U libru di u celu

http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html

Volume 7 

 

Eru in u mo statu di solitu. U mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola, hè necessariu per l'anima

- fà u bè cù custanza e

- cunfurmà à i piani di Diu per ella. Diu hè ghjustu, santu è misericordioso.

 

* L'ànima ùn deve esse

- un ghjornu paziente, umile è ubbidiente è,

- un altru ghjornu, impaciente, fieru è volubile. Perchè cusì e so virtù sò deragliate,

una mistura di biancu è neru, chjaru è scuru in quale tuttu hè cunfusu.

"I camini di sti ànime ùn sò micca quelli di u Creatore. Cunflitti

- abbundanu in e so case è

- nutriscia e so passioni, chì cercanu a vittoria cù aiutu

- dimònii,

- criaturi è

- di e so virtù sbilanciate.

Sì queste ànime sò salvate, u focu di u purgatoriu avarà assai da fà per purificà.

"Per a so parte,   l'ànima constante hè abitata da a pace  . Perchè a custanza hè a spada davanti à quale ogni disordine evita   . A custanza hè una catena   chì

- lega tutte e virtù,

- ferisce tutte e passioni,

- riurganizà tuttu in l'ànima,

-avà l'anima nantu à i camini di u Criaturi.

 

Ùn ci sarà più nunda per ella da purificà in purgatoriu ghjustu da a custanza

- averà urdinatu tuttu in ella è

- l'averà piazzatu nantu à i chjassi di u Creatore ».

 

Eru in u mo statu di solitu.

Mi sentu assai sopraffattu da a privazione di u mo beatu   Ghjesù  . Hè ghjuntu è m'hà dettu :

"A mo figliola, e virtù di una criatura alzanu un muru più o menu grande per ella.

Per l'anima chì vive in a Voluntà Divina,

u muru hè cusì altu è cusì largu chì nimu pò cunnosce i so limiti.

Hè oru solidu è ùn pò micca suffriri alcun disastru.

Perchè, quandu l'anima vive in a Voluntà Divina (vale à dì, in Diu), Diu stessu a guarda.

Nisun putere pò scunfighja Diu!

"L'anima chì vive in a Voluntà Divina hè adornata

di una luce simile à a luce chì esiste in Diu.

Questa anima

- brillarà in u celu più chè l'altri e

- serà un'occasione di grande gloria per i santi.

 

mia cara figlia,

pensate   à l'atmosfera di pace   in quale e parolle sò immerse:

"A vulintà di Diu"!

 

À u pensamentu stessu di campà in questa atmosfera

- l'anima si senti digià trasfurmata.

- una atmosfera divina l'intorna.

-Si sente chì perde a so umanità è esse divinizatu.

 

- S'ellu hè impaziente, fate pacienza,

-se hè fiera, diventa umile, docile, caritativa è ubbidiente. In breve,

- da povera ch'ella era, diventa ricca,

-tutte e so virtù si sviluppanu è diventanu una corona per stu muru senza limiti.

 

L'anima

- si perde in Diu,

-perde i so limiti e

- acquista quelli di a Voluntà Divina ».

 

Sta mane

Meditava   nantu à a Passione di u Nostru Signore   à u mumentu ch'ellu fù   inchiodatu à a   Croce  .

 

Quandu mi sentu cumpassione per ellu, u   benedettu Ghjesù   m'hà dettu:

"A mo figliola,

micca solu i mo mani è i pedi sò stati inchiodati à a   croce,

ma ancu tutte e particelle di a mo Umanità, di a mo Anima è di a mo Divinità.

-Tuttu era inchiodata à a vulintà di u mo Babbu

Perchè a crucifixion era vulsutu da ellu; era necessariu.

 

In fatti, ciò chì hè u peccatu, ma ritirate

- A vulintà di Diu,

- di ciò chì hè bonu è santu, è

crede qualcosa fora di   Diu?

 

Inoltre, per esse

-reparing tanta audacia da parte di criaturi e

-di distrughjini sti idoli fatti da sè stessu, vulia, à u costu di grandi sacrifici,

- Perdu cumplettamente a mo Voluntà e

- campà solu in u mio Babbu. "

 

Sta mane, u mo beatu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola,

u più grande onore chì una criatura pò dà à Diu cum'è   u so Creatore hè di dipende totalmente da a so   Voluntà.

Allora Diu versa a so grazia in ella ».

Mentre u beatu Ghjesù disse questu,

- una luce emanava da ellu

- facendu capisce cumu a so grazia hè cumunicata à l'anima.

 

L'aghju capitu cusì

- l'ànima, per esempiu, sente l'annihilation di sè stessu.

- vede u so nulla, a so miseria è a so incapacità di fà ancu un pocu di bè.

 

Allora, mentre in questu statu, Diu chì,

per natura, hè Verità   è

ùn pò micca ingannà o esse ingannatu - li comunica a so   Verità:

in tuttu l'anima si vede esattamente cum'ellu hè, senza inganni, senza bughjura.

 

Diventa per grazia ciò chì Diu hè per natura, sente disprezzu per e cose terrenu,

- vede in elli inestabilità, errore è ingannu.

Mentre ch'ella hè in questu statu, Diu cumunicà a grazia per ella.

-veru amore,

- d'amore eternu.

Li comunica a so bellezza è a seduce.

Cusì hè pienu di l'Amore è a Bellezza di Diu. In riassuntu,

- mentri Diu hè per natura Amore Eternu,

- l'anima diventa amore per grazia.

 

Sta grazia la spinge à prestà si à l'azzione divina in ella. quandu

- riceve e Verità chì Diu li comunica è li face u so alimentu,

- ne s'impossessa.

 

Mi dissi internamente:

"Signore, manifesta a vostra Voluntà per ch'e so chjaramente s'ellu deve esse o micca in questu statu. Chì perderà per dì sì o micca.

per dì nò?"

Mentre pensava cusì, u  beatu Ghjesù   si fece sente in mè è mi disse :

"A mo figliola, anch'eo vogliu chì esce da stu statu di vittima. Ma ... oh ! Poveru zitellu, s'è vo fate cusì :

Mi dici di esce da stu statu è dopu micca ? Aghju rispostu.

Ghjesù : Vi spiegheraghju.

Forzati, fate viulenza à voi stessu, ancu s'ellu ùn aghju micca bisognu di a vostra dumanda. Una zitella chì hè sempre cù u so babbu deve cunnosce u so temperamentu.

Deve cunnosce i tempi è e cause di i so modi di fà.

Deve pinsà à tuttu è, s'ellu hè necessariu, dissuade u so babbu di dà questu o quellu ordine.

 

Luisa : Ùn l’aghju micca fattu perchè l’ubbidienza ùn mi permette micca.

 

Ghjesù : S'ellu vi dà u permessu ... poviru cunfessore s'ellu vi dà ! Luisa : Signore, pare chì mi vulete   pruvà.

Mi sò cunfusu è ùn sò micca ciò chì fà.

Ghjesù: Eru solu divertitu è ​​ghjucatu cun voi.

I sposi ùn si diverte micca inseme ? "

 

Truvà in u mo statu di solitu, mi truvò fora di u mo corpu cù u mo benedettu Ghjesù chì si dimustrava per esse un zitellu estremamente dolu.

 

L'aghju dettu : "Cara mia, dimmi perchè soffre tantu. Chì possu fà per cunsulallu?"

À quellu mumentu u Bambinu Ghjesù si prostrò a faccia in giru, pricà per pudè discernisce a so Volontà.

Malgradu questu, ùn aghju micca capitu nunda. Aghju alzatu à Ghjesù, l'aghju basgiatu parechje volte è li dissi : " Amore, ùn vi capiscu micca à tuttu. Vulete ch'e soffressi a crucifixion ?

Rispose in u negativu è po, pigliendumi per u bracciu, mi alzò a manica di a cammisa.

L'aghju dumandatu: "Vulite chì u mo bracciu sia scupertu? Mi sentu assai riluttante à questu, ma, per voi, mi sottumessu".

Di colpu, aghju vistu in a mo cità un omu chì, in disperazione, si suicidò.

Ghjesù m'hà dettu:  "Ùn possu micca cuntene tanta amarezza, riceve una parte di ella".

Hà versatu un pocu di a so amarezza in a mo bocca è aghju curritu versu questu omu per aiutà u pentimentu di a so mala azione.

Aghju vistu chì i dimònii piglianu pussessu di a so ànima è a mette nantu à u focu, vultendu è torna, cum'è per arrustillu.

Dui volte aghju riisciutu à liberà lu.

Allora aghju vultatu in u mo corpu, pregando à Ghjesù di avè pietà di st'anima infelice.

U Beatu Ghjesù   vultò cù   una corona piena di spine nantu à u so capu  .

Era pressatu cusì forte chì e spine entranu in bocca.

 

M'hà dettu :

Oh! mia cara figlia,

parechji ùn crèdenu micca chì e spine sò entrate in bocca.

Ma vulia soffre questu per via di l'orgogliu umanu.

Questu hè un peccatu grave chì ferite l'ànima è impedisce à Diu di campà in questu.

Stu orgogliu và tantu luntanu chì l'anima perde u sensu di sè stessu; ammazza corpu è anima.

Tuttu ciò chì sopra, aghju scrittu solu per ubbidenza. Dopu avè lettu, u mo cunfessore hà tistimuniatu chì un omu hà veramente suicidatu in a matina.

 

Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo beatu   Ghjesù   è parechje   anime  in  purgatoriu  .

Sò stati mandati da Ghjesù

- per aiutà e nazioni

- induve parechji disastri avianu da accade:

malatie contagiose, terrimoti è suicidi.

Tuttu chistu, perchè l'omu,

-stancu di sè stessu e

- campà senza Diu,

ùn sente più a forza di campà.

 

Sta mane, u mo beatu Ghjesù ùn era ancu ghjuntu è pensava à mè :

"Signore, ùn vede micca

- in quale misura, per via di a vostra assenza,

Sentu chì a mo vita hè stata tolta   da mè ?

Mi manchi tantu chì mi sentu u mo esse disintegratu.

Oh! Ùn mi negate micca ciò chì hè assolutamente necessariu per mè! Ùn vi dumandu micca basgi, carezze o favori, ma solu ciò chì hè necessariu per mè. "

Pensendu à questu, mi sentu assorbutu in Ghjesù.

Tuttu u mo essa era persu in ellu è ùn pudia vede nunda, ma ciò chì Ghjesù vulia vede.

Eru assai cuntentu.

Sentiu tutte e mo facultà addormentate è calme,

cum'è qualchissia chì saria in u fondu di u mare   è

chì, s'ellu ci vulia à vede, vede solu   acqua.

s'ellu pruvava di parlà, l'acqua sguassate e so parolle è ancu penetrà in e so   viscere,

s'ellu ci vulia à sente, ùn sentiria chè u murmuriu di l'acqua chì entrava in l'   arechje.

Tuttu chistu, cù una differenza:

-In u mare ci hè u periculu di perde a vita è ùn si pò sente cuntentu.

-In Diu, à u cuntrariu, più è più vita è felicità divina sò acquistati.

Allora u mo beatu   Ghjesù   mi disse:

A mo figliola, s'ellu ùn pudete micca esse senza mè, hè un signu chì ancu tù sì necessariu per mè.

Se qualchissia hà bisognu di un altru, hè un signu chì l'altru hà bisognu di ellu.

Allora sò quandu aghju da vene è quandu avete bisognu di mè. Sò quantu hè grande u vostru bisognu per mè.

 

Cume u bisognu di mè cresce in tè, u bisognu di voi cresce in mè, è mi dicu à mè stessu :

"Vaiu à ella per dà u mo Amore riposu". È cusì, vengu ! "

 

Aghju passatu a matina sentendu malatu

-perchè eru fora di u mo corpu è

-parchì ùn pudia vede chè u focu.

 

A terra mi paria aperta, minacciava d’inguglià cità, muntagne è omi. Mi paria chì u Signore vulia distrughje a terra.

Puderaghju vede trè lochi diffirenti, luntanu unu da l'altru. Unu di sti lochi era in Italia è avia trè punti chì parevanu venti vulcanici.

Hè surtitu da u focu per inghjustà e cità. In altrò, a terra s'apriva è terribili terrimoti stavanu in furia.

Ùn pudia sapè s'ellu stava succede o se sti disastri eranu per u futuru. Quante ruine in ogni locu !

 

A causa principale di sti disastri era u peccatu:

l'omu ùn vole micca rinunzià;

ribelli contru à   Diu.

Cusì, Diu mette l'elementi contru à ellu:

acqua, focu, ventu è parechje altre cose chì causanu assai morti.

Fighjendu sti sceni spaventosi, vulia soffre tutte e pene per pacificà u Signore. Allora   Ghjesù   si mostra.

L'aghju dettu qualcosa per appaciàlu, ma ùn m'hà micca ascoltatu subitu. Più tardi mi   disse   :

"A mo figliola, ùn aghju trovu un locu per riposu in a mo Creazione. Per piacè, lasciami riposu in tè, è voi, riposu in mè è stà zittu.

 

Truvendu in u mo statu di solitu, aghju pussutu vede in mè u mo beatu   Ghjesù   ,   assai afflittu è soffrendu da a crucifixion.  Mentri soffriva cun ellu, mi disse :

« A mo figliola, tuttu hè toiu : tuttu di mè è e mio suffrenze ».

Più tardi mi disse:

A mo figliola, chì cose cattive facenu i criaturi! Quantu sò sete di u peccatu è di u sangue !

Hè per quessa chì vogliu scaccià u focu nantu à a terra per chì tuttu hè brusgiatu. "

 

Aghju rispostu:

"Signore, chì dici? M'ai dittu solu chì sì tuttu meiu è chì quellu chì si dà à l'altru ùn hè più à ellu stessu. Ùn vogliu micca fà! S'è vo vulete esse cuntentu, fate. Soffre ciò chì vulete, sò prontu per tuttu ".

Allora mi sentu à Ghjesù in mè cum'è s'ellu l'avia ligatu.

Ripetì parechje volte: "Lasciate à mè, perchè ùn mi possu più cuntene".

 

Aghju rispostu: "Ùn vogliu micca Signore, ùn vogliu micca!"

Quandu aghju dettu questu, mi sentu chì u mo core si funnu cun tenerezza mentre aghju vistu a bontà di Ghjesù per a mo ànima peccata. Aghju capitu assai cose di a so bontà divina, ma ùn sò micca sapè cumu spressione.

 

Essendu in u mo statu di solitu, mi paria di vede a ghjente riunita intornu à u mo lettu. Mi vulianu vede i punizioni chì venenu in u mondu.

Eranu terrimoti, guerri è altre cose chì ùn aghju micca capitu bè. M'anu dumandatu d'intercede cù u Signore per ch'ellu hà pietà di tutti. Mi parevanu santi, ma ùn sò micca sicuru.

Allora mi ritrovu fora di u mo corpu è aghju intesu   u beatu Ghjesù   chì dice à queste persone:

Ùn l'inchietate micca è ùn l'affligete micca mustràli sti sceni dolorosi.

Lasciala sola cun mè ".

Sò partuti è aghju continuatu à pensà à ciò chì succede in u mondu.

Mentre era sempre fora di u mo corpu, aghju vistu un prete chì faceva un sermone nantu à i terrimoti è altri avvenimenti chì aghju vistu. Ellu disse:

"U Signore hè assai arrabbiatu è crede chì e punizioni ùn sò micca per finisce".

 

Aghju dettu : « Quale sà s’è no seremu risparmiati !

