu ciò chì hà ricevutu da u divinu.
Si corrompe, cusì chì,
in u scontru chì aghju cun ellu per ricevelu in mè,
-Ùn u ricunnoscu più e
-Ùn vecu più l'impronta divina in ellu.
- Ùn trovu più nunda di mè in ellu è ùn u ricunnoscu più,
A mo ghjustizia u cundanna à si perde in a strada di a perdizione. "
Quantu era commovente à sente à Ghjesù parlà di questu! Quante cose m'hà fattu capisce !
Ma u mo statu di soffrenza mi impedisce di scrive torna.
Continuu in u mo poviru statu è in u silenziu di u beatu Ghjesù. Sta mane mi ritrovu più oppressatu chè mai, è quand'ellu hè ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola, questi ùn sò micca
- nè l'opere,
- nè predicà,
- mancu u putere di miraculi
chì m'hà fattu ricunnosce chjaramente cum'è u Diu chì sò.
Era quandu era statu postu nantu à a croce è alzatu nantu à questu cum'è u mo tronu, era tandu chì era ricunnisciutu cum'è Diu.
Solu a croce hà revelatu à u mondu è tuttu l'infernu chì eru veramente. Allora tutti sò stati scuzzulati è ricunnisciuti u so Creatore.
Dunque, hè a croce
-chì palesa Diu à l'anima e
- rivela si l'ànima hè veramente di Diu.
Si pò dì chì a croce
- mette a nuda tutte e parti intimi di l'anima e
- rivela à Diu è à l'omi ciò chì ci hè ».
Hà aghjustatu :
"Consumu anime nantu à duie croci:
unu hè a croce di u soffrenu è
l'altru, a croce d'amore.
In u celu, tutti i novi cori d'anghjuli mi amanu. Eppuru, ognunu hà a so funzione specifica.
Per esempiu, a funzione speciale di i Serafini hè l'amore.
È u so coru hè più direttamente orientatu à riceve i riflessi di u mo amore.
Cusì chì u mo amori è i soi, punghjendusi l'un l'altru, si basgianu continuamente.
Cusì hè cù l'ànime nantu à a terra. Li assignaraghju funzioni speciali.
A elli dugnu u martiriu di u suffrimentu, e
à quelli u martiriu d'Amore.
Sti dui martiri sò maestri abili
- sacrificà l'anima e
- per fà li degni di e mo indulgenza. "
Sta mane mi ritrovu tuttu oppressatu è soffrendu, soprattuttu per a mo privazione di u mo dolce Ghjesù, dopu à una longa attesa, appena l'aghju vistu,
M'hà dettu :
"A mo figliola, u veru modu di soffre ùn hè micca di fighjà
- da quale vene a sofferenza,
- nè ciò chì soffre,
ma fighjate à u bonu chì deve derivà da ellu .
Questu era u mo modu di soffre. Ùn aghju micca firmatu
- micca à i boia,
- nè à u soffrenu,
ma per u bè ch'e aghju intesu fà per via di sti suffrenze .
Per a listessa ghjente chì m'hà fattu soffre
è in l'ammirazione di u bonu chì era da risultatu per l'omi, disprezzava tuttu u restu.
Era cun senza paura ch'e aghju seguitu u cursu di e mo suffrenze.
"A mo figliola,
stu modu di fà hè u modu più faciule è più prufittu di soffre,
micca solu soffre cù pacienza,
ma di soffre cù un'anima curagiosa è invincibile. "
Continuu in u mo statu di privazione è, dunque, di amarezza indicibile.
Sta mane u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà pigliatu da u mo corpu.
Mi sentu cum'è eru in Roma. Tanti spettaculi si pudianu vede in tutte e classi suciali ! Ancu in u Vaticanu avemu vistu cose orribili.
È chì di i nemici di a Chjesa ?
Cum'eranu cunsumati di rabbia contr'à ella ! Quante massacri anu tramatu !
Ma ùn li pudianu capì perchè u Nostru Signore li tena cum'è s'elli eranu liati. Ciò chì mi fece più paura, era di vede u mo gentile Ghjesù in u puntu di dà li a libertà di agisce.
Quale puderia discrive quantu fussi cunsternatu ? Videndu a mo disgrazia, Ghjesù mi disse :
"A zitella,
a punizione hè assolutamente necessaria.
A putrefazione è a gangrena sò entrati in tutte e classi suciali.
Dunque, u ferru è u focu sò necessarii per chì micca tutti mori. Per questu vi dicu di cunfurmà à a mo Voluntà:
Aghju prumessu di salvà un pocu ".
Dicu: "Bè caru, ùn aghju micca core per cunfurmà à tè per punisce u mondu".
Ghjesù continuò :
"Siccomu ne aghju assolutamente bisognu,
- si ùn rispettu micca,
Ùn vinaraghju micca secondu u mo abitudine e
Ùn vi avvisaghju micca quandu pagu e punizioni.
Dunque
-tu, senza sapè, è
-Eiu, ùn vedendu quellu chì per ogni modu mi impedisce di sprime a mo giusta indignazione,
Daraghju a freccia libera à a mo furia e
-Ùn averà micca a felicità di salvà mi una parte di u mondu.
In più
- ùn vene micca è
- senza versà in tè quelle grazia ch'e avissi avutu daveru, serà per mè una altra fonte di amarezza.
Serà cum'è in l'ultimi ghjorni
induve ùn sò micca ghjuntu cusì spessu, tenaghju a grazia in mè. "
Quandu hà dettu questu, paria chì vulia scaricà.
È, avvicinendu à a mo bocca, hà versatu un latti assai dolce. Allora hè sparitu.
Ghjesù cuntinuava à privà mi di a so prisenza è mi sentu stancu è stancu. A mo natura debule vulia liberà da stu statu di privazione.
Avè cumpassione di mè, u mo amabile Ghjesù hè vinutu è mi disse:
"A mo figliola, quandu ti alluntanassi da a mo Voluntà, cumencia à campà di novu da sè stessu.
Sè, invece, tu resti fissu in a mo Voluntà,
vivi sempre di mè, murendu totalmente à sè stessu ".
Hà aghjustatu:
"A mo figliola, sia paziente.
Resignatevi à a mo Voluntà in tuttu, micca per un tempu, ma per sempre, sempre. Perchè solu a perseveranza in u bonu mostra chì l'ànima hè veramente virtuosa. Hè solu a perseveranza chì unisce tutte e virtù.
Si pò dì chì solu Perseveranza unisce perenne
- Diu è l'anima,
- virtù è grazie.
Cum'è una catena, li circonda
È, ligandoli tutti inseme, forma u nodu assai sicuru di a salvezza.
Induve ùn ci hè perseveranza, ci hè assai da teme. Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Sta mane, mi sentu pienu d'amarezza.
Mi vidia cusì male chì ùn aghju micca azzaru à circà u mo supremu è solu bonu.
Ignorendu e mo miserie, u Signore avia sempre a gentilezza di vene.
Mi dice :
"A mo figliola, hè mè chì vulete?" Ebbè, sò venutu à rinfurzà vi. Restemu uniti, ma in silenziu. "
Dopu à esse inseme per un tempu, Ghjesù m'hà pigliatu fora di u mo corpu. Aghju vistu chì a Chjesa celebrava Dumenica di Palme .
Rumpendu u so silenziu, Ghjesù m’hà dettu : « Chì inestabilità, chì inconstanza !
Oghje anu gridatu "hosanna!" mi proclamanu u so Rè. Un altru ghjornu ch’elli grideranu « crucifighjalu, crucifighjalu !
A mo figliola
a cosa chì ùn mi piace più hè l' inconsistenza è l'instabilità .
Perchè questu hè un signu chì a verità ùn abita micca l'anima.
Questu pò esse u casu in u campu di a religione.
Pò accade chì l'ànima trova a so satisfaczione, cunsulazione è interessu persunale,
chì spiega perchè ellu hè in una tale assemblea.
U ghjornu dopu, sti stessi cose pò parenu menu attrattivi è si pò truvà l'anima à mezu à un altru gruppu.
È avà s'alluntana da a religione è, senza rimpianti, s'impegna in una setta.
Quandu a vera luce di a Verità entra in una anima è piglia pussessu di u so core, quella anima ùn hè micca sottumessu à inconstancy.
Anch'ella sacrifica tuttu per a verità, perchè solu a verità regna in ella. Cusì, cù un spiritu invincibile, disprezza tuttu ciò chì ùn appartene micca à a Verità ».
Mentre Ghjesù dicia questu,
pienghje nantu à a cundizione di e generazioni attuali,
- chì sò peggiu chè e generazioni di u so tempu,
- sottumessu à inconstancy è cambià sicondu a direzzione di i venti.
Cuntinuendu in u mo statu di privazione, mi pare chì sta mane aghju vistu à Ghjesù in cumpagnia di a Regina Mamma dapoi qualchì tempu.
E postu chì u mo adorabile Ghjesù hà purtatu a corona di spine, l'aghju tolta è mi dimustrai tutta cumpassione versu ellu.
Cume l'aghju fattu, mi disse :
"Avete ancu cumpassione per a mo mamma.
Perchè u mo soffrenu hè a causa di u so dulore.
Avè cumpassione per ella hè avè cumpassione per mè ".
Allora mi paria di ritruvà mi stessu.
nantu à a muntagna di u Calvariu à l'ora di a crucifixion di Nostru Signore . Mentre Ghjesù hà patitu a crucifixion, aghju vistu in ellu, ùn sò micca cumu, tutte e generazioni passate, prisenti è future.
È postu chì Ghjesù cuntene in sè tutte e generazioni,
-Hà intesu tutti l'offisi fatti da ognunu di noi è
-Hè soffritu per tutti in generale è per tutti in particulare.
Aghju vistu ancu i mo piccati è
- e soffrenze chì Ghjesù hà patitu soprattuttu per mè.
Aghju vistu ancu u rimediu chì Ghjesù hà datu à ognunu di noi,
-senza a minima punizione, per i nostri mali è per a nostra salvezza eterna.
Quale puderia discrive tuttu ciò chì aghju vistu in u beatu Ghjesù in relazione à tutti l'omi, da u primu à l'ultimu.
Quandu sò fora di u mo corpu, vecu e cose chjaramente è distintamente, ma quandu sò in u mo corpu, i vecu tutti cunfusi. Allora, per evità di parlà stupidu, mi fermu.
U mo adorable Ghjesù cuntinueghja à privà mi di a so presenza.
Mi sentu una gran amarezza è mi sentu ch’e aghju un cuteddu infilatu in u core, chì mi dà un dulore chì mi fa pienghje è grida cum’è un zitellu.
Ah! Veramente, mi pare di esse diventatu cum'è un zitellu chì,
- quant'ellu s'alluntana da a so mamma, pienghje è urla
- à u puntu di vultà tutta a famiglia ! È ùn ci hè cura per fà smette di pienghje,
s'ellu ùn si vede torna in braccia di a so mamma.
Questu hè quellu chì sò: un veru figliolu per virtù.
S'ellu fussi pussìbule per mè, aghju scunfittu u Celu è a Terra per truvà u mo più altu è solu bè.
Mi calmu solu quandu sò in pussessu di Ghjesù.
Poveru zitellu chì sò !
Mi sentu sempre avvoltu in pannolini di a zitiddina. Ùn possu micca marchjà solu, sò assai debule
Ùn aghju micca a capacità di l'adulti chì si lascianu guidà da a ragione.
Questu hè u bisognu estremu ch'e aghju per campà cun Ghjesù, à ghjustizia o à sbaglià, ùn vogliu micca sapè nunda.
Ciò chì vogliu sapè hè chì vogliu à Ghjesù.
Spergu chì u Signore pardonerà sta povera zitella chì qualchì volta commette sciocchezze.
Mentre era in questu statu,
Aghju vistu brevemente u mo adorable Ghjesù in l'attu di a so risurrezzione.
U so visu era illuminatu cù un splendore incomparabile.
Mi paria chì a santissima Umanità di u nostru Signore,
- benchè carne viva, era brillanti è trasparente.
Tantu cusì chì era chjaramente vistu cum'è Divinità unita cù l'Umanità.
Cume l'aghju vistu cusì gloriosu in una luce chì vina da ellu, mi pare ch'ellu m'hà dettu :
"A mo Umanità hà ricevutu assai gloria per ubbidienza perfetta,
-chì, distrughjendu tutale a natura antica, m'hà restituitu a natura nova, gloriosa è immurtale.
Cusì, per mezu di ubbidenza,
l'anima vi pò furmà a risurrezzione perfetta à e virtù.
Eccu cumu:
-Se l'anima hè afflitta, l'ubbidienza l'allevarà à gioia,
- s'ella hè agitata, l'obbedienza l'allevarà in pace,
- s'ellu hè tentatu, l'ubbidienza li darà una catena più forte per ligà u nemicu.
È u farà risuscitarà di novu vittorioso da e tracce diaboliche.
- s'è l'anima hè assediata da passioni è vici, l'ubbidienza, uccidendu, a farà risaltà à e virtù.
Questu hè ciò chì l'ubbidienza face in l'anima.
È quandu vene u tempu, pruvucarà ancu a risurrezzione di a carne. "
Dopu quì, a luce si ritirò è Ghjesù sparì.
Mi sò rimasta cun tale dulore quandu mi vidia di novu privatu di ellu, chì mi paria d’avè una frebba ardente chì mi fece impastà è cascà in diliriu.
Ah! Signore, dammi a forza di suppurtà ste assenza, perchè mi sentu inconsciente !
Eru à l'altezza di u deliriu.
Parlava sciocchezza è pensu chì aghju ancu mischjendu cù certi di i mo difetti. A mo povera natura sintia u pienu pesu di a mo cundizione.
Essa in u mo lettu paria peghju chè e cundizioni di i detenuti. Mi avissi vulutu esce da stu statu. Inoltre, aghju ripetutu a mo rima:
chì a mo cundizione ùn era più sicondu a Voluntà di Diu perchè Ghjesù ùn hè micca vinutu.
Mi dumandava ciò chì duverebbe fà quandu u mo paziente Ghjesù hè surtitu da u mo internu. In un sguardu seriu è seriu chì mi fece paura, mi disse :
"Chì pensate ch'e aghju fattu s'ellu era statu in a vostra situazione?" In u mo internu aghju pensatu: "Certamente a Volontà di Diu ".
Ghjesù disse: " Bè, fate lu ". Allora hè sparitu.
U nostru Signore avia dettu cusì seriamente chì mi sentu tutta a forza di a so parolla,
- micca solu a so forza creativa, ma ancu a so forza distruttiva.
À ste parolle, u mo internu era cusì scuzzulatu, oppressu è amaru chì ùn aghju fattu chè pienghje. Soprattuttu mi ricurdava di a gravità cù quale Ghjesù m'avia parlatu, per quessa, ùn aghju micca arditu à dì à ellu : "Venite".
Allora quellu ghjornu, essendu in questu statu, aghju fattu a mo meditazione senza chjamà. À u mumentu ch'ellu hè ghjuntu in u mità di u ghjornu, avia un sguardu dolce, totalmente trasfurmatu da u so sguardu matinu.
M'hà dettu :
"A mo figliola, chì distruzzione, chì distruzzione hè da fà!"
Mentre ellu disse questu, aghju sentitu u mo internu completamente cambiatu,
- avè capitu chì era per via di e punizioni ch'ellu ùn hè micca vinutu, micca per alcuna altra ragione.
Intantu, aghju vistu quattru venerabili pienghjenu nantu à e parolle chì Ghjesù avia dettu.
Vulendu distractà, u Beatu Ghjesù m'hà dettu uni pochi di parolle nantu à e virtù :
"Ci hè un certu fervore è qualchì virtù
-chì s'assumiglia à quelli ghjovani arburi chì crescenu intornu à certi arburi maturi è
-chì, ùn essendu micca bè arradicati in u so troncu, si seccanu per via di un ventu forte o di una fretura piuttostu forte.
Pò esse, però, chì dopu qualchì tempu tornanu verdi, ma,
esse esposti à u clima è u cambiamentu,
ùn riescenu mai à esse arburi maturi.
Cusì sò sti fervore è virtù chì ùn sò micca bè arradicati.
-in u troncu di l'arburu di l' Ubbidienza , vale à dì
- in u troncu di l'arburu di a mo Umanità chì hè stata tutta Obedience .
In tribulazioni è prucessi, scappanu.
Ùn mai riescenu à pruduce frutti per a vita eterna ".
Continuu à passà i mo ghjorni privatu di u mo adorable Ghjesù. À u più, vene cum'è un'ombra o un fulmine,
lascendu u mo poveru core assai amaru.
Sentu a so assenza tantu chì tutti i mo nervi, fibre, ossa è ancu e gocce di sangue si battenu in permanenza in mè dicendu :
"Induve hè Ghjesù? Cumu l'avete persu? Chì avete fattu per assicurà chì ùn hè mai più venutu?
Cumu resteremu quì senza ellu ?
Quale ci cunsulerà per avè persu a fonte di ogni cunsulazione ? Quale ci rinfurzà in a nostra debulezza ?
Quale ci correggerà è revelà i nostri difetti si simu privati di sta luce ? Più chè una corrente elettrica, sta luce hà penetratu i nostri nascondiglii più intimi è,
cù a dolcezza più ineffabile curreghja è guarì e nostre ferite. Senza Ghjesù tuttu hè miseria, tuttu hè desolazione, tuttu hè bughju.
Cumu l'avemu da fà?"
Malgradu questu, in a prufundità di a mo vulintà, mi sentu rassignatu.
Aghju cuntinuatu u mo viaghju offrendu a so assenza per amore di ellu cum'è u mo sacrificiu più grande. Tuttu u restu facia una guerra cuntinua contr'à mè è mi torturava.
Ah! O Signore, quantu mi costa d’avè cunnisciutu è quantu mi facite pagà per e vostre visite passate !
Mentre era in questu statu, hè statu vistu brevemente è mi disse : A mo grazia hè una parte di mè.
Tù, chì pussede a mo grazia,
tuttu ciò chì si forma in u vostru esse ùn pò stà senza mè per stretta necessità.
Eccu u mutivu
- cusì tuttu in tè mi chjama e
- per quale site continuamente torturatu.
Essendu imbutiti è pieni di una parte di mè stessu, l'ànime sò in pace è sò solu cuntentate.
quandu mi pussede, micca solu parzialmente, ma totalmente. Siccomu aghju lagnatu di a mo situazione, Ghjesù aghjunse :
"Durante a mo Passione, aghju avutu ancu un abbandunamentu estremu,
ancu s'è a mo Voluntà era sempre unita à quella di u mo Babbu è à quella di u Spìritu Santu. "
Vuliu soffre questu per divinizà a Croce in tuttu.
Tant’è chì, fighjendu mi è fighjendu a Croce, li truverete in tutti dui.
u listessu splendore,
i stessi insignamenti e
u listessu specchiu pudete mette in tuttu u tempu,
senza chì si veda alcuna differenza trà l'una o l'altra.
Continuu in u mo statu di solitu. Appena aghju vistu u mo dolce Ghjesù cù una croce in manu è per lancià in u mondu, mi disse :
"A mo figliola, u mondu hè sempre curruttu.
Ma ci sò i tempi quandu ghjunghje à un altu gradu di corruzzione chì
se ùn aghju micca versatu una parte di a mo croce nantu à ellu,
e persone periranu tutte in corruzzione.
Questu era u casu quandu sò ghjuntu in u mondu.
Solu a croce hà salvatu assai di elli da a corruzzione in quale eranu immersi.
Cusì hè in questi tempi.
A corruzzione hà righjuntu un tale livellu chì s'ellu ùn aghju micca versatu nantu à elli
-piatti, -perni è croci
- fendu li ancu sparghje u so sangue,
a ghjente seria immersa in inundazioni di corruzzione. "
Cum'ellu dicia questu, paria chì lanciassi sta croce nantu à u mondu è i punizioni si suvitavanu.
Mi sentu tuttu angosciatu, cunfusu è guasi disperatu per vede di novu u mo adorabile Ghjesù. Vinse à l'improvvisu è mi disse :
"Sapete ciò chì m'aspettu da voi?
Ti vogliu in tuttu cum'è mè , sia in l'opere sia in l'intenzioni.
Vogliu esse rispettu à tutti.
Perchè u rispettu di tutti dà pace à sè stessu è à l'altri.
Vogliu chì ti cunsiderà u più chjucu di tutti .
Vogliu chì meditate nantu à tutte e mo struzzioni sempre in a vostra mente è
Vogliu chì li tenite in u vostru core. cusì chì quandu l'uppurtunità si presentanu, truverete sempre a vostra mente è u core pronti.
- à aduprà e mio instructions è
- per mette in pratica.
In breve, vogliu chì a to vita sia un overflow di a meia ".
Cum'ellu hà dettu questu, aghju vistu daretu à u Signore un fretu è un focu chì falanu nantu à a terra è dannu i culturi.
Li dissi : "Signore, chì faci ? Poveri ! È ellu, inveci di mè, hè sparitu.
Dopu à un longu silenziu da a so parte, u mo adorable Ghjesù mi dice à u più uni pochi di parolle nantu à e ferite ch’ellu ci vole à sparghje. Sta mane mi sò ritrovu oppressatu è stancu da a mo situazione difficiule è soprattuttu da e cuntinue assenza di Ghjesù.
Dopu avè apparsu brevemente , m'hà dettu :
"A mo figliola, e croci è e tribulazioni sò u pane di a felicità eterna". Aghju capitu chì si soffremu di più,
u pane chì ci nutrerà in u salottu di u celu serà assai più abbundante è gustoso.
In altre parolle, più soffremu, più cunfidenti simu di a gloria futura.
Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu brevemente u mo dolce Ghjesù.
Aghju cuminciatu à lagnà di a mo cundizione precaria causata da e so assenza.
Li aghju dettu ch’e aghju avutu una spezia di stanchezza fisica è murale, cum’è s’è mi sentu a mo povera natura sfracicata è chì mi sentu debilitatu da tutti i lati.
M'hà dettu :
"A mo figliola, ùn abbiate paura perchè vi sentite debilitatu da tutti i lati. Ùn sapete micca chì tuttu per mè deve esse sacrificatu,
- micca solu l'anima,
-ma ancu u corpu ?
Ùn sapete chì da tutte e parti di u vostru esse dumandu a mo gloria ?
Ùn sapete micca,
- u statu di l'unione,
-Si movemu in un altru statu chjamatu statu di cunsumu ?
Hè vera chì, postu ch'e aghju da castigà u mondu, ùn vi vengu micca à vede secondu u mo abitudine.
Ma aghju ancu aduprà sta soffrenza per voi, per u vostru benefiziu,
- chì ùn hè micca solu mantenevi unitu à mè,
-ma per cunsumà ti cù u mo amore.
In fatti, per ùn vene micca è voi, sentendu debilitatu da a mo assenza, ùn venite micca à cunsumà per mè ?
Ùn avete micca mutivu di soffre. Prima di tuttu, perchè quandu mi vedi,
- hè sempre da u to internu chì mi vedi esce,
- chì hè un signu sicuru chì sò quì cun voi. In più
- Ùn hè passatu un ghjornu chì pudete dì chì ùn m'avete micca vistu perfettamente. "
Dopu, assumendu un tonu di voce più dolce è più benevolente , aghjunse :
"A mo figliola, vi cunsigliu assai
per ùn mancà u minimu attu chì ùn riflette
- pacienza,
- dimissioni,
- dolcezza,
-equilibriu e
- tranquillità in tuttu.
Altrimenti, tu venissi à disonorami.
Hè cum'è un rè chì abitassi in un palazzu
-ben riccu internamente, ma chì,
- à l'esternu, pareva tuttu cracked, scoloritu è à u puntu di colapsà.
Ùn dicia micca:
"Comu hè pussibule per un rè di abbità un palazzu chì pare cusì dilapidatu chì unu hè ancu a paura di avvicinassi ?
Chì tipu di rè campa in stu palazzu ?
Ùn saria micca una disgrazia per stu rè ?
Pensate chì se qualcosa esce da voi chì ùn hè micca virtuoso,
a ghjente diceria a stessa cosa di tè è di mè. Saria disonoratu, cum'è aghju campatu in tè. "
Cume eru in u mo statu di solitu, u mo più dolce Ghjesù hè statu vistu brevemente,
totalmente sciolto in me.
M'hà dettu :
"A mo figliola, vulete sapè quale sò i segni,
ricunnosce se l'anima hà a mo grazia? "
Aghju rispostu : "Signore, fate cum'è vo vulete a vostra santa bontà!"
Hà cuntinuatu :
U primu signu se l'ànima pussede a mo grazia hè questu
tuttu ciò chì pò sente o vede fora di ellu stessu da Diu
li fa sentire in una dolcezza è una dolcezza tutta divina,
chì ùn pò esse paragunatu à nunda umanu o terrestre.
Hè cum'è per una mamma chì,
- solu à u soffiu o a voce di u vostru zitellu,
ella ricunnosce in ellu u fruttu di u so ventre, chì a face esultà di gioia.
Hè ancu cum'è dui amichi intimi chì, mentre conversanu inseme,
sparte l'un l'altru
i stessi sentimenti, i stessi interessi,
e stesse gioie è afflizioni. Siccomu anu a listessa affinità,
- si sentenu assai piacè è gioia, è
- ne tiranu tantu amore ch'elli ùn ponu staccassi l'un l'altru.
Questu hè u casu cù a grazia interna chì reside in l'anima. Quandu a persona esternamente vede u fruttu di ciò chì l'abita internamente,
sente una tale gioia è dolcezza ch’ellu ùn hè capace di sprimela.
U sicondu signu hè chì u discorsu di l' ànima pussede a grazia
- hè indiscutibile è
- hà u putere di impiantà a pace in l'altri ,
mentre chì u listessu discorsu dettu da quelli chì ùn pussedenu grazia ùn face micca una impressione è ùn porta pace.
Allora, figliola mia , a grazia spoglia l'anima di tuttu.
Da l'umanità di a persona forma un velu chì copre l'anima,
cusì chì si stu velu hè scartatu, u paradisu ammucciatu in questa anima hè scupertu.
Dunque ùn hè micca surprisante di truvà in questa anima
- vera umiltà,
- ubbidienza e
- l'altre virtù,
per via di a persona ùn ci hè più chè un velu simplice.
L'anima vede chjaramente chì ci hè solu grazia in questu
- quale agisce e
-chì mantene tutte e virtù in ordine.
A grazia permette à l'anima di campà in una dispusizione cuntinua di apertura à Diu . "
Mentre eru un pocu paura di u statu di a mo ànima, u mo amabile Ghjesù hè vinutu inaspettatamente è mi disse :
"A mo figliola, ùn abbiate paura,
Perchè sò solu u principiu, u mità è a fine di tutti i vostri desideri. "
Grazie à queste parolle mi calmu in Ghjesù.
Chì tuttu sia per a gloria di Diu è benedettu sia u so santu nome !
Dopu à parechji ghjorni di assenza, Ghjesù hè statu abbastanza gentile per vene sta mane è caccià mi fora di u mo corpu.
Mentre era in presenza di u beatu Ghjesù, aghju vistu parechje persone è i mali di a generazione attuale.
U mo adorable Ghjesù li lanciò un sguardu compassionevoli è, vultendu versu mè,
M'hà dettu :
"A mo figliola, vulete sapè induve u male principia in l'omu?
U principiu hè quandu l'omu hè di l'età induve ùn si cunnosci à pena,
vale à dì, quandu principia à esse l'età di a ragione. Tandu si disse : « Sò qualcunu ».
"Credendu ellu stessu per esse qualchissia, l'omu s'alluntana da mè.
Ùn si fida micca di mè chì hè tuttu.
Tutta a so cunfidenza è a forza, a tira da ellu stessu
È, per quessa, pò finisce per perde tutti i boni principii. È, avendu persu i so boni principii, chì succede à a so fine ?
Immaginate voi stessu, a mo figliola.
Inoltre, alluntanendu da mè chì cuntene tuttu u bonu,
Chì pò aspittà un omu chì hè diventatu un oceanu di u male?
Senza di mè tuttu hè corruzzione è miseria, senza l'ombra di u veru bonu . Cusì hè a sucetà d'oghje. "
Sentendu questu, aghju avutu un tale dulore chì ùn possu micca esprimellu. Vulendu alzà mi, Ghjesù m'hà purtatu in altrò.
È, essendu solu cù u mo amatu Ghjesù, li dissi:
"Dimmi, mi amate?"
Ellu disse: "Iè".
Aghju cuntinuatu: "Ùn sò micca cuntentu solu di questu sì. Mi piacerebbe chì spiegà megliu quantu mi amate".
Ellu disse : "U mo amore per voi hè cusì grande chì,
ùn solu ùn hà micca principiatu, ma ùn hà micca fine.
In questi pochi parolle pudete capisce
quantu grande, forte è constante hè u mo Amore per voi. "
Per uni pochi di stonde ci pensu.
è aghju vistu un abissu di distanza trà u mo amore è u so.
Cunfusu, dicu: "Signore, chì differenza ci hè trà u mo amore è u vostru!
Micca solu u mo amore hà avutu un principiu, ma in u mo passatu vecu lacune in a mo ànima perchè ùn ti amu micca ".
Pienu di cumpassione, Ghjesù m'hà dettu :
"Amore meiu,
ùn pò esse similitude trà l'amore di u Criaturi è quellu di a criatura.
Tuttavia, vogliu dì una cosa
-chì servirà di cunsulazione è chì ùn avete mai pensatu :
Tutta a so vita,
-Ogni ànima deve amami constantemente senza alcuna lacuna.
Ùn mi ama sempre, lascia un vacu in ella per tutti
-ghjorni, -ore è -minuti ch'ellu hà trascuratu di amassi.
Nimu ùn hà da pudè entre in u celu s’ellu ùn hà micca chjappu sti vici.
L'ànima li pò riempie
- amà mi duie volte per u restu di a so vita o,
- si falla, da u focu di u purgatoriu.
In quantu à voi, quandu site privatu di mè,
- a privazione di l'oggettu amatu face u vostru amore doppia è,
-cù questu, pudete chjappà i vuoti chì sò in a vostra ànima. "
li dicu :
" Miu dolce bè,
- lasciami andà cun tè in u celu è,
- s'è vo ùn vulete esse per sempre, almenu per un pezzu. Per piacè, per piacè, per piacè ".
Ellu hà rispostu :
"Ùn sapete micca chì per entre in stu salottu benedettu,
l'ànima hà da trasfurmà pienamente in mè per esse cum'è un altru Cristu?
Altrimenti, cumu saresti trà l'altri benedetti? Saresti vergogna d'esse quì, trà elli ".
Aghju rispostu:
"Hè veru chì sò assai sfarente da voi.
Ma, se vulete, pudete fà mi cum'è duverebbe esse ".
Per suddisfà mi, Ghjesù m'hà chjusu cumplettamente in ellu,
- per ch'ùn mi vedi mai più,
-ma solu ellu è, cusì, avemu cullatu à u celu.
Quandu simu ghjunti in un certu locu,
ci truvamu davanti à una Luce indescrivibile.
Prima di sta Luce,
-Aghju campatu una vita nova, una gioia incomparabile, mai vissuta prima.
- Quantu mi sentu felice !
Inoltre, mi paria chì eru in a pienezza di ogni felicità.
Mentre avemu avanzatu davanti à sta Luce, aghju avutu una grande paura.
Mi vulia lodare u Signore, ringraziallu, ma,
- ùn sapendu chì dì,
-Aghju recitatu trè Gloria Patri
-à quale Ghjesù è aghju rispostu inseme. Finì appena, cum'è un lampu,
Mi ritrovu in a prigiò miserable di u mo corpu.
Ah! Signore, quant’era pocu a mo felicità !
Mi pari chì l'argilla in u mo corpu hè troppu dura è ch'ellu ci vuleria un colpu duru per rumpia, perchè impedisce à l'ànima di sparghje da sta terra miserable.
Spergu chì un scossa viulente ùn solu rompe sta argilla, ma splash it.
Allora, ùn avè più casa per campà nantu à sta terra,
- avrete pietà di mè è
-mi accolti in u salone celeste per sempre, per u restu di a so vita
o, s'ellu falla, da u focu di u purgatoriu.
Eru in u mo statu di solitu è u mo bellu Ghjesù ùn era micca venutu. Dopu m'hà datu assai guai è quasi rinunciatu a speranza di vedelu di novu,
Venne à l'improvvisu è mi disse :
"A mo figliola,
- a to voce hè dolce per mè
- quantu hè dolce a voce di a so mamma pè u ciucciu
quand'ella torna dopu avè andatu per piglià un pocu di manghjà.
Chì faci l'acellu quandu a so mamma torna ?
Sentendu a voce di a so mamma, si senti dolcezza è celebra. Dopu chì a mamma hà dipositu l'alimentu in bocca,
s'accumpagna sottu à l'ala materna per
- riscaldate, pruteggete da l'elementi è riposate in modu sicuru.
Oh! Quantu piacevule chì l'acellu hè sottu à l'ala materna !
Questu hè quellu chì site per mè.
Tu sì l'ala sottu à quale mi scaldu, chì mi dà forza, chì mi difende.
Mi permette di ripusà in modu sicuru.
Oh! Quantu mi hè piacevule d'esse sottu à st'ala ! "
Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
In quantu à mè, eru tuttu cunfusu è pienu di vergogna, sapendu quantu sò male.
Ma l'ubbidienza vulia aghjunghje à a mo cunfusione furzendu à scrive questu. Ch'ella sia sempre fatta a Santissima Volontà di Diu.
Aviu avutu parechji dubbii nantu à a mo cundizione. Quandu u mo adorabile Ghjesù hè ghjuntu, mi disse :
"Ragazza, ùn abbiate paura.
Ciò chì ricumandemu hè di stà sempre secondu a mo Voluntà.
Perchè quandu a Voluntà Divina hè in l'anima,
- nè mala vuluntà,
- nè a vulintà umana
ùn anu micca a forza di entre in l'ànima per fà un ghjoculu. "
Dopu à quessa, pensu chì aghju vistu à Ghjesù crucifissu.
Avè lasciatu participà
- micca solu à e so suffrenze,
-ma ancu à qualchi suffrenze di una altra persona, u Signore aghjunse:
"Questa hè a vera carità:
-distrughje si per dà a vita à l'altri.
-Hè di piglià nantu à sè i mali di l'altri è di dà si cum'è u so propiu bè. "
U mo cunfessore avia suscitatu dubbii.
È quandu u beatu Ghjesù ghjunse, era cun u mo cunfessore.
Ghjesù li disse: "
U mo travagliu hè sempre basatu annantu à a Verità è, ancu s'ellu pare qualchì volta oscura, piatta sottu à l'enigmi, ùn si pò fà chè dì ch'ella cunforma à a Verità.
Ancu s'è a criatura ùn capisce micca questu chjaramente, ùn distrugge micca a verità.
Face u mo modu divinu di operare assai più chjaru.
Siccomu hè finitu, a criatura ùn pò micca abbraccià o capisce l'infinitu.
À u megliu, pò capisce è basgià qualchi sguardi. Anu assai cose ch'e aghju dettu in l'Scritture è u modu ch'e aghju travagliatu trà i Santi sò veramente capitu chjaramente?
Oh! Quante cose sò rimaste in a bughjura è in l'enigma !
Quante menti dotate è sapienti sò stanchi di pruvà à interpretà ! È chì anu capitu ? Un saccu di nunda paragunatu à ciò chì resta à sapè.
Questu hè cumprumissu a Verità? Per nunda. Face ancu più brilla.
Hè per quessa chì u vostru ochju deve pruvà à discernisce
- s'ellu hè vera virtù,
-si sente in tuttu ciò chì site in a verità, ancu s'è qualchì volta ci hè bughjura.
Per u restu duvemu esse calmu è in pace. Dittu chistu, Ghjesù hà sparitu è aghju tornatu à u mo corpu.
Esse in u mo statu di solitu,
U Beatu Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu in una folla di persone. Chì cecità ! A maiò parte eranu cechi è certi avianu a vista corta.
C'era appena uni pochi cù una vista penetrante. Si stavanu cum'è soli à mezu à e stelle,
totalmente assorbita da u sole divinu.
Cette vision leur fut accordée parce qu'ils s'étaient fixés à la lumière du Verbe incarné.
Pienu di cumpassione, Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, quantu orgogliu hà arruvinatu u mondu !
L'orgogliu hè ghjuntu à distrughje quella piccula luce di ragiò chì ognunu porta in sè à a nascita.
Ma sapete chì a virtù chì più esalta à Diu hè l'umiltà .
A virtù chì più esalta a criatura davanti à Diu è davanti à l'omi hè ancu l'umiltà. "
Dittu chistu, Ghjesù hè sparitu. Più tardi, tornò senza fiatu è angustiatu è aghjunse :
"A mo figliola, trè punizioni terribili sò per accade". Tandu hè sparitu cum'è un lampu, senza dà mi tempu di dì una sola parolla. "
Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn era micca venutu.
Dopu una longa attesa, hè ghjunta a Vergine Mamma , pigliendu à Ghjesù quasi per forza.
Perchè scappava. Allora a Vergine Santissima mi disse :
"A mo figliola, ùn ti stanca di chjamàla, ùn sia micca benvenuta.
Stu volu da Ghjesù hè un signu chì ellu voli mandà punizioni.
Per questu ellu scappa da a vista di i so amati. Ùn si ferma micca.
Perchè l'ànima chì pussede a grazia hè putente
à l'infernu,
circa l'omi è
nantu à Diu stessu.
A grazia hè una parte di Diu,
L'anima chì a pussede ùn hà micca un grande putere annantu à ciò chì pussede ? "
In seguitu, dopu avè datu assai prublemi, furzatu cum'è eru da a Regina Mamma, Ghjesù hè vinutu.
Ma paria imponente è seriu, tantu ch'ùn avemu avutu l'attenzione di parlà cun ellu. Ùn sapia micca cumu fà ch'ellu lascià stu aspettu imponente.
Aghju pensatu ch'e aghju fattu avanti per parlà cun ellu, ciò chì aghju fattu dicendulu sciocchezze cum'è:
"U mo dolce Bonu, amemu l'un l'altru. S'ellu ùn ci amemu micca, quale ci amarà ?
Se ùn site micca cuntentu di u mo amore, quale pò esse sempre cuntentu di voi? Per piacè dammi un segnu sicuru chì site felice cù u mo amore. Altrimenti perderaghju a cuscenza, moreraghju. "
Quale puderia discrive tutte e sciocchezze ch'aghju dettu ? Pensu chì hè megliu ignurà.
Tuttavia, pare ch'e aghju riesciutu à mette fine à st'aria imponente di Ghjesù.
M'hà dettu :
"Seraghju cuntentu di u vostru amore quandu l'onda di l'iniquità di l'omi vinceranu .
Dunque, pensate à cresce u vostru amore è seraghju più felice cun voi. Allora hè sparitu.
Mentre era in u mo statu di solitu, u mo beatu Ghjesù era tardu à vene.
Mi sentu cum'è mori per a so assenza.
Venne à l'improvvisu è mi disse :
"A mo figliola, cum'è l'ochji sò a vista di u corpu , cusì a mortificazione hè a vista di l'anima .
Si pò dì chì a mortificazione hè l'ochju di l'anima. "Eppo hè sparitu.
Sta mane, dopu avè ricivutu l'Eucaristia,
u mo adorable Ghjesù hè statu vistu assai feritu è offesu, chì m'hà mossu à a cumpassione.
L'aghju abbracciatu è li dissi :
"U mo dolce Bonu, quantu sì gentile è bramosu! Cumu l'omi ùn ti amanu micca?
Cumu ti offendenu ?
Amannu ti, truvamu tuttu. L'amare ti include tutti i beni, mentri s'ellu ùn ti amu micca, tutti i beni ci eludenu.
Eppuru, quale ti piace ?
Ma per piacè, u mo caru caru, mettite da parte l'offese di l'omi è, per uni pochi di mumenti, sparghjemu u nostru amore inseme ".
Allora Ghjesù chjamò tutti i membri di a Corte Celestiale per esse spettatori di u nostru amore è disse :
"Tuttu l'amore di u celu ùn mi satisfarebbe micca s'ellu u vostru amore ùn era micca unitu in questu,
- soprattuttu perchè stu amore celestiale hè u mo pussessu chì nimu mi pò caccià,
- mentri l'amore di quelli chì caminanu sta terra hè cum'è un pussessu chì aghju per acquistà.
Siccomu a mo grazia hè parte di mè stessu è postu chì u mo esse hè estremamente attivu,
- quandu a grazia scorri per entre in i cori,
l'ànima in a strada pò scambià, chì aumenta e so proprietà.
Sentu una tale gioia chì, s'ellu mi perdissi, saria assai amaru.
Per quessa, senza u vostru amore, tuttu l'amore di u celu ùn mi satisfessi micca. Sapete cumu scambià u mo amore,
affinchì, amendu mi in tuttu, mi rende felici è cuntentu. "
Quale pudia dì quant’ellu era stunatu à sente lu. Quante cose aghju capitu di l'amore !
Ma a mo lingua hè solu balbetta, chì hè per quessa chì mi fermu quì.
Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu. Dopu avè partitu in cerca di Ghjesù, era a Regina Mamma chì aghju trovu. Siccomu era stancu è stancu, aghju dettu :
"A mo mamma più dolce, aghju persu u mo modu per truvà à Ghjesù, ùn sò micca induve andà o chì fà per truvà ellu". Era in lacrime chì l'aghju dettu.
Ella m'hà dettu :
" A mo figliola, seguitemi è truverete a strada cum'è Ghjesù stessu .
Vi insegneraghju ancu u sicretu chì vi permetterà
-esse sempre cun Ghjesù e
- campà sempre cuntentu è felice, ancu nantu à sta terra.
Eccu cumu:
Fix u pensamentu in sè stessu
- chì solu Ghjesù è voi esiste in stu mondu è nimu altru . Ricurdativi chì Ghjesù hè
- l'unicu chì duvete piace,
-u solu in quale avete da indulge è
- l'unicu chì duvete amà.
Da ellu solu duvete aspittà d'esse amatu è cuntenutu in tuttu.
Vive cusì,
- tu cun Ghjesù,
ùn sarete micca impressiunatu di novu sè site circundatu
- disprezzu o lode,
- genitori o stranieri,
- amichi o nemici.
Ghjesù solu serà tutta a vostra felicità è Ghjesù solu serà abbastanza per voi in tuttu.
A mo figliola, finu à quandu
- tuttu ciò chì esiste quì nantu à a terra ùn sparirà micca cumplettamente da a vostra ànima,
- Ùn puderà micca truvà a felicità vera è perpetua ".
Mentre ella dicia questu, Ghjesù esce cum'è un fulmine è si truvò à mezu à noi. L'aghju pigliatu è l'aghju pigliatu cun mè. Dopu quì, aghju trovu in u mo corpu.
Sta mane aghju vistu u mo adorable Ghjesù cù u Santu Babbu .
Mi pare chì Ghjesù li disse :
"Tuttu u vostru soffrenu finu à avà,
- Ùn sò nunda, ma tuttu ciò chì aghju passatu,
-da u principiu di a mo Passione à a mo pena di morte.
u mo nipote,
basta à purtà a vostra croce à u Calvariu. "Quandu ellu disse questu, paria chì Ghjesù era benedettu.
- pigliò una croce è
- pusò nantu à e spalle di u Santu Babbu
- aiutendulu à portà.
Ghjesù aghjunse :
"A mo Chiesa pare una donna morente,
in particulare in quantu à e cundizioni suciali.
I so nemichi parenu aspittà cù ansietà u so gridu di morte.
Ma, curaggiu, u mo nipote,
-Dopu ghjuntu nantu à a muntagna,
- quandu si faci l'elevazione di a croce, tutti si sveglianu
A Chjesa si spogliarà di u so aspettu morente è ripiglià a so piena vigore.
Solu a Croce hè u mezzu per questu, postu chì solu a Croce era l'unicu mezzu
-pichjà u vacu chì u peccatu avia fattu e
- per chjappà a distanza infinita chì esisteva trà Diu è l'omu.
Oghje ghjornu,
solu a Croce farà a mo Chiesa capace è splendente
alza a fronte per cunfonde è fughje i so nemichi. "Avè dettu questu, Ghjesù hè sparitu.
Pocu dopu, u mo amatu Ghjesù vultò. Tutti afflitti , dice:
« A mo figliola, chì tristezza pè a sucetà d’oghje !
Hè custituitu da i mo membri è ùn possu micca aiutà ma amassi. Mi succede cum'è qualchissia chì hà un bracciu o una manu infettatu è feritu. Odi stu membru?
L'odi? Ah! Per nunda!
À u cuntrariu, li furnisce tutte e cure necessarie.
Quale sà tuttu ciò chì spende in guariscenza ? Stu membru feritu fa soffre tuttu u so corpu ch'ellu tene oppressu è afflittu finu à ch'ellu guarisce.
Questa hè a mo situazione. Vecu i mo membri infettati è feriti, è soffrenu.
Per quessa, sò inclinu à amassi più.
Oh! Quantu hè diversu u mo amore da quellu di i mo criaturi !
Sò custrettu à amà perchè sò i mei. Ma ùn mi amanu micca cum'è unu di elli.
È s'elli m'amu, mi amate solu per u so benefiziu.
U mo bellu Ghjesù cuntinueghja à vene.
Sta mane, appena l'aghju vistu, aghju avutu a voglia di dumandà ellu s'ellu m'avia pardunatu i mo piccati.
Li dicu : « Amore mio dolce, quant’è vogghiu ardente chì mi dici cù a to bocca s’è tù m’hai pardunatu tutti i mio piccati ! "
Ghjesù s’avvicinò à l’arechja è, cù u so sguardu, mi paria di scrutinà in tuttu u mo internu.
Ellu m'hà dettu: "Tuttu hè pardunatu è vi pardunò tutti i vostri peccati.
Vi restanu solu uni pochi picculi piccati fatti in fretta è senza u vostru accunsentu.
li dugnu ancu à tè. "
Dopu, mi pare chì Ghjesù hà messu daretu à mè. È, toccu i mo rini, li rinfurzava totalmente.
Quale puderia discrive ciò chì aghju sperimentatu com'è u risultatu di stu toccu? Puderaghju solu dì chì aghju sperimentatu
- un focu rinfrescante è purezza accumpagnatu da una grande forza .
Dopu ch'ellu hà toccu i mo rini, l'aghju pricatu di fà u listessu per u mo core. Per suddisfà mi, hà fattu.
Allora mi paria chì u beatu Ghjesù era stancu per via di mè è li dissi :
- A mo dolce vita, sì stancu per mè, nò ?
Ghjesù rispose :
"Iè. Siate almenu grati per e grazie chì vi dugnu.
Perchè a gratitudine hè a chjave per apre i tesori di Diu per u vostru propiu piacè. Sapete, però, chì ciò chì aghju fattu vi serve
prutegge si da a corruzzione,
rinfurzà sè stessu, è
per mette a to ànima è corpu in gloria eterna. "
Dopu à quessa, mi pari chì m'hà pigliatu fora di u mo corpu.
M'hà dimustratu una multitùdine di persone, u bonu ch'elli avianu pussutu fà, ma ùn l'anu micca fattu,
è, dunque, a gloria chì Diu avia ricevutu, ma ùn hà micca ricevutu.
Tutti afflitti, Ghjesù disse :
"U mo amatu, u mo core brusgia per a mo gloria è per u bonu di l'ànima. U bonu chì a ghjente ùn riesce à fà crea vuoti.
in relazione à a mo gloria è a so ànima. Ancu s'elli ùn facenu micca male,
- senza fà u bè ch’elli pudianu fà, sti parsoni s’assumiglia à quelli stanze viote
chì, ancu s'ellu hè bella, ùn anu nunda per attruverà l'ammirazione o chjappà l'ochju.
Dunque, u pruprietariu ùn riceve micca gloria.
S'elli facenu una bona azione è trascuranu l'altru, queste persone sò cum'è quelle stanze nude induve ùn si vede à pena uni pochi d'uggetti disposti fora di ordine.
"Amore meiu,
entra in mè per participà à e soffrenze di l'ardore di u mo Cori.
Li campa per a gloria di a divina Maestà è per u bè di l'anime. Pruvate à riempie queste lacune cù a mo gloria.
Puderete fà questu ùn lassendu passà ogni mumentu di a vostra vita chì ùn hè micca unitu cù a mo Vita.
In altre parolle, à tutte e vostre azioni,
- ch'ella sia preghiera o soffrenza,
- riposu o travagliu,
- silenziu o cunversazione,
tristezza o gioia,
- o ancu l'alimentu chì pigliate,
- in corta à tuttu ciò chì vi pò accade,
vi aghjunghje l'intenzione
-per dà mi tutta a gloria chì deve esse datu à mè attraversu sti azzioni.
Puderete aghjunghje l'intenzione
per cumpensà u bonu, chì l'ànima deve fà, ma ùn fate micca, è per cumpensà a gloria micca ricivuta per quessa.
Se fate,
- in una certa manera, riempirete i vuoti cù a gloria chì devu riceve da e criature, è u mo Cori sperimentarà un rinfrescante in u so ardore.
Da stu rinfrescante scorriranu fiumi di grazie per u benefiziu di i mortali,
chì li infundirà cù più forza per fà u bè. Allora aghju vultatu à u mo corpu.
Quandu u mo amatu Ghjesù vultò,
Quasi sentu a paura di ùn risponde micca à e grazie chì u Signore mi dà, in u risultatu di quella parolla ch'ellu m'avia dettu prima è chì m'era impressa: " Almenu esse grati ".
Videndumi cun stu timore, Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, curagiu, ùn teme micca.
L'amore compenserà tuttu.
Inoltre, appliendu veramente a vostra vuluntà di fà ciò chì vogliu,
-ancu s'è qualchì volta ti manca, mi rimpiaraghju. Allora ùn àbbia paura.
Sapete, però, chì l'amore veru hè geniu è chì u veru geniu compie tuttu.
Quandu l'amore amori si trova in un'anima,
-un amore chì si lamenta u soffrenu di l'amatu
cum'è s'è sti suffrenze eranu i soi ,
-un amore chì vene à piglià in carica di u soffrenu
ciò chì u vostru amatu deve soffre ,
st'amore hè u più eroicu : hè quellu chì s'assumiglia più à u mo Amore.
In verità, hè assai difficiuli di truvà qualchissia chì hè dispostu à rinunzià a so vita.
"Se in tuttu u vostru esse ùn ci hè nunda chè Amore,
tandu, s'è tù ùn mi pò piacè in un modu, mi pò piacè in un altru.
vi dicu di più,
-sè tù sì in pussessu di sti trè amori, mi succederà cum'è à qualchissia
chì hè insultatu, offesu è indignatu da tutti, però,
à mezu à tante persone ci hè quellu chì l'ama,
chì hà pietà di ellu e
chì face riparazioni per tutti .
Chì faci sta persona ?
Fighjate u vostru sguardu nantu à u vostru amatu è,
- truvà riparazione in questu,
si scurda di tutti l'ultrazzioni è dà i so favore è e so grazia
à a stessa ghjente chì l'insulta. "
Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn era micca venutu. Mentre a mo mente era occupata
- cunsiderà u misteru di a corona di spine,
Aghju ricurdatu chì in altre occasioni,
- mentre meditava nantu à stu misteru,
u Signore hà avutu piacè di caccià a corona di spine da u so capu è spinghjala nantu à a meia.
È aghju dettu à mè internu:
"Ah! Signore, ùn sò più degnu di soffre di e vostre spine! Ghjesù hè vinutu à l'improvvisu è mi disse :
"A mo figliola,
-Quandu tu soffri di e mio spine, mi alzi.
- mentri tu soffrenu, mi sentu cumplettamente liberu di sti soffrenze.
In più
quandu vi umiliate è pensate chì ùn site micca degnu di soffre,
mi riparà per tutti i peccati di orgogliu chì sò cummessi in u mondu ».
Aghju dettu: "Ah! Signore
- per tutte e gocce di sangue è lacrime chì versate,
- per tutte e spine chì avete patitu,
-per tutte e ferite chì avete ricivutu, vi vogliu dà gloria cum'è questu
- ciò chì tutti i criaturi avissiru avutu à dà si u peccatu di l'orgogliu ùn esiste micca.
Vogliu ancu dumandà à tutti i criaturi
tutte e grazie necessarie per a distruzzione di u peccatu di l'orgogliu ».
Dopu avè dettu questu, aghju vistu chì Ghjesù cuntene in ellu u mondu sanu,
- in u listessu modu chì una macchina cuntene tutte e so parti in sè stessu. Tutte e criature si movevanu in Ghjesù, è Ghjesù si movia versu elli.
Paria chì Ghjesù hà ricivutu a gloria di a mo intenzione è chì e criature sò tornati à ellu per pudè riceve u bonu chì avia invucatu per elli.
Eru maravigliatu. Videndu u mo stupente, Ghjesù mi disse :
"Tuttu questu vi pare surprisante, ùn hè micca?
Ciò chì avete fattu pare insignificante, ma ùn hè micca.
Chì bè pudemu fà s'ellu ripetemu sta intenzione, ma ùn facemu micca ! "
Dittu chistu, hè sparitu.
Continuu à fà ciò chì u beatu Ghjesù m'hà insignatu u quartu ghjornu di stu mese, ancu s'ellu sò qualchì volta distrattu.
Quandu mi scurdate, mi pare chì Ghjesù guarda in mè è face per mè. Allora aghju rossu, è subitu unisci à ellu è fà un'offerta di ciò chì aghju fattu.
Ch'ella sia solu un sguardu o una parolla, u facciu dicendu :
"Signore, ti vogliu dà tutta a gloria cù a mo bocca
- chì i criaturi ti denu cù a so bocca è ùn ti dà micca, unendu a mo bocca à a toia.
È imploru grazia per e criature
per fà un bon è santu usu di a so bocca ».
Mentre facia questu per tuttu, Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :
" Eccu a continuazione di a mo vita chì era per a gloria di u Babbu è u bonu di l'ànima.
Se persevera in questu,
tu formarà a mo vita è eiu a toia,
sarete u mo soffiu è eiu u vostru ".
Dopu, Ghjesù hà cuminciatu à ripusà nantu à u mo core, è io nantu à u so.
Mi paria chì Ghjesù tirà u so fiatu da mè è eiu tirava u mo fiatu da ellu.
Chì felicità, chì gioia, chì vita celestiale stava campendu ! A grazia sia sempre data à u Signore.
Chì u Signore sia sempre benedettu,
Quellu chì hè cusì misericordioso à u peccatore chì sò.
Dopu avè campatu parechji ghjorni in l'absenza di Ghjesù, oghje, cum'è stava per medità, a mo mente era occupata di qualcosa d'altru.
Per mezu di una luce interna, aghju capitu chì quandu l'ànima abbanduneghja u corpu, entra in Diu.
Siccomu Diu hè amore puru, l'anima entra in ellu quandu hè totalmente amore. Diu ùn riceve nimu in ellu chì ùn hè micca cum'è ellu in tutte e cose.
Truvà un'anima chì hè tutta l'amore, Diu l'accolta è a face partecipe di tutti i so rigali. Senza esse in u celu, pudemu stà in Diu cum'è campemu quì nantu à a terra in a nostra stanza.
Mi pare chì pudemu ancu fà questu durante a nostra vita terrena, chì ci salva da u soffrenu è ci risparmiarà u focu di u purgatoriu. Cusì, à a fine di a nostra vita terrena, seremu intrudutti subitu, senza ritardu, in Diu u nostru Bene supremu.
Mi pari di capiscenu cusì: i logs sò manciari per u focu. Hè quandu avemu capitu ch'elli ùn pruducenu più fumu chì simu sicuri chì si trasformanu totalmente in u focu.
U principiu è a fine di ogni nostra azzione deve esse u focu di l'amore di Diu.
I tronchi chì devenu alimentà stu focu sò croci è mortificazioni . U fumu chì si alza à mezu à i tronchi è u focu hè furmatu da e nostre passioni è inclinazioni maligni chì spessu rinascenu.
U segnu chì tuttu in noi hè cunsumatu da u focu hè quandu e nostre passioni fermanu in u locu è ùn ci sentimu più attaccati à tuttu ciò chì ùn hè micca di Diu .
Sembra chì grazia à stu focu di l'amore di Diu simu liberi di campà in u nostru Diu senza alcunu ostaculu. Puderemu cusì gode di u paradisu da sta terra.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu tuttu gloriosu,
cù e so ferite chì brillanu più di u sole, è
cù una croce in manu.
Aghju vistu ancu una rota cù quattru anguli sporgenti.
Paria chì a luce scappava da unu di sti anguli è
- chì u latu da quale a luce surtia era in a bughjura.
Ci era ghjente chì era in questa bughjura, cum'è abbandunata da Diu.
Avemu vistu guerri sanguinanti chì si sò susseguiti
contr'à a Chjesa e
trà e persone stesse.
Ah! mi paria chì e cose chì u Beatu Ghjesù m'avia dettu di l'avvene prima si avvicinavanu à un passu !
Videndu tuttu chistu, u Nostru Signore era mossu di cumpassione.
S'avvicinò à a parte scura di a rota è scacciò nantu à a croce ch'ellu tenia, dicendu à alta voce : « Gloria à a Croce !
Mi paria chì sta croce chjamava a luce,
mentre chì a ghjente, svigliendu, dumandava aiutu è aiutu.
Ghjesù hà ripetutu :
"Tuttu triunfu è gloria venerà da a Croce.
Altrimenti, i rimedii aggravaranu i malati stessi. Da quì a Croce, a Croce ! "
Quale puderia discrive quantu era angustiatu è preoccupatu per ciò chì puderia esse accadutu?
Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà pigliatu fora di u mo corpu trà a ghjente. Quale pò discrive i mali, l'orrori chì avemu vistu ?
Tutti afflitti, Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, chì puzza a terra trasmette, quellu chì deve esse unu cù
Paradisu !
Cum'è, in u celu,
- ùn facenu nunda, ma amà, mi loda è mi ringrazia,
- l'ecu di u celu duvia assorbe l'ecu di a terra,
- i dui echi formanu unu.
Ma a terra hè diventata insupportable.
Tu, unisci à u celu è, in nome di tutti, dammi satisfaczione. "
In un mumentu mi truvò à mezu à l'anghjuli è i santi. Ùn possu micca spiegà cumu, aghju percepitu ciò chì cantavanu è dicenu. Cum'è elli , aghju fattu a mo parte in u nome di tutta a terra.
Dopu questu, tutti felici è vultendu à tutti, u mo dolce Ghjesù disse :
«Eccu, venendu da a terra, una nota angelica. Quantu mi sentu cuntentu ! "
Mentre ch'ellu dicia questu, cum'è per ricumpensami, Ghjesù m'hà pigliatu in i so braccia.
Mi basgiò implacablemente, mustràmi à tutta a corte celeste cum'è l'ughjettu di e so indulgenze più care.
Videndu questu, l'anghjuli dissenu: "Signore, per piacè mostra à u mondu sanu ciò chì avete fattu in questa anima.
da un signu prodigioso di a vostra omnipotenza. Per a to gloria è per u bè di l'anime,
ùn tene più ammucciatu i tesori chì avete versatu in ella.
Dunque, vede è toccu cù u to dettu
-u travagliu di u vostru Omnipotente operatu in unu di elli, questu serà u tistimunianza
-fonte di penitenza per u male e
-un stimulu maiò per quelli chì volenu esse bè. "
Stendu questu,
- Mi sentu presa da una certa paura è,
- annunziendumi in tuttu, finu à vede mi cum'è un pesciu, mi sò gettatu in u Cori di Ghjesù dicendu :
" Signore, ùn vogliu nunda chè tè è esse oculatu in tè.
Aghju sempre dumandatu à fà questu è vi dumandu di cunfirmà. "
Dittu chistu, aghju chjusu in l'internu di Ghjesù.
cum'è s'ellu stassi natari in i vasti oceani in Diu.
Ghjesù disse à tutti : "Ùn avete micca intesu?
Ùn vole più chè mè è esse oculatu in mè.
Questa hè a so più grande felicità.
Videndu tali intenzione pura, sò più attrattu da questu.
È videndu u so disgustu di mustrà si à u mondu cum'è un signu prodigioso operatu da mè,
- per ùn lamentà micca,
Ùn vi dugnu micca ciò chì mi dumandate. "
Mi paria chì l'anghjuli insistenu, ma ùn aghju micca attentu à nimu.
Ùn aghju fattu nunda, ma natà in Diu per pruvà à capisce l'interiorità divina.
Fendu cusì, mi sentu cum'è un zitellu chjucu.
prova à abbraccià un ughjettu di taglia sproporzionata in a so manu.
Cum'ellu prova à catturà, l'ughjettu li scappa. Appena s'ellu pò tuccallu,
cusì chì u zitellu ùn pò dì nè quantu pesa, nè quantu hè altu.
O sò cum'è quellu altru zitellu
chì ùn pudia fà studii avanzati.
Ansiosamente, pruvate d'amparà tuttu in pocu tempu,
ma ùn pudia à pena amparà e prime lettere di l' alfabbetu.
Cusì, a criatura ùn pò dì nunda più cà:
"L'aghju toccu. Hè bella. Hè enormu. Ùn ci hè micca pruprietà chì ùn hà micca propiu.
Quantu hè bella? Quantu hè bella? Quantu pruprietà avete? Ùn possu micca dì. "
Cusì, a criatura pò dì di Diu solu e prime lettere di l'alfabbetu.
Deve abbandunà ogni studiu avanzatu.
Ancu in u celu, cum'è criaturi, i me cari fratelli angeli è santi ùn anu micca a capacità di capisce tuttu ciò chì riguarda u so Creatore.
Sò cum'è parechji vasi pieni di Diu.
Ma, quandu vulete chjappà più in più, sti cuntenituri overflow.
Pensu chì parlu assai sciocche ; hè per quessa chì mi fermu.
Dopu avè ricevutu l'Eucaristia, mi dumandu
- cumu puderia fà un'offerta più speciale à Ghjesù,
-cumu li mustrà u mo amore e
- cumu per piacè di più.
Allora li dissi: "Gesù mio carissimo,
Vi porghju u mo core
- per suddisfà voi è
- à cantà i vostri eterni lodi.
Vi pruponu tuttu u mo esse , ancu i più picculi frammenti di u mo corpu, cum'è tanti muri ch'aghju alzatu davanti à voi.
- per impediscenu ogni crimine da esse fattu contru à voi.
Sè pussibule, aghju pigliatu tutte queste offese nantu à mè per u vostru piacè, finu à u ghjornu di u ghjudiziu.
Vogliu chì a mo offerta sia cumpleta è vi dà satisfaczione per tutti.