U prete era cusì cummossu chì aghju intesu u so core chì batteva assai veloce è u so battitu ritruvava in u mo core. Ùn sapia micca quale era, ma mi sentu chì mi comunicava qualcosa chì ùn aghju micca capitu.

 

Allora mi disse: "Cumu ponu accade avvenimenti cusì gravi di ruine è morti quandu ci hè un core amante per tutti?

In u megliu, ci sarà un pocu scuzzulate, ma senza assai danni. "

Quandu mi sentu "  un core amante per tutti  ", mi sò commossu è, ùn sò micca perchè, aghju dettu :

"Chì ne dite:" un core amante per tutti "? Ùn solu   un core

- chì ama per tutti,

-ma quelli chì soffrenu, quelli chì ringrazianu, quelli chì aduranu è quelli chì rispettanu a lege santa per tutti  .

Ùn pensu micca chì avemu un veru amore per e persone s'ellu ùn li demu micca l'amore è a satisfaczione chì anu bisognu. "

Mentre mi stava à sente, u prete era commossu è infiammatu di più. Si avvicinò à mè cun forte brama di basgià mi.

Eru paura è dispiace per parlà cusì.

U mo core, influenzatu da i so battiti, batteva ancu più veloce chè u so. U prete hà cambiatu l'aspettu è mi paria ch'ellu era u Nostru Signore, ma ùn sò micca sicuru. Quandu ùn pudia resiste à i so abbracci, mi disse :

"Ogni mane venaraghju à vedeti è pranzeremu inseme". Eru in questu statu quandu aghju rimbursatu u mo corpu.

 

Mentre era in u mo statu di solitu, Ghjesù  hè ghjuntu   , m'hà pienu di a so Presenza è   m'hà dettu:

"A mo figliola, l'anima sviutata da sè stessu hè cum'è l'acqua

-chì scorri continuu è

-chì ferma solu quandu hè tornatu da induve hè vinutu. Essendu incolore, l'acqua pò riceve tutti i culori chì venenu.

 

Cusì, l'anima si sviutava di sè stessu

- corre sempre à u centru divinu induve hè vinutu da e

- solu quandu hè cumplettamente pienu di Diu. Appartenu cumplitamenti à Diu

- perchè hè viotu di tuttu u restu,

- nunda di l'Essere divinu li scappa.

Essendu incolore, riceve tutti i culori divini.

"Solu l'anima sviutata di tuttu, ma di Diu,

capisce e cose secondu a Verità Divina, per esempiu:

u valore di u   soffrenu,

l'impurtanza di e virtù   e

a necessità di aderisce à u Signore; o   quellu,

amate qualcosa,

hè assolutamente necessariu di odià e cose chì s'opponenu. Solu l'ànima chì hè sviutata di tuttu fora di Diu pò ottene una tale felicità.  "

 

Eru tristu perchè ùn avia vistu chjaramente u mo bonu Ghjesù, mi paria chì ciò chì hè a mo Vita ùn m'hà più amatu !

Oh! Cumu si sentia u mo core strappatu !

Eiu pienghjenu lacrime amare è ùn sapia chì fà per sbarazzarsi di quelli pinsamenti.

 

Aghju dettu à Ghjesù:

"Ancu s'è vo ùn m'amate micca cum'è prima, ti amaraghju ancu di più". Dopu tantu aspittà, Ghjesù hè ghjuntu. Pigliendu e mo lacrime, li pusò nantu à a so faccia. Ùn sapia micca perchè ellu facia, ma l'aghju fattu dopu.

Aghju capitu u mutivu : era per issa frasa ch’avia dettu è chì m’hà purtatu à amallu di più !

 

Cuntentu di questu, mi disse : "Chì ! Chì ! Ùn t'amu micca ? Ti tengu tantu caru ch'e aghju ancu cunsiderà e to lacrime è li mette in faccia per piacè à mè stessu ".

Più tardi, hà aghjustatu:

"A mo figliola, vogliu esse più precisa quandu scrivi : tuttu deve esse dettu. Calchì volta omette e cose chì sarianu utili à l'altri".

 

Stendu questu, mi sò cunfusu, perchè hè vera chì qualchì volta ùn scrivu micca tuttu. Tuttavia, mi sentu tantu riluttante à scrive queste cose chì solu i miraculi chì l'ubbidienza pò fà mi ponu guidà à fà.

Per a mo propria vulintà, ùn saria capaci di scrive mancu una parolla. Chì tuttu sia per a gloria di Diu è a mo propria cunfusione !

 

Esse in u mo statu di solitu, mi sentu rifiutatu per via di a privazione di u mo Ghjesù.

Hè ghjuntu cù un pocu di pane per manghjà è mi disse :

"A mo figliola,

cusì u pane materiale hè alimentazione è vita per u corpu (ùn ci   hè micca parte di u corpu chì ùn riceve micca a vita di u   pane),

Diu hè alimentu è vita per l'anima.

 

In cunseguenza

ùn ci hè micca parte di l'anima chì ùn deve micca riceve u so alimentu è a vita da Diu.

 

L'anima deve esse nutrita cumplettamente da Diu:

i so desideri, i so affetti, e so inclinazioni, u so amore. Ùn deve tastà nisun altru   alimentu.

 

Ma, oh! Quante ànime si nutrenu d’ogni sorta di sudiciu è immodestia ! "

Dopu ch'ellu hà dettu, m'hà lasciatu.

In seguitu, aghju vistu ind'è una chjesa duv'ellu ci era parechje persone chì dicenu: "Damn! Damn!" - cum'è s'elli vulianu maledicà u benedettu Signore quant'è e criature.

 

Ùn possu micca spiegà u so significatu.

Puderaghju solu chì sti maledizioni currispondenu à u rifiutu di Diu di sti persone è ancu à u rifiutu di Diu di elli stessi.

Eiu pienghje per via di sti maledizioni.

 

Dopu aghju vistu un altare è un prete - chì paria esse u Nostru Signore - festighjendu trà quelli chì l'avianu maleditu.

Solennemente è pienu d'autorità, disse:

"Siate maledetti! Siate maledetti!"

Ripetì ste parolle almenu vinti volte.

Quandu hà dettu questu, paria chì millaie di persone morianu da rivoluzioni, terremoti, focu è acqua è chì sti punizioni eranu presagii di guerri futuri.

pienghjenu.

 

Avvicinendu à mè, Ghjesù mi disse:

"A mo figliola, ùn avè micca paura! Ùn ti maledicu micca. Innò! A ​​tè dicu:

« Benedettu, benedettu mille volte !

Pienghje è prega per tutti sti paesi. "

 

Sta mane, dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju pussutu vede u beatu Ghjesù in u mo internu.

Io li dissi : « U mo caru Ghjesù, esce !

Esce da mè per pudè basgià, scopa è parlà cun voi. "

 

Mi fece un gestu di mani è disse :

"A mo figliola, ùn vogliu micca esce, sò assai bè cun voi.

S'ellu esce da a vostra umanità chì pò sperimentà a tenerezza, a cumpassione, a debulezza, a timidezza, hè cum'è s'ellu esce da a mo propria Umanità. Perchè

- fate u mo stessu uffiziu cum'è una vittima,

- avete à sente u pesu di u dulore di l'altri.

Esce da tè, sì,

-ma cum'è Diu, senza a mo Umanità, e

-a mo Ghjustizia hà da piglià u so cursu per punisce i criaturi. "

Aghju continuatu à dì à ellu :

"Signore, esce da mè! Salvate i vostri figlioli, i vostri membri, e vostre imagine!"

 

Cù un gestu di a so manu, mi ripete :

"Ùn esci micca ! ùn ne surti micca ! " M'hà ripetutu parechje volte.

Mi hà cumunicatu assai cose nantu à ciò chì cuntene a so Umanità.

L'aghju tenutu in mente, senza sapè cumu mette in parolle.

Preferite micca scrive ste cose, ma per esse ubbidienti, aghju. Fiat ! Fiat sempre!

 

Truvà in u mo statu di solitu, mi sentu afflizione estrema à a privazione di u mo beatu Ghjesù. Eru stancu è mi sentu assai debule.

Lasciandosi vede in mè,   Ghjesù m'hà dettu  :

"U mo zitellu,

l'ànima deve cuntinuà custrittu perchè hè cum'è una spugna. S'ellu si sviuta, si riempie di Diu è sente a so Vita in ellu. Sentu l'amore per e virtù è e tendenze sante.

Ella si senti scunfitta è trasfurmata da Diu.

 

S'è vo ùn liate,

resta pienu di sè stessu è,   cusì,

sente tutte l'influenzi di a so   natura corrupta.

Tutti i vici seguitanu: orgogliu, invidia, disubbidienza, impurità, etc.

 

U mo corpu è l'anima soffrenu terribilmente quandu aghju vistu u mo beatu Ghjesù in mè.

Si riposava è durmiva in pace.

L'aghju chjamatu, ma ùn m'hà micca curatu. Dopu qualchì tempu mi disse :

"A mo figliola,

ùn disturba micca u mo riposu.

Ùn hè micca a vostra intenzione implacable di soffre in a vostra umanità ?

i mo   sufrenze,

quelli chì mi soffrenu in a mo Umanità s'ellu aghju campatu ancu nantu à a terra - per

- tu soffri in lu mio locu,

- allevia i me membri e

- Lasciami liberu ? "

 

Aghju rispostu: "Iè, Ghjesù, questu hè u scopu di tutte e mo suffrenze". Ellu rispose :

"Ebbè! Allora, mentre tù soffrenu, mi riposu. À queste parolle Ghjesù s'addorminò prufondamente.

Allora hè sparitu.

 

Spessu sperienze a privazione di Ghjesù.

À u più, si mostra in mè, riposu è dorme, senza dì una parolla. Se mi lamenta, mi dice cose cum'è:

"Tu lagnate stupidamente! Mi avete in a privacy di u vostru internu, chì vulete più?" OR:

"Se mi avete cumplettamente in tè, perchè site ansioso?

Forse ùn vi parlu micca, ma solu fighjendu l'un l'altru, ci hè una cunniscenza mutuale ! "

 

OR,

-s'ellu ùn vene micca à dà mi un basgiu, un abbracciu, una carezza è

- chì vede ch'ùn sò micca in pace,

mi rimprovera severamente dicendu :

 

"Ùn mi piace micca u vostru dispiacere. Se ùn vi calmu micca,

- Ti faraghju veramente arrabbiatu,

- Mi piattaraghju cumplettamente per ch'ùn mi veda micca. "

 

Quale puderia sprime l'amarezza di a mo ànima in u risultatu di queste parolle ?

Hè megliu per mè stà calmu è cuntinuà à sperimentà stu statu di privazione di Ghjesù.

 

Sta matina aghju vistu à Ghjesù per un pocu è mi sentu esce da u mo corpu. Ùn possu micca dì s'è tù era in u celu

Ma, quantunque, i santi eranu tutti radianti è pieni d'amore. Ancu s'ellu eranu tutti pieni d'amore, l'amore chì unu manifestava era distintu da l'amore di l'altru. Inoltre, essendu trà elli, aghju vulsutu superà tutti per distinguemi in amore.

U mo core ghjilosu ùn vulia micca soffre di vede l'altri uguali à mè. Vuliu esse u primu amante.

Perchè mi pareva cusì

- l'anima chì ama u più hè vicinu à Diu e

- ch'ella hè a più amata da ellu.

 

Oh! L'ànima deve dà tuttu.

senza preoccupari di a vita o di   a morte,

facendu tutti l'eccessi in a so intenzione di esse più vicinu à Diu

per esse amatu un pocu più cà l'altri di l'Essere Supremu. Allora una forza irresistibile m'hà purtatu à u mo   corpu.

 

Dopu una longa attesa, u mo beatu   Ghjesù   hè ghjuntu è   mi disse :

"A mo figliola,

si pò dì chì a   Divinità hè una cunsequenza di l'Amore  .

-L'amore li face generà è creà;

-L'amore hè l'anima di tutte e so operazioni. Se a Divinità ùn avia micca Amore,

ùn pudia micca   pruduce,

ùn averebbe   vita.

A criatura   ùn hè nunda, ma   una scintilla di u grande focu di l'amore di Diu.

Ella riceve da questa scintilla

a so vita   è

fitness per   u travagliu.

Tuttavia, micca tutti usanu sta scintilla

- amore,

- fate ciò chì hè bellu, bonu è cumpletu.

 

Parechji l'utilizanu invece

- a so autostima,

- l'amore di e criature,

- amore per a ricchezza, è ancu

- amore per e cose bestiali -

assai à u disgrazia di u so Creatore.

"Avè attiratu sti scintille da u so grande focu, u Creatore vole   vede li vultà à ellu - magnificatu   è

-cum'è tanti imagine di a so vita divina.

 

Ah! Quantu pocu currispondenu à queste aspettative di u so Creatore !

 

A mo figliola carissima, ella ama - mè.

Chì u vostru respiru sia ancu un attu cuntinuu d'amore per mè.

Allora, a vostra scintilla

- formarà un picculu focu è

- per mira à l'Amore di u vostru Creatore. "

 

Mi sentu un soffrenu intensu in a mo ànima è in u mo corpu.

Mi sentu cunsumu da una frebba tamanta chì mi brusgiava a carne finu à svenire.

Mi sentu cum'è mori perchè u mo benedettu Ghjesù ùn era micca venutu. Aghju lasciatu u mo corpu.

Eru chiodatu à a croce. Ùn sò solu i mo mani è pedi

inchiodata cum'è l'altri tempi, ma ognuna di i mo osse avia ancu u so chiovu. Puderaghju vede u mo beatu Ghjesù in una grande luce.

Ma, oh! Quantu dulore aghju patitu !

Ancu in i mo movimenti più chjuchi, mi sentu laceratu da e unghie. ogni mumentu aghju avutu a sensazione ch'e aghju da more.

 

Eru immersa in a Voluntà Divina

- chì mi paria esse a chjave

-apre tutti i tesori divini. M'hà datu forza

- ùn solu mi tene in stu statu di soffrenza,

-ma per esse cuntenti quì.

 

E unghie parevanu pruducia u focu. Tutti immersi in stu focu, aghju brusgiatu. U mo beatu Ghjesù m'hà vistu è hà avutu pietà.

M'hà dettu :

"A mo figliola,   tuttu deve esse ridutta à una semplice fiamma  . Una volta purificatu,

-sta fiamma produce luce pura

- cum'è quellu di u sole,

- simile à quellu intornu à mè.

Cusì trasfurmata in luce, l'anima hè assai vicinu à a Luce divina.

 

Inoltre, a mo Luce assorbe a so è u porta à u celu. Allora, fate curagiu ! Hè a crucifixion cumpleta di l'ànima è di u corpu chì avete attualmente.

Ùn vede micca

-chì a to luce hè pronta à unisce à a meia

- quale vole assorbirlu cumplettamente ? "

 

Mentre Ghjesù stava dicendu questu, aghju scupertu una grande fiamma in mè stessu. Da sta grande fiamma

- Caceraghju una piccula fiamma luminosa,

prontu à piglià u volu versu u celu. Quale puderia sprime a mo   felicità

- di pinsà chì morendu possu, per sempre,

-esse cù a mo Vita è u mo Centru, cù u mo più altu è solu Bonu? Puderaghju dì chì mi sentu u celu in anticipu.

 

Eru in u mo statu di solitu è ​​aghju avutu u dulore.

U mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu è m'hà cupertu cù una robba ben decorata, senza cuciture nè aperture.

 

M'hà dettu :

"U mo amatu, sta robba hè simile à a meia. Ti aghju messu in questu

-perchè t'aghju sceltu cum'è vittima e

-perchè avete participatu à i pene di a mo Passione. Questa robba pruteghja da u mondu.

Senza cucitura o apertura, nunda ùn pò passà.

 

Per via di tutti i so abusi, u mondu ùn si merita micca esse cupertu in questa robba è l'aghju da fà sente u pesu di l'ira divina.

Sò per apre sta robba ch’aghju indossu per dà rinu liberu à a mo Ghjustizia. "

 

Aghju cuntinuatu à sentu male. Aghju spressu à u mo cunfessore

- a mo difficultà cù ubbidienza e

- u mo desideriu di lascià a vita presente.

 

O Diu santu, solu tù sapete ciò ch'e aghju passatu ! Sò morendu tuttu u tempu

A mo sola cunsulazione seria di more definitivamente per ritruvà mi solu cun voi !

Ma u cunfessore m'hà dettu ch'ellu ùn pudia permette di dumandà à u Nostru Signore. Chì soffrenza amara !

O ubbidienza, quant’è terribili ! Ti faci sempre un crudele tiranu ! Mi vulete tuttu u tempu

- si more

- senza permette di campà subitu in cumpagnia di Diu in a vita eterna !

Dopu, truvendu fora di u mo corpu, aghju vistu u Nostru Signore cù u mo cunfessore.

L'ultimi dumandò à Ghjesù di ùn lascià micca more.

Temendu chì Ghjesù hà da sente à u mo cunfessore, aghju cuminciatu à pienghje.

 

U Signore m'hà dettu:

"A mo figliola, calmate, ùn mi afflitti micca cù e vostre lacrime.

Aghju tutti i mutivi di vulete piglià cun mè vistu

-chì vogliu punisce u mondu è

-chì sò ligatu è incapace di fà ciò chì vogliu per via di tè è di u to soffrenu.

 

U cunfessore hà i so mutivi per mantenevi in ​​terra.

In verità, chì succede à u mondu cum'è hè? Chì succede se nimu u prutege ? Rallegrati !

Cum'è e cose, sò più inclinu à sente voi chè u vostru cunfessore.

Inoltre, saraghju cumu cambià a so vulintà. "

Allora aghju rinfriscatu u mo corpu.

Ùn aghju micca pensatu ch'e aghju da scrive ste cose, ùn mi paria micca necessariu.

In fatti, postu chì u cunfessore era cun Nostru Signore, eru cunvinta ch’ellu sapia tuttu ciò chì era statu dettu.

 

Dopu avè lettu ciò chì aghju scrittu eri, u mo cunfessore era preoccupatu. Perchè ellu vulia assolutamente

-chì mi oppone à u Signore e

-chì li dicu chì l’ubbidienza ùn vole ch’e mi mori. Tuttavia, mi sentu male, perchè a privazione di Ghjesù benedettu

- m'hà brusgiatu vivu è

- m'hà fattu languire dopu à u celu.

 

A mo piccula umanità si ribellò contr'à l'ubbidenza.

Sentu a mo povera ànima sfracicata sottu a so gravità enormosa. Ùn sapia micca chì decide.

U nostru Signore hè ghjuntu. In e so mani teneva un arcu di luce.

Una freccia scappò da issu arcu. L'arcu di luce hè stata assorbita in Ghjesù.

 

Dunque

Ghjesù hè sparitu senza dà mi tempu di dì à ellu ciò chì l'ubbidienza mi vulia dì. Aghju capitu chì l'arcu era a mo ànima è chì a freccia era a morte chì aspirava.

 

Eru in u mo statu di solitu. U cunfessore

- hè vinutu è

- hà insistitu à mantene u so ordine di ùn dumandà à Ghjesù di   more.

 

In seguitu, Ghjesù hè vinutu in a forma di un zitellu è aghju spressu i mo dubbii à ellu nantu à tuttu ciò chì u mo cunfessore m'avia dettu di l'   ubbidienza.

Cum'ellu mi accarezzava è si pietà di mè, m'hà datu basgi. Per mezu di i so basgi, m'hà datu u curagiu di cuntinuà à campà.

In seguitu, aghju sentitu un rinnuvamentu di vigore in a mo umanità.

Solu Diu pò capisce u dulore mentale chì aghju avutu è chì ùn possu micca descriverà. almenu speru

-u Signore mi dà megliu chjarificazioni nantu à stu tipu d'ubbidienza-perdonami se, cù u mo dulore, dicu sciocchezza.

 

Essendu in u mo statu di solitu, Ghjesù hè vinutu è mi disse:

"A mo figliola, vogliu veramente piglià à u celu perchè vogliu esse liberu di agisce cum'è mi piace in u mondu".

Mi paria chì Ghjesù mi vulia tentà, postu chì l'ubbidienza u vulia di manera diversa.

Mentre pensava cusì, Ghjesù m'hà mostratu un anellu assai bellu è luminoso chì tenia in manu. Nantu à questu anellu era una gemma bianca da quale pendu parechji anelli d'oru intrecciati.

chì maravigliosamente adornava a manu di Nostru Signore. Camminava orgogliu di mostra stu anellu, li piacia tantu.

 

Eppo disse : « L’avete fattu à mè in l’ultimi ghjorni cù i vostri suffrenze ; Vi priparaghju una ancu più bella ».

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi sentu in una unione assai intima cù u mo amatu Ghjesù. Mentre ch'ellu mi basgiava, aghju ripusatu in ellu è ellu in mè.

Dopu qualchì tempu mi disse :

"U mo caru,

l'anima chì vive in a mo Voluntà riposa perchè a Voluntà Divina face tuttu per ella.

Mentre travaglia per ella, aghju trovu ancu u mo riposu maiò. Cusì a Voluntà Divina hè riposu per Diu è per l'anima.

Mentre l'anima riposa in a mo Voluntà, hè sempre attaccata à a mo bocca, riceve a Vita divina chì custituisce u so nutrimentu cuntinuu.

"  A Voluntà di Diu hè u paradisu di l'anima nantu à a terra è l'anima chì vive in a Voluntà Divina hè u Paradisu di Diu.

 

A vuluntà di Diu hè l'unica chjave

-apre i tesori divini e

- dà à l'anima

familiarità in a Casa di Diu, cum'è s'ellu era u so pruprietariu. "

 

Quale puderia dì tuttu ciò chì aghju capitu di a Voluntà Divina? O Divina Volontà, quant'è maravigliosa, gentile, desiderata è bella sì!

Essa in tè mi fa sentu a perdita di e mo miserie è tutti i mo mali. Per voi sò diventatu un novu essendu, dotatu di tutti i beni divini.

 

Truvà mi in u mo statu di solitu, Ghjesù hè vinutu per un pocu è mi disse:

"A mo figliola,

Quellu chì si dà tuttu à mè merita ch'e mi dessi tuttu à ellu. Sò à a vostra dispusizione  . "

 

Tuttavia, ùn li avia dumandatu nunda ; Aghju dettu solu:

"U mo caru,

Ùn   vogliu nunda, ma voi solu. Basta per mè perchè, quandu t'aghju, aghju tuttu ".

 

Ghjesù aghjunse: "Avete statu assai bè à dumandà: postu chì ùn vulete nunda, avete   tuttu".

 

Dopu avè patitu assai mentre aspittava à Ghjesù, mi sentu stancu è impotente. Ghjesù hè vinutu è mi disse:

"A mo figliola, tuttu ciò chì soffre per a criatura hè cum'è una lancia chì trapassa a criatura da una testa è da l'altru tocca à Diu. È, ogni volta chì si sente cusì toccu, Diu dà qualcosa di a so Divinità à a criatura ".

 

Sta mane aghju vistu u mo beatu Ghjesù cù una chjave in manu. M'hà dettu : "A mo figliola, sta chjave hè a chjave di a mo Voluntà.

Hè propiu chì quelli chì campanu in a mo Voluntà anu sta chjave per apre è chjude i mo tesori cum'è volenu. Tutti i mo tesori sò à a so dispusizione.

Perchè campendu in a mo Voluntà si ne curanu più chè s’elli fussinu i soi.Tuttu ciò chì hè mio hè u so.

Ùn perde micca i mo tesori.

Sapenu cumu dà à l'altri è sanu ciò chì mi pò dà onore è gloria.

Hè per quessa chì ti dugnu sta chjave. Attenti cù i mo tesori. "

Mentre Ghjesù dicia questu, mi sentu immersa in a Voluntà Divina.

Ùn pudia vede nunda di più.

Aghju passatu tuttu u ghjornu in u paradisu di sta Voluntà Divina. Chì gioia ! Chì gioia !

Durante a notte, mentre cuntinuava in questa atmosfera, u Signore m'hà dettu:

"Vedi, caru,

ùn ci hè micca grazia datu à u celu o in terra

senza quelli chì campanu in a mo   Voluntà

sò i primi à   riceve. Questu hè   a natura!

Perchè quellu chì campa in a Casa di u Babbu hè pienu di tutti i so pussidimentu.

 

Se quellu chì campa fora di a mo Voluntà riceve qualcosa, hè in virtù di quellu chì campa dentru ».

 

U mo beatu Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola,

azzione umana,

- ancu quelli chjamati santi,

- sò pieni di bughjura

s'ellu ùn sò micca fatti cù l'intenzione espressa di piacè à mè.

 

Tuttavia, quandu sò fatti

-cù a ghjustizia e

- cù l'intenzione di piacè à mè,

venenu à mè pieni di luce.

Perchè l'intenzione purifica l'azzione. "

 

Sta mane

Videndu u mo adorable   Ghjesù inchiodatu à a croce  , in mè mi dumandu:

"   Chì pudia pensà Ghjesù quandu ellu riceve a Croce?"

 

Ghjesù m'hà dettu:

A mo figliola, aghju basgiatu a Croce cum'è s'ellu fussi u mo tesoru più caru. Per mezu di a Croce aghju datu una dote à l'anime; I maritatu cù elli.

Dopu,

- fighjendu a Croce, fighjendu a so lunghezza è a larghezza,

- Mi hè piaciutu perchè aghju vistu abbastanza rigali per tutte e mo mòglie.

D’altronde, nimu di elli ùn pudia teme di marità cù mè

- perchè aghju avutu a Croce in manu,

- vale à dì u prezzu di a so dote.

 

"Eiu maritaru l'anima à una cundizione:

-chì vo accettà i picculi rigali ch’o aghju fattu, vale à dì e croci. Questu hè un signu chì mi accetta cum'è un maritu.

Allora u matrimoniu hè fattu è a dote hè data à l'anima.

 

Si, à l'inverse,

l'anima ùn accetta micca i mo picculi rigali,   vale à dì

s'ellu ùn si rassegna à a mo Voluntà, tuttu hè   annullatu.

 

Ancu s'ellu li vogliu dà una dote, ùn possu micca.

Per u matrimoniu, hè necessariu chì i dui partiti, l'ànima è eiu, accunsenu. Se l'anima ùn accetta micca i mo rigali, significa chì ùn accetta micca u mo impegnu ".

 

Cum'è eru in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu brevemente.

Quandu l'aghju vistu, l'aghju basgiatu assai forte, cum'è s'ellu vulia chjosu in u mo core. À u listessu tempu, aghju vistu alcune persone intornu à u mo lettu chì dicenu:

"Guardate quant'ellu hè audace ! Chì libertà piglia !

Ancu s'ellu hè trattatu cun tanta fiducia, ùn hà micca a stima,

l'apprezzazione è u rispettu chì deve avè ".

 

Sentendu questu, aghju rossu di vergogna.

Ma ùn pudia cambià a mo attitudine. U Signore li disse:

 

"  Amate veramente un ughjettu solu s'è vo vulete piglià pussessu di ellu.   Quandu ùn vulete micca piglià pussessu di ellu, hè perchè veramente ùn ti piace micca.

Quandu ùn apprezzemu micca qualcosa, ùn avemu micca stima o rispettu per questu.

 

Per esempiu, se una persona ama a ricchezza, si manifesta

- assai stima per ella,

- grande rispettu per i ricchi e

- un grande desideriu di pussede ricchezza.

Se, invece, una persona ùn piace micca a ricchezza,

- basta à parlà ne l'abbia in noia.

Questu hè u casu cù l'amore di tutte e cose.

"Dunque piuttostu chè esse criticatu, merita di esse elogiatu.

U fattu ch'ellu mi vole pussede significa chì mi ama, mi apprezza è mi rispettu. "

 

Eru in u mo statu di solitu. U mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu, mi basgiò è disse :

"A mo figliola,

a simplicità hè di virtù ciò chì spezie sò à l'alimentariu. Per l'anima chì hè diretta è simplice,

- ùn ci hè nè chjave nè porta per entre mè o mè in ella.

- pò entre à vuluntà in mè è eiu in ella.

Hè in mè senza avè da entre, postu chì a so simplicità s'assumiglia à a meia.

Sò a mente più simplice è per quessa sò in ogni locu. Nunda è nimu mi scappa a manu.

"L'anima sincera è simplice hè cum'è a luce di u sole chì, malgradu i nuvuli o a terra ch'ella pò scuntrà,

ferma sempre   luce,

cumunicà à tutti   e

ùn   cambia mai.

 

Cusì, l'anima simplice

- accettà tutte e mortificazioni è i dulori

- senza cessà d'esse luce per sè stessu è per quelli chì u mortificanu.

 

S'ellu vede e cose cattive, ùn hè micca impurtatu da ellu. Sempre ferma luce è ùn cambia mai.

 

A simplicità hè a virtù chì più s'assumiglia à l'Essere divinu.

Per questa virtù, l'anima vene à participà à l'altre qualità divina.

L'anima simplice ùn hè micca opposta à a grazia divina chì entra è travaglia in questu. Perchè, essendu luce,

-Si fusiona facilmente cù a Luce divina è

- si trasforma in lu.

Quale puderia dì tuttu ciò chì aghju cusì capitu di a simplicità ? Mi sentu immersa in a cunniscenza di merda.

Scrivu solu uni pochi di gocce di ciò chì percive è u facciu incompletamente. Grazie à Diu è lode per tuttu!

 

Sta mane mi sentu stancu è tristu da a privazione di u mo beatu Ghjesù, hè ghjuntu pocu è mi disse :

"A mo figliola, per quelli chì volenu ghjunghje sin'à a fine, hè necessariu

- sempre corre è

- mai piantà.

A corsa facilita u viaghju.

Più longu corre, più veloce ghjunghje à u scopu chì perseguite. Inoltre, aiutatu da a grazia, ùn si sente micca a fatigue di a strada.

 

"Hè u cuntrariu per quelli chì ùn correnu micca.

Rallenta u so passu, si senti stancu è perde a forza di cuntinuà. Mentre ritarda, perde a vista di a fine di a so strada, vale à dì u Bene Supremu. Il se sent épuisé et découragé.

 

Inoltre, perde a grazia

Perchè, per via di u fattu chì ùn corre micca, ùn hè micca datu in vain. A so vita diventa insopportabile perchè   l'ozio produce inerzia  . "

 

Essendu in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse:

"A mo figliola, à quellu chì, per u mo amore,

- sapi privà di i picculi piacè in questa vita,

-Daraghju più felicità in l'aldilà.

 

U menu si diverte quì, più ci sarà.

Cuntate u numeru di privazioni chì avete patitu per via di mè durante l'ultimi trent'anni in lettu; per elli, quanta più beatitudine vi daraghju in u   celu ! ».