A mo intenzione hè chì: tutte e soffrenze chì sperimenteraghju ,
- pigliate nantu à mè l'offese chì vi sò stati fatti,
piglià sè stessu
tutta sta gloria
chì i santi in u celu ti avissiru datu quandu eranu in terra,
tutta sta gloria
ciò chì l'anime in purgatoriu vi duveranu dà, e
tutta sta gloria
chì ti appartene da tutti l'omi passati, prisenti è futuri .
Vi pruponu sta offerta per tutti in generale è per tutti in particulare. "
Appena aghju finitu di parlà quellu benedettu Ghjesù , tutti mossi da questa offerta,
M'hà dettu :
"Amore meiu,
-ùn si capisce a grande felicità chì m’hà datu offrendusi cusì !
- avete fasciatu tutte e mo ferite,
- m'hai datu satisfaczione per tutti i reati passati, prisenti è futuri.
Per tutta l'eternità cunsideraghju a vostra offerta
cum'è una petra preziosa chì mi glorificarà per sempre.
Ogni volta chì l'aghju guardatu, vi daraghju una gloria eterna nova è più grande.
"A mo figliola, ùn ci pò esse più ostaculu
-chì impedisce l'unione trà Me è criaturi e
-chì s'oppone à a mo grazia cum'è a so propria vulintà.
Tù, chì mi offre u to core per dà mi satisfaczione,
- vi sò sviutata di sè stessu.
Eiu, videnduti sviutata di sè stessu,
"Sò pienamente versatu in tè.
Da u to core ,
Una lode hè ghjunta à mè purtendu e stesse note di lode chì,
Da u mo core aghju continuamente dà à u mo Babbu
per suddisfà a gloria chì l'omi ùn li dani ».
Cum'ellu hà dettu questu, aghju vistu chì, in virtù di a mo offerta, parechji picculi fiumi
- hè surtitu da tutte e parte di u mo esse è
- spentu nantu à u beatu Ghjesù.
Issi fiumi, chì sò diventati più impetuosi è abbundanti, Ghjesù li versa dopu.
sopra tutta a corte celestiale,
nantu à u purgatoriu, e
In u mondu sanu. Oh! Bontà di u mo Ghjesù !
Accettate una offerta cusì miserable è ricumpinsate cù assai grazie! Oh! Meraviglia d'intenzioni sante è pie !
S'ellu l'avemu usatu in tutti i nostri travaglii, ancu banali, chì mistieru sublime ùn faremu ?
Quantu beni eterni ùn avemu micca cumprà?
Quantu più gloria ùn dariamu micca à u Signore ?
Sta mane, aghju avutu un tempu difficiuli à aspittà u mo adorabile Ghjesù.Eppuru, mentre l'aspittava, facia tuttu ciò ch'e possu per unisce tutte e mo azioni in u Nostru Signore. À questu aghju aghjustatu l'intenzione di dà ellu tutta quella gloria è a riparazione chì venenu da a so santa Umanità.
Mentre facia questu, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :
"A mo figliola, quandu l'anima usa a mo Umanità per fà tuttu ciò chì face,
- s'ellu hè solu un pensamentu, un soffiu o qualsiasi attu, i so azzioni sò cum'è tante petre preziose
-chì esce da a mo Umanità e
-chì si prisentanu davanti à a Divinità.
E postu ch'elli sò pruduciuti attraversu a mo Umanità, sti azzioni anu u listessu effetti.
paragunatu à l'opere ch'e aghju fattu quandu era in terra ».
Dicu: "Ah! Signore! Aghju qualchì dubbiu nantu à ciò chì dite! Cumu pò esse chì per una intenzione simplice in i mo azzioni,
- ancu in e cose più chjucu,
sti azzioni producenu effetti cusì grande?
Quandu si guarda cù cura, sti azzioni sò in realtà nunda, cose viote.
Tuttavia, pare chì l'unica intenzione di unisce una azzione cù a vostra hè solu per u scopu di piacè.
fate sta azzione, chì elevate in modu supremu
facendu vede cum'è una cosa assai grande.
Ghjesù continuò:
"Ah! Figlia mia, l'azzione di a criatura hè viota, ancu s'ellu hè una grande azzione!
Hè l'unione cù a meia per u scopu simplice di piace à mè chì a realiza.
È postu chì un attu fattu da mè, ancu s'ellu solu un soffiu,
supera infinitamente tutte l'azzioni di e criature messe inseme,
hè per quessa chì sta azione hè cusì grande.
Dopu tuttu, ùn sapete micca quellu chì usa a mo Umanità per fà e so azzioni ?
- si nutre di i frutti di a mo propria Umanità e
- si alimenta di u mo propiu alimentu ?
Ùn sapete micca ancu
-hè a bona intenzione chì face l’omu un santu è
-Hè a gattiva intenzione chì face di ellu un gattivu ?
L'omi facenu spessu i stessi azzioni, ma, cù questi azzioni,
unu si santifica è
l'altru hè perversu.
Cum'ellu hà dettu,
Aghju vistu in u Nostru Signore un arburu verde pienu di belli frutti.
Quelli ànimi chì travagliavanu per piacè à Diu solu
- per mezu di a so Umanità,
I vitti nantu à questu arbre in Ghjesù:
- l'umanità di Ghjesù hà servitu cum'è a so casa.
Tuttavia, quantu chjucu era u so numeru!
Aghju passatu parechji ghjorni in l'absenza è u silenziu di Ghjesù Sta mane, quand'ellu hè ghjuntu, Ghjesù cuntinuò à stà zittu.
Ancu s'ellu aghju guasi sempre tenutu à Ghjesù cun mè, malgradu tutti i mo sforzi, ùn aghju micca pussutu fà ellu dì una sola parolla.
Mi paria ch'ellu avia qualcosa dentru chì l'intristava tantu ch'ellu era taciturnu. È ùn vulia micca sapè ciò chì passava.
Mentre Ghjesù era cun mè, mi pareva di vede a Regina Mamma.
Quandu hà vistu à Ghjesù cun mè, mi disse:
"U tenite lu?
Hè un male menu ch'ellu hè cun voi, perchè, s'ellu hà da scaccià a so furia ghjustu, postu ch'ellu hè cun voi, sapete cumu tene lu daretu.
A mo figliola, dumandate à curbà e pesti: i malevoli sò tutti pronti à agisce, ma sò liati da un putere supremu chì impedisce di agisce.
E s'è a ghjustizia divina li hà permessu di agisce, per ùn fà micca quandu volenu, esce u seguente bonu: ricunnosceranu l'autorità divina nantu à elli è dicenu: "Avemu fattu, perchè u putere ci hè statu datu da sopra". .
"A mo figliola,
chì guerra si prepara in u mondu morale ! Hè terribili di vede.
Eppuru, a prima cosa da circà in a sucità, in e famiglie è in ogni ànima deve esse a pace .
Senza pace tuttu diventa malsanu, ancu e virtù stessu.
A carità è a penitenza, senza pace, ùn portanu nè salute nè vera santità. Eppuru s'ellu hè necessariu è cusì sanu,
a pace s'hè alluntanata da u mondu d'oghje:
ùn vulemu nunda chè rivolte è guerri.
Prega, figliola, prega! "
Beatu Ghjesù ghjunse in fretta cum'è un lampu.
In questu lampu, hà sappiutu una caratteristica particulare di unu di i so attributi da l'internu. Quante cose m'hà fattu capisce à traversu stu fulmine !
Eppuru, avà chì stu lampu s'hè ritruvatu, a mo mente ferma in u bughju è ùn pò truvà e parolle per discrìviri ciò chì hà capitu à traversu stu lampu di luce.
Inoltre, postu chì queste sò cose chì toccanu a Divinità, a lingua umana hà un tempu difficiuli di discrizzione.
Più l'anima prova à fà questu, più ferma in silenziu.
In queste cose ella hè sempre cum'è una zitella.
Ma l'ubbidienza vole ch'e mi pruvà à discriva ciò chì sò pocu capace è, dunque, per eseguisce.
Mi paria chì Diu cuntene tutti i beni in ellu
Allora, per truvà issi bè, ùn ci vole à andà in altrò per percive l'immensità di Diu.Diu solu basta à truvà tuttu ciò chì li appartene.
In un lampu, ella m'hà dimustratu una caratteristica speciale di a so bellezza. Quale pò dì quantu hè bella?
Possu dì solu questu
- tutte e bellezze angeliche è umane,
- a bellezza di i fiori è di i frutti, u splendidu turchinu è u celu stellatu, chì pare chì ci incantanu è ci parlanu di a bellezza suprema,
sò solu una ombra o un soffiu paragunatu à a bellezza di Diu.
In altre parolle,
ste bellezze sò solu picculi gocce di rugiada paragunate à l'immensi acque di u mare.
Continuu, perchè a mo mente cumencia à sparghje.
In un altru lampu,
Ghjesù m'hà dimustratu una caratteristica speciale di u so attributu di carità. Diu hè trè volte santu.
Cumu possu, cusì miserable, apre a bocca per parlà di stu attributu chì hè a surgente da quale tutti i so altri attributi derivanu ?
Dicu solu ciò chì capiscu di a natura umana.
Aghju capitu chì quandu Diu ci crea,
-stu attributu di carità si versa in noi è ci riempie sanu sanu, cusì chì se l'anima currisponde,
- a nostra natura deve esse trasfurmata in carità versu Diu.
Ma si l'ànima si sparghje in amore
- criaturi, piacè, interessi persunale, o
- calcosa altru,
tandu stu soffiu divinu principia à lascià l'anima.
È s'è l'anima si perde in tuttu, si sviuta da a carità divina.
È cumu ùn si entre in u celu s'ellu ùn hè micca pienu
- di carità pura è divina.
Se l'anima ùn hè piena di sta Carità, ricuperà quellu soffiu di carità ricevutu.
-à u mumentu di a so creazione in i fiammi di u purgatoriu. Ùn esce da quì, finu à ch'ellu si traborda di carità.
Quale sà chì longu passu duverà fà in stu locu di l'Espiazione ?
Sì cusì per a criatura, chì ne di u Creatore? Pensu chì parlu assai sciocchezze.
Ma ùn sò micca surprised, postu chì ùn sò micca dotatu à tuttu. Sò puramente ignorante.
S'ellu ci hè una verità in questi scritti, ùn vene micca da mè, ma da Diu. In quantu à mè, sò sempre u pocu ignorante chì sò.
U beatu Ghjesù hè ghjuntu sta mane, mi paria ch ellu facia un circhiu cù e so braccia cum'è per chjudemi. Mentre mi abbracciava, mi disse :
"A mo figliola, quandu l'anima face tuttu per mè, tuttu ferma chjusu in stu cerculu. Nunda esce, mancu un suspiru.
un battitu di core o qualsiasi muvimentu.
Tuttu entra in mè è tuttu hè cumpilatu in mè.
Cum'è una ricumpensa, aghju purtatu tuttu à a mo ànima, ma duppiatu in ringraziu. L'anima, versendu questu novu in mè è io in ella, vene à acquistà un sorprendente capitale di grazia.
È tuttu chistu mi face piacè : dà à a criatura ciò ch’ella m’hà datu cum’è s’ellu fussi a soia, aghjustendu sempre u meiu.
Quale, per ingratitudine, mi impedisce di dà ellu ciò chì vogliu, mi priva di i mo piacè innocenti.
Quellu chì ùn agisce micca per mè, tuttu ciò ch'ellu face esce da u mo cerculu è hè spargugliatu cum'è a polvera sbattuta da un ventu forte. "
Aghju passatu parechji ghjorni in paura è dubbitu nantu à a mo cundizione.
Pensu chì era sanu sanu di a mo imaginazione.
Calchì volta a mo mente si cuncintrava tantu in questu chì venia à lagnà à u Nostru Signore è mi dispiaceva in a so prisenza dicendu : « Chì soffre !
Chì disgrazia per esse statu vittima di a mo imaginazione !
Pensu di v'aghju vistu è, à u cuntrariu, era tutale una allucinazione di a mo imaginazione. Pensu ch'e aghju cumpiendu a to Voluntà per stà tuttu stu tempu in stu lettu, ma chì sà s'ellu ùn era ancu u fruttu di a mo imaginazione ?
Signore, solu à pensà à questu mi fa soffre è mi fa paura.
A to Voluntà addulcifica tuttu, ma mi rende amara ancu in a medula di l'osse.
Per piacè dammi a forza per esce da stu statu imaginariu. "
Eru cusì fissatu nantu à stu pensamentu chì ùn pudia più distractà, per pudè pensà chì a mo imaginazione avia preparatu un locu per mè.
infernu.
Aghju pruvatu à sbarazzà di stu pensamentu dicendu:
"Bè, aghju aduprà a mo imaginazione per amà à Ghjesù in l'infernu!"
Mentre era in stu statu di obsessione, u Beatu Ghjesù vulia aumentà a mo situazione dolorosa. Sventendu in mè, mi disse :
"Ùn vi dispiace micca, altrimenti vi lasciu è vi mustraraghju
- s'o vengu o
- s'ellu hè a vostra imaginazione hè ghjustu. "
À quellu tempu, ùn aghju micca preoccupatu di e parolle di Ghjesù.
È aghju pensatu: "Oh, iè? Ùn averà u curagiu di fà, hè cusì bonu". Eppuru hà veramente fattu.
Inutili, l'aghju vissutu mentre passava parechji ghjorni privatu di Ghjesù. Saria troppu longu ! Solu a mo memoria congela u sangue in i mo vini.
Hè per quessa chì continuu.
Dopu avè dettu tuttu questu à u mo cunfessore, diventò u mo mediatore. Cuminciò à pricà cun mè chì Ghjesù hà avutu a gentilezza di vultà.
Mi sentu chì perdia a cuscenza è Ghjesù si vede da luntanu, guasi arrabbiatu, perchè ùn vulia micca vene.
Ùn aghju micca aspittatu di dumandà nunda, ma u mo cunfessore insistia à aghjunghje l'intenzione chì Ghjesù mi facia un participante à a crucifixion.
Allora, per suddisfà u mo cunfessore,
Ghjesù hè vinutu è m'hà fattu participà à i pene di a croce. Allora, cum'è s'ellu avia fattu a pace cun mè, mi disse :
"Era necessariu per mè di privà di a mo Presenza, altrimenti ùn saria micca stata cunvinta chì sò eiu chì travaglia in tè, contru à ciò chì suggerisce a vostra imaginazione.
A privazione hè utile per fà cunnosce
- da induve venenu e cose,
- u valore di l'articulu persu, e
per avè una stima megliu dopu. "
Dopu avè passatu ghjorni assai amari pieni di lacrime, di privazioni è di silenziu, u mo poviru core ùn pò più.
U tormentu di esse fora di u mo centru chì hè Diu hè cusì grande chì mi vecu continuamente sbattutu cum'è da e raffiche di un
tempesta viulente.
Una timpesta scatinata à u puntu di fà mi suffriri a morte in ogni mumentu è, ciò chì hè peghju, ùn more micca per tuttu.
Mentre era in questu statu, Ghjesù hè statu vistu brevemente è m'hà dettu:
"A mo figliola, quandu in tutte e cose un'anima face a vulintà di un'altra persona, si dice chì si fida di a vulintà di quella altra persona.
Dunque, vive da a vulintà di l'altri è micca da a so propria.
Hè cusì quandu l'anima face a mo Voluntà in tuttu. Dicu ch'ellu hà Fede.
Cusì a Voluntà Divina è a Fede sò dui rami chì escenu da un troncu unicu.
È postu chì a Fede hè simplice, a Fede è a Volontà Divina pruducenu un terzu ramu chì hè a simplicità .
Cusì, l'anima vene à piglià e caratteristiche di a culomba. Ùn vulete esse a mo culomba ?
In un'altra occasione, in un altru ghjornu, Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola,
perle, oru, petri preziosi, e cose più preziose sò ben guardate in una scatula cù una chjave doppia.
Chì ti paura si ti tengu bè prutettu in a scatula di l'ubbidienza santa. Questa guardia hè assai sicura.
Micca una sola chjave, ma duie chjavi mantene a porta strettamente chjusa, impediscendu à ogni latru di entre, è cusì alluntanenduvi da ogni difettu ?
L'autore porta a marca di tutte e ruine. Senza l'autore, tuttu hè sicuru. "
Hè inutile di discrive u miserable statu in quale sò ridutta.
Avia solu prufonda è prufonda e ferite di a mo ànima. Per questu passaghju tuttu in silenziu fendu una offerta à u Signore.
Sta mane, mentre ch'e piangeva a perdita di u mo adorable Ghjesù, u mo cunfessore hè vinutu è m'hà incaricatu di pricà à u Signore.
- dunque hè abbastanza gentile di vene.
Mi pare ch'ellu hè ghjuntu. È postu chì u mo cunfessore avia espresu l'intenzione di a crucifixion, Ghjesù m'hà fattu participà à i dulori di a croce.
Intantu, Ghjesù disse à u mo cunfessore:
« Sò statu amministratore di a Santissima Trinità, vale à dì, aghju trasmessu
in u mondu
- U putere,
- Sapienza è
- A carità
di e trè Persone Divine.
Voi, chì site u mo rappresentante.
Tuttu ciò chì duvete fà hè di cuntinuà u mo travagliu cù l'ànima.
Se ùn site micca interessatu, venerete à interrompe u travagliu cuminciatu da Me. Per quessa, mi sentu frustratu à ghjunghje à i mo scopi.
È sò furzatu
- per priservà u Pudere, a Sapienza è a Carità ch'e vi aghju avutu
-sè tù avia fattu u travagliu ch'e aghju affidatu. "
Dopu à quessa, Ghjesù paria caccià mi fora di u mo corpu.
È, da luntanu, avemu vistu una multitùdine di persone da quale emanava una puzza insupportable.
M'hà dettu :
« Figlia mia, chì divisione ci sarà trà i preti !
Serà l'ultimu colpu di colpu per fomenta divisioni è rivoluzioni trà i populi. Ghjesù hà dettu cun tale amarezza chì mi sentu cumpassione per ellu.
Allora, pensendu à a mo cundizione, li dissi :
"Dìmi, u mo Signore, vulete ch'e mi cumanda u mo cunfessore di piantà di campà in stu statu ? Soprattuttu chì, ùn soffrendu micca cum'è prima, mi vecu inutile ".
Ghjesù rispose: "Hè veru".
Ma eru assai angustiatu è u mo core era preoccupatu, cum'è s'ellu ùn vulia micca ch'ellu mi risponda cusì.
Allora aghju rispostu:
"Ma, Signore, ùn hè micca perchè vogliu esce da stu statu. Vogliu solu cunnosce a vostra santa Voluntà.
Siccomu, postu chì a mo cundizione deriva da u fattu chì venite à mè è mi fate parte di e vostre soffrenze, è questu hè cessatu,
Aghju a paura chì ùn vi ancu assicuratevi di stà in lettu. "
Ghjesù dice :
"Avete ragione, avete ragione".
Sentu u mo core sbucciatu cù e risposte chì u Beatu Ghjesù m'avia appena datu.
E aghju aghjustatu : « Ma, mi Signore, dimmi, almenu, ciò chì hè à u benefiziu di a to più grande gloria :
o chì continuu à stà in questu statu, ancu s'è moru,
o chì mi sia urdinatu di lascià stu statu ".
Siccomu ùn aghju micca finitu di parlà di stu tema,
Ghjesù hà cambiatu u sughjettu è m'hà dettu:
A mo figliola
Mi sentu offesu da tutti . Vede, ancu ànime devote
- pruvate à verificà se qualcosa hè a so culpa o micca,
invece di fà ammenda è eradicate a so culpabilità.
Ùn hè micca digià un signu chì ùn ci hè nè soffrenza nè amore ?
Perchè u Sufrimentu è l'Amore sò dui unguenti assai efficaci
chì, applicata à l'anima, guarisce perfettamente,
l'un fortifie l'autre et le fortifie énormément ».
Ma stava à pensà à a mo povira situazione.
È vulia parlà cun ellu di novu per sapè chjaramente a Vuluntà di u Signore. Ma Ghjesù hè sparitu.
In quantu à mè, quandu aghju rimbursatu u mo corpu, era tuttu cunfusu nantu à ciò chì duverebbe fà. Allora, per esse sicuru, aghju espunutu tuttu à l'ubbidenza, chì vole chì mi cuntinueghja à stà in questu statu.
A Volontà di u Signore sia fatta, sempre !
Eru totalmente sopraffattu quandu aghju vistu brevemente u mo bellu Ghjesù.
Fighjendumi, mi disse :
"A mo figliola,
per quelli chì campanu sottu à a mo ombra. hè necessariu chì u ventu di a tribulazione soffia nantu à ellu, perchè l'aria infettata chì u circundava ùn pò micca penetrà ancu sottu à a mo ombra.
Venti cuntinui
- scuzzulate constantemente st'aria malsana,
- tene sempre luntanu
- è respira aria pura è sana. "
Dopu avè dettu. Ghjesù hè sparitu è aghju capitu assai di questu. Ma ùn hè micca necessariu di spiegà à mè.
Perchè pensu chì hè faciule capisce u so significatu.
Truvà in u mo statu di solitu, dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, u mo amatu Ghjesù hè vinutu per qualchì tempu.
Stendu à fiancu à mè, mi disse :
"A mo figliola, ella chì prova di cunfurmà in tuttu à a mo vita
ùn face nunda, ma purtà una fragranza supplementaria è particulari
à tuttu ciò ch'e aghju fattu in a mo vita, per prufumà u celu è a Chjesa sana.
I gattivi stessi si trovanu à respira in questa fragranza celeste. Cusì, tutti i santi sò nunda, ma assai prufumi.
È ciò chì si rallegra più a Chjesa è u Celu hè chì sti prufumi sò distinti l'una di l'altru.
Inoltre, quellu chì prova di cuntinuà a mo vita
-fendu ciò chì aghju fattu quandu ellu pò, è
- fendu almenu per desideriu in u casu cuntrariu,
A tengu in manu cum'è tutta a mo vita
- cuntinuava in st'anima,
micca cum'è una cosa di u passatu, ma cum'è s'ellu campava avà.
Doppiu u tesoru di tuttu ciò chì aghju fattu,
- Questu hè un tesoru in e mo mani
-chì aghju à a mo dispusizione per u bè di tutta l’umanità. Ùn vuleria micca esse una di queste anime ?
Mi sò cunfusu, senza sapè chì risponde. Allora Ghjesù sparì.
Pocu dopu vultò, è mentre era cun ellu,
Aghju vistu parechje persone chì temevanu assai a morte.
Dicu: "Gesù mio gentile,
- hè colpa mia di ùn teme micca a morte,
- mentre vecu chì parechji altri a paura ?
Eiu, à u cuntrariu, solu per pensà
-chì a morte mi unisci per sempre à tè è
-chì metterà fine à u martiriu di a mo dura separazione, micca solu à u pensamentu di a morte
ùn suscita paura in mè,
ma per mè hè un sollievu.
Ella mi dà pace è mi rende felice,
lascendu da parte tutte e altre cunsequenze di a morte ".
Ghjesù aghjunse:
"Ragazza, veramente, sta paura stravagante di more hè una follia.
Siccomu tutti hà
- tutti i mo meriti,
- tutte e mo virtù è
- tutte e mo opere
cum'è un passaportu per entre in u celu, un rigalu chì aghju datu à tutti.
Quelli chì aghjunghjenu u so propiu prufittà di stu rigalu. Cù tutti sti beni.
Chì timore pudete avè di a morte ?
Cù stu passaportu perfettamente validu, l'ànima pò entre induve vulete. Per stu passaportu, ognunu rispettu st'ànima è cede a strada.
In quantu à voi, ùn avete micca paura di a morte
- avè avutu qualcosa à fà cun mè è
- avè sperimentatu quantu dolce è preziosa hè l'unione cù u Bene Supremu.
Ma sappiate chì u tributu più benvenutu chì mi pò esse prupostu,
hè a brama di more per esse unitu cun mè.
Questa hè a più bella dispusizione per l'ànima
- de pouvoir se purifier et, sans intervalle,
-per pudè passà in ligna dritta in a strada di u celu. - Dittu cusì, hè sparitu.
Sta mane, dopu avè ricivutu a cummunione, aghju vistu brevemente u mo adorabile Ghjesù. Appena l'aghju vistu li dissi :
"U mo dolce Bonu, dimmi ! Continuate à amà?"
Ghjesù rispose : "Iè, ma sò in amore è ghjilosu, ghjilosu è in amore. Vi dicu ancu chì per esse perfettu, Amore deve esse triplu.
Hè in mè chì sta tripla cundizione d'amore si trova :
prima di t,
Ti tengu caru
- cum'è Creatore,
- cum'è Redentore è
- cum'è amanti.
secondu,
Ti amu per mezu di a mo omnipotenza chì aghju utilizatu
-per creà voi è
-creà tuttu per amore per voi, cusì chì l'aria, l'acqua, u focu è tuttu u restu vi diceranu
chì ti amu è li aghju creatu per u to amore,
Ti amu cum'è a mo maghjina è ti amu sopratuttu per rispettu per voi.
terzu
Ti amu da tutta l'eternità,
Ti amu in u tempu è in l'eternità,
ùn hè nunda chè un soffiu di u mo amore. Immaginate dunque l'immensità di st'amore chì m'abita.
In quantu à tè, site ubligatu à vultà à mè stu triplu amore :
- amà mi cum'è u vostru Diu,
duvete fissarvi completamente in mè
è ùn lasciate fora di voi nunda chì ùn hè micca amore per mè.
amami per rispettu per tè è per u bonu chì ne ne tiri.
amà mi per tuttu è in tuttu. "
Dopu à quessa, Ghjesù mi pigliò fora di u mo corpu.
Mi sò trovu trà parechje persone chì dicenu:
"S'è no passemu sta lege, povera donna, tuttu andarà male per ella".
Tutti eranu ansiosi di sente i pro è i contra.
In un altru locu si vidia parechje persone chì parlava, è unu di elli parlava, silenziu l'altri ; dopu avè ghjuntu una longa strada, esce è disse : « Iè, di sicuru simu favuri di e donne.
À sente questu, tutti quelli chì eranu fora s'exultavanu, è quelli chì eranu in l'internu eranu cunfusi, cusì ùn anu mancu u curagiu di esce.
Credu chì sta lege hè ciò chì chjamanu a lege di divorziu. Aghju capitu ch'elli ùn anu micca appruvatu.
Mi pare chì u mo adorable Ghjesù cuntinueghja à vene per un tempu.
Sta mane, mentre ch'ellu mi tirava fora di u mo corpu, m'hà dimustratu i gravi mali di a sucetà.
Il m'a aussi montré sa grande amertume et m'a versé abondamment une partie de ce qui l'a rendu amer.
Allora m'hà dettu :
"A mo figliola, vedi induve hè andata a cecità di l'omi ? Sò ghjunti à u puntu di vulè fà una lege inghjusta.
- contr'à elli stessi e
- contru à u so benessiri suciale.
Hè per quessa ch'e vi invitu sempre, figliola, à sottumette à a soffrenza,
cusì chì cù a vostra offerta à a ghjustizia divina cumminata cù a meia, quelli chì anu da cumbatte sta lege di divorziu puderanu ottene a luce è a grazia efficace per ottene a vittoria.
A mo figliola
Tolleraghju
ch'elli facenu guerri è rivoluzioni, e
chì u sangue di i novi martiri inundà u mondu, questu hè un onore per mè è per a mo Chiesa.
Ma sta lege brutale hè
- un affront à a Chjesa è,
"Per mè una cosa abominable è intollerable".
Quandu Ghjesù stava dicendu questu, aghju vistu un omu chì lotta contru à sta lege. Era stancu è stancu, à u puntu di ritirassi da st'affare.
Allora, inseme, u Nostru Signore è l'incuraggiamu. Stu omu hà rispostu:
"Mi vecu quasi solu in lotta è incapaci à ghjunghje u scopu".
L'aghju dettu: "Curaghju, perchè i guai sò tante perle chì u Signore hà da aduprà per adornà voi in u celu".
Hà ritruvatu u so curaggiu è cuntinuò annantu à questu tema.
Dopu, aghju vistu un altru omu, tuttu senza fiatu è preoccupatu, chì ùn sapia ciò chì decide. C'era calchissia chì li dicia : "Sapete ciò chì avete da fà ? Esce, esce da Roma ! ".
Ellu hà rispostu :
- Innò, ùn possu micca, aghju datu a mo parolla à u mo babbu, daraghju a mo vita, ma, esce, nò, mai !
Dopu quì, avemu ritiratu.
Ghjesù sparì è aghju trovu in u mo corpu.
Truvà mi in u mo statu di solitu, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :
"A mo figliola,
Solu quellu chì, in l'internu, s'hè completamente spogliatu di sè stessu è hè cumplettamente pienu di mè, in modu chì sia cumplettamente sopra à l'Amore divinu.
Cusì, u mo amore diventa a so vita è mi ama micca cù u so amore per ellu, ma cù u mo amore per mè ".
Hà aghjustatu :
"Chì significanu queste parolle:
"Il a destitué les puissants de leur trône et exalté les humbles."
Questu significa chì, distrughjendu totalmente, l'ànima hè cumplettamente piena di Diu, è amandu Diu per mezu di Diu stessu, hè abitata da l'amore eternu.
Questa hè a vera è più grande esaltazione è, à u stessu tempu, a vera umiltà ».
Hà aghjustatu :
« U veru segnu per sapè s'ellu l'anima pussede st'amore hè s'ellu ùn hè nunda altru chè à amà à Diu solu, à fà cunnosce è à fà ellu amatu da tutti. "
Allora Ghjesù si ritirò in u mo internu è l'aghju intesu pricà cusì:
"Trinità sempre santa è indivisibile,
- Ti amu assai,
- Ti amu intensamente,
- Ti ringraziu per sempre per tutti è in u core di tutti. "
Hè cusì chì aghju passatu u mo tempu.
Quasi sempre sentu chì Ghjesù pricava in mè, è aghju pricatu in unione cun ellu.
Sta mane, dopu avè patitu assai, hè ghjuntu u mo adorable Ghjesù, appena l’aghju vistu, li dicu :
« Caru mio, ùn ne possu più !
Portami una volta per sempre cun voi in u celu, o stà cun mè per sempre nantu à sta terra ".
Mi dice :
"Mostrami un pocu induve hè ghjunta a vostra frebba d'amore.
A frebba naturale chì, quandu ghjunghje à un altu gradu, hà u putere di cunsumà u corpu è di fà mori,
Cusì a frebba di l'amore, quandu ghjunghje à un gradu assai altu, hà u putere di dissolve u corpu è fà l'ànima vulà drittu à u celu. "
Cum'ellu hà dettu questu, hà pigliatu u mo core in e so mani cum'è per esaminà. È continuò :
"A mo figliola,
a forza di a frebba di u vostru amore ùn hè ancu à u mumentu bellu, ci vole ancu un pocu di tempu. "Allora hà manifestatu ch'ellu vulia versà a so amarezza in mè, ma ùn aghju dettu nunda à ellu.
Allora, quasi rimprovendumi , aghjunse dolcemente:
"Ùn cunnosci micca u vostru duvere?
A prima cosa chì duvete fà quandu mi vede,
hè d'osservà s'ellu ci hè qualcosa in mè chì mi affligge o mi rende amarezza, è di dumandà mi di versà in tè.
Questu hè u veru amore:
soffre i soffrenze di una persona amata
esse capace di assicurà chì quellu chì amate hè cumplettamente felice ".
Un pocu imbarazzatu, dicu: "Signore, pudete lascià u vapore". Il m'a versé son amertume et s'est évanoui.
Sta mane, essendu in u mo statu di solitu, aghju vistu una luce illimitata davanti à mè.