Aghju rispostu:

"U mo solu Bonu, chì dite ? Mi sentu onoratu è debitu à tè perchè mi dà l'uppurtunità di privà per voi! E dite chì mi darete assai felicità?"

Ellu disse: "Hè ghjustu".

 

Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo adorable Ghjesù chì tene una croce tutta cuperta di perle bianche.

U pusò nantu à u mo pettu, è subitu penetrò in u mo core è si firmò quì cum'è in un santuariu.

M'hà dettu :

"A mo figliola,

a croce hè un   tesoru.

L'anima hè u locu più sicuru per guardà stu preziosu tesoru. Stu locu hè più sicuru quandu,

- per a so pacienza,

-cù a so dimissioni è

- per e so altre virtù,

l'anima hè diventata eligibile per riceve stu tesoru.

E virtù, in particulare a pacienza, sò chjusi chì prutegge l'ànima da i ladri. "

 

Sta mane, mentre eru fora di u mo corpu, aghju vistu qualchi preti impegnati in attività scientifiche è umane micca necessariu per u so statu di vita.

Inoltre, e so azzioni eranu marcati da un spiritu di ribellione contr'à i so superiori.

In un tonu angosciatu, u nostru Signore mi disse :

"A mo figliola, l'attività scientifica è umana ùn sò micca l'affari di   i preti.

In elli si forma una seconda natura fangosa è putrida, L'opere (stessu santu)

risultanti da queste   attività

puzzanu cusì male chì mi sentu una nausea insupportable. Pregate è fate ammenda per queste offese, perchè sò   disgustatu.

 

Sta mane principia a mo ghjurnata di saldamentu di i cunti, vale à dì di preparà a morte. Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju dettu à Ghjesù:

"Gesù benedettu, saldemu avà i nostri cunti per ùn lascià micca per l'ultimi mumenti di a mo vita.

 

Avà, ùn cunnoscu micca u mo veru statu perchè ùn riflette micca nantu à mè stessu. Ùn mi sentu micca scunfittu, scrupulu o inquietu ma, d’altra parte, vecu chì l’altri sò assai megliu chè mè.

 

Inoltre, ancu i santi, quelli chì aghju lettu, riflettevanu continuamente nantu à elli stessi. Vulìanu sapè s'elli eranu friddi o caldi, tentati o in pace, s'ellu si cunfessanu bè o male, ecc.

È a maiò parte di elli eranu timidi, turbati è scrupulosi.

"Eppuru vi dugnu tutta a mo attenzione è u mo amore, perchè ùn vogliu micca offensà.

Ùn mi importa micca di u restu.

 

È quandu, cù una dichjarazione ferma, vogliu esaminà mè stessu, una voce interna mi rimprovera è mi dice:

"Vulete perdi u tempu ?

Preoccupate solu di e cose di Diu! "

 

Dunque, ùn sò micca in quale statu sò: friddu o caldu.

Se qualchissia mi dumandassi di valutami, ùn sapia micca ciò chì risponde.

Dunque, saldemu i nostri cunti avà per pudè riparà tuttu. "

Dopu avè pricatu,   Ghjesù m'hà dettu  .

"A mo figliola,

T'aghju sempre tenutu à pusà nantu à a mo grembo, cusì sicuru ch'e ùn ti lascia mancu pensà à sè stessu. Seti cum'è un zitellu in grembo à u babbu : à volte l'accarezza, à volte li basgia.

Sì, senza prudenza, u zitellu chjuca si brutta, u babbu u pulisce perchè u zitellu ùn hè micca cuscente di a so cumportamentu.

Per d 'altra banda, quandu u zitellu vede

- chì u babbu hè afflittu, u cunsuleghja è si asciuga i so lacrime.

-S'ellu vede chì u babbu s'arrabbia, u calmà.

 

In cortu, u babbu hè a vita di u zitellu è u zitellu hè a cunsulazione è a vita di u babbu.

Intantu l'altri figlioli, i più vechji, anu da piglià cura di a pulizia di a casa ; anu da lavà è cura di altre attività.

"  Facciu questu cun voi. Ti trattu cum'è u mo zitellu.

Ti tengu cusì intimamente unitu cun mè chì

Ùn vi permette micca di sentu   sè stessu.

- Mi occupu di tuttu ciò chì hè u vostru.

-Ti lavu s'è tù sì bruttu, ti daraghju da manghjà s'è tù ai fami.

Aghju cura di tuttu, perchè ùn sapete mancu ciò chì i vostri bisogni sò. Avè tù intimamente vicinu à mè hè una grazia chì ti dugnu,

in tale manera per esse liberatu da parechji difetti.

In cunseguenza  , vi basta à pensà à fà u travagliu ch'e vi assigna   è ùn vi preoccupate di nunda di più.

 

Truvà fora di u mo corpu, aghju vistu cù u zitellu Ghjesù. Eramu cun parechje persone.

 

Ghjesù   m'hà dettu:

"A mo figliola,

tutte l'opere, parolle è pinsamenti di i criaturi deve esse stampatu cù u sigillo   "Ad Gloriam   Dei".

-Tutti i travaglii, parolle è pinsamenti

chì ùn sò micca cusì marcati restanu in u bughju.

Sò intarrati in a bughjura è ùn anu micca valore.

 

A criatura allora accumula solu bughjura è orrori! Ùn travaglia micca per a gloria di Diu,

- parte da u scopu per quale hè statu creatu.

- ferma separatu da Diu è abbandunatu à ellu stessu.

"Per d 'altra banda, postu chì Diu hè Luce,

L'azzioni umani realizati per a gloria di Diu acquistanu luce è valore.

 

Ùn vi maravigliate dunque chì a criatura chì ùn travaglia micca per a gloria di Diu:

- ùn tira nunda da i so sforzi e

- accumula assai debitu ".

Dopu quì, cun amarezza, avemu vistu queste persone

ùn travaglia micca per a gloria di   Diu

intarratu in a bughjura.

 

Per distractà u mo beatu Ghjesù da sta scena,

L'aghju basgiatu parechje volte è, ghjucatu cun ellu, li dicu :

"Repetite dopu à   

"Dò abbastanza putere à a preghiera di st'ànima per dà ciò chì dumanda!"

 

Ma Ghjesù ùn m'hà amatu. Tandu, vulendu ch’ellu facia, insistiu è u basgiò dicendu : « Ripete dopu à mè e parolle ch’e aghju dettu !

Per via di a mo insistenza, mi pare chì Ghjesù li disse. Tandu mi ritrovu in u mo corpu, maravigliatu è imbarazzatu da a mo audacia.

 

Eru riflettendu nantu à u statu in quale era,

-induve tuttu mi paria pace, amore è bontà. Nunda m'hà disturbatu.

 

Siccomu stu statu era senza peccatu, aghju pensatu à mè stessu: "Chì succederà à u mumentu di a mo morte, se a situazione attuale cambia è tuttu hè inturniatu, vale à dì, tuttu ciò chì aghju fattu era una catena di mali?"

Mentre pensava à questu, Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola, pare ch'è vo vulete disturbà u restu ch'e aghju campatu in tè. Da induve vene a to pacienza, a perseveranza è a pace ?

À voi o chì campa in tè ? Solu aghju sti rigali !

 

* S'ellu fussi

 oru naturali

u   dimòniu

chì intervene in tè,

 

A vostra ànima si senti tiranizzata da cambiamenti custanti.

- À un certu puntu, si sentia duminata da un amore,

-poi, da un altru;

- à un certu puntu si sentia paziente è,

- à u mumentu dopu, ella seria arrabbiata, è cetara.

 

In   breve,

a to povera anima saria cum'è una canna mossa da un ventu forte è cambiante.

 

Oh! A mo figliola

- induve ùn ci hè micca Diu,

- ùn ci hè una cuntinuità è a vera bontà.

Dunque ùn venite micca à disturbà u vostru riposu è u meiu, ma ringraziate cun mè ».

 

Sta mane mi sò trovu fora di u mo corpu.

Puderaghju vede u zitellu Ghjesù cum'è in un specchiu multiforme. In ogni rispettu, aghju pussutu osservà assai bè.

-Puderaghju cù a mo manu invitallu à mè è

-Puderia ancu chjamà per andà versu ellu.

Mentre faciamu questu,

Aghju vistu parechje persone devote è preti chì stavanu trà mè è Ghjesù.Tutti parlavanu male di mè, ma ùn li aghju micca curatu.

I mo ochji sò stati turnati versu u mo dolce Ghjesù.

 

Ghjesù hè prestu prestu fora di u ghjocu di specchiu per punisce e persone chì parlavanu male di mè.

Li disse: "Nimu u toccu, perchè,

-Quandu toccu à qualchissia chì amu,

-Mi sentu più offesa chè s’e mi fussi statu direttamente toccu.

Vi mustraraghju tuttu ciò chì so per difende l'innocenza di quelli chì si sò datu totalmente à mè ".

Mentre mi basgiava cù un bracciu, li minacciava cù l'altru.

Ma eiu, senza attaccà impurtanza à ciò chì dicenu queste persone, mi sò arrabbiatu chì Ghjesù li vulia punisce per via di mè.

li aghju dettu :

"A mo vita dolce, ùn vogliu micca chì nimu soffre per via di mè. Saperaghju chì mi amate s'è tù ti calmi è ùn li punisci micca.

Mi piacerebbe, ma micca l'inversu ".

Dopu à quessa, mi paria chì Ghjesù s'era calmatu.

M'hà alluntanatu da queste persone è mi hà purtatu in u mo corpu.

Allora l'aghju vistu di novu, micca più zitellu, ma crucifissu. li aghju dettu :

"U mo adorabile Ghjesù, sò chì durante a vostra crucifixion tutte l'ànime avianu un postu in a vostra Umanità. Per piacè dimmi quale era u mo locu? Induve eru?"

Ghjesù rispose:

"A mo figliola, l'anime amante eranu in u mo Cori.

Ma voi, chì avete aiutatu in a Redenzione cù u vostru statu di vittima, aghju avutu ancu in tutti i mo membri cum'è a mo cunsulazione ".

 

U cunfessore m'avia dettu chì u supiriore ùn vulia chì nimu venissi à vedemi per ùn distrarmi. L'aghju dettu chì sta struzzione m'era statu datu parechje volte prima. Hè statu rispettatu per un tempu, ma prestu scurdatu. Se mi deve esse urdinatu di ùn parlà micca, tutti duveranu esse furzati à stà luntanu da mè. Dopu avè ricevutu a Santa Cumunione, aghju dettu à u   Signore:

"Per piacè, mi piacerebbe sapè cumu queste cose anu da travaglià.

Sapete u statu viulente chì sò in quandu sò cù e persone:

Sò in pace solu cun voi solu.

D'altronde, ùn capiscu micca perchè a ghjente vole esse cun mè, postu chì sò solu un agricultore è ùn aghju micca fà nunda per attruverà. Piuttostu, vogliu esse sempre lasciatu solu ! "

Ghjesù rispose:

"A mo figliola, a verità chjara, simplice è pura hè un gran magnetu per attruverà i cori,

dispostu à affruntà tutti i sacrifici per a fine di

- per a verità e

- per e persone chì dicenu.

A verità hà fattu tutti i martiri capaci di sparghje u so sangue.

A verità hà datu à i Santi a forza di mantene una vita pura è casta à mezu à tante battaglie.

"Hè a verità chjara, simplice è altruista chì face chì a ghjente vole vene à mè.

Ah! A mo figliola

quantu hè difficiule di truvà qualcunu

- chi sà manifestà a verità nuda,

- ancu trà u cleru, l'anime religiose è devote !

In i so discorsi è u so travagliu, ci hè sempre qualcosa

-umani è

- per vele egoistamente a verità.

Dunque, a persona chì sente ùn hè micca affettata

- da a verità stessa, ma

- da qualchì altru interessu umanu chì u falsifica.

In cunseguenza, l'ascultore ùn riceve micca e gràzie ligate à a verità.

"Questu hè u mutivu

tante cunfessioni sò sprecate, profanate è senza fruttu  .

 

Ùn ricusate micca di dà à e persone a luce di a verità, ma ùn a ricevenu micca. Si crede chì si unu dice a verità nuda,

- perdemu u nostru prestigiu,

- ùn saremu più amati,

- ùn averemu più e satisfaczioni umane chì circhemu e

- chì i so interessi seranu cumprumessi. Oh! Quantu simu sbagliati !

"Quale lascia tuttu per a verità

-averà una overabundance di tuttu è

- riceverà più di l'altri.

 

In cunseguenza, ogni volta chì pudete,

- ùn manca micca di dì a verità pura è simplice.

 

Tuttavia, duvete sempre esse ubbidienti à quellu chì vi guida quandu l'oppurtunità si prisenta per voi per manifestà a verità ".

Da parte mia, in quantu à a   carità   , mi nutu chì ne aghju spessu parlatu in modu velatu. È, in quantu à l'ordine chì m'hà datu di scrive tuttu in minuzie, mi pare ch'ùn aghju micca sempre ubbiditu.

Dopu avè dumandatu questu à u Nostru Signore, m'hà dettu ch'e aghju parlatu bè, perchè quellu chì vede i so difetti hè in a strada bona.

 

Dopu avè aspittatu assai tempu per u mo adorable Ghjesù, mi sentu sopraffattu è disturbatu, circandu di sapè perchè ùn era micca venutu.

Finalmente hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola,

a pace hè luce per l'ànima, per l'altri è per Diu.

 

Se l'ànima hè in pace, hè luce.

Essa luce, hè unitu cù a Luce eterna,

- da quale riceve constantemente una nova luce,

micca solu per   ella,

ma ancu per   altri.

 

Sè vo vulete sempre esse luce, stà in pace ".

 

Esse in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu, mi basgiò è disse :

"A mo figliola carissima,

Agisce cù Cristu fa sparisce l'azzione umana è appare l'azzione divina. Per quessa,

tu agisci sempre cun mè cum'è tramindui facemu a stessa cosa  .

-Sè tu soffre, fà cum’è soffre cun mè ;

- s'è vo pricate, s'è vo travagliate, fate in mè è cun mè.

 

Cusì, in voi, l'azzione umana svanirà per truvà divinità.

Oh! Quantu immensa hè a ricchezza chì e criature ponu acquistà per agisce in questu modu, ma ùn importa micca! "

 

Dittu chistu, hè sparitu è ​​aghju avutu una grande brama di vedelu di novu. In seguitu, aghju trovu fora di u mo corpu è l'aghju cercatu in ogni locu. Ùn truvò micca, aghju esclamatu:

"O Signore, ùn sia micca cusì crudele cù una ànima chì hè tutta a toia è soffre morti cuntinui per u vostru amore. Vede, a mo ànima ti cerca è, ùn ti truvendu, mori continuamente perchè sì a vita di a so vulintà.

U mo respiru, u mo battitu di core, a mo memoria, a mo intelligenza,

tuttu in mè campa cuntinui morti crudeli. Ùn avete pietà di mè ? "

À quellu mumentu, aghju vultatu à u mo corpu è trovu Ghjesù in mè. Vulendu dammi una lezione,

M'hà dettu: "Vedi, sò tuttu in tè è tuttu per tè".

 

Mi pareva di vede una corona di spine nantu à a so testa. Quand'ellu l'hà strittu, u sangue sguassava.

Allora disse: "Stu sangue hè versatu per u vostru amore".

Mi hà ancu mostratu e so ferite, dicendu: "Sò per voi".

Oh! Quantu mi sentu cunfusu, videndu chì, davanti à u so, u mo amore era solu una ombra !

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, mi sentu fora di u mo corpu è vitti una persona assai sopraffatta da parechje croci.

U mo beatu Ghjesù m'hà dettu:

"Dì li,

- mentre ch'ellu soffre,

- pò aduprà a so soffrenza per guarì è guarì e mio ferite. Calchì volta hà da piglià cura di u mo latu, à volte u mo capu, à volte i mo mani è à volte i mo pedi.

Tutte queste ferite sò dolorose è irritate per via di i grandi offese di e criature.

Dìllelu chì hè un grande onore chì l'aghju fattu cusì.

Li dugnu u rimediu per guarì e mio ferite è u meritu d'avè guaritu ".

Mentre Ghjesù mi parlava,

Aghju vistu parechje ànime in u purgatoriu chì, à sente questu, eranu stupiti.

 

m'hà dettu :

"Quantu furtunatu site

-chì riceve tali insegnamenti sublimi è

- chì pò acquistà i meriti di allevà è guarì un Diu! Questi meriti

- superà tutti l'altri e

- vi danu una gloria chì supererà quella di l'altri cum'è u celu suprana a terra.

Ah!

S'è no aviamu ricevutu

-sti insignamenti e

- a cuscenza chì e nostre soffrenze puderanu guarisce un Diu, quanta ricchezza è meritu pudemu avè acquistatu,

di quale simu privati ​​! "

 

Truvà mi in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù ghjunse brevemente è mi disse:

"A mo figliola, a simplicità empie l'anima di grazia chì si sparghje fora.

 

Se l'ànima vulia limità queste grazia à sè stessu, ùn pudia micca. Infatti, cum'è u Spìritu di Diu perfettamente simplice si sparghje in ogni locu.

senza sforzu   ancu

senza   fatica,

cusì l'anima pussede a virtù di a simplicità

- sparghje a grazia in l'altri

- senza mancu esse cuscenti. Dittu chistu, hè sparitu.

 

Dopu avè statu permessu di dì uni pochi di parolle in casu chì qualchissia era ghjuntu, aghju avutu a paura di ùn avè micca ubbiditu, postu chì Ghjesù ùn era micca venutu.

 

Quale puderia capisce u dulore di a mo ànima pensendu ch'e aghju fattu un peccatu ! Esse privatu di ellu hè sempre un dulore crudele. Ma u pensamentu di forse avè fattu un sbagliu mi dava un turmentu ancu più terribili.

Mi sentu delirante di disperazione, cum'è s'ellu era mortu di una cuncussione.

Dopu avè aspittatu assai tempu, Ghjesù hè ghjuntu.

Toccandomi trè volte, mi disse :

"A mo figliola, ti rinnovu

- in u putere di u Babbu,

- in a mo saviezza è

- in l'Amore di u Spìritu Santu ».

Ùn possu micca spiegà cumu mi sentu allora è ciò chì aghju avutu.

 

Allora pusendu a so testa coronata nantu à u mo core, continuò:

"  A rettitudine di l'intenzione fa brusgià l'Amore divinu in l'anima.

A duplicazione, invece, tende à suffocà stu Amore, per esempiu

per   l'amore di sè stessu,

attraversu u rispettu umanu   e

da u desideriu di piacè à l'altri.  "

 

Essendu in u mo statu di solitu, aghju trovu fora di u mo corpu cù u zitellu Ghjesù.

Mi paria ch'ellu vulia divertissi. M'hà dettu :

"A mo figliola, sò u vostru maestru è possu fà tuttu ciò chì vogliu cun voi. Avete da sapè

-chì   sì u mio   è

- chì   ùn site micca u maestru

- di sè stessu  ,

- nè alcunu di i vostri pinsamenti,

- nè alcunu di i vostri desideri,

- nè u vostru core.

Sè vo vulete diventà u maestru di qualcosa, arrubbami.

 

In quellu mumentu aghju vistu u mo cunfessore

-sentimentu scoraggiatu e

- mi voli scaricà u so suffrimentu.

 

Ghjesù u ferma bruscamente cù a so manu è li disse :

"Prima di tuttu, vogliu scaricà i mo parechji dulori.

Allora pudete fà a vostra volta ..

Cum'ellu diceva questu, hè ghjuntu à mè è hà versatu un liquidu assai amaru in bocca. L'aghju pricatu di piglià cura di u cunfessore, dumandulu di tuccallu cù e so manichi, per ch'ellu si senti megliu. Ghjesù li toccò è disse:

"Iè, iè. Allora hè sparitu.

 

Cum'è eru in u mo statu di solitu, Ghjesù hè vinutu è mi disse:

"A mo figliola, a croce hè per a criatura ciò chì a briglia hè per u cavallu. Chì saria da u cavallu si l'omu ùn ci mette micca una briglia? Saria indomabile.

Il se serait précipité vers le précipice jusqu'à ce qu'il soit furieux, faisant du mal.

à l'omu   è

à   ellu stessu.

D'altra parte, cù a so flangia,

- diventa docile,

- viaghja per strade sicure,

hè prutetta contr'à i precipici   è

serve i bisogni di l'omu cum'è un amicu fidu.

"Questa hè a croce per l'omu. A croce

- u cumpagnu e

- impedisce di cascà in i chjassi irregulari di e so passioni chì, cum'è un focu, u divorerà.

 

A croce spegne stu focu

Piuttostu chè di permette ch'ellu sia furioso cun Diu è ellu stessu, ella u doma.

A croce hè un modu per a salvezza di l'omu è aiuta à dà gloria à Diu.

Oh! S'ellu ùn era micca a croce

- chì, in a so Sapienza infinita, a Divina Pruvidenza usa per frenà l'omu,

- quanti mali si fussinu nantu à a razza umana ! "

 

Sta mane, u beatu Ghjesù si mostrava in un torrente di luce chì inundava tutte e criature. Dunque, tutte l'azzioni umani sò stati realizati da questa luce.

Quandu aghju vistu questu, u benedettu Ghjesù m'hà dettu:

 

"A mo figliola,

Intervintu in ogni azzione umana, sia

- un pensamentu,

- respira oru

- un cortu muvimentu.

 

Tuttavia criaturi

- mai pensate à i mo affari in elli e

ùn agisce micca per   mè.

Piuttostu, si creditu per tuttu ciò chì facenu.

 

Oh!

S'elli pensanu à u fattu chì aghju constantemente intervene nantu à   elli,

ùn anu micca aduprà ciò chì hè u mio à u detrimentu di a mo gloria, è

di u so benessiri !

"A criatura duveranu

- fate tuttu per mè,

- offre mi tuttu.

 

Perchè

- ciò chì facenu per mè,

-U tengu in depositu per rinvià à ellu in a vita dopu.

 

Per d 'altra banda, l'atti

- chì ùn sò micca fatti per mè

- ùn pò micca entra in mè,

perchè ùn sò micca degni di mè.

 

Ancu s'elli sò fatti

-per mezu di a mo intervenzione (poi ch'e intervenu per tutte l'azzioni umani),

- Sò nausea è li ricusu. "

 

Essendu in u mo statu di solitu, u mo bonu Ghjesù si mostrò è mi disse:

"A mo figliola,

si pò dì chì una anima hè indifferenti à tuttu

- se, qualunque sia i vostri desideri, santu o indifferenti,

- hè pronta à sacrificà à a Voluntà Divina in santa pace.

 

S'ella diventa arrabbiata o preoccupata,

hè chì almenu tene qualcosa per ellu stessu. À ste parolle, sentendulu parlà di desideri, li dissi :

"U mo bonu più altu, u mo desideriu hè di piantà di scrive. Oh ! Quantu hè dura per mè !

S'ellu ùn fussi per paura di svià da a to Voluntà o di ti dispiace, ùn ti scriveria più.

 

Ellu disse: "Ùn vulete micca stu sacrifiziu, ma u vogliu. Allora s'è vo vulete ubbidì, scrivite.

Per u mumentu, sti scritti servenu da specchiu

- micca solu per voi,

-ma per quelli chì participanu à u vostru travagliu

 

U tempu venerà quandu serviranu cum'è specchiu à l'altri.

Perchè tuttu ciò chì scrivi hè dettu da mè è custituisce un "specchiu divinu".

 

Hè u vostru desideriu di mantene stu specchiu luntanu da e mo criature ? Pensate à seriu

Ùn vogliu micca arrabbià per ùn scrive micca tuttu stu "specchiu divinu". "

Dopu à sente questu, sò diventatu cunfusu è umiliatu.

Mi sentu ancu più riluttante à scrive, soprattuttu ste ultime righe. Eppuru l'ubbidienza m'hà impostu assulutamente è scrivu solu per ubbidì.

 

Eru in u mo statu di solitu.

Aghju trovu fora di u mo corpu cù u zitellu Ghjesù. Si vultò versu un prete è disse :

"A vanità avvelena a grazia in voi è in l'altri cum'è l'altri si alimentanu per voi.

L'anima percepisce facilmente

- chì e vostre parolle è e vostre azzioni

- sò fatti per suddisfà u vostru bisognu di esse valutatu.

 

Sì ciò chì fate hè impuru di vanità,

- a grazia ùn entre da sè stessu in l'altri,

-ma accumpagnatu da u velenu chì porta.

In cunseguenza, invece di percive a vita in voi, percenu a morte. "

Dopu, Ghjesù m'hà dettu:

"Hè necessariu

- chì tù sì viotu di tuttu

-affinchì vi pò piena pienamente di Diu.

 

Avè u Tutu in tè, pudete facilmente dà à quellu chì vene à voi. "

Allora aghju vistu un'anima in purgatoriu fughje da noi.

A so vergogna era cusì intensa chì era guasgi sfracicata da l'umiliazione. Eru assai sorpresu da questu, è in quellu mumentu Ghjesù sparì.

 

Aghju avvicinatu à st'anima è li dumandò u mutivu di a so cumportamentu. Si sentia tantu imbarazzata chì ùn pudia dì una parolla.

Dopu à a mo insistenza, mi disse :

"Hè a ghjustizia di Diu chì hà sigillatu nantu à a mo frunti a cunfusione è u timore in a so prisenza, tantu chì sò custrettu à fughje da ellu. A facciu contru à u mo propiu desideriu perchè, mentre mi cunsumu vulendu, sta soffrenza d'avè da fughje mi sfraccia.

"O Diu, vede ti è scappà à u stessu tempu hè un dulore estremu! Ma aghju meritatu sta soffrenza più chè altre anime.

Hè chì, avè campatu una vita divina, mi sò spessu astenutu da fà

comunicatore per peccadilli:

- per esse tentatu,

- per avè paura o -

- per parechje altre ragioni senza impurtanza

 

Calchì volta dinù,

Sò andatu à u cunfessore per spiegà e mo debuli ragiuni per ùn avè ricevutu a cumunione. Queste cose, chì ponu parenu insignificanti à l'anima, Diu ghjudica severamente,

- associà li cù soffrenze chì superanu assai altri,

-perchè sti difetti vanu direttamente contr'à l'Amore.

 

«Ghjesù in u Santissimu Sacramentu arde d'amore è di u desideriu di dà si à l'anime.

È s'è una anima

- sì in pusizioni di ricevelu,

-ma ùn face micca per pretesti simplistichi, face un affrontu.

 

Li causa tantu dulore chì si sente suffocatu in u so Amore è brusgia. Ùn truvate micca

nimu per riceve u so   amore,

persona per accende stu   focu,

 

Ripeterà:

"L'eccessi di u mo Amore

- ùn sò micca cunsiderate;

- sò ancu scurdati.

 

Ancu l'anime chì si dichjaranu e mo mòglie ùn volenu micca riceve mi. Ùn possu micca mette a mo fiducia in elli.

Oh! Ùn sò micca amatu; u mo Amore ùn riceve micca ritornu. "Hè ghjustu chì curreghju i mo sbagli.

U Signore m'hà datu per participà à u martiriu chì soffre quandu ùn hè micca ricevutu da l'ànima; hè un focu paragunabile à quellu di u purgatoriu. "

Dopu à quessa, mi ritruvu in u mo corpu, sbarazzitu è ​​afflittu,

-pensendu à l'angoscia di st'anima povera e

-cumu, per i picculi cosi, ùn pudemu micca riceve a Santa Cumunione.

 

Siccomu avia omesso di scrive u seguitu, l'ubbidienza m'hà urdinatu di includellu.

Allora eru fora di u mo corpu è mi sentu cum'è una festa speciale in u celu.

Eru invitatu à sta festa è mi paria ch’e aghju cantatu cù i beati. Ùn ci era micca bisognu di amparà, cum'è ci era una infuzione interna

Ciò chì l'altru cantava o facia, sapemu ancu fà.

Mi paria chì ogni benedettu   

- una nota musicale distinta in u so   dirittu,

- o piuttostu una sinfonia separata.

Ancu ognuna era in perfetta armunia cù l'altri.

Certi sunavanu sinfonii di lode, altri di gloria, altri di ringraziamentu, altri di benedizzione.

Tutte isse sinfonie finiscinu nantu à una sola nota chì era quella di l'Amore.

 

Sta nota d'amore   risonò

- cun tanta dolcezza è   forza

- chì tutti l'altri eranu cum'è estinti in questu innu d'Amore.

 

Mi paria chì ogni benedettu

- s'hè intrisatu - poi s'hè addurmintatu, - poi si svegliò,

inebriata da stu cantu d'Amore cusì armoniu è cusì bellu, chì hà assorbutu tuttu u celu. Tandu hà godutu, per cusì dì, un novu Paradisu.

Ma quale eranu i privilegiati

-chì cantava più forte è

-chì anu ghjucatu e so note d'amore in ogni locu è

- quale hà datu tanta felicità in u celu ?

 

Eranu quelli chì anu più amatu à Diu mentre campanu nantu à a terra. Ah! ùn eranu micca quelli chì l'avianu fattu

- grandi cose, - grandi penitenzi o - miraculi. Per nunda!

L'amore hè solu ciò chì eleva sopra à tuttu. Tuttu l'altru cade in daretu.

 

Cum'è què

- quelli chì amanu assai,

- piuttostu chè quelli chì facenu assai, sò i più vicinu à u Signore.

Sembra ch'e dicu sciocchezza, ma chì possu fà ? L'ubbidienza hà culpitu u colpu.

È allora chì ùn sà chì e cose da quì sopra ùn si ponu dì quì sottu ?

In cunseguenza, per ùn dì micca altre sciocchezze, mi fermu quì.

 

Truvendumi in u mo statu di solitu, u mo beatu Ghjesù hè vinutu per un pezzu è mi disse : "Figlia mia,

l'opere chì mi piace di più sò l'opere nascoste. Perchè sò liberi da a mente umana.

Sò trà e cose più squisite chì tengu in u mo Cori.

 

Se pudemu paragunà

- un milione di opere publiche è esterne cù

- un internu unicu è un travagliu oculatu,

u milione di opere esterne cascanu sottu à u travagliu ammucciatu.

 

Questu hè chì ci hè sempre una parte di a mente umana in u travagliu esternu. "

 

Essendu fora di u mo corpu, aghju trovu in un tempiu induve parechje persone assistenu à una cerimonia sacra.

Mi paria chì, cù l'accunsentu di l'autorità, a ghjente puderia entre è profanà a piazza santa.

- Certe persone correvanu è saltavanu in ogni locu,

- altri anu usatu a viulenza contr'à l'altri e

L'altri mettenu e mani nantu à u Santu Sacramentu è ancu nantu à i preti.