È aghju capitu chì a Santa Trinità era in questa luce. In listessu tempu,
Aghju vistu a Regina Mamma davanti à sta luce , tutta assorbita in a Santa Trinità.
Ella assorbì in ella e trè persone divine,
in tale manera di arricchisce si cù e trè prerogative di a Santissima Trinità, vale à dì : Potenza, Sapienza è Carità .
È postu chì Diu ama l'umanità cum'è una parte di ellu stessu, un pezzu di ellu stessu chì esce da ellu, brama chì sta parte di ellu stessu vultà à ellu.
A Regina Mamma, participendu à stu desideriu, ama l'umanità cun amore ardente. Mentre assorbiu questu, aghju vistu u mo cunfessore. Aghju pregatu à a Beata Vergine di intervene in nome di ella cù a Santissima Trinità.
Cù un sguardu di a testa, hà spressu u so accordu.
Hà purtatu a mo preghiera davanti à u tronu di Diu è aghju vistu chì da u tronu divinu hè vinutu un fiumu di luce chì copre sanu u mo cunfessore. Dopu quì, aghju trovu in u mo corpu
Truvà in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu cù l'adorable Baby Jesus in i mo braccia. Cuminciò à versà un pocu di a so amarezza in mè, è dopu fece finta di lascià.
Mentre l'aghju abbracciatu, li dicu :
"O mio caru, tù a vita di a mo vita, chì faci? Vulete lascià? È chì faraghju? Ùn pudete micca vede chì quandu sò privatu di voi, hè una morte cuntinuu per mè. On l'altra parte u vostru Cori, chì hè a listessa bontà, ùn averà micca
u curagiu di fà.
In quantu à mè, ùn ti lasciaraghju mai. "
L'aghju abbracciatu forte, cum'è s'è e mo braccia eranu diventate catene. Tandu, incapace di esce, stava cun mè, taciturnu.
Videndu chì i mali di a sucità aumentanu, li aghju dettu :
"U mo dolce Bonu, dimmi, chì ne di sta lege di divorziu ch'elli parlanu? Riusciteranu, iè o nò, à fà passà sta lege empia?"
M'hà dettu :
" A mo figliola,
l'internu di l'omu cuntene un tumore gangrenous pienu di putenza, cum'è s'ellu tornava à suppurazione.
Ùn hè più capaci di cuntene stu tumore à l'internu, vole fà una incisione,
- ùn importa micca,
-ma per assicurà chì una parte di sta putenza pò esce per contaminà è infettà a sucetà sana.
Ma u sole divinu ,
cum'è s'ellu natava in mezu à a sucietà, grida continuamente, dicendu :
"O omu, ùn vi ricurdate micca da quale surgente di purità hè vinutu? Chì, in un aura di luce, mi ricurdava di tè in u vostru caminu ?
Ùn sò micca solu cuntaminati, ma ancu vulete agisce in modu unnaturally cum'è s'ellu vulete dà una altra forma à a natura.
- Ti aghju datu,
-chì cusì aghju stabilitu per voi. "».
Allora Ghjesù mi dice assai altre cose chì ùn sò micca sapè cumu discrive.
Parlava cun tanta amarezza
chì ùn pudia cuntinuà à vedelu in stu statu.
Aghju dettu: "Signore, andemu da quì. Ùn vedi micca cumu l'omi ti facenu amarezza è cumu ti facenu perde a pace?"
Allora avemu ritiratu à u mo lettu, induve aghju cuntinuatu à soffre. Vulendu allevà u mo bonu Ghjesù, li dissi:
"S'ellu vi fa tantu male à vede l'omi fà questu, vi offre a mo vita per soffre ogni soffrenza, per pudè cunvince micca di fà stu male.
È per assicurà chì a mo offerta ùn hè micca rifiutata in ogni modu, l'aghju unitu cù u vostru sacrifiziu. "Quandu aghju dettu questu, mi paria chì u Signore presentava a mo offerta à a ghjustizia divina.
Allora hè sparitu è aghju trovu in u mo corpu.
Mi pare chì l'omi volenu à tutti i costi à appruvà almenu certi articuli di sta lege, ùn pudendu micca ottene l'appruvazioni in pienu cum'elli vulianu tantu.
Sta mane u mo adorabile Ghjesù hè ghjuntu è m'hà fattu sparte in una parte di a so Passione. Mentre soffriva è per incuragisce, u Signore m'hà dettu:
"A mo figliola,
u primu scopu di a mo Passione era
per furnisce gloria, lode, onore, ringraziu è riparazione à a divinità.
u sicondu scopu era a salvezza di l'anime è l'ottenimentu di tutte e gràzie necessarie per ottene stu scopu.
A persona chì participa à e suffrenze di a mo Passione
- porta in sè micca solu i mo intenzioni,
-ma si marita cù a forma di a mo Umanità.
È postu chì a mo Umanità hè unita à a mo Divinità,
l'anima chì participa à i mo soffrenze hè ancu in cuntattu cù a mo Divinità è pò uttene ciò chì vole.
E so soffrenze sò cum'è e chjave per apre i tesori divini, è questu hè finu à ch'ellu vive quì nantu à a terra.
È una gloria speciale hè riservata à ellu in u celu, gloria chì vene da a mo Umanità è da a mo Divinità.
è quellu chì u face partecipe di a mo luce è di a mo gloria.
In più
una gloria spiciale ne segue per tutta a corte celeste,
gloria chì vene da st'anima per ciò ch'e aghju cumunicatu à ellu.
Quantu più ànime sò assimilate in mè in a sofferenza, più luce è gloria spuntaranu da a Divinità,
gloria in cui tutti i tribunali celesti participà. "
Chì u Signore sia sempre benedettu è
tuttu sia per a so gloria è onore.
Sta mane, u mo più dolce Ghjesù hè ghjuntu è m'hà fattu participà in abbundanza à e so suffrenze, tantu ch'e mi sentu cum'è s'aghju da more.
Mentre mi sentia cusì, u benedettu Ghjesù, addolcìu è mossu à vede mi soffre, intrì in u mo internu.
Crocendu i braccia, mi disse :
"A mo figliola, postu ch'è tù sì stata à a mo dispusizione per soffre, in cambiu, mi sò ancu messu à a vostra dispusizione.
Dimmi ciò chì vulete ch'e aghju fattu, sò prontu à fà ciò chì vulete ".
Allora ricurdendu quantu ùn li piacerebbe chì l'omi passanu a lege di divorziu è i mali chì cascanu nantu à a sucetà, li aghju dettu :
"Miu dolce Bon, postu chì avete a benevolenza di mettevi à a mo dispusizione, vogliu chì travagliate cù a vostra onnipotenza per fà un prodigiu chì,
incatenendu a vulintà di e criature, impediscenu di cunfirmà sta lege. Mi paria chì u Signore era per accettà a mo pruposta.
M'hà dettu :
"Quasi tutte e vittime chì anu campatu nantu à a terra è sò avà in u celu anu stelle assai brillanti nantu à e so curone, chì si distingue assai bè induve sò in u celu.
Queste stelle currispondenu à a grande gloria chì anu purtatu à Diu, è ancu à u grande bè chì anu purtatu à l'umanità.
Vulete fà un miraculu chì sta lege di divorziu ùn hè micca passatu, chì ùn puderia micca esse evitata altrimenti.
Ebbè, per voi, faraghju stu prodigiu.
Serà a stella più brillanti chì brillarà nantu à a vostra corona.
Riceverete sta stella per avè impeditu cù i vostri suffrenze chì a mo ghjustizia, in issi tempi tristi, permette à l'omi
-aghjunghje stu male à tutte l'altri infamii ch'elli commettenu.
Pudemu dà più gloria à Diu è più grande bè à l'omi ?
Sta mane, dopu à un bellu pezzu, aghju finalmente trovu u mo dolce Ghjesù.
Mentri li disputava, li dissi : "Cara mia, perchè mi facite aspittà tantu tempu ? Ùn sapete tandu chì senza tè ùn possu campà, chì a mo ànima campa una morte cuntinuu?"
Ellu hà rispostu :
"A mo amata, ogni volta chì mi cercate, site prontu à more.
In realità, chì hè a morte se ùn hè micca un'unione stabile è permanente cun mè?
Questa era a mo Vita: una morte cuntinua per u vostru amore.
E sta morte cuntinuu era per voi a preparazione per u grande sacrificiu di a morte nantu à a croce.
Sapete chì quellu
-chì campa in a mo Umanità e
-chì si nutre di l'opere di a mo Umanità
in sè stessu forma un grande arbulu pienu di fiori è frutti abbundanti. Questi frutti sò l'alimentu di Diu è di l'ànima.
D'altra parte, ella chì campa fora di a mo Umanità,
e so opere sò odiosa per Diu è vanu per ellu ».
Dopu à quessa, u Signore hà versatu in mè una mistura abbundante di amarezza è dolcezza.
Allora Ghjesù è io si trasfirìu per un tempu à mezu à a ghjente, ma ùn pudia caccià i mo ochji da a faccia di u mo amatu Ghjesù.
Videndu questu, mi disse :
« A mo figliola, ella chì si lascia seduce da l'opere di u Criaturi, abbanduneghja l'opere di e criature. »Tandu hè sparitu è aghju trovu in u mo corpu.
Truvà in u mo statu di solitu, u mo adorable Ghjesù hè statu vistu dorme in mè, mentre chì parechji raghji d'oru di luce scappavanu da ellu.
Eru cuntentu di vedelu ma, à u listessu tempu, disgraziatu di ùn pudè sente a dulcezza è a dulcezza di a so voce creativa.
Dopu à un bellu pezzu, vultò è, videndu u mo scuntentu, mi disse :
"A mo figliola,
in a mo procura,
- l'usu di a mo voce era necessariu per fà mi sente ma, in u mo ministeru privatu,
- A mo Presenza sola basta à tuttu.
Perchè, per vede mè stessu è per capisce l'armunia di e mo virtù
cupià in sè stessu hè a stessa cosa. Dunque, l'attenzione di l'anima deve esse
- guardami è
- per cunfurmà in tuttu à l'operazioni internu di a Parola .
Quandu attirò a mo ànima à mè,
almenu durante u tempu chì l'aghju in a mo Presenza, si pò dì chì vive a Vita divina.
A mo luce hè cum'è una spazzola:
- e mo virtù furnisce i sfarenti culori è
- l'anima hè cum'è una tela chì riceve l'imaghjini di Diu.
Hè cum'è l'alta muntagna.
Quantu sò più alti, u più impetuoso scendenu da e precipitazioni abbundanti.
Cusì, in a mo Presenza, l'anima si mette in u statu chì li cunvene, vale à dì
- dopu à tuttu, in u viotu, à u puntu di sintimi annihilate.
Allora, a Divinità
- a grazia piove in torrenti finu à ch'ella inonda,
- u trasforma in a Divinità stessa.
Hè per quessa chì duvete esse felice cù tuttu,
- cuntentu s'è parlu è cuntentu s'è ùn parlu. "
Cum'ellu hà dettu questu, mi sentu abbattutu da Diu. Dopu à questu, aghju trovu in u mo corpu.
I predicatori in questi ghjorni utilizanu tanti trucchi è detours in i so sermoni chì a ghjente ferma ghjovana è annoiata.
Avemu vistu chì questi predicatori ùn tiranu micca da a Fonte Divina.
Eru in u mo statu di solitu,
quandu u mo adorable Ghjesù si mostrò in u mo internu in una situazione di riposu. Allora hà ricivutu un offense chì ùn pudia micca suppurtà.
Cum'è s'ellu si svegliava, mi disse :
"A mo figliola,
abbi pacienza è permettemi di versà in tè st'amarezza
chì mi impedisce di truvà riposu ".
Dicendu cusì, hà versatu in mè ciò chì l'hà fattu amaru. Allora pigliò u so aspettu gentile per pudè riposu.
In seguitu,
Cuntinuò à stà in u mo internu, sparghjendu parechji raghji di luce,
- per furmà un raghju di luce
capaci di illuminà tutti l'omi in stu raghju.
In ogni casu, certi anu ricivutu più luce cà l'altri. Mentre fighjulava ciò chì passava,
U nostru Signore m'hà dettu :
"Amore meiu,
quandu stau zittu hè perchè vogliu riposu,
vale à dì, tu riposi in mè è eiu riposu in tè.
Quandu parlu,
- hè un signu chì vogliu esse attivu,
- vale à dì, m'aiuti in u travagliu di salvà l'anime.
Dapoi, postu chì l'ànima sò i mo imagine,
- ciò chì facemu per elli, mi ricordu cum'è fattu à mè stessu. "
Mentre ch'ellu dicia questu, aghju vistu parechji preti è Ghjesù pareva lagnà.
Dice :
"I mo parolle sò sempre stati simplici, cusì simplici per esse capitu da i sapienti è i ignoranti, cum'è chjaramente vistu in u Santu Vangelu .
I predicatori in questi ghjorni usanu tanti torci in i so sermoni chì a ghjente si lascia in digiunu è annoiata.
Avemu vistu chì sti predicatori ùn piglianu micca a parolla da a fonte chì nasce da mè ».
Mentre era in u mo statu di solitu, a Regina Mamma hè ghjunta è mi disse:
"A mo figliola,
cum'è dicenu i prufeti, i mo suffrenze sò stati un oceanu di dulore. Ma, in u celu, i mo dulori sò diventati un oceanu di gloria. Un tesoru di grazia hè spuntatu da tutte e mo suffrenze.
Mentre chì in a terra sò chjamatu a Stella di u Mari, chì guida in modu sicuru à u portu, in u Celu sò chjamatu a Stella di Luce per tutti i beati ,
da u fattu ch'elli sò ricreati da sta luce prodotta da e mo suffrenze. Intantu, u mo adorable Ghjesù hè ancu ghjuntu è mi disse :
" U mo amatu, ùn ci hè nunda chì ùn hè micca più caru è più piacevule per mè
-chì un core ghjustu chì mi ama è
-chì, vedendu mi soffre, mi prega di trasmette à ellu e mo suffrenze.
Iddu mi lia tantu à ellu è esercita tanta forza nant'à u mo Cori chì, cum'è ricumpensa, li dugnu tuttu u mo esse.
I cuncede e più grande grazie è tuttu ciò ch'ellu vole.
S'ellu ùn aghju micca fattu questu, postu chì stu core s'hè datu tuttu à mè, mi sentu chì tuttu ciò chì ùn daraghju micca
- ciò ch'e aghju fattu, o
- tanti debiti ch'e averia fattu versu stu core ghjustu. Allora Ghjesù m'hà pigliatu da u mo corpu è mi disse :
"A mo figliola,
ci sò qualchi offese, cum'è parechji chì aghju ricevutu oghje,
chì superanu assai i stessi suffrenze ch'e aghju patitu durante a mo passioni.
S'ellu ùn aghju micca versatu una parte di a mo amarezza in tè, a mo ghjustizia mi forzaria à mandà pesti viulenti nantu à a terra. Allora lasciami versà un pocu in tè ".
Tandu, ùn sò micca cumu, hà versatu un pocu di a so amarezza in mè. Sentendu parlà di l'offese ch'ellu avia ricivutu, li dissi :
"Signore, sta lege di divorziu ch'elli parlanu, sì sicuru ch'elli ùn a passeranu micca?"
Ghjesù rispose : "Per avà questu hè sicuru. Ma dopu, in cinque, dece o vint'anni,
- o quandu vi suspendu cum'è vittima,
O quandu decide di chjamà à u celu, ponu.
Ma u prodigiu d'incatena a so vulintà è di cunfundà per avà, aghju fattu.
Si sapia a rabbia chì abita i dimònii è quelli chì volenu sta lege. Ils supposaient qu'ils pourraient obtenir l'approbation.
È a so rabbia hè cusì grande chì, s'ellu pudianu,
distrughjeranu ogni autorità è facenu massacri in ogni locu.
Allora, per mitigà sta rabbia è in parte impedisce sti massacri, vulete espose un pocu à a so furia ?
Aghju rispostu: "Iè, finu à chì vene cun mè".
Allora, andemu in un locu induve ci eranu dimònii è persone.
chì paria furiosa, arrabbiata è cum'è pazza.
Appena m'hanu vistu, si currianu versu mè cum'è lupi. Unu m'hà battutu, un altru mi strappava a pelle.
Mi vulianu distrughje, ma ùn avianu micca u putere. In quantu à mè, ancu s'è aghju patitu assai,
Ùn aghju micca paura di elli perchè aghju avutu Ghjesù cun mè.
Dopu quì, aghju trovu in u mo corpu pienu di assai soffrenu.
Chì u Signore sia sempre benedettu.
Sta mane, mi sentu assai preoccupatu chì u Signore mi vulia privà di novu di a so prisenza è, dunque, caccià u mo soffrenu.
Eru ancu un pocu suspettu.
Dopu l'aspittava assai tempu, appena ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola, quellu chì si nutre di a fede acquista a vita divina Acquistendu a vita divina, distrugge l'omu.
In altri palori, distrugge in sè stessu i sementi chì u peccatu originale hà pruduttu.
Ritruvà a natura perfetta cum'è hè surtita da e mo mani, cum'è mè.
Veni à supranà a natura angelica stessa in a nubiltà. « Dittu cusì, hè sparitu.
Eru in u mo statu di solitu è u mo bellu Ghjesù ùn era micca venutu. Mi sentu cum'è mori per a so assenza.
Allora, versu l'ultima ora di u ghjornu, mossu di cumpassione, Ghjesù ghjunse è mi basgiò,
M'hà dettu :
"A mo figliola, qualchì volta hè necessariu chì ùn aghju micca venutu. Altrimenti, cumu daraghju un effusione di a mo Giustizia?
Videndu chì ùn li punisci micca, l'omi diventeranu sempre più arroganti.
Dunque, guerri è massacri sò necessarii. U principiu è i mezi utilizati seranu assai dulurusi, ma a fine serà assai gioia.
D’altronde, cum’è sapete bè , a cosa primordiale hè a rassegnazione à a mo Voluntà ».
Sta mane mi sò trovu fora di u mo corpu è, dopu andatu in cerca di u mo adorable Ghjesù, l'aghju trovu.
Ma, à a mo sorpresa, l'aghju vistu in lacrime.
Avia assai spine affundate in i so pedi,
chì li facia dulore è l'impedia di marchjà.
Tuttu afflittu, si ghjittassi in braccia cum'è s'ellu vulia truvà riposu, è ancu caccià da ellu sti spine.
Mi abbracciai e dissi:
"U mo dolce amore, s'e fossi venutu in l'ultimi ghjorni,
ùn avariate avutu tante spine à i pedi.
Appena certi s'eranu affundati, l'avaria subitu purtatu via.
Questu hè ciò chì avete fattu per ùn vene micca ".
Mentri a dicia, era occupatu à caccià tutte quelle spine.
I pedi di u Beatu Ghjesù stavanu goccia di sangue è soffriva di dulore intensu.
Tandu, cum'è s'ellu avia ritruvatu e so forze, mi vulia versà a so amarezza.
Più tardi mi disse :
"A mo figliola, chì corruzzione à mezu à u populu ! Quante strade torciate viaghjanu !
Hè u cattivu esempiu di i capi chì anu avutu una influenza nantu à elli.
Quandu qualchissia hà l'autorità, ùn importa micca quantu chjucu,
u spiritu di altruismo deve esse a luce guida.
A ghjustizia ch'ellu esercita deve esse cum'è un lampu
- per chjappà l'ochji di e persone chì guida,
cusì ch'elli ùn ponu alluntanassi da ellu o da i so esempi. Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Sta mane, quandu u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu, hè statu vistu nudu. Mentre cercava à l'internu per una manera di copre, mi disse:
"A mo figliola,
m'hanu spogliatu di ogni principatu, reale è sovranità.
È, per ricuperà i mo diritti nantu à e creature,
hè necessariu ch'ellu li robba è, quasi, li annihilate.
Cusì, a ricunnosceranu quì
-induve ùn ci hè micca Diu cum'è principiu cum'è rè è sovranu, tuttu ciò chì facenu i guida
- a so distruzzione è, in cunseguenza,
- à a surgente di tutti i mali. "
Eru in u mo statu di solitu è, appena aghju vistu u mo amabile Ghjesù, mi disse :
"A mo figliola,
quandu attrae un'anima à a mo prisenza,
riceve u benefiziu d'acquistà è imitate u mo modu divinu di travaglià.
Allora quandu sta ànima tratta di criature,
quessi sentenu a forza di l'azzione divina ch'ella pussede st'anima ».
Dopu à quessa, mi sentu una certa paura, vale à dì, mi dumandu s'è queste cose ch'e aghju fattu in mè sò piacevule à u Signore o micca.
Ghjesù m'hà dettu :
" Perchè avete paura quandu a vostra vita hè innestata nantu à a mo? Inoltre, tuttu ciò chì fate in u vostru internu hè statu infusu quì da mè.
Aghju spessu fattu queste cose cun voi, suggerendu cumu fà per mè per piacè. Altre volte aghju chjamatu l'anghjuli.
È, cun voi, anu fattu ciò chì tù facia dentru.
Significa chì aghju apprezzatu ciò chì fate in cunfurmità cù ciò chì vi aghju amparatu.
Dunque, vai avanti è ùn teme micca. Allora aghju statu tranquillu.
Esse in u mo statu di solitu, mi sentu fora di u mo corpu.
Aghju cuminciatu à circà u mo bellu Ghjesù è ùn l'aghju micca trovu. Aghju ricuminciatu a mo ricerca, pienghjendu, ma in vanu.
Ùn sapia micca chì fà.
U mo poviru core era in agonia.
Era in dolore cusì forte chì ùn possu micca descriverà.
Possu dì solu ch'ùn sò micca sappiutu cumu sò stati vivu.
Mentre era in questa situazione dolorosa, era sempre à circà à Ghjesù, perchè ùn pudia piantà di circà un mumentu.
Finalmente l'aghju trovu è li dissi:
"Signore, cumu pudete esse cusì crudele per mè? Vede s'ellu hè una sofferenza chì possu tollerà! "
Allora, cumplettamente stancu, mi abbandunò in i so bracce. Pienu di cumpassione, Ghjesù mi guardò è disse :
"A mo figliola amata, avete ragione.
Calmate, perchè sò cun voi è ùn vi lasciaraghju micca. Povera zitella, cumu soffri !
U soffrenu di l'amore hè più terribili chè u soffrenu di l'infernu.
Chì tirannizza qualcunu di più, l'infernu o un amore strappatu ?
S'è tù sapiassi quantu suffru à vedeti, per mè, tiranizatu da st'amore.
Per ùn fà mi soffre tantu,
duvete stà più calmu quandu vi privu di a mo Presenza .
Imagine questu:
s'ellu soffre assai per vede soffre à quelli chì ùn mi amanu soffrenu è chì mi offendenu, quantu più soffrenu per vede soffre quelli chì mi amanu ?
Commossu à sente questu, dicu : " Signore, quandu ùn site micca venutu, dimmi almenu s'è vo vulete chì lascià stu statu.
senza aspittà chì vene u mo cunfessore ».
Ghjesù rispose:
"No, ùn vogliu micca chì lascià stu statu prima chì u vostru cunfessore vene.
Lasciate tuttu u timore.
Andaraghju in u vostru internu tenendu e vostre mani in a meia. È, in cuntattu cù e mo mani, ricunnoscerete chì sò cun voi. "
Cusì, quandu u desideriu di a so prisenza vene à mè, mi sentu chì e mo mani sò strette in quelli di Ghjesù. Mentre sperimentu u cuntattu divinu, mi calmu è dicu à mè stessu:
"Hè veru, ellu hè cun mè".
Altre volte quandu u mo desideriu di vedelu diventa più forte,
Sentu ch'ellu mi tene più strette e mani in e so è mi dice :
"Luisa, a mo figliola, sò quì. Eccu, ùn mi cercate in altrò".
Pare ch'e sò ancu più calmu.
Continuu à vede u mo bellu Ghjesù u listessu modu,
vale à dì in u mo internu. Ma, sta volta, l'aghju vistu cù u so spinu à u mondu cù una pesta in manu, è circa à mandà à i criaturi.
Mi paria chì ci sò punizioni nantu à i culturi. Ci era a mortalità in a ghjente.
Quandu era per mandà sta pesta,
Dice parolle minaccianti di quale mi ricordu solu questu:
"Ùn l'aghju micca vulsutu, ma voi stessu pruvatu per mè di sterminà ti.
Ebbè, ti sterminaraghju. Allora hè sparitu.
Oh! Quantu tempu ci vole à vene à Ghjesù per un tempu!
Hè un core cuntinuu è una paura. Ùn vene ancu. O Diu, chì soffrenza !
Ùn sò micca cum'è no campemu cusì : campemu di more !
Ghjesù hè statu vistu brevemente in un statu pietosu, cù u so bracciu tagliatu. Tuttu afflittu, mi disse :
- Figlia mia, vedi ciò chì criaturi mi facenu ? Cumu vulete chì ùn li punisci micca ? "
Quand'ellu dicia questu, mi paria ch'ellu pigliava una alta croce. L'armi di sta croce si stendevanu nantu à sei o sette cità è parechji punizioni si susseguivanu una dopu à l'altru. Aghju patitu assai quandu aghju vistu questu.
Ghjesù , chì vulia distrarmi da sta soffrenza, m'hà dettu :
"Figlia mia, soffri assai quandu ti privo di a mo prisenza.
Fora di a necessità, hà da succede à voi.
Perchè, avè statu in cuntattu cù a Divinità per un bellu pezzu, avete tastatu u piacè di a Luce Divina.
Plus quelqu'un a goûté à la Lumière, plus il en ressent l'absence : il éprouve les troubles, l'embarras et les souffrances que l'obscurité entraîne avec elle ».
Allora dice :
"Tuttavia, a cosa principale per tutti hè chì l'internu
tutti i so pinsamenti, parolle è opere, ùn cerca micca
ùn hè micca u so cunfortu,
nè autostima,
nè u piacè chì vene da l'altri,
ma solu u piacè di Diu ".
Sta matina mi preoccupava l'assenza di u mo adorable Ghjesù.In u mumentu di a cummunione, appena Ghjesù intrì in u mo core,
Aghju cuminciatu à parlà stupidu:
"U mo bonu bonu, ùn si tratta micca di stà calmu quandu ùn site micca ghjuntu.
Quandu mi vedi calmu, ne abusi è ùn ti vene mancu in mente di vene. Per quessa, hè necessariu di fà senza sensu, altrimente i risultati ùn sò micca ottenuti. "
À sente mi, Ghjesù si movia in mè è u vidia surrisu.
Quandu hà intesu a mo stoltezza , mi disse :
"Allora vulete veramente chì mi soffre.
Perchè sapete chì s'è vo site preoccupatu, soffre di più.
Ùn pruvate micca di stà calmu,
hè cum'è vulè fà mi soffre di più ".
In quantu à mè, stupidu quant'è eru, dicu :
"È megliu soffre, perchè per via di a vostra propria soffrenza averà più cumpassione per u mo soffrenu.
Inoltre, u soffrenu chì vi vene da u peccatu hè u cattivu. Sempre chì ciò chì soffre ùn hè micca stu tipu di soffrenza. "
Ghjesù rispose :
"Ma, se vengu, mi forzate micca à mandà punizioni quandu sò cusì necessarii.
Allora duvete cunfurmà à mè vulendu ciò chì vogliu. "
Allora, ricurdendu ciò chì aghju vistu in i ghjorni passati, aghju dettu:
"Di chì punizioni parli? Quelli chì vulete tumbà a ghjente? Fate mori. Hanu da andà à tè un ghjornu è in a so patria.
Sempre chì i salvi.
Ciò chì vogliu hè chì li liberate da i mali contagiosi. U Signore ignorò e mo parolle è sparì.
Quand'ellu vultò, era sempre vistu cù a so volta à u mondu.
Malgradu i mo sforzi, ùn aghju micca pussutu guardà in a direzzione di u mondu.
Quandu mi vulia furzà, mi disse :
"Ùn mi forzà micca, altrimenti mi forzarete à privà di a mo prisenza".
Allora, mi sò lasciatu un pocu di rimorsu per via di e mo parolle. Mi sentu cum'è aghju fattu assai sbagli.
Sentu sempre un pocu di rimorsu.
Eppuru u Signore cuntinueghja à vene è, vulendu riparà ciò chì aghju fattu eri, li dicu : "Signore, andemu à vede ciò chì criaturi facenu, sò e vostre imagine, ùn vulete micca a cumpassione per elli?"
Ghjesù rispose : "No, nò, ùn vogliu micca andà. Si sò corrotti da a so vulintà.
Lasciaraghju chì ciò chì hè utilizatu per u so alimentu sia usatu per infettà.
Tù, sè vo vulete andà à aiutà, cunsulallu, fà qualcosa, vai avanti. Ùn aghju micca! "
Allora aghju lasciatu u mo amatu Ghjesù è andò trà e criature. Aghju aiutatu à qualcunu à more bè.
Allora aghju vistu d'induve vene l'aria contagiosa è aghju fattu parechje penitenzi per alluntanassi.
Dopu quì, aghju vultatu in u mo corpu.
U mo beatu Ghjesù cuntinuò à esse vistu, ma in silenziu.
Dopu avè fattu grandi cose, u mo dolce Ghjesù hè vinutu è mi disse :
"A mo figliola, u sustegnu di a vera santità hè l'autocunniscenza".
Aghju rispostu: "Da veru?"
M'hà dettu :
« Certes, parce que l'auto-connaissance détache l'âme d'elle-même, qui finit par s'en confier totalement à la connaissance qu'elle acquiert de Dieu .
Cum'è què
quandu ùn resta nunda di u so esse stessu, di ellu stessu, u so travagliu hè quellu di Diu stessu ".
Hà aghjustatu :
"Quandu l'anima
- hè impregnatu,
- hè tutta cuncernatu cù Diu è tuttu ciò chì appartene à ellu, Diu si cumunica totalmente à ella.
Sì, à u cuntrariu, l'ànima hè qualchì volta preoccupata di Diu è qualchì volta di qualcosa altru, Diu li cumunica solu in parte. "
Truvendu fora di u mo corpu, mi misi in cerca di u mo più dolce Ghjesù è, muvitendu, l’aghju vistu in braccia di a Regina Mamma .
Quantu era stancu !
Pienu d'audacia, l'aghju guasi strappatu da i bracce di a so Mamma. È l'aghju pigliatu in braccia è li dissi :
"U mo amore, questa hè a vostra prumessa di ùn abbandunà micca,
mentre chì in i ghjorni passati avete ghjuntu un pocu, o ancu micca in tuttu ? "
Ellu hà rispostu :
"A mo figliola,
Eru cun voi, ùn m'avete micca vistu chjaramente.
D'altronde, s'è i to brami fussi stati cusì ardenti da pudè brusgià u velu chì t'impedia di vedemi, certamenti mi avariate vistu.
Allora , cum'è per incitarmi, aghjunse :
" Ùn devi micca solu esse ghjustu, ma ancu ghjustu.
Entra a Ghjustizia per
Ama mi,
affittami ,
glorificami,
dammi grazie,
benedica mi , _
riparami,
adore mi,
micca solu per sè stessu, ma per tutti l'altri criaturi.
Quessi sò i tariffi di ghjustizia
-chì dumandu da ogni criatura è
-chì torna à mè cum'è u Creatore.
Qualchissia chì mi ricusa una di queste cose ùn pò micca dì ch'ellu hè ghjustu. Pensate, dunque, à cumpiendu u vostru duvere di ghjustizia.
In a ghjustizia truverete u principiu è a fine di a santità ".
Sta mane, truvendu fora di u mo corpu, aghju vistu brevemente u mo adorable Ghjesù in u tempu di a so risurrezzione. Era vistutu d’una robba di luce splendente, tantu chì u sole s’obscureva davanti à sta luce.
Mi feci piacè è dissi: "Signore, ùn sò micca degnu di tuccà a vostra glorificata Umanità, lasciami almenu tuccà u to vistitu".
Ghjesù rispose :
"Cara mia, che dici?
Dopu ch'e aghju risuscitatu, ùn aghju più bisognu di vestiti materiale.
I mo vistimenti sò avà di sole, di a luce più pura chì copre a mo Umanità, questa Umanità chì brillarà eternamente.
- dà una gioia indicibile à tutti i sensi di i beati di u celu. Questu hè stata cuncessa à a mo Umanità perchè ùn ci hè micca parte di a mo Umanità chì ùn hè micca stata cuperta di opprobrium, dolore è ferite. "
Dopu avè dettu questu, Ghjesù hè sparitu senza una traccia,
- nè di a so Umanità,
- micca i so vestiti.
In autri paroli, cum'è aghju vulsutu ripiglià i so vestiti sacri, mi sfilavanu è ùn l'aghju trovu.
Mentre stanu in u mo statu di solitu, u mo adorable Ghjesù vene, ma quasi sempre in silenziu.
O, per esse più precisu, mi dice cose di a verità.
Succede chì, finu à chì u Signore hè presente,
Capiscu e parolle ch’ellu mi dice è mi pare ch’o possu ripete. Ma quandu Ghjesù sparisce, quella luce di verità chì hè infusa in mè,
Sentu chì mi hè stata tolta è ùn possu micca dì nunda.
Sta mane duvia fà tuttu per aspittà à Ghjesù.
Quand'ellu hè ghjuntu, mi pigliò fora di u mo corpu cun grande indignazione.
Per appaciàlu, aghju fattu parechji atti di penitenza, ma ùn pareva micca piace à tuttu. Aghju pruvatu à varià l'atti di penitenza.
Quale sà s'ellu un attu pò piace à ellu ?
In fine li aghju dettu :
"Signore, mi pentu di l'offese fattu da mè è da tutte e criature di a terra, mi pentu solu perchè ti avemu offesu, Supremu Bonu.
Mentre meritate l'amore, avemu osatu offendevi ".
Mi paria chì isse ultime parolle piacevanu à u Signore è mitigavanu a so indignazione.
Dopu à quessa, m'hà purtatu à mezu à una strada induve dui omi in forma di bestie stavanu cumplettamente impegnati à distrughje ogni tipu di bè murali.
Parianu forti cum'è leoni è intossicati di passioni. Seminanu u terrore è u terrore.
U beatu Ghjesù m'hà dettu :
"S'è vo vulete calmà un pocu, entra trà questi omi
per cunvince li di i mali chì facenu, mentre chì face a so furia ".
Ancu un pocu timida, ci sò andatu. Appena mi anu vistu, mi vulianu divurà.
li aghju dettu :
"Lasciami parlà cun voi è allora farai ciò chì vulete cun mè.
Avete da sapè chì, se pudete rializà a vostra intenzione di distrughje a pruprietà murale - in relazione à a religione, a virtù è u benessiri suciale,
senza nutà i vostri sbagli,
-Sarè capaci di distrughje tutti i beni fisichi è tempurale à u stessu tempu.
In fatti, più sò alluntanati da i beni murali, più i mali fisici aumentanu. Dunque, senza capiscia, distrugge quelli passageri chì amate tantu!
Non solu travagliate contru à u vostru propiu bè,
- ma circate ciò chì distrugge a vostra propria vita,
È sarete a causa chì purterà lacrime amare à i vostri sopravviventi. "
Allora aghju fattu un grande attu di umiltà chì ùn possu mancu discrive. I dui omi sò diventati cum'è dui esseri fora di un statu di pazzia.
Eranu cusì debuli chì ùn anu mancu a forza di tuccà mi. Allora aghju passatu liberamente trà elli.
Aghju capitu chì nisuna forza pò resiste à a Ragione è à l'Umiltà.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù ùn era micca venutu. Allora aghju dettu:
"Chì deveru fà in questu statu se l'ughjettu chì m'hà fattu piacè ùn ghjunghje più ?
megliu mette fine una volta per tutte. "
Mentre stava dicendu questu, u mo dolce Ghjesù ghjunse brevemente è mi disse:
"A mo figliola,
u puntu essenziale hè di ripressione i primi muvimenti.
Se l'ànima hè attenta à fà questu, tuttu sarà bè. Ma
- s'ellu ùn hè micca,
e passioni risalteranu à a superficia è dannu a Forza Divina chì, cum'è una barriera, circonda l'anima
- mantene bè prutetta e
- per alluntanassi i so nemici chì cercanu sempre di mette trappule è di dannu.
Appena l'anima face un primu muvimentu,
- s'ellu entre in sè stessu, si umilia, si pente è, cù curagiu, rinunzià, a Forza Divina circunda torna l'anima.
S'ellu, à u cuntrariu, ùn la rinuncia micca,
rottu i barrieri di a forza divina, l'anima apre a porta à tutti i vici.
Dunque, fate attenzione
- à i primi muvimenti,
- pinsamenti è parolle chì ùn sò micca ghjustu è santu,
s'è vo vulete chì a forza divina ùn ti lascià solu per un mumentu.
Altrimenti, se i primi muvimenti ti scappanu,
ùn hè più l'anima chì regna, ma e passioni chì dominanu. "
Sta mane mi sò trovu fora di u mo corpu.
Dopu ch'e aghju andatu in cerca di u mo dolce Ghjesù, l'aghju trovu. Era in un statu cusì pietosu chì mi ruttu u core.
E so mani eranu trafitte è cuntrate cù l'amarezza di u dulore, perch'elli ùn puderanu micca toccu.
Pruvatu di tuccalli per rilassate e mo dite è guarì e ferite, ma ùn pudia micca, perchè u Beatu Ghjesù pienghjeva per sti dulori intensi.
Ùn sapendu chì fà, l'aghju abbracciatu vicinu à mè è dissi :
"A mo Amore, hè statu un pocu di tempu chì avete spartutu cun mè i dulori di e vostre ferite. Forse hè per quessa chì e cose sò peghju.
Per piacè lasciami sparte a vostra sofferenza. Allora, s'ellu soffre, a vostra suffrenza pò calà ».
Mentre parlava cusì, un anghjulu apparsu cù un chiovu in a so manu è mi trafittò e mani è i pedi. Cum'ellu mi spingeva l'unghia in e mani,
Le dita di u mo caru Ghjesù si rilassanu è e so ferite guariscenu. Mentre soffriva, u Signore m'hà dettu:
" A mo figliola , a croce hè un sacramentu .
Ognunu di i sacramenti pruduce i so effetti speciali:
- questu elimina u peccatu,
- questu cunferisce a grazia,
- unisce cù Diu,
- chì dà forza,
è parechji altri effetti.
Solu a croce unisce tutti questi effetti
-riproducendu in l'anima cun tale efficacità
chì pò, in pocu tempu, rende l'ànima simile à l'uriginale da quale hè vinuta ».
Allora, cum'è se Ghjesù vulia riposà un pocu, si ritirò in u mo internu.
Sta mane u mo adorable Ghjesù hè vinutu per un pezzu.
M'hà dettu: "A mo figliola,
quellu chì vole à Diu in a so tutalità deve dà si tuttu à Diu. Allora si chjusu in mè senza dì nunda d'altru.
Dunque, videndulu assai vicinu à mè, li dissi : « Signore, abbi pietà di mè.
Ùn vedi micca chì tuttu hè seccu è aridu in a mo ànima ? Mi pare ch'e aghju diventatu cusì seccu : hè cum'è s'ellu ùn aghju mai ricevutu una goccia di pioggia. "
Ghjesù rispose:
"Hè megliu cusì.
Ùn sapete micca chì più i tronchi sò secchi, più facilmente u focu li divora è più veloce li cunvertisce in u focu ? Una scintilla hè abbastanza per ignili.
Ma s'è i ghjurnali sò chini di sapi è micca bè secchi, ci vole un grande focu per accende è assai tempu per turnà in u focu.
Hè cusì in l'anima. Quandu tuttu hè seccu, una scintilla hè abbastanza per trasfurmà completamente in un focu di l'amore divinu. "
li dicu :
" Signore, ti ridi di mè. Quantu hè dura tuttu in sta siccità ! D’altronde, chì deve brusgià, s’ellu hè tuttu seccu ?
Mi rispose :
"Ùn vi scherzu : ùn capite micca ciò chì dicu ? Quandu tuttu ùn hè micca seccu in l'anima,
a satisfaczione hè sapa,
a satisfaczione hè sapa,
u gustu hè sapi,
l'autoestima hè linfa.
À u cuntrariu, quandu tuttu hè seccu è l'ànima travaglia, sta linfa ùn trova micca canali per flussu.
U focu divinu, truvate l'anima
- solu, nudu è secca cum'ellu era quandu era creatu da u Creatore,
- senza limfa stranera chì ci circuli, se micca sta nudità chì hè u so solu vestitu,
hè assai faciule per ellu cunvertisce l'ànima in u so propiu Fire divinu.
Allora, li dugnu una atmosfera di pace ,
- priservà lu attraversu l'obbedienza interiore e
-pruteghjendulu per ubbidienza esterna.
Sta pace dà nascita à Diu in l'anima, vale à dì Diu in a so tutalità
- in tutte e so opere,
-in tutte e so virtù e
- in tutti i modi di a Parola Incarnata,
cusì ch'elli nascenu in l'anima
- a simplicità di a Parola,
- a so umiltà,
- l'addiction di a so vita di zitellu,
- a perfezione di e so virtù adulte,
- mortificazione e
- a crucifixion di a so morte.
Inoltre, sempre principia in a manera seguente:
Quellu chì vole à Cristu in a so tutalità deve dassi totalmente à Cristu. "
Sta mane, dopu m'avè datu assai afflizzioni, hè vinutu u mo dolce Ghjesù, appena u vidiu, l'aghju strincatu forte è dicu :
"Bè caru, sta volta vi abbracciaraghju tantu ch'ùn pudite micca scappà." Duranti stu tempu, mi sentu tuttu pienu di Diu, cum'è s'ellu era inundatu, cusì chì i puteri di a mo ànima fermanu affascinati è inoperanti. Stavanu solu à fighjulà.
Dopu avè statu in questu statu di inattività per un tempu - chì situazione dolce è piacevule! - u mo adorable Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola,
à volte mi riempia l'ànima di mè stessu tantu chì, sparghjendu in mè, l'anima ferma oziosa.
Altre volte lassu una parte di l'anima viota
È dopu, in a mo prisenza, l'ànima travaglia maravigliosamente. Si impegna in atti
- lode,
- ringraziu,
- d'amore,
- riparà è altri.
È, in questu modu, riempie quelli spazii chì l'aghju lasciatu.
Questi dui stati sò stati tramindui sublimi è si aiutanu l'un l'altru ".
Esse in u mo statu di solitu, u benedettu Ghjesù ùn hè micca vinutu. Oh! Quante sceme aghju dettu è quante sceme aghju dettu !
Ùn ci hè bisognu di dì quì.
Dopu avè diventatu assai stancu, mi sentu assai vicinu à una persona senza vede a so faccia. Aghju allungatu per tuccà ella è l'aghju trovu cù u so capu appughjatu nantu à a mo spalla.
Era inconsciente. L'aghju guardatu è ricunnosce u mo dolce Ghjesù, mi paria ch'ellu s'era svenutu da e tanti sciocchezze ch'aghju dettu.
Appena ritruva a cuscenza, ùn sò quante altre sciocche li vulia dì, ma mi disse :
« Zittu, zitti ! Ùn ci vole più à parlà.
Altrimenti mi fariai perde a cuscenza.
U to silenziu mi permetterà di ricuperà e mo forza.
È cusì possu almenu dà un basgiu, abbraccià vi è rende felice ".
Allora, aghju statu in silenziu è avemu basgiatu parechje volte. Ghjesù m'hà datu parechje dimustrazioni d'amore, ma ùn sò micca sapè cumu discrive.
Allora aghju trovu fora di u mo corpu
È andatu in cerca di l'Amati di a mo ànima.
Ùn truvendu, aghju alzatu l'ochji à u celu : chì sà s'ellu ùn l'aghju trovu.
Cussù aghju vistu a Regina Mamma è Ghjesù Cristu posti daretu à daretu.
Si litigavanu è, postu chì Ghjesù ùn vulia sente à a so Mamma, li avia voltatu a spalle. Paria in furia è mi paria chì u focu di a so rabbia esce da a so bocca.
L'unicu ciò chì capiscu hè chì
quellu ghjornu, u Nostru Signore hà vulsutu distrughje tuttu ciò chì serve à l'omu cum'è alimentariu,
quandu a Vergine Santissima ùn la vulia.
Ghjesù li disse :
"Ma nantu à quale sferisce u focu di a mo rabbia?" A Mamma hà rispostu indicandumi:
"Eccu quellu nantu à quale pudete versà a vostra furia.
Ùn sapete ch'ella hè sempre pronta à esaudisce i nostri desideri. "
À sente questu, Ghjesù si vultò versu a so Mamma cum'è s'elli avianu fattu una scuperta.
Chjamavanu anghjuli, dendu à ognunu una scintilla di quellu focu chì esce da a bocca di Ghjesù.
Questi anghjuli mi anu purtatu sti scintille.
Mettianu unu in bocca è l'altri nantu à e mani, pedi è core. Cumu aghju patitu ! Mi sentu divuratu è amaru da stu focu.
Tuttavia, mi sò rassignatu à mette in tuttu.
Beatu Ghjesù è a so Mamma eranu spettatori di i mo suffrenze. Ghjesù paria un pocu calmatu.
Duranti stu tempu, aghju rinfriscatu u mo corpu.
U mo cunfessore era quì per ricurdà à mè di ubbidisce secondu u so usu.
Megliu ancu, hà manifestatu a so intenzione di fà mi soffre a crucifixion. Ghjesù hà accettatu di sparte e so suffrenze cun mè.
Mi paria chì u mo cunfessore avia finitu u travagliu principiatu da a Regina Mamma. Chì tuttu sia per a gloria di Diu, ch'ella sia sempre benedetta.
Sta mane, mentre ch'e soffriva assai, u beatu Ghjesù era mossu in u mo internu.
Aghju vistu chì ci si lasciava basgià è ch'ellu era cum'è sustinutu da una altra persona. Eru maravigliatu di vede.
Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola,
l'internu di l'anima hè cum'è un gruppu di passioni.
Cum'è l'anima avanza distrughjendu sti passioni,
-le virtù li rimpiazzanu,
- accumpagnatu da diverse grazia.
Quandu e virtù sò perfezionate, e mo grazia aumentanu.
Siccomu u mo tronu hè fattu di virtù,
a persona chì pussede e virtù
m'offre un tronu per ch'e possu regnà in u so core è
stende e so braccia per basgià è curtite mi continuamente, finu à truvà i mo piacè in a so cumpagnia.
Hè un fattu chì l'ànima pò esse contaminata, ma a virtù ferma sempre intacta. Mentre l'ànima sapi mantene a virtù, pussede u pussessu. Ma quandu l'ànima perde a virtù, hè cum'è un ritornu.
Vale à dì, a virtù torna à mè, induve hè vinutu.
Allora ùn vi maravigliate se mi avete vistu cusì in u vostru internu. "
Esse in u mo statu di solitu,
u mo bellu Ghjesù m'hà pigliatu fora di u mo corpu è mi disse :
"A mo figliola, si pò dì chì tutte e virtù sò e mo qualità è attributi. Ma ùn si pò dì chì l'amore hè unu di i mo attributi.
Innò, l'amore hè a mo natura.
Tutte e virtù formanu u mo tronu è e mo qualità, ma l'amore hè u mo stessu esse".
Sentendu questu, aghju ricurdatu chì u ghjornu prima avia dettu à una persona chì teme per a so salvezza.
-chì quelli chì amanu veramente Ghjesù Cristu ponu esse sicuru d'esse salvatu.
In quantu à mè, pensu chì hè impussibile
U nostru Signore toglie da ellu un'anima chì l'ama cù tuttu u so core. Hè per quessa chì aghju dettu à sta persona:
"Pensemu à amà ellu è tenemu a nostra salvezza in e nostre mani". Allora aghju dumandatu à u mo gentile Ghjesù se, dicendu questu, avia parlatu male.
Ellu rispose :
"U mo amatu, ciò chì avete dettu hè ghjustu, perchè l'amore hà u so propiu.
:
-di dui ogetti, forma unu;
-di dui vulintà, ne forma una.
L'anima chì mi ama forma una cosa cun mè, una vuluntà.
Cumu allora si pò separà di mè ?
Moltu di più, essendu a mo natura Amore,
- s'ellu trova una scintilla d'amore in l'omu, l'unisce subitu cù Amore eternu.
Cum'è hè impussibile di furmà
- duie anime da una ànima,
- dui corpi da un corpu,
dunque hè impussibile per quellu chì mi ama veramente per andà in a so ruina ».
Sta mane, appena aghju vistu u mo amatu Ghjesù, mi pareva di vede ch'ellu tene un fogliu di carta nantu à quale sò state scritte ste parolle :
"A mortificazione produce gloria.
Quellu chì vole truvà a fonte di tutti i piacè deve alluntanassi da tuttu ciò chì pò dispiace à Diu ".
Allora hè sparitu.
Sta mane aghju vistu u mo bellu Ghjesù.
Senza sapè perchè, l'aghju intesu, disse :
« Povera Francia ! Povera Francia !
Avete alzatu u vostru capu è rumpitu è violatu e lege più sacre rinnegandumi per u vostru Diu.
Avete diventatu un esempiu per l'altri nazioni per attrallu à u male. È u vostru esempiu hà tanta forza chì l'altri nazioni sò per arruvinà.
Ma sapemu, però, chì,
- in a punizioni chì meritate, è
- per via di sta punizioni, sarete scunfittu. "
Allora Ghjesù si ritirò in u mo internu.
Mi sentu chì cercava aiutu, misericordia è cumpassione per u so
Soffrenu. Era straziante per sente u benedettu Ghjesù dumandà à e so criature per aiutu.
Truvà in u mo statu di solitu, mi truvò fora di u mo corpu, inginocchiatu davanti à un altare cù altre duie persone.
Intantu, Ghjesù Cristu apparsu nantu à questu altare è disse :
"I veri vittimi di l'anima
deve esse in cumunicazione cù u mo Ve.
Iddi
- anu da dà u fruttu chì anu cullatu in mè è
- esponimi à a mo propria sofferenza . "
Cum'ellu hà dettu questu,
pigliò un ciborium in manu è fece a cummunione à e trè persone prisenti.
Tandu, daretu à st’altare, paria ch’ella ci sia una porta
chì si apre nantu à una strada piena di ghjente è accumpagnata di dimònii,
- per ch'omu ùn si pò marchjà senza esse culpitu da elli. È cum'è sti dimònii eranu cuparti di spine assai affilate,
ùn si pudia muvimenti senza sente stung à u centru di a to carne.
Mi avissi vulutu scappà di sti diabuli diabolichi à ogni costu
Aghju guasi pruvatu à fà, ma ùn sò micca chì mi fermava.
Ghjesù m'hà dettu :
" Tuttu ciò chì vede sò complotti contr'à a Chjesa è u Papa. Vulerianu chì u Papa lascissi Roma è elli,
anu invaditu u Vaticanu è si apprupriavanu.
È s'è vo vulete scappà di sti guai,
l'omi è i dimònii guadagneranu forza e
caccerianu quelli spine chì feranu amaramente a Chjesa. Ma s'è vo vi cuntentate di soffrenu, tutti dui seranu debilitati. "
Quandu aghju intesu questu, aghju firmatu.
Ma quale puderia discrive ciò chì aghju vissutu è soffretu ?
Pensu chì ùn pudia più lascià sti spiriti maligni.
Dopu à stà cusì per a maiò parte di a notte, a prutezzione divina m'hà liberatu.
Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu in una chjesa. Ùn videndu u mo adorable Ghjesù, andò à pichjà à a porta di u tabernaculu per esse apertu da Ghjesù.
Siccomu Ghjesù ùn m'hà micca apertu, aghju pigliatu curagiu è aghju apertu a porta.
Quì aghju trovu u mo solu Bonu. Quale puderia discrive u mo cuntentamentu!
Eru estatica à vede sta bellezza indicibile. Quandu Ghjesù m'hà vistu, si precipitò in i mo braccia è mi disse :
"A mo figliola,
ogni periodu di a mo vita evoca
l'atti particulari di l'omu,
oltri gradi di imitazione, amore, riparazioni è altri.
A mo vita eucaristica hè una vita sana
- annullamentu,
- trasfurmazioni e
- cunsumu cuntinuu.
Puderaghju dì
chì dopu chì u mo amore avia righjuntu un piccu estremu, e
ancu s'ellu era cunsumatu nantu à a croce,
incapaci à truvà in a mo saviezza infinita
un altru signu esterno di una manifestazione d'amore per l'omu,
Vuliu cuntinuà à mustràlu u mo amore per stà cun ellu in l' Eucaristia.
M nantu à l'Incarnazione, a mo vita è a mo Passione nantu à a croce sò svegliate in l'omu
amore,
lode,-
grazie è
imitazione.
In ellu si sveglia a mo vita eucaristica
amore estatico,
un amore per l'annullamentu in mè,
un amore per u cunsumu perfettu.
Mi cunsumu in a mo vita eucaristica,
l'ànima pò dì chì eseguisce cù a Divinità e listesse funzioni chì aghju sempre cun Diu per amore di l'omi.
È stu cunsumu purterà l'anima à a vita eterna ".
Sta mane, postu chì u mo beatu Ghjesù ùn hè micca venutu, mi sentu cunfusu è umiliatu.
Dopu chì m'aghju datu assai prublemi, fù vistu è mi disse :
"Luisa, sempre umiliata cù Cristu!"
Eiu, felice di sente questu è vulendu esse umiliatu cun ellu, dicu:
- Sempre, o mio Signore !
Hà ripetutu : "
"U sempre di l'umiliazione cù Cristu hè u principiu di u sempre di l'exaltazione cù Cristu.
Aghju capitu chì
- più l'ànima soffre umiliazioni cù Cristu è per ellu, e
- più sti umiliazioni sò cuntinui, più u Signore esalterà st'anima.
Il fera continuellement cette exaltation devant toute la cour céleste,
-cù l'omi è davanti à i dimònii stessi.
Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu. Aghju trovu u mo bellu Ghjesù.
Siccomu ùn vulia ch’e mi veda i sciocchi di u mondu, mi disse :
"A mo figliola, ritirate. Ùn ci vole micca vede i mali assai serii chì esistenu in u mondu".
Dicendu cusì, ellu stessu mi ritirò, è mentre mi guidava, mi disse :
"Ciò chì vi cunsigliu hè di acquistà u spiritu di preghiera cuntinua.
Questa attenzione constante di l'ànima per sempre cunvertisce cun mè,
- o cù u core,
- o cù a mente,
-o cù a bocca, e
-Ancu cù intenzione simplice, face cusì bella in i mo ochji
- chì e note di u so core armonizzanu cù e note di u mo Cori.
Mi sentu tantu attiratu à cunversà cù questa anima
- chì ùn solu li mostra l'opere ad extra di a mo Umanità,
- ma ancu un pocu l'opere ad intra chì a mo Divinità operava in a mo Umanità.
"Inoltre, a bellezza chì l'anima acquista per via di u spiritu di a preghiera cuntinua hè cusì chì u diavulu
- hè culpitu cum'è un fulmine e
-frustratu in e trappule, prova à ghjunghje à st'anima ".
Dittu chistu, Ghjesù hà sparitu è aghju tornatu à u mo corpu.
Eru sempre in u mo statu di solitu.
Parechje volte aghju vistu u mo adorable Ghjesù, ma sempre in silenziu. Mi sentu cunfusu è ùn aghju micca osatu interrugallu.
Tuttavia, mi paria ch’ellu mi vulia dì qualcosa chì feria u so Sacru Cori. Infine, l'ultima volta ch'ellu hè ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola,
a vera carità deve esse altruista
- da quelli chì l'eserciteghjanu, e
- da quellu chì u riceve.
Se l'interessu stessu domina, questu fang produce fume
-chì acceca a mente e
-chì impedisce di riceve l'influenza è l'effetti di a carità divina.
Eccu perchè,
- in parechje opere chì sò fatte, ancu in opere sante,
- In parechji di l'assistenza caritativa chì furnisce, ci sentimu un vacu.
È l'anima ùn riceve micca u fruttu di a carità ch'ella esercita ".
Aviu avutu assai difficultà sta mane. U mo adorable Ghjesù hè ghjuntu inaspettatamente sparghjendu raghji di luce. Mi ritrovu investitu cù sta luce è, ùn sò micca cumu, mi ritruvu in Ghjesù Cristu.
Quale puderia dì quante cose aghju capitu in sta santa Umanità ? Puderaghju solu chì a Divinità hà rignatu in tutta l'Umanità di Ghjesù.
A divinità pò fà in un mumentu
- assai atti chì ognunu di noi pò o voli fà in u cursu di a so vita.
E cumu a Divinità hà travagliatu in l'umanità di Ghjesù Cristu,
Aghju capitu chjaramente chì in tutta a so vita u Beatu Ghjesù era rifattu
per tutti in generale e
per ognunu in particulare
tuttu ciò chì ognunu hà da fà versu Diu.
Cusì, Ghjesù hà veneratu à Diu per tutti in particulare,
hà ringraziatu, hà riparatu, hà glorificatu per tutti,
Elogiava, soffriva è pricava per tutti.
Allora, aghju avutu
tuttu ciò chì ognunu hà da fà hè digià fattu in u Cori di Ghjesù Cristu
Sò assai dispiaciutu da a perdita di u mo Bene più Altu. U mo core hè continuamente strappatu è soffre una morte constante.
U mo cunfessore hè vinutu è aghju descrittu a mo mala cundizione. Cuminciò à chjamà Ghjesù è suggerenu chì mi soffre a crucifixion.
Ghjesù ùn era micca d'accordu. A mo mente hè stata lasciata appesa, è per uni pochi di stonde aghju vistu i lampi chì venenu è andavanu ind'è mè senza ch'e possu vedà à Ghjesù. Chì soffrenza ! Quessi sò sofferenze chì ùn ponu mancu esse descritte.
Dopu avè datu assai sforzu, Ghjesù hè finalmente ghjuntu è aghju litigatu cun ellu. M'hà datu dice :
"A mo figliola, s'è vo ùn cunnosci micca a causa di a mo assenza, pudete avè qualchì mutivu di lagnà a mo privazione. Ma, sapendu chì ùn sò micca venutu perchè vogliu punisce u mondu, avete sbagliatu di lagnà!"
Aghju dettu: "Ci hè qualcosa trà u mondu è mè?"
Ghjesù hà ripetutu : "Iè, ci hè assai trà u mondu è voi. Perchè quandu vengu, mi dici: "Signore, vogliu suddisfà. Vogliu soffre per elli ".
È eiu, essendu perfettamente ghjustu, ùn pò micca riceve satisfaczione da i dui per u stessu debitu.
Sì avete accettatu a satisfaczione di u debitu di u mondu da voi, u mondu solu durà più è più in u male.
Duranti questi tempi di rivolta, a punizioni hè assai necessariu.
Se ùn avete micca colpitu u mondu, a bughjura diventerà cusì densa chì tuttu saria in u bughju. "
Cum'ellu hà dettu questu, aghju trovu fora di u mo corpu è aghju vistu a terra tutta coperta di bughjura, fora di qualchi tela di luce.
Chì succederà à stu poviru mondu ?
Ci hè assai di pensà à e cose assai tristi chì venenu.
Sta mane, essendu in u mo statu di solitu, mi sentu malatu fisicamente. U mo dulore era cusì intensu chì mi sentu cum'è mori.
Allora, teme d'entra in l'eternità, temeva ancu di più chì u benedettu Ghjesù venessi ghjustu, à u più cum'è una ombra. S'ellu hè vinutu secondu u so abitudine, ùn aghju micca paura à tuttu.
Per esse in bona forma per scuntrà à Ghjesù, aghju pricatu à u Signore per cuncede u so Spìritu Santu.
per pudè suddisfà u male chì puderia avè fattu cù i mo pinsamenti,
lasciami dà i so ochji
per ch'e possu suddisfà u male ch'e pudia fà cù i mo ochji, per ch'ellu mi dessi a so bocca, e so mani, i so pedi, u so Cori è tuttu u so corpu santu.
- per ch'e possu suddisfà per tuttu u male ch'e puderia avè fattu è
- per tuttu u bonu chì avissi avutu fattu è micca.
Mentre facia questu, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu, tutti vestiti per celebrà. Vultendu versu mè, mi disse :
"A mo figliola, tuttu ciò chì aghju meritatu,
L'aghju datu à tutti i criaturi è, in modu spiciali è soprabundanti, à quelli chì sò vittimi per u mo amore.
Eccu, ciò chì vulete, vi daraghju.
Ùn aghju micca solu à tè, ma à tutti quelli chì vulete. Dunque, pensendu à u mo cunfessore, aghju dettu à Ghjesù:
"Signore, s'è tù mi porta cun tè, per piacè u Babbu cunfessore".
Ghjesù aghjunse :
"Di sicuru hà ricevutu alcune ricumpensa
-grazie à a carità chì hà esercitatu versu voi.
È postu ch'ellu hà cooperatu, quandu venite cun mè in u Regnu di l'Eternità,
U ricompensaraghju di novu ".
U mo dolore era sempre crescente
È mi sentu felice d'esse à a porta di l'eternità. Intantu hè vinutu u mo cunfessore è m'hà chjamatu à ubbidienza.
Vuliu stà zittu annantu à tuttu, ma m'hà furzatu à dì li tuttu. Canticchiava u so solitu ritornello chì, per ubbidienza,
Ùn aghju micca da more. Ma malgradu tuttu questu, u mo dolore persisteva.
In più di u fattu chì mi sentu malatu, aghju avutu qualchì preoccupazione.
- per l'ordinanza strana di u mo cunfessore,
-cum'è s'ellu ùn pudia piglià u volu versu u mo Supremu è solu Bonu!
Ci vole à aghjustà chì u mo cunfessore, vicinu à celebrà a Santa Messa, ùn mi vulia micca fà a cummunione.
per u vomitu cuntinuu chì m'accampava.
U mo cunfessore m'avia ubbidientemente urdinatu di dumandà à Ghjesù Cristu di tuccà u mo ventre per chì u mo vomitu si ferma.
Appena Ghjesù hè ghjuntu, hà messu a so manu nantu à u mo ventre, è u vomitu custanti cessò, ancu s'ellu u male persisteva.
mi vede ancu preoccupatu,
Ghjesù m'hà dettu :
- A mo figliola, chì faci ?
Ùn sapete micca chì , s'è a morte vi stupisce, truvendu vi preoccupatu, vi tuccherà à purificà in purgatoriu ?
Se u vostru spiritu ùn hè micca unitu cù u mio , a vostra vulintà hè unita à a meia,
se i vostri desideri ùn sò micca i mo desideri ,
necessariamente
duverete esse purificatu per esse totalmente trasfurmatu in mè.
Dunque siate attenti è pensate solu à stà unitu à mè, è aghju cura di tuttu u restu ".