Videndu questu, aghju pientu è supplicatu à u Signore, dicendu:

"Ùn permette micca à e persone di profanà i vostri tempii sacri. Quale sà quante punizioni vi tuccherà à chjappà li per sti peccati orribili ! ».

Ghjesù rispose  : "Queste offese enormi sò attribuite à i peccati di i preti.

U peccatu porta à altri peccati è hè a so punizione.

Prima, i preti anu profanatu secretamente u mo tempiu santu

-dicendu messe sacrilegie è

- accumpagna l'amministrazione di i sacramenti cù atti impuri. Sti profanazioni sò stati fatti sottu à l'aspettu di a santità.

Ùn anu micca solu profanatu i mo tempii di petra, ma ancu u mo corpu!

"Tuttu questu hè ghjuntu à i laici.

Perchè ùn anu micca percepitu in i preti a luce necessaria per guidà li.

Anu trovu solu bughjura in elli.

I laici sò diventati cusì neri chì anu persu a luce di a fede.

Vistu a mancanza di sta luce, ùn si pò esse stupitu da sti gravi eccessi.

 

Pregate per i preti

- cusì ch'elli sò ligeri trà u populu e

-chì, nati di novu à a luce, i laici ponu ripiglià a vita è ponu vede i so sbagli.

- Videndu i so preti pieni di luce,

- ch'elli anu da esse riluttanti à fà sti gravi eccessi chì necessitanu una punizione maiò.

 

Truvami in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu, era assai angustiatu è vulia versà u so dulore nantu à mè.

M'hà dettu :

"A mo figliola, tanta amarezza mi hè datu da e criature chì ùn possu micca

cuntene lu. Per quessa, vogliu chì participà. In questi tempi, tuttu hè effeminatu.

Ancu i membri di u cleru

- anu persu u so caratteru masculinu è

- anu acquistatu maniere femminili.

Hè diventatu più difficiuli di truvà preti maschili, postu chì ci hè una bundanza di effeminati intornu. Oh! In quale statu deplorable hè l'umanità ! "

Dittu chistu, hè sparitu. Ùn aghju micca capitu u significatu di ciò chì m'hà dettu,

ma l'ubbidienza mi vulia scrive.

 

Cuntinuendu in u mo statu di solitu, mi ritrovu fora di u mo corpu è mi paria chì certi pirsuni vulianu crucifissi.

Quandu mi dipositu nantu à a croce, aghju pussutu vede u Nostru Signore in mè.

Si stende in mè è si estende ancu cun mè.

In e mio mani eranu e so mani è e unghie piercing my hands è e so mani à u stessu tempu. Inoltre, tuttu ciò chì aghju patitu, hà ancu patitu.

Sti unghie eranu cusì dolorose chì mi sentu cum'è mori.

A ghjente cuntinuò, chjappà i mo pedi.

À quellu mumentu aghju vistu à Ghjesù, micca cun mè, ma davanti à mè. I mo suffrenze

- hà pigliatu diverse forme è brillanti

- s'inginocchia davanti à u Nostru Signore in un attu d'adorazione.

 

Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola,

per quelli chì prufittà di grazia,

- hè a luce, a strada. alimentu, forza è cunsulazione. Per quelli chì ùn ne prufittanu micca,

- ùn hè micca lumera.

Ùn avè a strada sottu à i so pedi è manca di forza, hè cumplettamente in u bughju.

U so caminu si trasforma in focu è punizioni. "

 

Dopu avè ricivutu a Santa Cumunione, aghju vistu in una grande Luce.

In questa Luce era Ghjesù stessu. M'hà dettu   :

"A mo figliola, tuttu ciò chì hè Luce vene da mè. Nunda vene da a criatura.

Suppone chì una persona hè vestita in i raghji di u sole.

Saria stupidu s'ella vulia attribuisce a luce ch'ella piace.

S'il s'éloignait de la lumière en disant :

"Vogliu marchjà in u bughju" saria abbastanza per purtàlu in u bughju.

Cusì l'ànima pò ritirà da a mo Luce.

Ma allora hè in u bughju è a bughjura pò causà solu u male ".

 

Essendu in u mo statu di solitu, u mo benedettu Ghjesù ghjunse brevemente è mi disse:

"A mo figliola, l'ànima pacienza in u soffrenu riceve grazia sempre più grande. Acquistu

- l'autocontrollu è ancu

- grande ricchezza è

- una immensa gloria per a vita eterna. "

 

Aghju pricatu cum'è s'ellu era in cumpagnia di u Nostru Signore è cù e so intenzioni.

Aghju recitatu u "  Credu in Diu  " senza pensà à ciò chì dicu. A mo intenzione era

per ottene a stessa fede di Ghjesù per riparà l'incredulità di parechji   è - per ottene u rigalu di a fede per   tutti.

 

Mi immersi in sta preghiera quandu Ghjesù hè apparsu in mè è m'hà dettu:

"A mo figliola, vi sbagliate,

Ùn avia nè fede nè speranza perchè eru   Diu.

Aghju avutu solu   l'amore ".

Quandu aghju intesu a parolla "amore", era tantu attrattu da l'idea di amassi chì, senza preoccupari, aghju aghjustatu un'altra idiozia:

"O Signore, mi vuleria esse cum'è tè, tuttu amore è nunda di più".

Allora Ghjesù cuntinuò:

"Questu hè esattamente u mo scopu per voi.

Hè per questu mutivu chì spessu scumessa nantu à a sottumissione tutale. Vive in a mo vuluntà

- l'anima acquista l'amore più perfettu;

- ella riesce à amà cù u mo propiu Amore

- diventa tuttu l'amore;

- ella hè in cuntattu constante! Incù mè.

 

In mè, cun mè è à traversu mè,

- ella face tuttu ciò chì vogliu;

- ùn vole nunda, ma a mo Voluntà

-in quale si trova l'Amore tutale di u Signore e

-induve si trova ancu.

"Cusì l'anima quasi perde a fede è a speranza. Perchè campà in a mo Voluntà,

- ùn hà più bisognu di fede postu ch'ella hè cum'è immersa in Diu ;

- ùn hà più bisognu di speranza postu ch'ellu hè digià ghjuntu à a fine di sta virtù.

U pussessu di a Vulintà Divina hè per l'ànima u sigellu di a so predestinazione à u Celu è di u pussessu assicuratu di Diu. Meditate nantu à questu! "

Dopu mi sò firmatu pinsatu è in dubbitu, dicendu à mè : forse ellu mi vole pruvà per vede ciò ch’aghju da fà o dà l’uccasione di dì altre sciocchezze per vedemi induve u mo orgogliu mi pò purtari.

Tuttavia, pensu chì hè bonu ch'ellu dica sciocchezza perchè, in questu modu, Ghjesù hè inclinatu à parlà à mè, chì mi dà u piacè di sente a so voce.

Mi piace à sente a so voce; mi porta da a morte à a vita. Allora aghju pensatu: "Quale altra idiozia puderia dì?"

Allora u mo beatu Ghjesù aghjunse:

« Siete voi chì mi volete tentà è micca mè !

Mi sentu cunfusu è pensu à ciò chì Ghjesù m'avia dettu.

Ma cumu puderia dì tuttu ? Ci sò cose chì ùn ponu esse spiegate.

 

Eru in u mo statu di solitu è   ​​meditate nantu à a so Passione.  U nostru Signore hè ghjuntu è mi disse: "Figlia mia,

ella chì medita sempre nantu à a mo Passione

si sente in ellu   è

hè pienu di cumpassione per   mè.

Mi piace assai perchè sò ricumpinsatu per tuttu ciò chì aghju patitu. L'anima chì medita sempre nantu à a mo Passione si nutre continuamente di un alimentu riccu di varii sapori è cundimenti.

"Inveci,

- durante a mo Passione sò stata ligata cù catene è fili,

-st'anima mi stacca è mi rende a mo libertà.

 

- Cumpensendu l'odiu, sputatu è disonore ch'e aghju statu aggravatu, mi apprezza, mi purifica è mi onora.

- Cumpensà l'insulti di quelli chì mi spogliavanu nudu è mi frustavanu, mi guariscenu è mi vestanu.

-Mentre eru coronatu di spine,

Sò statu trattatu cum'è un rè ridiculu,

chì a mo bocca hè stata amara da u focu è crucifissa,

st'anima chì medita nant'à tutti i mo pene mi corona di gloria è

onorami cum'è u so rè.

Ellu caccià i unghie da a croce è mi alza in u so core.

"Ogni volta chì l'anima face questu,

Comu ricumpensa, li dugnu novi grazie.

 

Cusì, sta ànima hè u mo alimentu è sò u so.

Ciò chì mi piace particularmente,

hè chì l'anima medita sempre nantu à a mo Passione ».

 

Oh! Quantu aghju patitu per a privazione di Ghjesù !

Dopu una longa attesa, si presentò brevemente è m'hà dettu:

"A mo figliola, cum'è

a rassegnazione perfetta hè u segnu sicuru di a predestinazione à u   celu,

a croce spinge i cunfini di u Regnu di i Celi.  "

 

Truvà fora di u mo corpu, aghju vistu tante offese fattu da l'ànime cunsacrate è i laici è u grande dulore sentitu da Ghjesù.

L’aghju dettu : « A mo dolce vita, hè vera chì l’anime cunsacrate è i laici vi offendenu.

Tuttavia, vi mostra più dolore è dulore quandu sò l'anime cunsacrate chì vi offende. Sembra chì site tutti l'ochji per ciò chì facenu è chì ùn vede micca ciò chì l'altri facenu. "

 

Ghjesù rispose: "Oh! Figlia mia, ùn pudete micca capisce a diffarenza trà l'offese di l'ànime cunsacrate è quelle di l'altri; per questu vi maravigliate!

L'anime cunsacrate anu dichjaratu ch'elli appartenenu à mè, mi amate è mi servenu. È io, à u turnu,

- Li aghju affidatu i tesori di a mo grazia è,

- à certi, i mo sacramenti, cum'è u casu cù i mo preti.

"Inoltre, queste anime

- a visualizazione esternamente mi appartene,

ma sò internu distanti da   mè.

- Esternamente, dimustranu ch'elli mi amanu ma,

internu

mi offendenu è usanu cose sante per alimentà e so passioni.

 

I tengu un ochju nantu à elli perchè ùn vogliu micca

- i mo rigali è - e mo grazia. Tuttavia, malgradu a mo cura,

- riesce à spreche e mo donazioni,

- ancu in e cose esterne per quale mi parenu glurificà.

Questu hè un offense assai seriu.

Se pudessi capisce, mureriate di dulore.

"Per d 'altra banda, queste ànime profane dichjaranu

- chì ùn mi appartene micca,

-chì ùn mi cunnosci micca e

- chì ùn mi vole micca serve.

Dunque, sò liberi da l'ipocrisia. Hè l'ipocrisia chì mi dispiace più.

Dapoi ch'elli anu dichjaratu ch'elli ùn appartenenu micca à mè, ùn possu micca affidate i mo rigali. Ancu s'è a mo Grazia li piacerebbe stimulà è cummattiri cun elli, sta Grazia ùn li pò micca esse datu perchè ùn a volenu micca.

"A situazione pò esse paragunata à quella di un rè.

chì hà battutu a guerra per liberà certi paesi di u so regnu da a schiavitù. Cù l'usu di a forza è cù assai sangue,

- hà riesciutu à liberà parechji di sti paesi

- chì sò in seguitu tenuti sottu à u so guvernu. Offre tuttu à queste persone

Se necessariu, dà un locu in a so casa.

"Avà," ditemi, "di quale si dispiaceria u rè s'ellu l'offensanu ? A ghjente chì campa cun ellu, o quelli chì vulia liberà, ma quale ùn era micca?"

 

Truvà in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo beatu Ghjesù cum'è una ombra. M'hà dettu :

"   A mo figliola,

- se l'alimentu puderia esse privatu di a so sustanza, e

- se una persona l'hà manghjatu,

ùn ne prufittà micca. Stu alimentu solu serve per inflate u stomacu. Cume, u travagliu fattu

-senza spiritu internu e

-senza ghjustizia di scopu

sò privi di sustanza divina. Sò inutili.

Servinu solu per inflatà a persona è li facenu più male chè bè. "

 

Cuntinuendu in u mo poviru statu, pienu d'amarezza per a privazione guasi cuntinua di u mo gentile Ghjesù, l'aghju vistu cum'è in un lampu.

M'hà dettu :

"   A mo figliola,

ubbidienza dà l'anima

fermu

vale à dì forte è robusta,   cusì

- chì tutte e cose parenu assurdità

- davanti à a forza divina chì pussede.

 

L'anima ubbidiente pò duminà tuttu è nunda ùn pò disturbà. "Avè dettu questu, hè sparitu.

 

Sempre in u mo statu miserable, aghju vistu u mo beatu Ghjesù.

Si sentia cum'è ch'ellu era diventatu in mè stessu, allora

-s'ellu rispirò, mi sentu u so fiatu in u mio ;

-s'ellu si moveva un bracciu, mi sentu u so bracciu in u mio ; eccetera.

 

M'hà dettu :

"A mo figliola cara, vedi in quale unione stretta sò cun voi? Hè cusì chì vogliu vedevi unitu cun mè.

Tuttavia, ùn crede micca chì pudete fà questu solu quandu pricate o soffrenu. No, pudete sempre fà cusì.

- Si muvi,

- si respira,

- si travaglia,

- si manghjate,

- si dorme,

tuttu questu avete da fà

- cum'è s'e aghju fattu in a mo Umanità,

- cum'è s'è tuttu u vostru travagliu era   u meiu.

 " Nunda serà tenutu cusì  .

Tuttu ciò chì fate deve esse cum'è s'ellu era dipositu in una cunchiglia. Per apre sta cunchiglia, solu u fruttu di u travagliu divinu deve esse truvatu.

 

Avete da fà tuttu stu modu è

- in favore di tutte e criature,

-cum'è se a mo Umanità abitassi tutte e criature.

 

Se fate tuttu per mè allora,

- ancu l'azzioni più indifferenti e

- u più chjucu

acquistà i meriti di a mo Umanità.

"Essa Diu, cuntene tuttu in mè stessu. Hè,

-in u mio fiatu, aghju cuntenutu i fiati di tutti ;

- in i mo muvimenti, i muvimenti di ognunu;

-in i mo pinsamenti, i pinsamenti di tutti.

In u risultatu, tuttu hè statu restauratu è santificatu da mè.

"U travagliu sanu sanu cù l'intenzione di attraversà mè,

vi venerà à cuntene tutte e criature in   tè;

u vostru travagliu sarà disseminatu per u bè di   tutti.

Dunque, ancu s'è l'altri ùn mi danu nunda, riceveraghju tuttu per mezu di voi. "

Dittu chistu, hè sparitu.

Vuliu evitari di scrive ste cose vistu

chì mi pareva persunale è

ch'ùn aghju micca sappiutu sprimelli chjaramente. Chì tuttu sia per a gloria di   Diu !

 

Dopu avè statu privatu di u mo beatu Ghjesù, eru ansioso è sentu una grande amarezza.

O Diu, chì dolore !

L'altri dolori paragunati à questu sò solu ombre è ancu reliefs. Solu l'angoscia di a vostra privazione pò esse chjamata dolore.

Mentre mi diceva questu à mè stessu, Ghjesù m'hà dettu in u mo internu:

"Chì vulete? Pigliate tranquillu! Pigliate tranquillu! M'avete ghjustu quì!

Ùn sò solu cun voi, ma sò in tè !

 

In cunseguenza, ùn vogliu micca vede ti ansiosa. Tuttu deve esse dolcezza è pace in voi.