Cum'ellu hà dettu questu, aghju vistu a Chjesa
U Papa è una parte di a Chjesa appoghjanu nantu à e mo spalle.
À u listessu tempu aghju vistu u mo cunfessore furzà à Ghjesù per ùn piglià micca cun ellu per u mumentu.
U benedettu Signore dice:
"I mali sò assai serii è i peccati ghjunghjenu à un puntu chì u mondu ùn merita più di avè l'anima vittima in sè stessu,
vale à dì, anime chì sustene è prutegge u mondu davanti à a mo faccia.
Sì stu gradu di u male aumenta finu à pruvucà a mo Ghjustizia, certamenti l'aghju da piglià cun mè ".
Allora aghju capitu chì e cose eranu cundizionate.
Aghju cuntinuatu à sentu male, è u mo cunfessore hè statu fermu.
Si preoccupa ancu ch'e ùn l'obbedissi micca nantu à a quistione di ùn more : temeva ch'e aghju cessatu di pricà à u Signore per liberami da e mo suffrenze.
Per d 'altra banda, mi sentu pressatu da u benedettu Ghjesù, i santi è l'anghjuli per andà è unisce à elli, cusì chì eru cun Ghjesù una volta è cù i citadini celesti un altru. In questu statu, mi sentu torturatu.
Ùn sapia micca chì fà. Eppuru, aghju statu calmu per paura chì, se Ghjesù ùn m'avia purtatu in u celu cun ellu avà, ùn aghju micca trovu un altru.
l'occasione di andà prestu cun ellu. Allora, mi rinditu cumplettamente in e so mani.
Mentre era in questa situazione, aghju vistu u mo cunfessore è l'altri pricà à Ghjesù per ùn lascià micca more.
Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, mi sentu abusata.
Ùn pudete micca vede ch'elli ùn volenu micca ch'e vi porti cun mè ?
Aghju rispostu: "Mi sentu ancu abusatu. Daveru, si meritanu a punizioni per mette una criatura povera in un tali statu di tortura ".
Ghjesù cuntinuò : "Chì punizioni vulete ch'e li dessi ?
Ùn sapendu chì dì davanti à sta Fonte inesauribile di carità, aghju rispostu :
"Mio dolce Signore, postu chì a santità esige sacrificiu, fateli santi.
S'elli ùn anu micca un altru benefiziu,
- Avaranu almenu ottinutu u scopu di mantene cun elli cum'è un'anima vittima, è aghju rializatu u mo scopu di vedeli divintà santi, ottenendu per elli a pazienza di suppurtà e sofferenze chì a santità esige ".
Ghjesù era tantu cuntentu di sente ciò chì stava dicendu chì m'hà abbracciatu è disse : "Ben fattu, u mo amatu!
Avete pussutu sceglie ciò chì hè più eccellente per u so bè è per a mo gloria. Hè per quessa chì avemu da rinunzià per avà.
Mi riservu per mè un'altra occasione di piglià di colpu cun mè ùn li dà u tempu di fà viulenza à noi. "
Allora Ghjesù sparì è aghju trovu in u mo corpu.
I mo soffrenze sò state in parte alleviate è mi sentu un novu vigore in mè, cum'è s'ellu era appena natu.
Ma solu Diu cunnosce u soffrenu è u turmentu di a mo ànima. Spergu chì almenu vulete accettà a durezza di stu sacrifiziu.
Pensu chì u beatu Ghjesù vulterà à vedemi secondu u so abitudine. Ma chì ùn era micca a mo delusione quandu,
- dopu chì era decisu chì, per u mumentu, ùn mi portava micca in u celu cun ellu,
"Hà cuminciatu à dà mi prublemi à vedelu!
L'aghju vistu à u più volte in fretta, cum'è una ombra o un lampu.
Sta mane, quandu mi sentu assai stancu da u mo desideriu constantu è longu aspittà, pare chì Ghjesù hè ghjuntu.
Mentre mi tirava fora di u mo corpu, mi disse :
"Figlia mia, s'è tù sì stancu, venite à u mo Cori, beie è vi rinfreschi".
Allora mi avvicinu à u so Cori divinu è beiu generosi sorsi di latte mischju cù un sangue assai dolce.
Allora m'hà dettu :
"L'amore hà trè caratteristiche:
hè custante è senza limiti,
hè forte è
hè nodo inseme cù Diu è vicinu.
Se ùn truvamu micca sti trè caratteristiche in l'anima,
si pò dì chì u so amore ùn hà micca e qualità di l'amore veru. "
Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu per uni pochi di stonde, tuttu indignatu, mi disse :
"Quandu l'Italia hà bevutu a basura più fetida finu à a feccia, finu à affucà è cusì si dicerà :
« Hè morta, hè morta ! Allora risusciterà di novu. Allora, diventendu più calmu, aghjunse :
"A mo figliola,
quandu vogliu qualcosa da i mo criaturi,
I instill in elli e dispusizioni per fà li vulete ciò chì vogliu.
Allora, in u statu in u quale site , calmate ! "
Dittu chistu, hè sparitu è eru preoccupatu di ciò chì m'hà dettu.
Sta mane eru in un oceanu d'angoscia è di lacrime per l'abbandunamentu tutale di u mo Bene Supremu.
Mentre era cunsumatu da u dulore,
Aghju persu a cuscenza è aghju vistu u Beatu Ghjesù chì sustene a so fronte cù a so manu.
Aghju vistu ancu cum'è una Luce chì mostrava parechje Parolle di verità.
Mi ricordu appena e parolle seguenti:
"Destrughjendu u ligame d'obbedienza chì Diu avia stabilitu trà ellu è a criatura,
un ligame unicu chì unisce Diu è l'omu , a nostra umanità hè stata dispersa ".
Pigliendu a nostra natura umana è facendu noi u nostru capu,
Ghjesù Cristu hè vinutu per riunisce l' umanità persa .
Per a so ubbidienza à a vuluntà di u Babbu ,
Hè vinutu à ligà Diu è l'omu una volta di più.
Tuttavia, sta unione indissolubile hè in più forte.
secondu a misura di a nostra ubbidienza à a Voluntà Divina ».
Dopu à quessa, ùn aghju mai vistu u mo caru Ghjesù.
La lumière s'éloigna en même temps que lui.
Esse in u mo statu di solitu, mi sentu cum'è abbandunà u mo corpu.
Aghju trovu un zitellu chì pienghje è, assai vicinu à ellu, parechji omi, unu di i quali paria più seriu chè l’altri. Pigliò un beie assai amara è l'hà datu à u zitellu.
Ingugliallu, soffre tantu ch’ellu paria d’affucà.
È eiu, senza sapè quale era stu zitellu, u pigliò in braccia per cumpassione è li dissi :
"Eppuru hè un omu seriu è t'hà fattu questu ? Poveru picculu, venite à mè, vi asciugheraghju e lacrime !"
U zitellu mi dici: "A vera seriu si trova in a religione, è a vera religione hè fighjulà u so vicinu in Diu è Diu in u so vicinu".
Allora, s'avvicinendu à l'arechja, cusì vicinu chì e so labbre mi toccò è a so voce risonava in mè, aghjunse :
"Per u mondu,
a parolla religione hè una parolla ridicula,
pare una parolla senza valore.
Ma, davanti à mè,
ogni parolla chì appartene à a religione hà una virtù-putenza di valore infinitu, tantu chì
Aghju utilizatu a parolla per sparghje a fede in l'universu.
Quellu chì esercita questu mi serve da a bocca per manifestà a mo Voluntà à e criature. "
Quandu hà dettu questu, aghju capitu assai bè chì era Ghjesù.
Sentendu a so voce chjara, quella voce chì ùn aghju micca intesu da tantu tempu,
Mi sentu risuscitatu.
I stava culà aspittendu, cusì chì,
Appena Ghjesù hà finitu di parlà, li possu dì i mo bisogni estremi.
Tuttavia, avia appena finitu di sente a so voce quand’ellu sparì. Eru angustiatu è inconsolable.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù si vide in u mo internu è mi paria ch'ellu avia piantatu un arbre in u so Cori.
L'arburu era cusì arradicatu
-chì e so radiche paria ghjunghje sin’à a punta di u Cori.
In cortu, l'arburu paria avè urigginatu à u stessu tempu chì a natura umana di Ghjesù.
Eru maravigliatu di vede a bellezza, a specificità è l'altitudine di questu arbulu. Paria toccu u celu.
È i so rami parianu stende à i limiti più distanti di u mondu.
Quandu u beatu Ghjesù mi vide ancu stunatu, mi disse :
"A mo figliola, questu arburu hè statu disegnatu à tempu à mè in u centru di u mio
Cori.
Da tandu, grazia à st'arburu di a redenzione ,
Aghju sperimentatu in a prufundità di u mo Cori
- tuttu ciò chì omu faria bè è male.
Hè ancu chjamatu l'arburu di a vita ,
-cusì
Tutte l' ànima chì sò uniti à questu arburu riceveranu a vita di grazia in u tempu, è quandu l'ànima mature, li darà vita è gloria in l'eternità .
Eppuru, ch'ella ùn hè micca u dulore chì mi sentu!
Ancu s'ellu ùn ponu micca sradicà stu arbulu è ùn ponu micca toccu u so troncu, assai pruvate à taglià i so rami per impedisce l'ànima di riceve a so vita.
Mi volenu ancu piglià
- tutta a gloria è u piacè chì questu arburu di a vita mi pò dà. Mentre Ghjesù stava dicendu questu, hè sparitu.
Mentre bramava a venuta di u mo adorable Ghjesù,
Hè ghjuntu in u sguardu chì avia quandu i so nemici
l'hà schiaffatu,
si coprì a faccia cù sputum e
li bendava .
Ghjesù hà patitu tuttu cù una pacienza admirabile.
Mi pare ch'ellu ùn hà mancu guardatu à quelli chì l'anu fattu soffre,
tantu assorbita à cuntemplà ind'è u fruttu chì i so suffrenze pruducianu nantu à elli.
L'aghju ammiratu cù maraviglia quandu Ghjesù mi disse :
"A mo figliola,
in i mo opere è i mo suffrenze,
Ùn aghju mai guardatu fora, ma sempre dentru.
Fighjendu nantu à u fruttu qualunque sia l'avvenimentu,
- ùn solu aghju patitu,
- ma aghju patitu di brama è avidità.
À u cuntrariu, in i so opere,
- l'omu ùn guarda micca u bonu chì hè in elli. È, ùn vede micca i so frutti, facilmente si annoia è arraggia. Spessu rinuncia à fà u bè.
S'ellu hè in u dulore, diventa facilmente impaciente.
È, s'ellu face male, senza circà in quellu male, faci facilmente. "
Hà aghjustatu :
"E criature ùn volenu micca persuade chì a vita hè accumpagnata da diversi accidenti, à volte di soffrenu, à volte di cunsulazione.
Eppuru i pianti è i fiori sò un esempiu per elli
resta sottumessu à u ventu, a neve, a grandina è u calore. "
Aghju passatu una notte assai ansiosa.
Aghju vistu u mo cunfessore chì m'hà datu pruibizioni è ordini.
U Beatu Ghjesù hè vinutu per uni pochi di stonde è solu per dì mi :
"A mo figliola,
a Parola di Diu hè gioia . Quellu chì l'ascolta senza fà fruttu cù e so opere, li dà una tinta scura è u contamina ».
Sentu assai dulore, aghju pruvatu à ùn attentu à ciò chì aghju vistu. Hè tandu chì u mo cunfessore hè ghjuntu à dì mi chì Monsignore avia datu l’ordine assulutu chì u prete ùn vina più à caccià mi fora di u mo statu di solitu, ma ch’o l’aghju da lascià solu.
Avà, questu hè qualcosa chì, dapoi più di diciottu anni, ùn aghju mai pussutu ottene, malgradu e mo lacrime è e mo preghiere, e mo prumesse è i mo voti fatti à l'Altissimo.
Puderaghju cunfessà davanti à Diu chì tutte e soffrenze ch'e aghju patitu ùn sò micca stati veri croci per mè, ma delicatezze è grazia di Diu.
L'unica vera croce per mè era a venuta di u prete.
Dunque, sapendu, dopu à parechji anni di sperienza,
- l'impussibilità di esce da u mo statu di solitu solu, u mo core era strappatu da a paura di ùn pudè ubbidì.
Ùn facia nunda, ma versà lacrime assai amare mentre pricava à stu Diu chì cercava solu in u fondu di u mo core per avè pietà di mè in a situazione ch'e era.
Mentre pricava è pienghje,
Aghju vistu un lampu di luce è aghju intesu una voce chì diceva :
"A mo figliola, per fà sapè à u Babbu cunfessu chì sò io, l'obbediraghju. È dopu avè datu a prova di ubbidienza, serà ellu chì mi ubbidirà ".
Aghju dettu à Ghjesù:
"Signore, aghju assai paura di ùn pudè ubbidì".
Ghjesù aghjunse :
" L'obbedienza si scioglie e incatena .
E postu ch'ella hè una catena, ligami a Voluntà Divina à a vulintà umana per furmà una sola vulintà, per chì l'anima ùn agisce micca cù u putere di a so propria vulintà, ma cù u putere di a Voluntà Divina.
Inoltre, ùn sarete micca voi chì ubbiditeraghju, ma eiu chì ubbidiraghju in tè . Allora, tuttu afflittu , aghjunse :
"A mo figliola, ùn hè micca ciò chì ti dicu ?
Chì hè quasi impussibile per mè di mantenevi in stu statu di vittima è di inizià a massacra in Italia ".
Allora, aghju un pocu più tranquillu. Ma ùn sapia micca cumu sta ubbidienza andava à travaglià.
U solitu tempu hè ghjuntu per entre in u mo solitu statu di soffrenza,
- per a mo grande amarezza,
- una tale amarezza chì ùn aghju micca avutu nunda di questu in tutta a mo vita, a mo mente ùn pudia perde a cuscenza.
A mo vita, u mo tesoru, ella chì hè tutta a mo felicità, u mo tutti i gentili Ghjesù ùn hè micca vinutu. Pruvava di ricuperà u megliu ch'e pudia, ma a mo mente si sentia cusì sveglia chì ùn pudia svenire nè dorme.
Dunque, stava solu lascià e mo lacrime scorri.
Aghju fattu tuttu ciò chì puderia fà in u mo internu ciò chì aghju fattu l'altri volte quandu era per perdiri a cuscenza. Unu per unu, mi ricurdò di l'insignamenti, di e parolle è di cumu duvia esse sempre unitu cù Ghjesù.
Sti ricordi eranu frecce chì mi feranu amaramente u core
Dimmi:
"Oh! Dapoi quindici anni l'avete vistu ogni ghjornu, à volte più longu, à volte più cortu, à volte trè o quattru volte è à volte solu una volta.
Calchì volta ti parlava è certe volte u vidia in silenziu, ma u vidia sempre.
Avà l'avete persu, ùn u vedrete più, ùn senterete più a so voce dolce è dolce. Hè tuttu finitu per voi. "
U mo poveru core era pienu di tanta amarezza è dulore chì possu dì chì u mo dulore era u mo pane è e mo lacrime u mo beie.
U mo core era tantu pienu chì ùn pudia ingullà una sola goccia d'acqua.
À questu hè aghjuntu un altru spinu. Aghju spessu dettu à u mo adorable Ghjesù:
"Cumu teme ch'e sò a causa di u mo statu, chì a mo cundizione hè sanu u fruttu di a mo imaginazione ! Temu chì hè solu fiction ".
Ghjesù rispose :
"Eliminate queste paure.
Più tardi, vi vede i ghjorni quandu,
- à u costu di ogni sforzu è sacrificiu per perde a cuscenza,
ùn pudete micca. "
Malgradu tuttu questu, eru tranquillu in u mo internu,
perchè, almenu, aghju ubbiditu, ancu s'ellu mi costava a vita.
Credu chì e cose cuntinueghjanu cusì, cunvincendumi chì u Signore, postu ch’ellu ùn mi vulia più in stu statu, avia usatu l’intermediariu di Monsignore per dà mi sta direttiva.
Dopu à dui ghjorni passati cusì, à a sera, mentre ch'e aghju veneratu u crucifissu, un lampu di luce si prisenta davanti à a mo mente. Sentu u mo core apertu è una voce mi disse :
"Durante uni pochi di ghjorni vi tenaghju suspesu da u vostru statu di vittima, è dopu vi faraghju ritruvà in quellu statu ".
Allora, dicu:
"Signore, ùn mi farai micca vultà in sè stessu s'è mi sguassate?"
A voce rispose :
Innò, hè un decretu di a mo Vuluntà chì lasciate u vostru statu di soffrenu per l'azzione di u prete. S'elli volenu sapè perchè, venenu à mè è mi dumandanu.
A mo saviezza hè incomprensibile.
Aduprà assai mezi inusual per ottene a salvezza di l'ànima. In ogni casu, ancu s'ellu hè incomprensibile, s'elli volenu truvà e ragiuni, falanu à u fondu di a cosa è li truveranu, chjaru cum'è u sole.
A mo ghjustizia hè cum'è una nuvola carica di grandine, tronu è lampi.
In tè hà trovu un frenu per ùn pisà troppu à e pupulazioni. Ùn deve micca pruvà à anticipà u mumentu di a mo rabbia ! "
Aghju rispostu:
"Avete riservatu solu per mè sta punizione, senza ch'e possu spiranza di esse liberata. Avete datu assai ringraziamenti à l'altri ànimi, soffrenu tantu per u vostru amore, ma ùn avianu micca bisognu d'intervenzione di u prete ".
A voce cuntinuava :
"Sarete liberatu,
- ma micca avà,
- quandu cumincianu i massacri in Italia. "
Questa era una nova causa di dolore è lacrime amari per mè. Tantu cusì chì u mo più gentile Ghjesù, per cumpassione per mè, si mosse in mè, mettendu cum'è un velu davanti à e parolle ch'ellu m'avia dettu.
Senza esse vistu, mi fece sente a so voce chì mi diceva :
"A mo figliola, venite à mè. Ùn afflitti micca, alluntanemu un pocu a Ghjustizia. Lasciamu da noi à l'amore per un bellu pezzu, per ùn succumbisce micca.
Ascoltami, aghju tantu da insignà. Pensate ch'e aghju finitu di parlà cun voi ? Innò. "
Aghju pientu finu à chì i mo ochji sò diventati dui fiumi di lacrime.
Ghjesù continuò :
"Ùn pienghje micca u mo amatu, ma stammi à sente.
Sta mane, vogliu sente a Missa cun voi per insignà vi cumu si deve sente. "Cusì, Ghjesù hà spiegatu è l'aghju seguitu da vicinu.
Siccomu ùn l'aghju micca vistu, u mo core era continuamente strappatu da u dulore.
È, di tantu in tantu, per piantà u flussu di e mo lacrime, mi chjamava.
- Prima, m'hà amparatu qualcosa di a Passione spieghendu u so significatu è,
Prima m'hà amparatu à fà ciò chì hà fattu in l'internu durante a so passione.
À u mumentu ùn possu micca scrive queste cose.
I riservu per un altru tempu, Diu vole. Aghju cuntinuatu cusì per altri dui ghjorni.
Ùn era ancu capace di svenire o dorme.
A mo povera natura ùn pudia più. Mi sentu più cunvinta chè mai chì ùn aghju mai più vistu u mo caru Ghjesù.
Allora, tuttu hè ghjuntu à l'improvvisu è m'hà cacciatu. Eru culpitu cum'è da un lampu. Quale pò discrive a mo paura?
Ma, ùn essendu più maestru di mè stessu,
ùn era più in u mo putere di ricuperà i mo sensi.
Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola, ùn àbbia paura, sò vinutu à furtificà ti. Ùn vedi tù stessu quantu sì stancu ? Ùn vedi micca cumu, senza mè, a to natura si debilita ?
L'aghju dettu, pienghjendu :
"Ah! A mo vita, senza tè sò mortu, ùn sentu più forze vitali in mè! Avete furmatu tuttu u mo esse è, mi manca, mi manca tuttu.
Hè vera chì s'è tù ùn cuntinuti à vene, mori di dolore. "
Ghjesù disse :
"A mo figliola amata, dici chì sò a to vita. È ti dicu chì sì a mo vita, viva.
Cum'è aghju utilizatu a mo Umanità per soffre, cusì aghju utilizatu a vostra natura umana per cuntinuà in voi.
u cursu di a mo suffrenza.
Siete tutti mio, sì ancu a mo vita. "
Quandu ellu disse questu, mi ricurdò di a ricetta ch'e aghju ricevutu è li dissi:
"Miu dolce Bonu, mi farai ubbidisci fendu mi ricuperà i sensi da mè stessu?"
Ghjesù rispose:
" A mo figliola, eiu, u Creatore,
Aghju ubbiditu à a criatura mantenenduvi sospesa per l'ultimi ghjorni.
Hè ghjustu chì a criatura ubbidisce à u so Creatore sottumettendu à a mo Voluntà. Prima di a mo Divina Voluntà, a ragione umana ùn conta micca.
Prima di a Vuluntà Suprema, a ragione più forte si dissolve in fumu. "
Quale puderia discrive quantu era pienu di amarezza. In ogni casu, mi sò rassignatu ghjurà à u Signore di ùn mai ritirà a mo vulintà da a so, mancu per u tempu d'occhiu.
Mi sò dettu
-chì s’e eiu in stu statu e
-chì ùn sò micca surtitu solu, mi avarianu lasciatu more.
Allora mi preparava per a morte.
Aghju cunsideratu una grande furtuna.
È aghju pricatu à u Signore per piglià mi in i so braccia.
Intantu, u mo cunfessore hè ghjuntu è mi fece ritruvà i sensi. Eru assai tristu, tantu chì quandu mi vidia cusì pienu d'amarezza,
u Signore m'hà dettu internu :
"Dìli ch'ellu mi darà altri dui ghjorni di sospensjoni per dà u tempu di regularizà e cose".
Allora u mo cunfessore partì, lascendumi tuttu trafittu è pienu d'amarezza.
Facendu sente di novu a so voce, Ghjesù mi disse :
"Povera zitella, chì amarezza ùn ti facenu soffre ! Fighjendu ti, mi sentu u core chì si rompe. Curaggiu ! Ùn àbbia paura, figliola !
Ricurdativi ancu chì hè stata per l'intervenzione di l'ubbidenza chì avete statu suspesu da questu statu.
S'elli ùn ti volenu più in stu statu avà, anch'eiu ti farà ubbidisce. Ùn hè micca u chiovu chì ti trapassa u più ? Chì di ùn pudè ubbidì ? "
Aghju dettu di sì ".
Ellu disse :
"Bè, ti aghju prumessu di ubbidisci.
È, dunque, ùn vogliu micca chì tù sia tristu. Tuttavia, diteci questu: "Vulanu divertisce cun mè ?
Guai à quelli chì volenu scherzà cun mè è luttà contru à a mo vuluntà ! "
Aghju rispostu:
"Cumu aghju da fà senza voi, postu chì, s'ellu ùn vene micca in questu statu, ùn vi vecu micca?"
Ghjesù aghjunse :
"Siccomu ùn hè micca a vostra vuluntà di esce da stu statu di sacrifiziu,
Truvaraghju un altru modu per vedemi è parlà cun voi. Ùn site micca felice ? "
Cusì, a matina dopu, senza perde a cuscenza, Ghjesù si fece nutà. È postu chì a mo debulezza era estrema, m'hà datu uni pochi di gocce di latte per rinfriscà.
In stu ghjornu di u 22 di nuvembre, cuntinuu à sentu male. Di novu hè vinutu Ghjesù benedettu.
M'hà dettu : « Caru mio, vuliti andà ?
Aghju rispostu : "Iè, ùn mi lasciate più nantu à sta terra".
Ellu disse: "Iè, vogliu suddisfà per una volta".
Quand'ellu dicia questu, mi sentu chì u stomacu è a gola si chjudevanu per chì nunda ùn entrava. Puderaghju à pena respira è mi sentu cum'è mi suffocava.
Allora aghju vistu u beatu Ghjesù chì chjamava l'anghjuli è li diceva:
"Avà chì a vittima vene cun noi, sguassate e fortezze per chì a ghjente faci ciò chì vulete".
Allora dicu: "Signore, quale sò questi?"
Ghjesù rispose :
" Sò l'anghjuli chì guardanu e cità per chì e cità sò assistite da u putere di a prutezzione divina cumunicata à l' angeli.
A causa di i peccati gravi chì a ghjente commette,
e cità ùn ponu fà nunda quandu sta prutezzione hè tolta da elli.
Lasciati à elli stessi, ponu fà rivoluzioni è cummette ogni tipu di male. "
Allora, mi sentu còmode.
È, vedendu mè solu cù u mo caru Ghjesù,
-Aghju ringraziatu u Signore cù tuttu u mo core è
-L’aghju pricatu d’esse abbastanza gentile da assicurassi chì nimu ùn vene à disturbarmi.
Mentre era in questa situazione, a mo surella hè ghjunta.
Videndumi cù a mo malatia, chjamò u mo cunfessore chì, per ubbidienza, riuscì un pocu à fà mi apre a gola.
Si ritirò, dicendumi di ùn more.
Poveri, quelli chì anu da fà cù i criaturi.
Ùn cunnosci micca cumplettamente tutte e soffrenze è i turmenti chì una povera ànima sente, aghjunghjenu à a so sofferenza un dulore più grande.
Hè più faciule per ottene cumpassione, aiutu è sollievu
- in nome di Diu
- solu criaturi.
Pare ancu chì e criature trà elli s'excitanu à l'altri à u soffrenu.
Benedettu sia sempre u Signore, chì dispunì di tuttu per a so gloria è per u bè di l'ànima.
Mi ritrovu assaltatu da paure, dubbi è ansietà. Aviu a paura chì tuttu era u travagliu di u diavulu.
Quandu u mo adorabile Ghjesù hè ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola, sò un sole chì riempie u mondu di luce
È, quandu mi avvicinu à una anima, un altru sole hè furmatu in quella anima. Cusì, per mezu di i so raghji,
- sti dui soli si sfidanu continuamente.
Trà sti dui soli sò furmati i nuvuli, chì sò
mortificazioni,
umiliazione
fastidiu,
soffrenu è simili.
Sì i dui soli sò autentichi.
Dunque, per via di u fattu chì sò constantemente whizzing, anu abbastanza forza
-triunfà nantu à i nuvuli e
- per cunvertisce in luce.
À u cuntrariu
- se i soli sò falsi soli,
- si sò solu apparenti,
i nuvuli chì si formanu trà elli anu u putere di cunvertisce sti soli in bughjura.
Questu hè u segnu più sicuru per ricunnosce
- si sò mè o
- s'ellu hè u dimòniu chì hè à u travagliu.
Dopu avè percepitu stu signu,
una persona pò applicà a so vita per cunfessà a Verità
- chì hè luce è micca bughjura. "
Aghju cuminciatu à pensà à vede s'ellu sò sti signali in mè. Ma mi vecu cù tanti difetti chì ùn aghju micca parolle per manifestà a mo gattivezza. Tuttavia, ùn perde micca a fiducia.
Spergu ancu chì a misericordia di u Signore hè disposta à avè cumpassione per a povera criatura chì sò.
Sta mane eru in u mo statu di solitu è cuntinuò à avè paura.
Appena Ghjesù hè statu benedettu, aghju dettu:
"A vita di a mo vita, perchè ùn mi facite micca ubbidì à l'ordine di i mo supiriori?"
Ghjesù rispose :
« È tù, figliola, ùn vedi da induve vene u disaccordu ?
U cunflittu nasce da questu
- chì a vulintà umana ùn hè micca unitu cù a Vulintà Divina e
- chì i dui ùn sparte micca un basgiu, per fà una sola vulintà.
Quandu ci hè un disaccordu trà sti dui vulintà, a Vulintà Divina essendu superiore per necessità, deve esse chì a vulintà umana hè un perdente.
Inoltre, chì volenu? Comu ti dicu,
s'elli volenu, ti facciu cascà in stu statu di soffrenza è,
s'elli ùn volenu, ti facciu ubbidisce secondu l'ordine ch'elli t'anu datu :
Riguardu à l'obbedienza :,
-Sò eiu chì ti faci falà in stu statu e
-Sò eiu quellu chì ti faci vultà in sè stessu, senza ch’elli debbanu intervene,
lascendu indipindente da elli è interamente sottu a mo rispunsabilità.
Tocca à mè di decide
se ti vogliu mantene in questu statu per un minutu o una meza ora ,
s'ellu ti fassi soffre o micca. Dipende totalmente da mè.
Iddi, vulendu e cose in modu diversu, vulianu dettami i so ordini
- in quantu à a strada,
- cumu hè
- quandu.
Sò quellu chì deve decide di queste cose. Altrimenti
- vogliu interferisce in i mo ghjudizi,
- vuleria dà à u Maestru una lezione,
- à quellu chì a criatura hè ligata à adurà, è micca à dumandà. "Ùn sapia micca ciò chì risponde, postu chì ùn aghju micca rispostu,
Ghjesù aghjunse :
"U fattu ch'elli ùn volenu micca cunvince, mi dispiace enormamente. Tu, però, trà cuntradizioni è mortificazioni,
- ùn li fighjate micca,
-ma fissa u to sguardu nantu à mè chì era u mira di sti cuntradizioni .
Sottendu sti cuntradizioni, sarete capaci di fà più cum'è mè.
Dunque, a vostra natura umana ùn serà micca disturbata, ma resterete calmu è in pace.
Vogliu chì, da u vostru latu, fate tuttu ciò chì hè pussibule per ubbidisci.
In quantu à u restu, lasciate à mè. Ùn vi arrabbiate. "
Pensu à sta ricetta ch'e aghju ricevutu è mi dissi :
"Anu fattu bè per urdinà mi cum'è anu fattu.
Inoltre, ùn s'aspittava nunda di straordinariu per dumandà chì u Signore mi fassi ubbidisce in a manera ch'elli vulianu.
Dicenu ancu : « O ti fa ubbidisce, o ci dà a raghjoni per quessa ch’ellu vole chì u prete vi sia da issu statu ». "
Mentre pensava cusì,
u mo adorable Ghjesù si move in u mo internu è mi disse :
"A mo figliola,
Vuliu ch'elli puderanu truvà u mutivu di a mo azzione per elli stessi.
In a mo vita, da a nascita à a morte, truvamu tuttu, eiu chì aghju purtatu a vita di a Chjesa sana.
E dumande più difficili sò risolte
paragunatu à l'avvenimenti currispondenti in a mo vita,
- e cose più confuse sò simplificate,
- e dumande più scure, chì lascianu u spiritu umanu quasi persu in a bughjura, trovanu una luce brillanti à a luce di a mo Vita.
A so dumanda significa chì ùn anu micca a mo Vita cum'è regula di e so azzioni.
Altrimenti avarianu trovu u mutivu di a mo azzione.
Ma postu ch'elli ùn anu micca truvatu u mutivu per elli, hè necessariu chì li mustrassi ".
Allora s'arrizzò è, cù l'autorità, tantu chì mi sentu spavintatu,
Dice :
"Chì significa sta parolla: "Mustratevi à u prete"?
Allora, rendendu un pocu più dolce,
Hà aghjustatu:
"U mo putere si stende in ogni locu.
Da induve eru,
-Puderaghju fà i miraculi più sensazionale.
Eppuru vulia esse prisenti personalmente à quasi ogni miraculu.
Cum'è in u tempu di a risurrezzione di Làzaru,
"Sò andatu quì, aghju fattu caccià a petra da a tomba, li aghju dettu di sciogliela è,
-dopu, cù l'autorità di a mo voce, aghju purtatu à Làzaru à a vita.
Resuscita u zitellu ,
Aghju pigliatu a so manu à a mo diritta è l'aghju purtatu à a vita.
Ci hè parechje altre avvenimenti chì sò descritti in u Vangelu, chì sò cunnisciuti da tutti, è induve vulia esse presente .
A vita futura di a Chjesa essendu allora chjusa in a meia,
sti avvenimenti insegnanu cumu si deve cumportà u prete in e so azzioni.
Queste cose ch'e aghju citatu sò in relazione cù voi in una manera distanti.
U locu di a mo vita chì vi cuncerna più hè u Calvariu .
Eiu, prete è vittima, risuscitatu nantu à u legnu di a croce,
Vuliu un prete per aiutà mi in u mo statu di vittima.
Stu prete era San Ghjuvanni, chì rapprisentava a mo Chiesa nascente.
L'aghju vistu tutti in ellu : papi, vescovi, preti è tutti i fedeli.
U prete Ghjuvanni, mentre m’assistava, m’offra com’è vittima
per a gloria di u Babbu e
per u successu di a Chiesa nascente.
Ùn hè un casu chì un prete m'hà assistitu in stu statu di vittima. Tuttu era un misteru prufondu, previstu da tutta l'eternità in u Spiritu divinu.
Questu significa
- chì scegliendu un'anima vittima per i gravi bisogni chì si trovanu in a Chjesa,
Vogliu chì un prete mi l'offre,
- per aiutallu per mè,
-chì l'aiuta è
-chì l'incuraghja in a so suffrenza.
Se capiscenu queste cose, hè bè.
Cum'è San Ghjuvanni, elli stessi riceveranu u fruttu di u travagliu à quale si prestanu.
Quante benedizioni ùn hà micca ricevutu San Ghjuvanni per avè assistitu à a muntagna di u Calvariu ?
S'elli ùn capiscenu micca,
- ùn facenu nunda, ma mette u mo travagliu in cunflittu constante,
- anu messu ostaculi à i mo più belli disegni.
A mo Sapienza hè infinita.
Quandu mandu una croce à una ànima per a so santificazione, ùn hè micca solu benefica per quella anima.
-ma, per cinque, dece, quante ànime vogliu, per chì micca una sola anima,
-ma tutte isse anime si santificanu inseme.
Cume, in u Calvariu , ùn era micca solu. In più di avè un prete,
ci era una mamma, amichi è ancu nemichi trà i quali,
- videndu u prodigiu di a mo Patienza,
parechji m'hà cridutu per u Diu chì era è cunvertitu.
Sè eru statu solu, avariamu ricevutu sti grandi benefici ? Di sicuru micca ".
Quale puderia ripetiri tuttu ciò chì Ghjesù m'hà dettu
spiegà u più chjucu significatu di i so gesti ?
L'aghju scrittu cum'è pudendu, cum'è a mo rudezza m'hà permessu.
Spergu chì u Signore farà u restu
illuminanduli per fà capisce ciò chì ùn possu micca descriverà bè.
Eru in u mo statu di solitu quandu u Beatu Ghjesù hà spartutu i so suffrenze cun mè. Mentre soffriva, aghju vistu una dama pienghje lacrime calde è dì :
"I rè anu unitu forze è populi,
- videndusi nè aiutati nè prutetti, è ancu spogliati, morenu.
Tuttavia, i rè ùn ponu esse senza persone. Chì mi fa pienghje di più,
- hè l'absenza di sti fortezze di a Ghjustizia chì sò vittimi di l'anima . Queste ànime sò l'unicu sustegnu
-chì face ghjustizia in questi tempi estremamente tristi.
almenu tù
Mi date a vostra parolla chì ùn vi ritirarete micca da stu statu di vittima ? "
Sentendu assai risolutu, è senza sapè perchè, aghju rispostu:
"Ùn ti dugnu micca sta parolla, ma resteraghju in questu statu finu à chì u Signore vole.
Appena ch'ellu mi dici chì u tempu di fà sta penitenza hè finitu, ùn ci seraghju mancu un minutu. "
Sentendu quant’ellu era invulnerabile a mo vulintà, sta donna piantò di più.
Paria chì mi vulia mossa cù e so lacrime per dì di sì . È eiu, più decisu chè mai, li dicu : « Innò, nò !
Pienghjendu, disse : « Allora ci sarà a ghjustizia, ci saranu punizioni è massacri senza chì nimu sia risparmiatu ».
Dopu, dopu avè dettu questu à u mo cunfessore,
m'hà dumandatu di ritirà u mo "nè" per ubbidienza.
Esse fora di u mo corpu, aghju trovu in una bughjura assai grande induve millaie di persone eranu cecu da a bughjura.
Queste persone ùn anu micca capitu ciò chì facianu.
Mi paria chì certi di sti parsoni venenu d'Italia è di una parte di Francia.
Oh! Quantu sbagli avemu vistu in Francia ! È era ancu peghju in Italia !
Paria chì issi ghjente avianu persu a so mente, a prima qualità in l'omu, è ciò chì u distingue da e bestie.
Paria chì l'omu era diventatu peghju chè l'animali stessi.
Assai vicinu à sta bughjura, avemu vistu una luce. Sò andatu quì è aghju trovu u mo tipu
Ghjesù. Era tantu angustiatu è indignatu cù queste persone chì mi tremava cum'è una foglia. Aghju dettu solu:
"Signore, calmate è fate mi soffre, versendu nantu à mè a vostra indignazione".
Ghjesù rispose :
"Cumu possu rassicurarmi, postu ch'elli volenu alluntanassi da elli cum'è s'ellu ùn era micca u travagliu ch'e aghju creatu ?
Ùn vede micca
- cumu a Francia m'hà cacciatu fora di casa soia
fendu l'onore di ùn mi ricunnosce più ?
- È cumu l'Italia vole seguità a Francia , cù qualchi ghjente chì daria ancu a so ànima à u diavulu per ghjunghje u so scopu
passà a lege di divorziu ,
ciò ch'elli anu pruvatu tante volte senza successu, è ciò chì sò stati sfracciati è cunfusi.
Invece di placarmi è di versà a mo indignazione annantu à voi, vi suspenderaghju ancu da a vostra vittima.
Infatti, cù tuttu u so putere, a mo Ghjustizia hà pruvatu parechje volte à dà a punizione chì l'omu vulia è vole sempre.
È avà hè u tempu di sospettà quellu chì m'hà sempre impeditu, per chì sta punizione casca. "
Aghju rispostu:
"Signore, se mi vulia suspende per altre punizioni, accetteraghju facilmente.
Perchè hè ghjustu chì a criatura cunforma in tuttu à a vostra santa Voluntà.
Ma, accittendu d’esse suspesu di fronte à sti mali assai gravi, a mo ànima ùn hè capace di digerillu.
Piuttostu, investitemi cù u vostru putere è lasciami entre à mezu à quelli chì volenu sta lege. "
Mentre dicia questu, mi truvò trà elli. Parianu investiti di forze diaboliche.
C'era sopratuttu quellu chì paria furioso, cum'è s'ellu ci vulia à devastà tuttu. Aghju parlatu cun elli senza stop, ma ùn li pudia à pena dà un splendore di ragiò, lascendu li ricunnosce i sbagli ch'elli facianu.
Dopu quì, aghju vultatu à u mo corpu cù assai pocu soffrenu.
Sta mane, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è mi disse:
- Figlia meia, per oghje ti vogliu tene appesa senza fà soffre. Aghju cuminciatu à teme è lagnà.
Ghjesù aghjunse :
« Ùn àbbia paura, staraghju cun voi.
Quandu si serve cum'è vittima, site espunutu à a ghjustizia è à altre soffrenze. Spessu soffrete a bughjura è sò privati di mè.
In cortu, soffre tuttu ciò chì l'omu meriteghja per i so piccati. Tuttavia, suspendendu sè stessu da u vostru rolu di vittima,
tuttu ciò chì vi mustraraghju serà solu misericordia è amore. "
Mi sentu alleviatu.
Puru ch'e aghju vistu u mo caru Ghjesù, aghju capitu assai bè chì ùn era micca per a venuta di Ghjesù chì era necessariu chì u prete mi facia ricuperà i mo sensi, ma piuttostu per e soffrenze chì Ghjesù m'hà fattu suppurtà cusì.
Allora, ùn sò micca sapè perchè, a mo ànima si sentia dulore, ma a mo natura umana si sentia una grande satisfaczione.
È aghju dettu à mè stessu: "S'ellu ùn ci hè altru mutivu, risparmiaraghju almenu u mo cunfessore u sacrifiziu di avè da vene".
Mentre pensava à questu,
Aghju vistu un prete vistutu di biancu in cumpagnia di Nostru Signore.
Mi paria ch ellu era u Papa è ch ellu era accumpagnatu da u mo cunfessore.
Anu supplicatu à Ghjesù per fà mi soffre per impedisce chì sta lege di divorziu sia passata.
Ma Ghjesù ùn li hà micca curatu.
Allora, u mo cunfessore, malgradu questu è cun un impetu straordinariu,
tantu chì paria ch'ellu ùn era micca quellu à agisce, hà pigliatu à Ghjesù Cristu in i so bracce.
È l'aghjustò vigorosamente in u mo internu, dicendu:
« Crucifighjendula, sarete crucifissu in ella ! Ma ùn vulemu micca sta lege ! "
Ghjesù hè statu ligatu in mè, crucifissu da questa imposizione, è sperendu amaramente i dolori di a croce, mi disse :
"A mo figliola,
hè a Chjesa chì a vole.
È u so putere cumminatu cù u putere di a preghiera mi lega . "
Truvà in u mo statu di solitu, mi ritruvau fora di u mo corpu in a cumpagnia di Ghjesù Cristu, cum'è s'ellu era incruciatu à a croce cun ellu.
Mentre soffriva, stava zittu.
Intantu, aghju vistu u mo cunfessore cù u so anghjulu guardianu chì li disse :
«Ssa povera donna soffre tantu, tantu ch’ella impedisce di parlà. Dà ellu un pocu di tregua.
Hè cum'è dui amanti,
quand'elli cuntanu inseme ciò ch'elli sperimentanu ind'è elli, finiscinu d'accordu l'un à l'altru ciò chì volenu. "
Dunque, mi sentu liberatu da u mo soffrenu.
È aghju spressu à Ghjesù qualchi bisogni di u mo cunfessore.
Aghju pricatu à Ghjesù per fà un unitu tutale cù Diu, perchè quandu qualchissia diventa cusì, Diu ùn hà micca difficultà à cuncede ciò chì vole. Ùn pò micca circà nunda altru chè ciò chì piace à Diu.
Allora aghju dettu: "Signore, sta lege di divorziu serà appruvata in Italia?"
Ghjesù rispose :
"A mo figliola, ci hè un periculu chì l'appruvanu,
salvu chì qualchì lampu da a Cina li impedisce di ghjunghje à u so scopu ".
Aghju dettu: "Signore, cumu ci sarà qualchissia da Cina chì,
- mentre sò in prucessu di appruvà sta lege,
catturarà un fulmine è u flancherà in mezu à elli per tumbàli. Allora, spaventati, fughjeranu ? "
Ghjesù rispose:
"Quandu ùn capite micca, hè megliu zittu". Ùn capisce micca u significatu di sti parolle,
- Mi sentu cunfusu è ùn s’aspittava più à parlà.
Intantu l'ànghjulu guardianu di u mo cunfessore li disse chì,
- in più di l'intenzione di a crucifixion,
- aghjusta quellu di l'effusione di l'amarezza di Ghjesù in mè.
S'ellu l'avete, u scopu serà rializatu è ùn puderanu micca passà sta lege di divorziu.
Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu. Aghju scontru u mo adorable Ghjesù ghjittatu in terra, crucifissu è calpestatu da tutti .
Per impediscenu di fà questu, aghju affidatu à Ghjesù.
per ch'elli puderanu riceve nantu à mè ciò chì anu fattu à u Nostru Signore.
Mentri eru in sta pusizioni, aghju dettu: "Signore, chì vi costaria se quelli stessi unghie chì t'avianu trafittu mi trafittavanu à tempu?"
A ddu mumentu mi ritrovu inchiodatu cù i stessi unghie chì trapassavanu u Beatu Ghjesù, ellu sottu è eiu sopra.
In questa pusizioni, ci truvemu à mezu à questi omi chì volenu a lege di u divorziu.
Ghjesù hà lampatu parechji raghji di luce nantu à elli
-produttu da u soffrenu ch'ellu è aghju suppurtatu. Questi omi eranu abbagliati è cunfusi.
Aghju capitu chì si u Signore li piacia à cuntinuà à fà mi soffre. Quandu si uniscenu per passà sta lege, soffrenu un fallimentu amaru.
Dopu à quessa, Ghjesù sparì lassannu me solu à soffre.
In seguitu turnò senza esse crucifissu è si ghjittò in i mo bracce. Era diventatu cusì pesante
-chì i me poviri braccia ùn pudianu tene e
-chì l’avia da fà cascà in terra.
Più mi dava prublemi,
- più mi sentu incapace di suppurtà stu pesu.
U dulore ch'e aghju avutu era cusì intensu chì pienghje lacrime calde. Videndu u periculu imminente di cascà è videndu e mo lacrime,
Ghjesù pienghje cun mè. Chì scena straziante !
Allora, cù viulenza, basgiò à Ghjesù in faccia, è mentre ellu mi basgiava ancu, li dissi :
"A mo vita è a mo forza, solu, sò debuli è ùn possu fà nunda. Ma, cun voi, possu fà nunda.
Fortificatemi in a mo debulezza infundendumi cù a vostra propria forza. Allora possu suppurtà u pesu di u vostru corpu.
Questu hè l'unicu modu per risparmià l'altri stu dulore:
-me, per fà falà è
-tu, à soffre una caduta. "
À sente questu, Ghjesù m'hà dettu:
- A mo figliola, ùn capite micca u significatu di a mo gravità ? Sapete chì hè u pesu enormu di a Ghjustizia chì
- nè possu, possu cuntinuà à suppurtà,
- nimu tù, tù sarè capaci di cuntene.
L'omu hè per esse sfrattu sottu stu pesu di ghjustizia divina. Stendu ste parolle, aghju cuminciatu à pienghje di novu.
Cum'è per distrarmi, postu chì, prima ch'ellu ghjunse, aghju avutu una forte paura di ùn esse capace di ubbidisce à certe cose, Ghjesù aghjunse :
"E voi, amata mia, perchè avete tantu paura chì ùn vi faraghju micca ubbidite ?
Ùn sapete micca
quandu attrae, unisce è identificà un'anima cun mè comunichendu i mo sicreti,
u primu toccu ch'aghju culpitu è chì dà u sonu più bellu,
- hè u toccu di ubbidenza ?
Sta chjave dà u sonu più bellu è cumunicà stu sonu à tutte l'altri chjavi, - perchè se l'altri chjavi ùn sò micca cumunicà cù u primu,
- sò falsi.
Ùn pò mai esse piacevule à l'arechja. Allora ùn àbbia paura.
Inoltre, ùn site micca voi chì ubbidite, ma eiu chì ubbidiraghju in tè.
È postu chì serà una ubbidienza realizata da mè, lasciami fà. Ùn vi preoccupate di nunda.
Perchè solu sò assai bè chì fà è cumu fà mi cunnosce. "
Dittu chistu, Ghjesù hà sparitu è aghju tornatu à u mo corpu. Chì u Signore sia sempre benedettu.
Sta mane, quandu aghju vistu u mo adorable Ghjesù, aghju pricatu ch'ellu si calmu dicendu:
"Signore, sè solu ùn possu micca suppurtà u pesu di a vostra ghjustizia, ci sò parechje altre anime boni trà quale pudete sparte un pocu di stu fardelu.
Cusì, serà più faciule di purtalla è a ghjente pò esse risparmiata. "
Appena eru in u mo statu di solitu, hè ghjuntu u beatu Ghjesù, chì hà patitu tantu ch'ellu hà pietà.
Tutti afflitti, mi disse :
A mo figliola
torna à soffre cun mè
per pudè superà l'ostinazione di quelli chì volenu un divorziu. Pruvemu un'altra volta.
Ùn site micca sempre prontu à soffre ciò chì vogliu ? Mi dà u vostru accunsentu ? "
Aghju rispostu: "Iè, Signore, fate ciò chì vulete".
Appena aghju dettu di sì chì u beatu Ghjesù si stende, crucifissu in mè. Siccomu a mo struttura di u corpu era più chjuca di a so,
Mi allungò per fà mi ghjunghje à a listessa altezza chì ellu.
Allora hà versatu un pocu di a so amarezza in mè. Ma era cusì amara è piena di soffrenu.
chì ùn aghju micca solu sentitu l'unghie in i lochi di a crucifixion, ma chì mi sentu tuttu u mo corpu trafittu di unghie,
cusì chì mi sentu completamente abbandunatu. M'hà lasciatu in questu statu per un tempu.
Allora mi ritruvu trà i dimònii chì,
Videndu anch'io soffrendu, disse :
"Questu dannamentu ci vincerà una volta di più per chì a lege di u divorziu ùn sia micca passata. Maledetta a vostra esistenza !
Stai sempre à pruvà di dannà noi facennu tutti i nostri sforzi fallenu.
Ma ti faremu pagà per questu.
Ci vulteremu contru à voi vescovi, preti è populu,
per trasmette a vostra mania di accettà a sofferenza ".
Cum'è i dimònii anu dettu questu,
m’hanu mandatu turbini di fiamme è di fumu.
Mi sentu tantu feritu chì ùn mi capissi più.
U Beatu Ghjesù vultò, è à a so vista i dimònii fughjenu.
Di novu e stesse suffrenze mi rinnovu, ma più intense chè prima.
Ripetì duie volte più.
Ancu s'ellu era quasi sempre cun Ghjesù, ùn aghju micca dettu nunda à ellu perchè e mo suffrenze eranu cusì intense. In quantu à ellu, mi disse una parolla :
"Figlia meia, per avà ci vole à soffre. Siate pazienti.
Ùn vulete micca piglià cura di i mo interessi cum'è s'elli eranu i vostri ?
Calchì volta mi susteneva cù i so braccia.
Perchè a mo natura ùn pudia suppurtà solu u pesu di sta soffrenza.
Allora m'hà dettu :
"A mo amatu, vulete vede e disgrazie chì sò accadute in i ghjorni chì vi tenni suspesi da a vostra vittima?"
Allora, ùn sò micca cumu,
Aghju vistu a ghjustizia piena di luce, grazia, punizioni è bughjura è
Aghju vistu chì in quelli ghjorni fiumi di bughjura scorrivanu in terra.
Quelli chì vulianu fà u male è dì parolle disgraziate
-eranu ancu più cecu è
- pigliò a forza di fà u male
vultà contr'à a Chjesa è e persone cunsacrate.
Eru maravigliatu. Ghjesù m'hà dettu :
"Avete pensatu chì ùn era nunda, cusì ùn avete micca cura. Ma ùn era micca.
Avete vistu
- quantu male hè accadutu è quantu forza i nemici anu acquistatu per fà ciò chì ùn pudianu fà
-durante u tempu ch'e aghju tenutu in permanenza in u vostru statu di vittima? In seguitu, hè sparitu.
Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu. Aghju vistu u Nostru Signore chì, vicinu à mè, teneva una croce tutta intrecciata di spine.
L'hà pigliatu è l'hà messu nantu à e spalle.
dumandendumi di purtalla in mezu à una multitùdine di persone
-per dà li prova di a so Misericordia e
- per appacià a ghjustizia divina.
A croce era tantu pisanti chì l'aghju purtata tutta piegata è guasi trascinendu mi stessu.
Mentre u portava, Ghjesù hè sparitu.
Arrivatu in un certu locu, quellu chì m'hà guidatu m'hà dettu :
"Messa a croce è spogliatevi.
Perchè u nostru Signore hà da vultà è hà da truvà vi prontu per a crucifixion. "
Mi spogliai è aghju tenutu a mo robba in manu per via di a vergogna chì a mo natura umana sentia.
Pensu : « Appena ellu vene, li lascià andà ».
Ghjesù hè tornatu. Truvandumi cù a mo robba in manu, mi disse :
"Ùn l'avete ancu sguassatu tuttu per esse crucifissu subitu? Allora riservemu a crucifixion per un'altra occasione".
Eru cunfusu è angustiatu, incapace di dì una sola parolla. Per cunsulallu, Ghjesù mi pigliò per manu è disse :
"Dì mi, chì vulete ch'e vi dessi?"
Aghju rispostu: "Signore, dammi à soffre".
Ellu cuntinueghja : « È chì altru ?
Aghju rispostu : "Ùn sò micca dumandà à voi altru chè di soffre".
Ghjesù aghjunse: "Ùn vulete micca u mo amore?"
Aghju rispostu:
"Innò, vogliu soffre. Perchè permettendumi di soffre, mi darete più amore. A so per l'esperienza.
Sò chì
per ringrazià,
pè ottene un amore più forte,
- capace di superà l'avversioni umani,
questu hè ottenutu solu per via di u soffrenu.
Per vince tutte e vostre simpatie, piacè è indulgenze,
l'unicu modu hè di soffre per voi. "
Ghjesù rispose :
"U mo amatu, vulia pruvà ti
per rinvià più in tè a brama di soffre per u mo amore. "
Dopu quì, aghju vistu e persone chì parevanu pensà chì eranu megliu cà l'altri.
U beatu Ghjesù m'hà dettu :
"A mo figliola,
quellu chì crede qualcosa davanti à mè è davanti à l'omi ùn vale à nunda, mentre chì quellu chì crede in nunda vale tuttu.
A persona chì ùn crede nunda davanti à mè,
- s'ellu face qualcosa, ùn pensa micca chì agisce
-perchè hà a forza o a capacità in sè stessu,
ma perchè ellu riceve da Diu a grazia, i luci è l'aiutu necessariu.
In cunseguenza
si pò dì chì agisce in virtù di u putere divinu . In cunseguenza, tuttu hè validu.
Cume, a persona chì ùn crede nunda davanti à l'omi
- cusì ricunnosce ch'ellu agisce in virtù di u putere divinu. È, in cunseguenza,
- ùn face nunda, ma trasmette a luce di a putenza divina chì porta in sè stessu.
In questu modu, ancu a più brutta persona inconsciente
sperienze a forza di sta luce chì l'abita e
sottumette à a vuluntà di Diu.
Allora, tuttu conta davanti à l'omi.
Hè u cuntrariu per a persona chì crede in qualcosa .
Ùn hè solu inutile,
-ma hè una abominazione in a mo Presenza.
I modi affettati chì usa
- crede qualcosa e
- ridendu di l'altri
fà l'omi, indicà,
cunsidereghja ellu un oggettu di derisione è persecuzione. "
Esse in u mo statu di solitu, mi sentu tuttu sopraffattu. Aviu un pocu paura d'esse perseguitatu, disturbatu è calunniatu.
Ùn aghju micca temutu solu per mè stessu, chì ùn hà micca cura di mè, cum'è sò una criatura povera, senza valore.
Ma eru preoccupatu di u mo cunfessore è di l'altri preti.
Allora mi sentu u mo core sfrattu da stu pesu, incapaci à truvà riposu.
Intantu, u mo adorable Ghjesù hè ghjuntu è m'hà dettu :
"A mo figliola, perchè perdi u tempu à esse cusì turbata è preoccupata? In quantu à voi, ùn ci hè nunda da teme.
Tuttu vene da a Divina Providence
-Chì permette a calunnia, a persecuzione è a fastidiu di ghjustificà l'omu è di fà turnà à l'unione cù u so Creatore,
unu à unu, senza sustegnu umanu, cum'è surtitu à u mumentu di a so creazione.
In l'omu, bonu è santu cum'ellu hè,
- ci hè sempre qualcosa chì ferma di u spiritu umanu dentru è fora.
- Ùn hè micca perfettamente liberu.
-Hè sempre cura di qualcosa umana in quale spera, nantu à quale si basa.
In questu modu vole riceve stima è rispettu.
Ma u ventu di calunnia, persecuzione è fastidiu soffia un pocu,
Oh! Chì grandine distruttive riceve u so spiritu umanu! Videndu si cummattitu, disappruvatu è disprezzatu da e criature,
ùn trova più satisfaczione.
L'aiutu, u sustegnu, a fiducia è a stima finiscinu per mancallu cumplitamenti.
S'ellu circava ste cose, avà ne scappa.
Perchè duv'ellu si vultò, ùn trova chè amarezza è spine. Ridutta à stu statu, si ritrova solu.
Ma l'omu ùn pò esse solu. Ùn hè micca fattu per quessa.
U poviru, chì farai ?
Senza u minimu ostaculu, si vulterà totalmente à u so centru chì hè Diu.
Allora Diu darà tuttu à ellu è darà tuttu à Diu.
Si applicà
a so intelligenza per cunnosce à Diu,
a so memoria per ricurdà à Diu è e so benedizioni, è
a so vuluntà di amallu.
A mo figliola
quì hè l'omu ghjustificatu, santificatu è rifattu in a so ànima, u scopu per quale hè statu creatu.
Ancu s'ellu, più tardi, avarà da trattà cù criaturi,
- s'ellu hè offrittu aiutu, sustegnu è stima, riceverà queste cose cun indiferenza.
Da l'esperienza, li ricunnoscerà per ciò chì sò.
S'ellu li usa, li farà solu s'ellu vede in elli l'onore è a gloria di Diu,
esse sempre solu cù Diu ».
Esse in u mo statu di solitu,
Mi paria di vede a Santissima Trinità, è eiu in questu.
Era cum'è s'è i Trè vulianu decide di ciò chì fà cù u mondu. Mi paria ch'elli dicenu :
"Se ùn mandemu micca i flagelli più viulenti à u mondu,
-Tuttu sarà cumplettamente finitu in materia di religione e
- l'omi diventeranu peggiu chè barbari. "
Mentre i Trè discutevanu di questu,
mi paria ch’elli falanu in terra.
- guerre di ogni tipu,
- terremoti capaci di distrughje ancu e cità intere
- malatie.
Videndu questu, tremandu, dicu :
" Maestà Suprema, perdona l'ingratitudine umana . Avà più chè mai, u core di l'omu si ribella.
S'ellu si vede mortificatu, si ribellu di più
aghjunghjendu u disprezzu à u disprezzu di a vostra maestà ».
Una voce chì esce da mezu à i Tre disse :
"L'omu si pò ribellu solu quandu hè mortificatu. Quandu hè distruttu, a so ribellione cessa.
À u mumentu ùn si parla micca di mortificazione, ma di distruzzione.
"
Allora e trè Persone Divine sò sparite.
Quale puderia discrive u statu in quale era, soprattuttu da tandu
- chì mi sentu vuluntà di vulè esce da u mo statu di soffrenza,
- ch'e aghju trovu cù una vulintà
micca perfettamente pacificatu in relazione à a Voluntà Divina.
Puderaghju chjaramente vede chì u peghju offense
- ciò chì a criatura pò fà à u so Creatore hè di oppone à a so più santa Volontà.
Sentu dolore è teme forte
ch'e possu fà un attu contru à a so Voluntà. Ùn pudia micca calmà. Dopu avè datu un grande dolore, u mo adorabile Ghjesù hè tornatu è mi disse :
"A mo figliola,
Trovu spessu i mo piacè
per sceglie l' anime,
per circundà elli cù una fortezza divina per chì nisun nemicu pò entre, è aghju stabilitu a mo dimora permanente.
In sta casa,
Mi piegnu, per dì cusì, per rende i servizii più chjuchi. Puliscu l'anima da cima à fondu,
cacciu tutte e spine,
Distrughjenu in ellu tuttu ciò chì a natura umana hà pruduttu di u male è piantaraghju in ellu tuttu ciò chì hè bellu è bonu in mè,
- per furmà u più bellu giardinu di i mo delizie.
I aduprà
- per u mo piacè è
- cum'è e circustanze di a mo gloria è u bonu di l'altri l'esigenu. Cusì si pò dì chì l'anima ùn hà più nunda di sè stessu.
Aghju solu bisognu cum'è una casa.
Sapete ciò chì ci vole à distrughje tuttu questu? Un attu unicu contru à a mo Voluntà ! È questu hè ciò chì farai s'ellu vi oppone à a mo Voluntà. "
Li dissi: "Temu Signore chì i mo superiori mi daranu l'urdinamentu chì m'anu datu l'altra volta".
Ghjesù rispose:
"Nisunu di i vostri affari. I vi vede cun elli. Questa hè a vostra vuluntà." Malgradu tuttu questu, ùn pudia micca calmà.
Aghju ripetutu in u mo internu:
"Chì un cambiamentu disastrosu hè accadutu in mè!
chì hà separatu a mo vulintà da a vulintà di u mo Diu,
mentre ch'ellu mi pareva unu cun voi ?
Aghju cuntinuatu à esse abitatu da u timore di oppone à a Voluntà di u mo adorable Ghjesù, è per questu mi sentu tuttu oppressu è ansioso. Aghju pregatu à Ghjesù di liberà mi:
"Signore, abbi pietà di mè, ùn vedete micca u periculu ch'e sò in u periculu ?
Hè pussibule chì io, u più vile di vermisseaux,
- Sò cusì audace chì mi sentu contru à a to Santa Volontà ? D’altronde, chì bonu puderia truvà è in quale precipiziu cascaraghju
- s'ellu mi separassi da a to Vulintà ? "
Mentre pricava cusì, u beatu Ghjesù si mosse in mè cù una luce chì mi mandò, mi paria di dì :
"Ùn avete mai capitu nunda. Stu statu chì vi sentite hè quellu di una vittima.
Quandu t'anu sceltu cum'è vittima di Corato, avete accunsentutu. Avà, chì male ci hè in Corato ?
Ùn hè micca questu a ribellione di a criatura contr'à u so Creatore ? Trà preti è laici ? Tra i diversi partiti?
Cum'è què
- u vostru statu di ribellione involuntaria,
- a vostra paura è soffrenu, t
- tuttu questu hè un statu d'espiazione.
È stu statu d'espiazione l'aghju patitu in Getsemani, finu à u puntu duv'aghju ghjuntu à dì : "S'ellu hè pussibule, alluntanate da mè sta coppa,
ma a to Voluntà sia fatta è micca a meia ».
Eppuru, tutta a mo vita, avia bramatu stu statu finu à chì mi sentu cunsumu ".
À sente questu, mi pare ch'e aghju calmatu è ritruvatu e mo forze.
Aghju pricatu à Ghjesù per versà a so amarezza nantu à mè.
Aghju andatu à a so bocca è, malgradu i mo sforzi di succhià, hè vinutu solu un soffiu assai amaru chì hà fattu amara tuttu u mo internu.
Allora, videndu chì Ghjesù ùn hà pagatu nunda, aghju dettu:
"Signore, ùn mi amate più?"
Sè vo ùn vulete versà a vostra amarezza in mè, almenu versà a to dolcezza in mè. "
Ghjesù rispose :
« À u cuntrariu, ti amu ancu di più.
Se pudete entre in u mo internu, vi vede in ogni parte di u mo esse l'amore speciale chì aghju per voi.
Calchì volta ti amu tantu chì ti possu amà quant'è mè stessu.
Ma qualchì volta ùn sopportu micca à fighjulà, perchè mi fate nausea. "
Chì tronu sò state ste ultime parolle à u mo poviru core !
Per pensà chì ùn sò micca sempre statu amatu da u mo amatu Ghjesù è chì aghju ancu riesciutu à esse un'anima abominable per ellu.