In questu modu serà pussibule dì di voi ciò chì si dice di mè:

- Nunda mi goccia fora di u meli è u latti.

-U meli simbolizza dolcezza è

- latte, pace.

Questu hè ciò chì goccia da i mo ochji, a mo bocca è tuttu u mo travagliu.

Se mostri u minimu accennu d'ansietà è di amarezza  ,   disonore quellu chì vive in tè.

 

Amu tantu sta dolcezza è sta tranquillità

-  chì ùn possu accettà sti modi sensibili, viulenti è agitati

 

Vogliu solu accettà modi gentili è pacifici   perchè a gentilezza è a pace sò ciò chì unisce i cori. Allora possu dì: "In st'anima ci hè u dettu di Diu".

"In più,

se   ùn mi piace micca   sti modi agitati è trascinati  ,

i criaturi sò ancu dispiaciti.

 

Chì parla è tratta di e cose di Diu

- senza modi gentili nè paci

- mostra chì e so passioni ùn sò micca in ordine.

È se qualchissia ùn hè micca urdinatu, ùn pò micca inspirà l'ordine in l'altri. In cunseguenza

-se mi vulete onore,

- fighjate tuttu in tè chì ùn hè micca dolcezza è pace. "

 

Cuntinuendu in u statu di privazione tutale di u mo Ghjesù, aghju dettu à ellu in u mo internu:

"A vita di a mo vita, perchè ùn venite?"

Cum'è vo avete induritu u vostru Cori, postu chì ùn mi ascolti ! Induve sò e vostre prumesse ?

Induva hè u to Amore, postu chì mi lasci cusì abbandunatu in l'abissu di e mio miseria ? M'avete prumessu chì ùn mi lasciassi mai; dissi chì mi amassi tantu.

È avà ? M'avete dettu voi stessu

chì da custanza si pò sapè s'è qualchissia ama veramente   è

chì s'ellu ùn ci hè custanza, nunda pò esse cunclusu nantu à u so amore.

 

Sè vo vulete a custanza da mè, perchè tù, chì formate a mo vita, mi ne negate ? "

Mentre dicia questu è altri, Ghjesù hè ghjuntu in mè è, sustenendumi cù u so bracciu, mi disse :

 

"Sò in tè è piattu per vede ciò chì fate. Ùn aghju micca mancatu in ogni modu,

nè in e mo   prumesse,

nè in u mo   Arnour,

nè in a mo custanza. In più

- se agisci imperfettamente versu mè,

-Facciu tuttu in perfezione tutale versu tè. Dittu chistu, hè sparitu.

 

Cuntinuendu in u mo statu di solitu, eru più amaru chè mai à a privazione di u mo Ghjesù.

Cusì, in un mumentu, mi sentu cumplettamente assorbitu in a Voluntà Divina. Aghju cuminciatu à sente a mo calma interiore in tale manera chì ùn mi sentu più.

Eru cumplettamente assorbutu in a Voluntà Divina, ancu quandu aghju avutu a privazione di Ghjesù.

Mi dicu : « Chì forza, chì incantu, chì attrazione porta sta Voluntà Divina, finu à fà mi scurdà di mè stessu !

Mentre era in questu statu, Ghjesù intrì in mè è mi disse:

"A mo figliola, oh! Cumu a Voluntà Divina hè l'unicu alimentu sustanziale chì cuntene tutti i sapori propiu di l'anima!

Truvate un alimentu squisitu è ​​diventate calmu.

Quì trova u so foraggi è pensa à pasce pianu pianu senza vulerà nunda di più.

E so inclinazioni ùn trovanu più un locu per manifestassi perchè anu trovu una manera di suddisfà.

A so vulintà ùn hà più nunda à brama, perchè l’hà lasciata, quella chì l’avia turmentata prima.

Hà trovu a Voluntà Divina chì forma a so felicità.

Abbandunò a miseria è truvò ricchezza, micca umana, ma divina.

"In corta, l'anima trova u so alimentu in a Voluntà Divina,

vale à dì, l'attività in quale ellu ferma occupatu è assorbutu. Truva ancu a so cuntenta è ciò chì hà da   fà.

Amparate à amparà continuamente è sempre apprezzà e cose novi.

Da una scienza minore, impara una scienza maiò. Da e cose chjuche à più grandi.

Da un gustu passamu à u gustu superiore.

È hà sempre più à tastà in questa atmosfera di a Voluntà Divina ! "

 

Cuntinuendu in u mo statu di solitu, aghju vistu brevemente u benedettu Ghjesù. M'hà dettu :

"A mo figliola, s'è l'ànima hà paura, hè un signu chì si fida assai.

-Trova in ella solu debule è miserie, dunque,

- di sicuru è precisamente, teme.

Sì, invece, l'ànima ùn hà paura di nunda, hè un signu ch'ella mette tutta a so fiducia in Diu, e so miseria è debule sò persu in Diu.

Ella si sente vestita di l'Essere divinu.

Ùn hè più l'anima chì travaglia, ma Diu in l'anima. Chì pò teme ?

A vera fiducia in Diu riproduce a Vita divina in l'anima. "

 

Dopu avè lettu chì un'anima avia scrupulu annantu à tuttu è si   spaventava perchè, per ella, tuttu era peccatu, aghju dettu à mè stessu :

"Quanto sò superficiale. Mi piacerebbe ancu pensà chì tuttu hè peccatu per esse più attenti à ùn offende u Signore   ».

U beatu Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola, questu ùn hè micca necessariu.

L'anima chì pensa in questu modu hè tardu nantu à a strada di a santità. L'unica vera santità hè

- riceve

- cum'è una manifestazione di l'amore divinu tuttu ciò chì succede,

ancu e cose più indifferenti cum'è, per esempiu, riceve un bon alimentu o menu menu bonu.

 

L'Amore Divinu si manifesta in u gustu, perchè hè Diu chì pruduce u gustu bonu.

Amassi a criatura abbastanza per dà piacè in e cose materiali.

L'Amore Divinu si manifesta ancu in i dulori. Hè ancu necessariu di amà à Diu in questu casu.

 

Vogliu chì l'anima mi s'assumiglia ancu in mortificazione.

"L'Amore Divinu si manifesta

- quandu a persona hè exaltata o

- quand'ella hè umiliata,

- quandu hè sana o

- quand'ella hè   malata,

-quandu hè riccu   o

- quandu hè poviru.

 

Stessa cosa per u soffiu, a vista, a lingua, tuttu. L'anima deve

- per riceve tuttu cum'è una manifestazione di l'amore divinu e

- per rinvià tuttu à Diu cum'è espressione di u so amore.

 

L'anima deve

- Riceve tuttu cum'è una onda di l'amore di Diu è, à u turnu,

- manda l'onda di u so propiu amore à Diu.

"Oh! Chì bagni santificanti sò sti ondate d'amore mutuale!

- purifica l'anima,

- santificà è

- fate tantu prugressu ch'ùn vi ne scurdate mancu.

 

Cusì l'anima vive a vita di u celu più chè quella di a terra. Questu hè ciò chì vogliu per voi, micca u pensamentu di u peccatu. "

 

Truvà mi in u mo statu di solitu, u benedettu Ghjesù hè vinutu per un pocu è mi disse:

"A mo figliola,

l'attaccamentu di e criature à a so satisfaczione persunale hè tale chì sò custrettu à ritene i mo   rigali.

 

Hè questu,

invece di s'attaccanu à u donatore, si attaccanu à e donazioni   ,

adore è

offende u   donatore.

 

Cum'è què

si trovanu u so piacè in i mo   rigali,

l'utilizanu per alimenta e so   passioni.

 

Sì, invece, ùn si trovanu gioia in questu, perdenu interessu.

"A so satisfaczione persunale hè a seconda natura per elli. Ùn sanu micca induve truvà u so veru piacè.

Hè cun difficultà

- chì percepiscenu i piacè adattati à l'Amore di Diu,

- ancu in e cose sante.

Riceve i mo rigali, ringraziamenti è favuri,

- ùn deve micca apprupriatu

- cercate solu u vostru propiu piacè.

 

Hanu da cunsiderà cum'è rigali divini,

- serve à amà assai u Signore,

- prontu à sacrificà elli per stu stessu Amore. "

 

Truvendu in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo beatu Ghjesù è mi disse:

"A mo figliola, quantu aghju amatu l'omi! Vede, a natura umana era

- currutti,

- umiliatu è

- senza speranza di gloria è risurrezzione. Per salvà li, vulia soffre

- tutte l'umiliazioni in a mo   Umanità,

- soprattuttu esse spogliati, frustati è   puniti.

 

Aghju ancu patitu a fustigazione, à u puntu chì a mo umanità hè stata quasi distrutta.

Tuttu chistu, per fà

- à rinnuvà a so umanità,

- per riempilli di vita, onore è gloria per a vita eterna. Chì puderia avè fattu per elli chì ùn aghju micca?

 

Dopu avè lettu parechje vite di santi cumpresi

- una sofferenza desiderata e

- un'altra piccula,

Aghju fattu a quistione internamente:

"Chì hè u megliu modu di santità à a mo dispusizione?" Incapace di risponde à sta quistione, mi sentu sopraffattu.

Per liberà da stu pensamentu è pensate solu à amà à Ghjesù, aghju dettu à mè stessu:

"Ùn vogliu micca aspirà à nunda, ma

-amuri à Ghjesù è

- per rializà perfettamente a so Voluntà ".

Mentre era immersa in sta riflessione, u mo beatu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :

 

"Ti amu in u mo Voluntà.

Ùn sapete micca chì se u granu di granu ùn hè micca intarratu è ùn mori micca cumplettamente, ùn pò micca pruduce una nova vita è multiplicà?

Di listessa manera

- s'è l'anima ùn hè intarrata in a mo Voluntà,

- vale à dì, s'ellu ùn hè micca completamente mortu per ellu stessu,

- inserisce a so vulintà in a meia,

ùn pò micca pruduce una nova vita completamente divina

- cù a ripruduzzione di tutte e virtù di Cristu - chì custituiscenu a vera santità.

"A mo vuluntà duveria esse u sigillo stridente

- ogni tonu esternu e

- tutti i vostri interni.

È   quandu tuttu in voi hè statu rinnuvatu, allora truverete u veru Amore.

Hè quì chì u megliu di tutta a santità chì una criatura pò aspirà si trova. "

 

Truvà in u mo statu di solitu, aghju dettu à Ghjesù:

"Signore, lasciami esse tuttu u vostru è ùn mai mi separà da voi. Ùn permette micca di esse una spina chì ti face amarezza, annoiata o disturba. Tuttavia, fatemi un stimulante per voi.

- per sustenevi quandu site stancu è stancu,

-per cunsulà voi quandu site afflittu, e

- per rallegra quandu site disgustatu da e criature. "

Dittu questu, u mo benedettu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola, ella chì hà u desideriu cuntinuu di amassi

- hè sempre cun mè è

- ùn pò mai esse una spina chì mi ferisce.

 

Piuttostu, hè un stimulante chì mi sustene, mi cunforta, mi accarezza è mi rassicura perchè l'amore veru hà u putere di rende felice l'amata.

Quellu chì mi ama sempre ùn pò micca

- Mi dispiace o

- mi disgusta

perchè l'Amore assorbe tutta a so persona.

 

Puderia fà picculi cose chì ùn mi piacerebbe micca è ùn averia micca nutatu. Ma l'Amore hà a virtù di purificà questu, perchè possu sempre truvà i mo piacè in quella persona. "

 

Aghju campatu ghjorni amari per a privazione quasi cuntinua di u beatu Ghjesù.

Di tantu in tantu, cum'è un lampu, si prisentava pocu. Allora, subitu,

- Si piatta in mè in un silenziu prufondu,

- tantu ch'e ùn pudia vede.

 

Dopu avè aspittatu per un bellu pezzu, l'aghju vistu, ma era assai amaru è silenziu. Eiu dicu : « Dimmi, almenu, chì ti fa soffre tantu ?

Allora, disprezzu è solu per piacè, mi disse :

"Oh! Figlia mia, ùn site micca cuscente di ciò chì succede.

Inoltre, s'e aghju fattu cuscenza, calmà a mo indignazione è ùn puderebbe fà ciò chì vogliu. Hè per quessa ch'e stau zittu.

Siate calmu nantu à cumu sò cun voi in stu cortu periodu di tempu. Curagiu, perchè serà assai amaru per voi.

Agisce cum'è un grande atleta,

- campà sempre generosamente e

- more in a mo Voluntà senza mancu pienghje.

Dittu questu,

Ghjesù s'hè piattatu ancu più ind'è   mè,

lascendu mi petrificatu è incapaci di piantà a so   privazione.

 

Hè solu per ubbidienza chì scrivu questu cum'è, per un bonu periodu di tempu, aghju statu quasi in permanenza fora di u mo corpu.

Forse era solu un sognu, ma mi pare d'avè vistu

- lochi desolati,

- cità deserte,

- strade intere libere di pedoni e

- assai morti.

U mo maravigliu era tali chì sò sempre maravigliatu.

Vogliu ancu imità u mo bonu Ghjesù è stà taciturnu è silenziu. U mutivu di tuttu questu ùn sò micca cunnisciutu.

Ghjesù, a mo Luce, ùn m'hà dettu nunda. Scrivu queste cose solu per ubbidenza.

Deo ti ringraziu ! (Grazie à Diu!).

 

Cuntinuendu in u mo silenziu, aghju passatu parechji ghjorni cun grande amarezza. Era cum'è s'è u mo internu era statu culpitu da u lampu.

Ùn pudia micca andà in daretu o avanti.

Ùn sò micca sapè cumu spiegà ciò chì mi hè accadutu internamente. È pensu chì hè megliu per mè stà zittu annantu à questu.

Quandu u mo benedettu Ghjesù hè apparsu sta mane, mi disse:

"A mo figliola,

chi ùn currisponde à a mo grazia campa cum'è l'acelli rapaci :

- campa di   saccheghju,

- arrubba a mo   grazia,

- ùn mi ricunnosce micca è,

- à a fine, offenda mi. "

 

Eru in u mo statu di solitu

Aviu amparatu chì a mo cità campava una epidemia chì, in altri lochi, ammazzava parechje persone.

Allora aghju dumandatu à u Nostru Signore chì mi facia piacè risparmiendu e vittime è facendu mi soffre à u so locu.

 

Mentre li dicia questu, Ghjesù m'hà fattu soffre, è dopu mi disse :

"A mo figliola, assai tempu fà,

Aghju dettu chì a morte di una persona era necessariu per salvà e cità. Questa era a verità, ma ùn era micca capitu à u mumentu.

In ogni mumentu era necessariu chì una persona soffre per l'altri.

'Siate accettatu,

-sta persona deve volontariamente offre sè stessu,

- solu è per l'amore di Diu è i so fratelli.

 

U so suffrimentu

- ùn uguali à u soffrenu di l'altri;

- piuttostu, li superanu è ùn ci hè valore chì li pari.

 

Pensate chì a vostra suffrenza hè abbastanza ? Innò.

Se aghju firmatu l'epidemie cumplettamente, cumu finirianu queste cità? Oh! Guai à elli, e cose sarianu peggiu ! "

 

Un ghjornu quandu era in u mo statu di solitu,

u mo bonu Ghjesù si mostra à mè, mi accarezza è mi basgiò.

 

M'hà fattu capisce chì, postu chì a Mamma era assai malata, venia à piglià.