Se Ghjesù ùn s'era micca affrettatu à spiegà u significatu di queste parolle,
Ùn puderebbe cuntinuà à campà.
M'hà dettu :
- Povera zitella, sta parolla hè troppu difficiule per voi ?
Avete appena campatu a stessa sorte cum'è mè.
Sò sempre statu ciò chì era:
- unu cù a Santissima Trinità amandu l'altri cun un eternu amore indissoluble.
Eppuru, cum'è una vittima, era cupertu di tutte l'iniquità di l'omi. U mo aspettu esteriore era abominable davanti à a Divinità,
tantu chì a ghjustizia divina ùn m'hà micca risparmiatu in alcuna parte di u mo esse.
Era inexorable à u puntu di abbandunà mè.
"In quantu à voi, sì sempre quellu chì site cun mè. È mentre occupate u statu di vittima,
u vostru esterno appare davanti à a ghjustizia divina coperta da i peccati di l'altri. Hè per quessa ch'e aghju dettu ste parolle.
Allora, calmu, perchè ti tengu sempre caru. "
Dopu avè dettu, Ghjesù hè sparitu.
Mi pare chì sta volta u beatu Ghjesù vulia disturbà mi, ancu s'ellu m'hà datu subitu a pace. Ch'ellu sia sempre benedettu è ringraziatu !
Sta mane, mi sentu quasi liberatu da u mo soffrenu.
Ùn sapia micca chì fà quandu mi sentu fora di u mo corpu. Aghju vistu ghjente in a nostra cità chì, in più di parolle è di calunnia.
dicianu, stavanu tramatu per agisce.
In questu tempu aghju vistu u beatu Ghjesù è li dissi:
"Signore, dà troppu libertà à questi omi infernali.
Sin'à avà
ci era solu parolle infernale, ma avà,
volenu mette a manu nantu à i vostri ministri. Impedisceli è abbi pietà di elli.
À u listessu tempu, prutegge quelli chì appartenenu à voi ".
Ellu rispose :
"A mo figliola, sta libertà hè necessaria per elli per ch'elli ponu distingue u bè da u male.
Sapete, però, chì sò stancu di l'omu
Sò tantu stancu chì sparte stu sforzu cun voi. Cum'è què
-quandu vi sentu fatigue per via di stu statu vittima e
- chì quasi senti a brama di esce, venite à mè
Vi avvistu di esse attenti à ùn fà nunda di voi stessu.
Perchè andu in cerca di a vuluntà di a criatura per punisce i ribelli.
Tuttavia, pruvemu di novu.
Vi farà soffre è, cusì, issi ribelli seranu lasciati senza forza. Ùn puderanu micca fà ciò chì volenu ".
Quale puderia discrive ciò chì aghju patitu.
Quale puderia cuntà u numeru di volte chì Ghjesù hà rinnuvatu a crucifixion per mè.
Mentre ch'ellu facia questu, mi disse alzendu a manu à u celu:
"A mo figliola,
Ùn aghju micca fattu l'omu per a terra, ma per u Celu.
A so mente, u so core è tuttu u so internu duvia esse in u celu.
S'ellu hà fattu questu,
- averia ricevutu l'influenza di a Santissima Trinità in e so trè facultà,
- saria impressu nantu à ellu.
Ma perchè si tratta di e cose di a terra, riceve in ellu
u fangu,
rot e
tutti i fognari di vici chì a terra cuntene. "
Truvendu in u mo statu di solitu, aghju dettu à mè stessu :
"Hè pussibule chì, per alcuni di i mo soffrenu, u Signore
- pò suspende a punizioni è diminuite a forza umana per chì l'omi ùn ponu micca ghjunghje
fà rivoluzioni è furmà liggi ingiuste ?
Quale sò eiu per merità tuttu questu cù tantu pocu soffrenu ? Mentre pensava à questu, u benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :
"A mo figliola, nè voi nè quelli chì vi guidanu avete capitu a vostra cundizione. In questu statu di soffrenza, hè vera chì sparite cumplettamente. È sò solu eiu chì ,
micca in modu misticu, ma in carne viva,
riproduce e soffrenze ch'e aghju patitu in a mo Umanità .
Quessi ùn sò micca i mo suffrenze
- chì anu debilitatu i dimònii,
- chì anu illuminatu menti ciechi, in una parolla,
quale hà ottinutu a redenzione di l'omu ?
È s'elli puderanu fà in quellu mumentu in a mo Umanità,
- Ùn ponu fà avà in a vostra umanità ?
Suppone chì un rè và à campà in una masure e
chì da quì dispensa grazia, sollievu, soldi, è cuntinueghja u so uffiziu di rè. Se qualchissia ùn l'hà micca ammissu, pare chì hè stupidu.
Perchè, essendu rè, pò fà cum'è a masura cum'è cù u so palazzu reale.
A so bontà seria ancu più ammirata perchè, essendu rè,
ùn disprezza micca di campà in ville è vili capanne. Questu hè u casu per ciò chì vi cuncerna ".
Aghju capitu tuttu ciò chjaramente è aghju dettu:
"U mo Signore, tuttu hè bè cumu dite.
Ma tutta a difficultà di u mo statu si trova in a venuta di u prete. "
Ghjesù rispose :
"A mo figliola,
ancu s'è un rè campava in una masura,
per via di e circustanze, a necessità è u so statutu reale, i so ministri duveranu
- ùn lascià micca solu,
- ma teni li cumpagnia
servendu è ubbidì à ellu in tuttu. "
Eru cusì cunvinta di ciò chì Ghjesù avia appena dettu chì ùn aghju micca pussutu aghjunghje nunda.
Sta mane mi sentu sopraffattu perchè Monsignore era venutu à vedemi è
disse ch'ellu ùn era sicuru s'ellu era Ghjesù Cristu chì hà travagliatu in mè.
Quandu u benedettu Ghjesù hè ghjuntu, mi disse :
"A mo figliola,
per capisce cumplettamente un tema, avete bisognu à avè a fede. Perchè, senza fede, tuttu hè scuru in l'intelligenza umana. Basta à crede accende una luce in a mente.
Per mezu di sta luce si pò percepisce chjaramente
-a verità è falsità di e cose, per discernisce s'ellu hè
a grazia chì travaglia,
o natura
- o u diavulu.
Vede, u Vangelu hè cunnisciutu da tutti.
Ma quale capisce u significatu di e mo parolle ? Quale hè chì capisce e verità in u Vangelu?
Quale tene sti verità in u so core è li face un tesoru per acquistà u Regnu di Diu ?
Quelli chì crèdenu.
Per tutti l'altri,
- ùn solu ùn capiscenu nunda, ma l'utilizanu
per stuzzicà ellu è
per scherzà nantu à e cose più sante.
Cusì, si pò dì chì tuttu hè scrittu in u core di quelli
- chi crede,
-chì spera è
- À quale piace.
Per tutti l'altri si pò dì chì nunda hè scrittu per elli. Cusì hè cun voi.
Quellu chì hà un pocu di fede vede e cose chjaramente è scopre a verità.
Quelli chì ùn crede micca vede e cose cunfuse ".
Sta mane, dopu avè patitu assai, a Regina Mamma hè ghjunta cù u zitellu Ghjesù in braccia. Ella mi l'hà datu chì mi dumandava di circundà a so cuntinui atti d'amore.
Aghju fattu tuttu ciò chì pudia è, in questu tempu, Ghjesù m'hà dettu:
"Amore meiu,
e parolle chì più piacenu à a mo Mamma è chì a cunfortanu più sò "Dominus tecum" ("u Signore hè cun voi").
Perchè, appena sò stati pronunziati da l'Arcangelo,
a mo Mamma sentia chì tuttu l'Essere divinu era cumunicatu à ella.
Si sentia forzata da u putere divinu. È, di fronte à questu, u so mancava.
Allora a mo Mamma ferma cù u putere divinu in e so mani. "
U mo cunfessore m'avia dumandatu di pricà per l'intenzione di Monsignore. Aghju vistu, truvendu fora di u mo corpu, chì i so intenzioni ùn cuncernavanu micca solu à Monsignore, ma ancu à l'altri populi.
Frà queste persone aghju vistu una signora assai bona chì era cumplitamenti cunsternata è pienghje. Aghju vistu Monsignore sottu à e braccia di una croce nantu à quale Cristu era inchiodatu.
Monsignore u difende.
È deve avè avutu l'occasione di luttà per a religione, perchè aghju vistu chì u beatu Ghjesù li diceva: "I cunfundiraghju".
Eru in u mo statu di solitu è mi pareva di vede a Santa Trinità .
I trè divini Persuni si guardò à l'altri; Eranu cusì belli ch'elli eranu entusiasmati solu à guardà l'un l'altru.
Mentre ch'elli eranu in stu statu, fora eranu overflowing with Love. Sò stati colpiti da questu Amore.
Questu li fece ancu più intensamente estatica.
Tuttu u so bonu è tutta a so felicità stavanu in elli stessi.
-Tutti i so eterni Vs,
tutta a so felicità è
tutte e so operazioni sò state riassunte in questa sola parolla: Amore .
Tutta a felicità di i santi hè stata furmata da l'operazione perfetta di a Santa Trinità.
Mentre aghju vistu questu,
- u Figliolu hà pigliatu a forma di Crucifissu.
Esce da mezu à e trè persone divine,
Hè vinutu à mè per sparte e suffrenze di a crucifixion. Allora tornò à i Trè
offrendu i so suffrimenti è i mei à a Santissima Trinità.
Cumpensò cusì l'amore chì tutte e criature duvevanu à a Trinità trè volte santa.
Quale puderia discrive
- a Felicità di e trè persone divinu e
- quant'elli eranu cuntenti cù l'offerta di u Figliolu.
Durante a creazione di l'esseri umani, nunda ma fiamme cuntinue d'Amore emerse da l'internu di a Santa Trinità .
Paria,
- per dà sfogo à questu Amore,
e trè Persone Divine creanu parechje altre imagine di elli.
Allora sò soddisfatti solu quandu ricevenu ciò chì anu datu:
- Hanu datu l'amore,
- Vulenu amore.
Cusì,
L'insultu più crudele chì si pò fà à a Santissima Trinità ùn hè micca d' amà ellu .
Ma, o Diu trè volte santu, quale ti ama veramente ?
Dopu à quessa, i trè persone divinu sparivanu.
Ma quale puderia discrive ciò chì aghju ghjustu capitu ?
A mo mente era persa è a mo lingua ùn pudia articulà una sola parolla.
Dopu qualchì tempu, u benedettu Ghjesù vultò cù a so faccia cuperta di saliva è terra.
Mi dice :
" A mo figliola, lode è adulazione sò
sputa è terra chì impurtanu l'anima è ceca a mente
impediscenu di ricunnosce quale hè veramente.
Soprattuttu se quella lode è adulazione ùn anu micca a verità cum'è puntu di partenza.
Se a so origine hè a verità, vale à dì, a persona hè degna di lode,
- ella mi darà a gloria.
Ma si sti lodi è elogi venenu da a bugia,
porta l'anima à l' eccessi,
cusì ch'ellu si affonda in u male ".
Dopu avè pruvatu cusì duru, aghju vistu dentru
Beatu Ghjesù chì porta a corona di spine.
Aghju cuminciatu subitu à simpatizà cun ellu è mi disse:
" A mo figliola, vulia soffre sti spine in u mo capu
- micca solu per spiegà tutti i peccati causati da i pinsamenti di l'omi,
- ma per unisce l'intelligenza umana cù l'intelligenza divina.
L'Intelligenza Divina era sparita da a mente umana.
I mo spine l'anu chjamatu da u celu è l'injertavanu nantu à l'intelligenza umana.
Inoltre, aghju
- Assistenza,
- Forza e
- A lucidità
per quelli chì vulianu manifestà e cose divine è fà cunnosce à l'altri. "
Essendu in u mo statu di solitu, mi sentu abbastanza angustiatu.
In particulare perchè u mo cunfessore m'hà dettu
-chì sta mane una chjesa protestante aperta in Coratu, e
-chì aghju avutu à pricà à u Signore per qualchì avvenimentu chì li cunfundissi.
M'hà dettu ch'ellu avia da succede à u costu di tutte e mo soffrenze.
Videndu u Signore ùn hè micca vinutu
è chì, dunque, ùn aghju micca avutu una grande soffrenza,
U soffrenu essendu l'unicu modu per ottene stu tipu di grazia, mi sentu una assai grande afflizione.
Dopu ch'e aghju stancu assai, ghjunse u benedettu Ghjesù.
Aghju vistu u mo cunfessore pricà è insistendu assai per chì Ghjesù mi facia
soffre.
In più, mi pari ch’ellu m’hà fattu partecipe di i suffrimenti di a croce. Dopu, mi disse :
"A mo figliola,
Vi aghju fattu soffre perchè eru custrettu à fà cusì da u putere sacerdotale.
Permetteraghju à quelli chì vanu in sta chjesa, invece d’esse cunvinti di ciò chì diceranu i Prutistanti, di trasfurmà in scherzi.
Per d 'altra banda, a punizione chì hè cascata nantu à Corato in i ghjorni
induve vi aghju tenutu suspesi da u vostru statutu di vittima deve curriri u so cursu. Inoltre, si cuntinueghja à soffrenu, metteraghju i cori per chì, in u tempu, sò cunfusi è distrutti. "
In seguitu ghjunse a Regina Mamma .
Cum'è s'ellu vulia chì ci sia un pocu più di Ghjustizia in mè,
m'hà parlatu amaramente di certi di i mo pinsamenti è parolle.
In particulare quandu mi vecu cù assai pocu soffrenu è mi dicu chì questu ùn hè micca a Volontà di Diu.
è chì, dunque, aghju da esce da u mo statu di vittima. Quale puderia discrive quantu rigurosu mi hà purtatu torna.
Eccu ciò chì m'hà dettu :
"U Signore pò permette di esse sospesu da a vostra vittima.
per uni pochi di ghjorni.
Ma s'ellu vulete fà per voi stessu, hè intollerable davanti à Diu. Vi guasi vene è dictate à Diu cumu si deve cumportà versu voi. "
Sentu a forza di u so rigurosu tantu chì stava per passà.
Allora, per cumpassione, u beatu Ghjesù m'hà sustinutu cù i so braccia.
Sta mane, ritruvendu fora di u mo corpu, aghju vistu u mo cunfessore cù un altru prete santu.
L'ultimu m'hà dettu:
"Sbarazzate di tutti i pinsamenti chì volenu
fate "chì u vostru statu ùn hè micca secondu a vulintà di Diu".
Allora Ghjesù hà cuminciatu à parlà di sti Protestanti.
di quale si parla assai in Corato.
Dice :
"Faranu pocu o nunda.
Perchè i Protestanti ùn anu micca u ganciu di a verità per piscà i cori
cum'è a Chiesa Cattolica.
Ùn anu micca a barca di a vera virtù per pudè guidà à a salvezza. Sò privi di vele, remi è di più,
- quali sò l'esempii è l'insignamenti di Ghjesù Cristu.
Ùn ponu mancu avè
pane per manghjà,
nè acqua per beie è lavà, chì i sacramenti dà.
Peggiu, ùn mancanu l'oceanu di grazia per pudè andà in cerca di l'anime.
Allora, mancatu tuttu questu, chì prugressu ponu fà ? "Ghjesù hà dettu assai altre cose chì ùn possu micca ripetiri. Allora u mo bonu Ghjesù hè vinutu è mi disse :
"A mo figliola, quella chì mi ama, sta davanti à u centru divinu.
Ma quellu chì sottumette è faci a Voluntà Divina in tutte e cose pussede u centru divinu in ellu stessu. "
Allora, cum'è un lampu, hè sparitu.
Pocu dopu, turnò.
mentre ringraziava per a Creazione, a Redenzione è parechje altre benedizioni.
Ellu dice:
"Per mezu di a creazione , aghju furmatu u mondu materiale ; attraversu a redenzione , aghju furmatu u mondu spirituale ".
Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo adorable Ghjesù per qualchì tempu.
M'hà dettu :
"A mo figliola, u peccatu offende à Diu è ferisce l'omu.
Siccomu u peccatu hà offensu à Diu è hè statu fattu da l'omu,
piena satisfaczione in riparà lu duvia esse fattu da un Diu è un omu.
Per i trent'anni di a mo vita murtale, aghju cuntentu
- per e trè età di u mondu,
- per i trè aspetti di a lege: a lege naturale, a lege scritta è a lege di grazia
-è pè e trè età sfarente di ogni omu : a so adulescenza, a so ghjuventù è a so vechja.
Aghju cuntentu, meritatu è ottenutu per tutti.
A mo Umanità serve cum'è una scala per ascende à u Celu.
S'è l'omu ùn cullà sta scala per esercità e so virtù, hè in vanu ch'ellu prova à cullà è rende u mo travagliu inutile per ellu. "
Sentendu a parolla peccatu, aghju dettu à Ghjesù:
"Signore, dimmi perchè ti piace tantu quandu un'anima si dispiace d'avè offesu".
Ellu hà rispostu :
"U peccatu hè un velenu per l'anima.
Face cusì distortu chì a mo maghjina in ellu sparisce.
U pentimentu hè un veru contrappesu à l'anima:
-sguassendu u velenu chì ci hè, torna a mo maghjina.
Questu hè u mutivu di u mo cuntentamentu: attraversu u pentimentu. Vecu chì u travagliu di a mo Redenzione hè realizatu in l'ànima. "
Essendu fora di u mo corpu, aghju trovu assai vicinu à un giardinu chì paria esse a Chjesa. Vicinu à stu giardinu ci era ghjente chì pianificava un attaccu
- contru à a Chjesa e
- contr'à u Papa.
À mezu à u giardinu era u nostru Signore crucifissu, ma senza capu.
Cumu possu discrive u soffrenu è l'orrore creatu in mè da a vista di u so corpu più santu in questu statu?
Aghju capitu da questu chì l'omi ùn volenu micca chì Ghjesù Cristu sia u so capu.
È cum'è a Chjesa rapprisenta nantu à sta terra, pruvate di distrughjela.
Allora mi ritruvu in un altru locu induve l'altri mi dumandanu: "Chì ne dite di a Chjesa?"
Sentendu una luce in a mo mente, aghju rispostu:
"A Chjesa serà sempre a Chjesa. A più si pò lavà in u so sangue.
Ma questu bagnu a renderà più bella è più gloriosa ".
Sentendu e mo parolle, queste persone anu dettu:
"Questu hè sbagliatu. Chjamemu u nostru diu è vede ciò chì dice nantu à questu ".
Tandu ghjunse un omu chì supirava tutti l'altri in altezza. Avia una curona in capu.
Ellu dice: "A Chjesa serà distrutta.
I servizii publichi ùn esisteranu più.
À u più, alcune caratteristiche nascoste resteranu. È a Madonna ùn serà più ricunnisciuta. "
Sentendu questu, dicu:
« Quale site per osà dì ?
Ùn saria micca a serpente cundannata da Diu à arrampicà nantu à a terra ?
È, vulendu ingannà a ghjente, osei avà à fà crede ch’è tù sì un rè ? J
è vi cumanda per esse ricunnisciutu per quale site. In u risultatu di queste parolle, grande quant'ellu era,
hè diventatu assai, assai chjucu è hà pigliatu a forma di serpente. Tandu, lampendu un lampu, falò in l'abissu.
Sò torna in u mo corpu.
Truvà in u mo statu di solitu, aghju trovu in cumpagnia di u beatu Ghjesù. Totalmente stancu è senza fiatu, portava in braccia un fasciu di croci è spine.
Videndulu in stu statu dicu:
"Signore, perchè stà cusì senza vapore cù questu fasciu in i vostri braccia?"
Ellu rispose :
"A mo figliola, queste sò e croci di disillusione.
Li tengu sempre pronti à deludere e criature. "
Cum'ellu hà dettu, ci truvemu trà u populu. Appena u beatu Ghjesù hà vistu qualcunu appiccicatu à e criature ,
Pigliò a croce di persecuzione da a trave è li dete.
Allora, videndu si perseguitatu è disprezzatu, sta persona
- persu e so illusioni e
Aghju capitu ciò chì e criature sò è chì solu Diu meriteghja esse amatu .
Se qualchissia si ferma à a ricchezza ,
da stu raghju Ghjesù pigliò a croce di a miseria è li dete.
-Vedi e so ricchezze volà via in u fumu è
- videndu si ridutta à a miseria, sta parsona hà capitu
-chì quì in terra si fuma tuttu è
- chì a vera ricchezza hè ricchezza eterna . In u risultatu, u so core era attaccatu à tuttu ciò chì hè eternu.
Sì un altru attaccatu à l'autoestima o a cunniscenza , assai dolce
U Beatu Ghjesù pigliò a croce di calunnia è di cunfusione è li dete.
- Confusu o calunniatu,
quella parsona si togliò, per dì cusì, a so mascara è
- hà capitu u so nunda è u so esse.
Hà urdinatu tuttu u so internu
- secondu l'ordine vulutu da Diu è micca più secondu ellu stessu.
Ghjesù hà fattu questu cù tutte l'altri croci.
Dopu questu, u mo bellu Ghjesù m'hà dettu :
"Avete vistu perchè tengu stu fasciu di croci in i mo braccia? U mo amore per e criature mi costringe.
-di purtari stu ragiu
mantenendu u mo sguardu sempre vultatu versu elli.
A croce hè
- disillusione primordiale e
- u primu chì ghjudica u travagliu di e criature.
Allora, se a criatura sottumette,
-a croce li permetterà di esse risparmiatu da u ghjudiziu di Diu.
Quandu qualchissia in questa vita sottumette à u ghjudiziu di a croce,
- mi dà satisfaczione.
Ma se a criatura ùn si sottumette micca,
serà in l'atmosfera di a seconda disillusione, quella di a morte.
Serà ghjudicatu da Diu cù u più rigore.
Ma sopratuttu serà ghjudicatu per avè scappatu u ghjudiziu di a croce
chì hè cumplettamente un ghjudiziu d'amore . "
ancu s'è, spessu, hè l'omu stessu chì incita à Ghjesù à dà li.
Sì l'omu era urdinatu
à Diu,
versu ellu stessu è
versu i criaturi,
tandu, ùn videndu micca disordine in l'omu,
u Signore s'astinava di dà li croci è
Li daria a pace.
Dopu m'hà datu assai afflizzioni, u beatu Ghjesù si fece visibile in u mo internu dicendu: "Vulite chì andemu à vede s'è e criature mi volenu?"
Aghju rispostu : " Di sicuru ch'elli ti volenu !
Quale hè chì ùn oserebbe vulete voi, postu chì site l'essere più gentile ? "
Ghjesù disse : "Venite, vi vede ciò chì facenu."
Partemu è quandu avemu ghjuntu in un locu induve ci era assai ghjente, Ghjesù hà cacciatu a testa da u mo internu.
Ripetì e parolle chì Pilatu avia dettu quandu hà presentatu à Ghjesù à a ghjente:
"Ecce Homo!" - "Eccu, omu!"
Aghju capitu chì ste parolle ponenu a quistione
per sapè se a ghjente vulia o micca chì u Signore li guverna cum'è u so Rè,
cù piena sovranità nantu à i so cori, menti è opere.
Queste persone anu rispostu:
"Pigliate, ùn vulemu micca.
Crucificà dinò, perchè tutti i so ricordi sò distrutti. Oh! Quante volte sta scena hè stata ripetuta !
Allora u Signore ripete à tutti : « Ecce Homo ! Nantu à queste parolle si sentì un sussurru.
Qualchissia dice: "Ùn u vogliu micca rè, vogliu ricchezza". Un altru hà dettu: "Vogliu piacè".
È un altru: "Onore". Encore un altru : "Dignità". È parechje altre cose.
Ascoltai sti voci cun disgustu è u Signore mi disse :
"Avete intesu chì nimu mi vole?
Eppuru questu hè nunda.
Passemu da u latu di i religiosi è vede s'ellu mi volenu ».
Allora, avemu trovu à mezu
- preti, vescovi, religiosi è devoti.
À voce alta Ghjesù ripete : « Ecce Homo !
Certi anu dettu: "Vulemu, ma vulemu ancu u nostru cunfortu". Altri dicenu: "A vulemu, ma cù i nostri interessi".
Altri dicianu: "A vulemu, ma cun stima è onore.
Chì saria un religiosu senza stima ? "
Altri dicenu: "A vulemu, ma cù una certa satisfaczione per e criature.
Cumu pudemu campà solu è senza nimu per suddisfà ? "
Certi anu sappiutu di vulerà almenu una certa satisfaczione
in u sacramentu di a cunfessione.
Ma essendu solu cù Ghjesù, quasi nimu u vulia.
Ci era ancu qualchissia chì ùn importava micca à Ghjesù Cristu.
Allora, tutti afflitti, Ghjesù mi disse:
"Figlia, andemu in ritirata.
avete vistu cumu nimu mi vole ?
A più mi volenu, ma cù qualcosa chì li piace. Ùn sò micca cuntentu di questu
Perchè u veru regnu hè quandu guvernemu solu. Cum'ellu hà dettu, aghju trovu in u mo corpu.
Truvà in u mo statu di solitu, mi sentu benedettu chì Ghjesù prega in u mo internu.
Ellu disse:
"Patre Santu, glorificate u vostru nome.
Confuse l'orgogliosi è ùn vi mostra micca à elli. Manifestate à l'umile, cum'è solu à l'umile
vi ricunnosce cum'è u so Criaturi è
ricunnosce sè stessu cum'è a vostra criatura. "
Tandu si firmò in silenziu è aghju capitu u putere di l'umiltà davanti à Diu, aghju capitu chì Diu ùn esita à confià i so tesori più preziosi à l'umili.
Tuttu hè apertu à l'umile, nunda hè sottu à serratura.
Per i fieri hè u cuntrariu.
Sembra chì Diu mette trappule sottu à i so pedi per cunfundirli à ogni passu.
Pocu dopu, Ghjesù fù vistu novu è mi disse :
"A mo figliola, se un corpu hè vivu, pudemu dì chì hè ricunnisciutu da u calore internu cuntinuu chì genera.
Per d 'altra banda, un cadaveru pò esse riscaldatu per mezu di qualchì calore esternu, ma postu chì stu calore ùn vene micca da a vita vera, u corpu si rinfresce immediatamente.
Pò esse ricunnisciutu da a manera seguente si una anima hè viva per grazia:
A so vita interna si manifesta
-da l'opere ch'ellu eseguisce e
- per l'amore ch'ellu hà per mè.
È ella sente a Forza di a mo vita in a so.
Sì, invece, hè per qualchì causa esterna chì si cali, vale à dì, s'ellu face bè
e poi si raffresca, torna à i so vici è torna in i so debbuli di solitu,
ci hè una probabilità alta
ch'ella morse per grazia, o
chì hè à l'ultimi estremi di a vita.
Pudemu ricunnosce chì hè precisamente eiu chì vene à l'anima
-si sente a mo grazia in u so internu e
- se tuttu u bonu chì face si cunfonde in ellu.
Da l'altra parte
-si vedemu chì tuttu hè esternu è
- chì ùn vedemu nunda di bonu in l'interiorità di l'anima, pò esse u diavulu chì agisce ".
Quandu hà dettu questu, hè sparitu. Pocu dopu hè tornatu è aghjunse :
"A mo figliola, quantu serà terribili per queste anime.
-chì sò stati assai fecundati da a mo grazia è
-chì ùn li currispondeva micca !
A nazione ebraica era a più soddisfatta, a più fruttuosa è ancu a più sterile.
Eiu stessu aghju ottenutu risultati poveri in a mo vita publica.
Cusì ùn avemu micca pruduciutu i frutti chì Paul hà ottenutu da altre nazioni,
- menu fecundatu da grazia,
- ma chì currispundia megliu,
Per a mancanza di currispundenza à grazia
acceca l'anima,
ti disposti à malinterpreta e cose, e
apre a strada à l'ostinazione, ancu di fronte à i miraculi. "
Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu tuttu solu è abbandunatu. Dopu avè suppurtatu grandi pene, Ghjesù si fece vede in u mo internu è
li dicu :
" A mo vita dolce, perchè m'avete lasciatu solu? Quandu mi mette in stu statu,
-Tuttu era solu unione è
-Tuttu hè statu fattu solu per accordu mutuale.
Cù una forza gentile, m'avete totalmente attrattu da voi.
"Oh! Cumu a scena hè cambiata! Ùn solu ùn m'hà abbandunatu,
micca solu ùn avete micca fattu sforzu cun mè per mantene in questu statu, ma sò custrettu à fà un sforzu cuntinuu cun voi.
- cusì ùn mi caccià micca da stu statu. È questu sforzu hè una morte cuntinua per mè ".
Ghjesù rispose :
"A mo figliola, a listessa cosa hè accaduta à mè quandu,
- in u consistori di a Santissima Trinità,
u misteru di l'Incarnazione hè statu decretatu per salvà l'umanità.
Eiu, unitu cù a Voluntà di e trè persone divine,
Aghju accunsentutu è
Aghju prupostu cum'è una vittima per quellu omu.
Tuttu era unione trà e trè Persone Divine. Tuttu hè statu decisu d'accordu mutuale.
Ma quandu aghju avutu à travaglià per compie a missione, sopra à tuttu
quandu mi ritrovu in una atmosfera di soffrenza è opprobriu,
accusatu di tutti i crimini di e criature,
Mi ritruvau solu è abbandunatu da tutti, ancu da u mo caru Babbu.
"Ùn solu questu.
Ma, carcu di tutte e soffrenze, quantu aghju avutu à furzà l'Onniputente
- affinchì vo accettà u mo sacrifiziu e
- per permettemi di cuntinuà stu sacrifiziu
per a salvezza di tutta l'umanità presente è futura.
Aghju avutu questu è u mo sacrificiu dura sempre.
U mo sforzu hè cuntinuu, ancu s'ellu hè un grande sforzu d'Amore.
Vulete sapè induve è cumu u mo sacrifiziu cuntinueghja ? In u sacramentu di l'Eucaristia.
Quì, u mo sacrifiziu hè cuntinuu.
Perpetual hè u sforzu chì facciu cù u mo Babbu
- in modu chì utilizate a Misericordia versu e criature per ottene u so amore.
Allora sò in un statu cuntinuu di morte cuntinua,
anche si sti morti sò tutti morti d'Amore.
Dunque, ùn site micca felice
chì sparte cun voi e tappe di a mo vita? "
Sta mane u mo cunfessore m'hà dumandatu s'ellu mi sentu a brama di soffre. Aghju dettu di sì ".
Ma mi sentu più tranquillu, mi piace più pace
È sò cuntentu quandu ùn vogliu nunda, ma ciò chì Diu voli. Hè per quessa chì vogliu lascià.
Dopu hè vinutu u benedettu Ghjesù, mi disse :
"A mo figliola, avete sceltu a cosa più eccellente.
Quellu chì abita sempre in a mo Voluntà, mi lega in una manera
- per fà esce da mè una putenza cuntinuu chì guarda l'anima
- in una dispunibilità cuntinua per mè.
Cusì
- l'ànima forma u mo alimentu e
- I forma u so.
Sè, invece, l'ànima hè fora di a mo Voluntà,
- ancu s'ellu faci cose grandi, sante è boni,
perchè li faci senza stu Pudere chì emana da mè,
- ùn pò esse un alimentu gustoso per mè.
Perchè ùn ricunnosce micca e so opere cum'è opere di a mo Voluntà. "
Grazie à Diu!
Chì tuttu sia per a gloria di Diu è u triunfu di u Regnu di u Supremu Fiat !
http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html