Tandu li dissi : « Mio Signore, tu la voli è ti la dugnu, ma ùn vogliu micca chì la porti subitu.

Soprattuttu, vogliu esse ricumpinsatu per stu rigalu chì vi dugnu.

Vogliu chì u ricevi direttamente in u celu, senza lascià passà per u purgatoriu.

È questu,

- à u costu di a mo propria sofferenza,

- vale à dì, vogliu fà a penitenza à u so locu ».

U Beatu Ghjesù   m'hà dettu: "A mo figliola, vogliu fà questu".

 

Allora aghju continuatu a mo preghiera dicendulu:

"U mo dolce amore,

- cumu si pudia vede u mo core soffrendu in purgatoriu a mo mamma, quella chì soffre tantu è tante lacrime per mè ?

-Hè u pesu di gratitùdine chì mi spinge è mi forza.

In tutte e altre cose, fate ciò chì vulete, ma in questu ùn rinunziu micca. Mi renderete felice se fate ciò chì vogliu. "

Ghjesù   cuntinua:

"U mo amatu, ùn sia micca cusì sgradatu:

- sì instancabile,

-mi dumandu assai e

- mi costringi à fà piacè ! "

 

Di tuttu ciò ch'e aghju dettu, Ghjesù ùn m'hà datu una risposta precisa è pienghje cum'è un zitellu.

Aghju dumandatu è dumandatu, offrendulu

- minutu per minutu,

- ora dopu ora,

tuttu ciò ch'ellu hà patitu in a so passione.

 

Aghju applicatu e so suffrenze

- à l'anima di a mo mamma

- per ch'ella sia purificata è abbellita  .

In questu modu, sperava ch'ellu uttene ciò chì aghju dumandatu.

Asciugà e mo lacrime, Ghjesù aghjunse:

"A mo amata, ùn pienghje micca ; ti tengu caru tantu ! Ùn puderebbe piacè ?

 

Cù st'offerta cuntinua di a mo Passione,

Ùn aghju mancatu nunda di tuttu ciò chì aghju patitu per u benefiziu di a to mamma.

A so anima ferma immersa in un mare immensu.

 

È stu mare u lava, l’imbellisce, l’arricchisce è l’inunda di luce. Per assicurà chì mi piace quandu ellu mori

sarete sorpresu da un focu da u quale vi sentirete incandescente. "

Eru cuntentu, ma ùn sò micca sicuru.

Perchè Ghjesù ùn m'hà micca veramente assicuratu ch'ellu l'hà purtatu direttamente in u celu.

 

Sò passati dui mesi da a mo ultima scrittura. Hè cun grande ripugnanza è solu per ubbidienza chì tornu à u compitu. Quantu mi sentu pesante !

Pensendu, aghju dettu à u mo Ghjesù:

"Fighjate cumu ti amu è cumu cresce u mo amore, perchè,

- per amore solu per tè,

Mi sottumessu à stu   sacrificiu duru.

Quantu hè difficiule per mè di ripiglià a scrittura, a vogliu dì

"  Ti tengu caru  ".

Ùn mi ricordu micca bè di tuttu ciò chì hè accadutu.

Diceraghju ciò chì hè accadutu da u mumentu chì aghju dumandatu à u mo Ghjesù per piglià a mo mamma direttamente in u celu, senza avè da passà per u purgatoriu. Tuttavia, e cose sò un pocu fuzzy in a mo memoria.

Era u 19 di marzu, ghjornu dedicatu à San Ghjiseppu.

A matina, quandu eru in u mo statu di solitu, Mamma passò da sta vita à l'altra.

 

Fighjendumi ch'ellu a portava, u beatu Ghjesù mi disse :

"A mo figliola, u Creatore ripiglia a so criatura".

A stu tempu,

-Mi sentu cunsumu internamente è esternamente da un focu cusì intensu chì mi sentu i mo visci è tuttu u mo corpu brillanu.

 

S'e aghju manghjatu qualcosa,

- hè diventatu un focu internu è

- Sò statu custrettu à scaccià subitu.

Stu focu m'hà cunsumatu, ma m'hà lasciatu vivu.

Oh! Cumu aghju capitu ciò chì hè u focu di u purgatoriu:

mentre chì cunsuma, dà   a vita.

Fate u travagliu di l'alimentariu, l'acqua, a morte è a vita !

Malgradu tuttu, eru felice in questu statu.

Ma postu chì ùn avia micca vistu induve Ghjesù portava a mo mamma, a mo gioia ùn era micca cumpleta. Pensu chì a mo soffrenza era da a mamma, assumendu chì era in purgatoriu.

 

Videndu Ghjesù benedettu in questi ghjorni, ùn m'hà micca lasciatu solu. Aghju piantu è li dissi :

"U mo dolce Amore, induve l'avete pigliatu ? Sò cuntentu chì l'avete pigliatu, ma s'ellu ùn l'avete micca cun voi, ùn possu micca suppurtà. Continuaraghju à pienghje finu à chì mi rispondi nantu à questu puntu ".

Mi paria chì Ghjesù era felice cù e mo lacrime. Asciugò e mo lacrime è mi disse :

"A mo figliola, ùn àbbia paura.

Stà calmu è quandu avete calmatu, vi mustraraghju. Sarete assai felice.

Inoltre, u focu chì vi sentite vi servirà cum'è prova chì vi aghju satisfatu. "

Eppuru aghju continuatu à pienghje, soprattuttu quandu l'aghju vistu, perchè mi sentu chì qualcosa mancava da a so felicità.

Aghju piantu tantu chì a ghjente chì hè venuta à vede mi pensava ch’o pienghjessi per a mo tenerezza per ella è per u dispiace di perdala. Eranu un pocu indignati, pinsendu ch'ùn mi cunformissi à a Volontà di Diu, ma, in verità, stava nata in ella più chè mai.

Tuttavia, ùn aghju micca cercatu refuggiu in ogni tribunale umanu, perchè sò tutti falsi, ma solu in a Corte Divina, perchè questu hè veru. U mo bonu Ghjesù ùn m'hà micca cundannatu.

Aviu piuttostu pietà è, per sustene mi,

venia più   spessu,

mi dà più opportunità di   pienghje.

S'ellu ùn era micca ghjuntu, ùn avaria avutu nimu cù quale pienghje per ciò chì vulia accade.

Dopu qualchì ghjornu, u mo bonu Ghjesù hè ghjuntu è mi disse :

"A mo figliola, per piacè cunsulate.

Vogliu dì è vi mustrarà induve hè a to mamma.

Prima è dopu avè pigliatu cun mè, m'hà offrittu tuttu ciò chì mi meritava è hà patitu in a mo vita per ella.

In cunseguenza, in a fase in quale hè avà, participà à tuttu ciò chì a mo Umanità hà fattu è piaciutu.

In ogni casu, a mo Divinità hè sempre piatta da ellu, ma prestu serà revelatu à ellu.

U focu ch’è tù soffrissi è e to preghere anu servitu à liberà a to mamma da tanti pene di i sensi chì sò a sorte di tutti. "

A stu tempu,

Mi pareva di vede a mo mamma in un spaziu enormu. In questu spaziu ci era gioie è delizie chì currispondenu à tutti

parolle, pinsamenti, sguardi, opere, soffrenze, battiti di cori, etc. di a santissima Umanità di   Ghjesù.

Aghju ancu capitu

-chì sta santa Umanità hè un paradisu intermediu per i beati è

-chì ognunu, per entre in u paradisu di a so Divinità, deve prima passà per u paradisu di a so Umanità.

 

Per d 'altra banda, per a mo mamma era un privilegiu assai unicu, riservatu solu à uni pochi chì ùn anu micca bisognu di sperienze purgatoriu.

Aghju ancu capitu assai bè chì ùn era micca in turmenti, ma in piacè. Tuttavia, a so gioia ùn era micca perfetta, ma parziale.

Aghju cuntinuatu à soffre per dodeci ghjorni, cusì vividly chì mi sentu cum'è per more.

Era ancu l'ubbidienza chì intervene per ùn rompe u filu di a vita chì mi ferma sempre. Allora aghju vultatu à u mo statu naturali. Ùn sò micca perchè l'ubbidienza interferisce sempre per impediscemi di andà in Paradisu.

U mo bonu Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola, a Beata di u Celu mi dà una grande gloria per l'unione perfetta di a so vulintà cù a meia.

Perchè a so vita hè una ripruduzzione di a mo Voluntà.

Ci hè tanta armunia trà elli è mè chì u so respiru, i so muvimenti, e so gioia è tuttu ciò chì custituisce a so felicità sò un effettu di a mo Voluntà.

"In quantu à l'anime chì sò sempre viaghjatori,

- si uniscenu cù a mo Voluntà

- per ùn mai parte cun ellu.

A so vita hè da u celu è da elli riceve a listessa gloria chì aghju ricevutu da i beati. Tuttavia, mi sentu più piacè è satisfaczione in   elli,

- perchè ciò chì facenu i beati in u celu,

- a facenu senza sacrifiziu è cun gioia. D'altra parte, ciò chì facenu l'anime pellegrine,

- facenu cù u sacrifiziu è

- cun soffrenu.

 

È induve ci hè u sacrifiziu, sò assai cuntentu è pigliu più gioia. I Beati stessi, postu ch'elli campanu in a mo Voluntà,

formate a stessa vita cun mè   è,

cusì, anu ancu sparte e delizie chì venenu à mè da l'ànime pellegrine.

M'arricordu chì in un'altra occasione, teme chì ciò ch'e aghju avutu era u travagliu di u diavulu, u bonu Ghjesù m'hà dettu :

 

"A mo figliola, ancu u diavulu sà parlà di virtù. Tuttavia, mentre ne parla, a lascia in l'anima.

- ripugnanza è odiu per sti stessi virtù. Cusì, u poviru ànima hè in un statu

-contraddizione e

- senza forza per praticà ciò chì hè bonu.

 

Per d 'altra banda, quandu sò quellu chì parla,

a mo Parola hè   Verità,

hè piena di   vita,

ùn hè micca un destinazione sterile è fertili.

Quandu parlu, infundiu amore è virtù in l'anima.

A verità hè a forza, a luce, u sustegnu è a seconda natura per l'ànima chì si lascia guidà da ella ".

Per cuntinuà a mo storia, diceraghju chì solu dece ghjorni era passati da a morte di a mo mamma, quandu u mo babbu, à u so turnu, s'era gravemente malatu.

U Signore m'hà fattu capisce chì ellu ancu more.

L'aghju datu à u Signore in anticipu è ripetì tuttu ciò ch'e aghju fattu per a mo mamma, per ch'ellu ùn andassi ancu in purgatoriu.

Tuttavia, u Signore era assai riluttante è ùn m'hà micca ascoltatu. Aghju temutu assai, ancu s'ellu ùn era micca per a so salvezza.

Perchè, una quindicina d'anni nanzu, u bonu Ghjesù m'avia fattu a prumessa sulenne chì di tutti quelli chì mi appartenevanu, nimu ùn saria persu. In cunseguenza, ùn aghju micca paura per a so salvezza.

 

Tuttavia, eru assai paura di u purgatoriu. Aghju pricatu continuamente, ma u bonu Ghjesù raramente veni.

Fù solu à u sedicesimu ghjornu di a malatia di Babbu, mentre ch'ellu era murendu, chì u beatu Ghjesù si mostra, tuttu benevulu è vistutu di biancu cum'è prontu per una festa.

M'hà dettu : "Oghje aghju addolcitu u vostru babbu. Tuttavia, per u vostru amore, l'aghju da scuntrà

- micca cum'è ghjudice,

-ma cum'è un babbu benevolente Allora l'accoltaraghju in braccia. "

 

Insistiu nantu à a quistione di u purgatoriu, ma, senza attentu à mè, hè sparitu.

Cum'è u mo babbu hè mortu, ùn aghju micca avutu una sofferenza particulare cum'è quandu a mo mamma hè morta. Hè per quessa chì aghju capitu chì u mo babbu era andatu in purgatoriu.

Aghju pricatu è pricatu, ma Ghjesù hè apparsu solu assai brevemente, senza dà mi tempu per nunda. Per quessa ùn pudia mancu pienghje, postu chì ùn avia nimu cù quale pienghje : l’unicu chì sentia u mo pienghje scappà da mè.

Adorable ghjustizia di Diu in i so modi!

Dopu dui ghjorni di dulore internu, aghju vistu u beatu Ghjesù.

Quandu l'aghju dumandatu di u mo babbu, aghju intesu a so voce, cum'è s'ellu era statu daretu à Ghjesù, tuttu in lacrime, è dumandava aiutu. À quellu mumentu, tutti dui sò spariti. Sò stati cun grande dulore in l'anima è aghju pricatu assai. '

Sette ghjorni dopu, ritruvendu fora di u mo corpu, aghju vistu in una chjesa induve ci eranu parechje ànime in purgatoriu.

Aghju dumandatu à u Nostru Signore per permette almenu u mo babbu di fà u so purgatoriu in questa chjesa, perchè aghju sappiutu vede chì l'ànime in u purgatoriu chì sò in una chjesa sò constantemente cunsulate da e preghiere è e misse chì ci sò celebrate;

Sò ancu più cunsulati da a Presenza sacramentale di Ghjesù, chì per elli hè un cunfortu constante ! In quellu mumentu aghju vistu u mo babbu cun aspettu reverenziale è u Nostru Signore u pusò vicinu à u tabernaculu. À sta vista mi sò lasciatu cù menu dulore in u mo core.

Mi ricordu vagamente chì Ghjesù prima m'hà fattu capisce u preziosu valore di u soffrenu è chì l'aghju dumandatu di fà capisce à tutti u grande bè chì ci hè.

 

M'avia dettu: Figlia meia, a croce hè un fruttu per l'esterno pienu di spine è di amarezza. In ogni casu, in più di e spine è di a cupertura, ci hè in questu un fruttu preziosu è exquisite chì solu quelli chì anu a pacienza di superà l'incomodità di e so spine ponu tastà.

 

Solu ponu scopre u sicretu di sta maraviglia è u gustu di stu fruttu. Quellu chì hà scupertu stu sicretu u mantene cun amore è bramosu, circandu stu fruttu senza nutà i spine. Tutti l'altri guardanu stu fruttu cun disprezzu è disprezzu. "

Aghju dettu à Ghjesù:

"U mo dolce Signore, chì hè u sicretu in u fruttu di a Croce?"

 

M’hà dettu : « U so sicretu si trova in e tanti muniti chì l’ànima ci trova, in vista.

- a so entrata in Paradisu e

- di a so eterna felicità.

Cù questi pezzi, l'ànima diventa ricca è eternamente benedetta. "

Tuttu ciò chì mi ricordu, mi ricordu in modu cunfusu è ùn hè micca assai urdinatu in a mo mente. Per questu mi fermu quì.

 

Truvendu in u mo statu di solitu, aghju vistu u mo benedettu Ghjesù per un pocu mumentu, l'aghju pricatu per mè è per   l'altri.

 

Tuttavia, aghju fattu cù difficultà inusual,

-perchè aghju pensatu chì ùn pudia micca ottene assai

- si pricava solu per mè stessu.

 

Cù questu, u bonu Ghjesù m'hà dettu:

"A mo figliola,

a preghiera hè cuncentrata in un puntu unicu.

Stu puntu hè capaci di riunisce tutti l'altri punti.

 

Allora pudete piglià

- assai s'è vo pricà solu per sè stessu è

- tantu si prega per altri. A so efficacità hè unica. "

 

http://casimir.kuczaj.free.fr/Orange/korsykanski.html